503 matches
-
cf. PPg, 126 sqq.), îndeosebi, în volumul din 1966, "Răsfrângeri" („în flacăra drumului“, „de nuntă“, „în memoria soarelui“, „de umbră“, „cu spini“, „de dragoste“, „de solstițiu“, „de fulger înnoptat“, „de arbore lacom“ etc.), spațializarea eului fiind specifică întregii generații a resurecției, chiar o „maximă expansiune a eului“, o anume „somptuozitate“, o anume „epurare a concretului“, cerebralizarea / rafinarea pitorescului folcloric, dar și o anume „destindere ludic-folclorică“, „resuscitarea miturilor“, agresarea eului (cf. "Odihnă în țipăt"), „nervalianul soare negru“ - „substanțialitatea“ / „materialitatea“ Logosului, a universului
Cezar Baltag () [Corola-website/Science/299724_a_301053]
-
beatha” în irlandeză). Legenda pare o interpretare naivă a credinței creștine despre moarte și înviere, fiind folosită de Joyce ca pretext pentru romanul său despre ciclicitatea istoriei. O altă sursă de inspirațiea fost "Cartea Morților" și legenda egipteană legată de resurecția lui Osiris. Frank Budgen a identificat o asemănare cu poezia nordică veche, în special cu "Edda", unde distrugerea universului de către forțele haosului este urmată de un proces de regenerare și creație. Joseph Campbell și Henry Morton Robinson afirmă: Aluziile literare
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
Editura Cartea Românească, 1982. PPg = Ion Pop, "Poezia unei generații", Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1973. TGrp = Ion Pachia Tatomirescu, "Ion Gheorghe - un clopot de bronz chemând la luptă împotriva programului comunist de distrugere a clasei țărănești din România," în lucrarea "Generația resurecției poetice (1965 - 1970)", Timișoara, Editura Augusta, 2005, pp. 295 - 297; 406 - 408. Site-ul personal al poetului
Ion Gheorghe (poet) () [Corola-website/Science/306514_a_307843]
-
pe o mare a libertăților estetice, jucându-se - prin ironie, parodie și cochetărie dezinvoltă - cu riscurile autoanihilării artei; dovada cea mai peremptorie a acestui estetism ambiguu al poeților și criticilor Cercului Literar din Sibiu o găsim în tezele „cerchiștilor” privind resurecția baladei». Scrisoarea, gest de solidarizare cu Eugen Lovinescu, aflat la sfârșitul vieții, promotor al democrației și apărător al preeminenței criteriului estetic în evaluarea literaturii, a provocat indignarea vehementă a publicațiilor naționaliste, care i-au acuzat pe tinerii de la Sibiu de
Cercul Literar de la Sibiu () [Corola-website/Science/302812_a_304141]
-
unei bune discipline psihice. "Regenerarea morală" este ținta celei de a doua etape, în cadrul căreia, printr-o supremă concentrare interioiară, prin izolare de lumea exterioară, prin meditație continuă și prin practicarea rugăciunii mentale (specifică isihaștilor), se poate ajunge la purificare, resurecție spirituală și starea de extaz ce îngăduie "vederea luminii divine" (care, în concepția lui Palamas, este identică cu cea apărută pe muntele Tabor). Isihasmul este prin urmare atât o teorie cât și o practică religioasă. În sens isihast, teologia nu
Isihasm () [Corola-website/Science/303314_a_304643]
-
Ștefan Augustin Doinaș, Dan Constantinescu, Deliu Petroiu, Alexandru Cucu, Viorica Guy Marica, Eugen Todoran, Ion Negoițescu, Ion Desideriu Sârbu, Ioanichie Olteanu, Cornel Regman, Nicolae Balotă, Victor Iancu, Henri Jacquier, Wolf von Aichelburg, ș.a. În poezie a teoretizat baladescul (în eseul "Resurecția baladei" (1945)) si a fost adeptul poeziei pure, rupta de contextul social. A debutat în presă încă de la vârsta de 12 ani, în anul 1932, în cadrul revistei “Universul Copiilor” cu lucrarea sa intitulată “Legenda Peștilor”. A debutat în 1943 cu
Radu Stanca () [Corola-website/Science/299004_a_300333]
-
