1,603 matches
-
nu sărea Oană cu tine, Petrule, și cu voi, Albule și Toadere, dacă nu sărea Oană și nu striga, cum a făcut nu mai departe de ieri, pe dealul Tudorei, Zid În jurul Măriei Sale, până la moarte! și dacă sabia lui nu reteza din cot mâna primului oștean ce voia să-mi ia gâtul și nu făcea gol În jurul nostru, ucigându-i Într-o clipă pe toți oștenii care năzuiau spre mine, răsturnând mesele cu piciorul, adunându-vă pe voi, credincioșii mei, pavăză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
nu se putea apropia la mai mult de o lungime de sabie, nici din față, nici din spate. Avea spada lungă de două mâini și lupta cu răsuciri iuți, În toate direcțiile. Nu mai para nici o lovitură, pur și simplu, reteza capete, brațe, picioare, tot ce intra sub tăișul lamei. Zdrobea armuri, coifuri, rupea iatagane, spărgea scuturi. Era o uriașă forță dezlănțuită. A ținut singur În loc Întregul regiment de ieniceri, până când trupele noastre s-ar retras de pe câmpul de luptă. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
trebuit să taie pieptul bătrânului, dar acesta eschivase liniștit și, cu o simplă mișcare de Încheietură, făcuse sabia agresorului să zboare În celălalt colț al tavernei. Cu un țipăt, al treilea spadasin se năpusti asupra bătrânului, dar Își simți picioarele retezate de tăișul fin al spadei florentine. Montassini era fascinat de această intervenție, dar nu era cea la care se așteptase. Îl cunoștea pe bătrân și Îi purta un imens respect. - Cum spuneam, reluă omul cu plete albe, avem aici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
arc de cerc Între picioarele samuraiului rămas cu un ciot În loc de braț, spintecându-l de jos până sus, continuă mișcarea unduită cu o răsucire spre stânga, eschivă prima lovitură de sabie a celui de-al cincilea, coborî tăișul și Îi reteză picioarele din genunchi, terminând cu o alunecare prin aer În formă de opt și zburându-i capul, făcu o Întoarcere În cerc, sesiză Încercarea de eschivă a samuraiului care făcuse un pas În spatele lui, schiță o lovitură falsă la gât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
al uneia dintre seceri, o smulse din mâna celui care o folosise și o roti fulgerător În jurul lui, doborând trei dintre atacatori. Apoi, intuind atacul din direcția contrară, lansă secera spre dreapta, răsuci lanțul și o abătu În jos, unde reteză picioarele primului atacator, făcu un salt și izbi cu piciorul bărbia celui de-al doilea, care căzu mort pe loc, roti secera pe la spate și Îi modifică din nou traiectoria, lovindu-l pieziș pe cel de-al treilea agresor, căruia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
o armură de Samarkand, crăpându-i coiful și despicându-i țeasta. Lângă el, Oană prinse cu coada ochiului Încercarea unui călăreț otoman de a-l ataca pe voievod cu lancea scurtă scoasă rapid de la oblâncul șeii, dădu pinteni și Îi reteză brațul din umăr. La cincizeci de pași, Gâlcă părea rănit, căci lupta cu stânga și răsufla greu. Din valea Bârladului Începeau să se scurgă șiruri de turci fugari, călărind Înspăimântați spre sud. Mii de ieniceri În debandadă alergau prin noroaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
orice forță. Încet, Însă, aripile ienicerilor se Închideau În jurul acelei mici armate de nebuni care Își imaginau că ar putea ajunge la sultan. Apărătorii izbiră flancul stâng al ienicerilor cu o putere de nestăvilit. Caii călcau În copite trupuri, săbiile retezau capete. Vârful de lance condus de Oană pătrundea adânc În dispozitivul turcesc, căutând celălalt vârf de atac, condus de Ștefănel. Între ei se aflau aproape o mie de pași și peste douăzeci de mii de otomani. Dar cele două atacuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
În toate părțile, croindu-și drum printre spahii. În spatele lui Alexandru și ușor În dreapta lui, ca să-l poată proteja de orice pericol din acea direcție, călărea Uzjiun. Mongolii se băteau În stilul lor tradițional, lăsându-se pe marginea șeilor și retezând trupurile ienicerilor de la mijloc, apoi ridicându-se În scări și lansând săgeți În adâncime. Alexandru văzu trecând peste capetele lor prima linie de săgeți aprinse și știu, după alcătuirea ei perfectă, că nu puteau fi decât Apărătorii. Apoi urmară a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
pași și tot atâtea cadavre În urma lor. Apărătorii la o mie de pași, În galop nebun. Lupta În jurul voievodului era sălbatică. Ștefănel, ridicat În scări, cu sabia Înapoi În teaca de la umăr. Alexandru zdrobind scutul unui ienicer cu buzduganul și retezându-i capul cu sabia. Apărătorii la opt sute de pași. Ștefănel, asemeni unei păsări necunoscute, lansat În aer, rostogolindu-se peste capetele ienicerilor și atingând pământul În fața voievodului. Ienicerul care Încerca să-l străpungă pe Ștefan, despicat În două. Alți trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
În viață. Ștefănel, scoțând de sub șaua calului lui Alexandru, un baston. Nu. Bastonul se lungi, devenind halebardă. Apărătorii la șase sute de pași. Gâfâitul cailor. Mirosul de sânge. Senzația că acestea sunt secundele decisive ale Întregului război. Ștefănel rotind halebarda jos, retezând picioarele ienicerilor, apoi ridicându-se, tăind capete și brațe. Gol În jurul voievodului. Arcaș otoman la marginea lizierei. Pietro!!! apucă să strige căpitanul. Pietro văzu arcașul și Înțelese. Scoase arcul de la spate și puse săgeata. Cele două săgeți porniră În aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
și cari vorbesc în numele partidului. Ar fi absurd de-a limita atât de mult libertatea de gândire a membrilor unui partid până a nu-i lăsa să zică ce cred individual despre cutare ori cutare situație și până a le reteza pana și stilul. Câte sunt părțile pe cari le-ar putea semna orice conservator într-un articol ce poartă o semnătură individuală e cu totul altă chestie, care nu-l privește pe nimeni, pîn' când o adeziune colectivă nu are
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
argumentul pe care și-l păstrează pentru a hotărî pe puteri la o acțiune comună, indicîndu-le un agent gata spre a le executa punerile lor la cale; iată, ne grăbim a o spune, iluziunea pe care e bine să o retezăm de pe acum. Pe Franța nu o va scoate nimeni din situațiunea de rezervă care-i face tăria ei și mai ales nu o va scoate din această situație prin niște interesante apeluri la dezinteresarea ei. Dacă dealtminteri Franța a luat
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
său din satul Reuseni, situat în apropierea Sucevii. Petru Aron a aflat din vreme despre cele ce aveau să se întâmple și, strecurându-se cu 100 de călăreți, ajunse noaptea la locul petrecerii, își scoase fratele dintre nuntași și-i reteză capul. Dacă ținem seama de moravurile secolului al XV-lea și de cele ce s-au petrecut după moartea lui Alexandru cel Bun, fapta lui se înscrie în lungul șir de omoruri fratricide care au avut loc pentru scaunul Moldovei
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Ștefan. Apoi, vine boierul Pântece din tabăra lui Ștefan, îl scoate pe Hronoadă dintre ai săi - că doar nu era să-i spună un secret așa de mare în public și-i șoptește că