Fac baie în cidru de trei ori pe noapte / Și-n loc de scuipat am ceva ca un lapte, / Pantofi cu baretă mi-ajută sveltețea / Și-un drog scos din sânge de scroafă noblețea". Marele câștig al poeziei românești datorat resurecției Cercului literar de la Sibiu, îndeosebi lui Radu Stanca, Ștefan Augustin Doinaș ș. a., constă în "extinderea sferei baladescului de la o „scară națională“ la o „scară planetară / cosmică“". Ilustrativă în acest sens este și balada "Turn înecat", turnul simbolizând "axis mundi", având
Radu Stanca () [Corola-website/Science/299004_a_300333]
-
Ziuganov a ajutat la formarea noului Partid Comunist al Federației Ruse și a devenit unul dintre cei șapte secretari ai Comitetului Central al partidului, iar din 1993 a devenit președintele nou createi formațiuni politice. Observatorii occidentali au fost surprinși de resurecția Partidului Comunist în Federația Rusă și de succesul politic al liderului lui. În scurtă vreme, Ziuganov s-a plasat în fruntea plutonului liderilor de opoziție, prin exploatarea nemulțumirii marei mase de cetățeni față de scăderea gravă a nivelului de trai după
Ghennadi Ziuganov () [Corola-website/Science/304335_a_305664]
-
de titlul volumului publicat în anul 1968, "Athanor", unde materia brută, unde cuvântul banal se metamorfozează în chintesență, angajând suprarealismul într-un «onirism paradoxal lucid» ("ibid"., 220). Notabil este faptul că Emil Manu observă un „ultim puseu suprarealist“ la "generația resurecției poetice dintre 1960 - 1965", dovadă a „asimilării“ avangardei de către această generație, „puseu“ avangardist-suprarealist care este de fapt un "alt-modernism", "modernismul resurecțional-paradoxist", întemeiat de generația "Labiș-Stănescu-Sorescu:" «Ca o compensare de ordin teoretic, ultimul „puseu“ suprarealist dintre 1960 - 1970, în experiența unor
Avangarda literară în România () [Corola-website/Science/310179_a_311508]
-
(27 septembrie 1933, Târgu Bujor-1 februarie 1985, București) a fost un poet român, din generația antiproletcultistă a resurecției și paradoxismului. Liceean fiind, debutează în anul 1950, cu poeme în spiritul epocii proletcultiste, în revista "Tînărul scriitor". În 1952, este absolvent al unui liceu din Galați, urmând în aceiași ani școlari staliniști (1952-1954) cursurile Institutului de Cinematografie din București
Grigore Hagiu () [Corola-website/Science/310533_a_311862]
-
gimnaziului din comuna Brădești și a Liceului Real-Umanist din orașul Filiași, Ion D. Pachia (Ion Pachia Tatomirescu) urmează cursurile Facultății de Filologie - Universitatea din Timișoara (1966 - 1971). Devine doctor în filologie - la Universitatea "Lucian Blaga" din Sibiu, cu teza "Generația resurecției poetice din 1965 - 1970". debutează cu poeme și o "ars poetica" paradoxistă (a holo-poemului), simultan, în revistă "Ramuri" - anul III, nr. 10 (27) / 1966 (p. 21) și în "Povestea Vorbii" (nr 7 / 1966, p. 14), suplimentul redactat de Miron Radu
Ion Pachia-Tatomirescu () [Corola-website/Science/309382_a_310711]
-
Grigorie din Nissa pune ideea apocastasieide a cărei posibilitate nu se îndoiește. O revenire la starea dintâi a omului și a lumii era, după el, necesară. Apocastasia era concepută ca una universală, omul suferind, în contextul ei, o transformare radicală. Resurecția trebuia să fie totală. Un vis al mai multor apologiști și o speranță care ia, unori, forme crispate. Este neîndoios că figura cea mai impunătoare a patristicii, cu toate încercările celorlalți apologiști, a fost Aureliu Augustin, cel care face marea
Patristică () [Corola-website/Science/304887_a_306216]
-
evreii au fost așa de terorizați în România încât nici măcar nu îndrăzneau să verse lacrimi pentru morții lor"". Pe baza acuzațiilor sale, Senatul Statelor Unite ale Americii a emis la 11 iulie 1991 (la numai zece zile de la comemorare) o rezoluție care "„condamnă resurecția antisemitismului și a intoleranței etnice din România"". Cu prilejul Conferinței de la București a rabinilor europeni, rabini prezenți i-au mulțumit lui Moses Rosen și guvernului român "„pentru că au facilitat emigrarea masivă a evreilor din această țară în Israel și au
Moses Rosen () [Corola-website/Science/305811_a_307140]
-
poema poamelor !), sângele transparent, noblețea miezului roșu și, ca un veritabil spirit clasic, sacralizează plăcerea de a mușca din pulpa fructului răcoros» (SSra, I, 25). Cu "Versul liber" (1965) „se închide“ primul volum de "Scrieri". Prefața-manifest, "Majuscule", reliefează în fața generației resurecției poetice un foarte interesant program de acțiune estetico-literară: «Cartea de față nu vrea câtuși de puțin să fie un exemplu rău pentru tineri; dimpotrivă, sper ca ei să nu găsească nimic altceva de învățat din ea, în afară, poate, de
Miron Radu Paraschivescu () [Corola-website/Science/305876_a_307205]
-
însă și elemente ortodox creștine. În esență, ei susțineau opoziția fundamentală între spirit și materie, precum și doctrina emanației. Dumnezeu creează „emanând” acest număr de eoni care în final se vor întoarce la El printr-o mântuire universală (aceasta este doctrina resurecției totale sau apokatastazei, susținută și de Plotin, respinsă intens de creștinism întrucât excludea responsabilitatea persoanei). Ca fenomen istoric, Gnosticismul a luat sfârșit în secolul al V-lea, odată cu victoria creștinismului în Imperiul Roman. În paralel se dezvoltase însă Maniheismul, care
Gnosticism () [Corola-website/Science/305451_a_306780]
-
o aură ideologică a început să fie produsă în secolele XIV-XVI de către umaniștii italieni, printre altele, pentru a putea formulă ce este arta sau ce ar putea fi. Văsari a adoptat modelul umanist al revival-ului; pentru el, Renașterea a reprezentat resurecția a ceva ce a fost pierdut: „Văzând noblețea și măreția artei noastre [antice] și cât de răsplătita și prețuita a fost ea de către toate popoarele dar, îndeosebi, de către mințile cele mai nobile și de către seniorii cei mai puternici, ne va
Istoriografia de artă și canonul occidental () [Corola-website/Science/296074_a_297403]
-
artei ca obiect al cunoașterii; în această epoca pictură, sculptură și arhitectura au fost asociate cu branșele teoretice ale cunoașterii (iar în Evul Mediu făceau parte din categoria artelor mecanice), precum optică, anatomia, și studiul perspectivei. Întorcându-mă la problema resurecției, recunoașterea unei renașteri înseamnă acceptarea unei istorii teleologice, modelată de un progres artistic, de geniul omului și de revival-ul artei. Renașterea a avut nevoie să inventeze o perioadă întunecată, barbaria gotica (la Văsari poartă numele de manieră tedesca), al cărei
Istoriografia de artă și canonul occidental () [Corola-website/Science/296074_a_297403]
-
acceptarea unei istorii teleologice, modelată de un progres artistic, de geniul omului și de revival-ul artei. Renașterea a avut nevoie să inventeze o perioadă întunecată, barbaria gotica (la Văsari poartă numele de manieră tedesca), al cărei declin a permis o resurecție, o renaștere. Pictură, sculptură și arhitectura Renașterii, așa cum au fost ele teoretizate în această perioadă, au furnizat standardele normative în raport cu care întreaga artă a fost măsurată pentru câteva sute de ani. Întrebarea pe care am putea să ne-o punem
Istoriografia de artă și canonul occidental () [Corola-website/Science/296074_a_297403]
-
animată de limbajul străzii. Ce s-a întâmplat cu această generație de scriitori, se știe. Unii au dispărut de pe scena vieții literare sub tăvălugul realismului socialist, alții au reapărut după două decenii de tăcere, și reafirmarea lor a contribuit la resurecția poetică din ultimul deceniu al secolului al XX-lea. Ion Caraion a trăit mai mult decât oricare destinul generației lui. Primul volum, "Panopticum" (1943), afirma cu mare gravitate teme ca negația poeticului, contestarea valorilor constituite, terifiantul vieții comune, concretizate în
Ion Caraion () [Corola-website/Science/297588_a_298917]
-
chiar ecranizate, prima dintre ele transformându-se într-o coproducție româno-franceză ("Mona, l'étoile sans nom" [Mona, steaua fără nume]- 1967), în care rolul principal feminin a fost interpretat de Marina Vlady. Jurnalul său intim, ținut în anii unei sălbatice resurecții a antisemitismului, adică în perioada 1935-1944, a fost publicat postum, abia în 1996. Originalul a fost scos din țară prin curier diplomatic de fratele său mai mic, Andrei Benu Sebastian, și a ajuns la Ierusalim. În prezent originalul se găsește
Mihail Sebastian () [Corola-website/Science/296575_a_297904]
-
Camus vorbește despre " Speranța și absurdul în opera lui Franz Kafka". Conform lui, "Procesul" și "Castelul" sunt două romane care se completează: "Procesul" întruchipează abandonul, pasivitatea și neîmpotrivirea în fața destinului, iar "Castelul" reprezintă un « salt exaltat » de tip kierkegaardian, o resurecție a speranței. În anii 40, Jorge Luis Borges îl descoperă pe Kafka în timp ce lucrează la Biblioteca Municipală din Buenos Aires. Experiența îi marchează opera literară în mod definitiv și îl determină să traducă unele lucrări kafkiene în spaniolă.. Gabriel Garcia Marquez
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
moarte-n Țarigrad, Răvaș de la Călugăreni, La Drăgășani, odată, Balada trupului care s-a frânt pe roată, Fântâna cu Pandur, Domnul de Rouă, Balada fetei de la Jiu, Balada fratelui care-a murit de ciumă" etc. Cercul literar de la Sibiu și «resurecția baladei» din mai 1945. În primăvara anului 1943, câțiva studenți de la Universitatea Clujean-Sibiană, au format - înrăzăriți de prezența, de spiritul lui Lucian Blaga - un cerc literar, unde s-au distins, între nenumărați alții: Radu Stanca, Ion Negoițescu, Cornel Regman, Ion
Baladă () [Corola-website/Science/297136_a_298465]
-
pe o mare a libertăților estetice, jucându-se - prin ironie, parodie și cochetărie dezinvoltă - cu riscurile autoanihilării artei; dovada cea mai peremptorie a acestui estetism ambiguu al poeților și criticilor Cercului Literar din Sibiu o găsim în tezele „cerchiștilor“ privind resurecția baladei.» (Nicolae Balotă - Poezia, I, Ed. Acad., 1980, p. 388). În eseul "Resurecția baladei" de Radu Stanca, un articol program al mișcării, publicat în "Revista Cercului Literar", nr. 5 / mai 1945, balada i se înfățișează ca «o poezie lirică în
Baladă () [Corola-website/Science/297136_a_298465]
-
dezinvoltă - cu riscurile autoanihilării artei; dovada cea mai peremptorie a acestui estetism ambiguu al poeților și criticilor Cercului Literar din Sibiu o găsim în tezele „cerchiștilor“ privind resurecția baladei.» (Nicolae Balotă - Poezia, I, Ed. Acad., 1980, p. 388). În eseul "Resurecția baladei" de Radu Stanca, un articol program al mișcării, publicat în "Revista Cercului Literar", nr. 5 / mai 1945, balada i se înfățișează ca «o poezie lirică în care starea afectivă câștigă un plus de semnificație prin utilizarea unui material artistic
Baladă () [Corola-website/Science/297136_a_298465]
-
Fac baie în cidru de trei ori pe noapte / Și-n loc de scuipat am ceva ca un lapte, / Pantofi cu baretă mi-ajută sveltețea / Și-un drog scos din sânge de scroafă noblețea". Marele câștig al poeziei românești datorat resurecției Cercului literar de la Sibiu, îndeosebi lui Radu Stanca, Ștefan Augustin Doinaș ș. a., constă în "extinderea sferei baladescului de la o „scară națională“ la o „scară planetară / cosmică“". Ilustrativă în acest sens este și balada "Turn înecat", turnul simbolizând "axis mundi", având
Baladă () [Corola-website/Science/297136_a_298465]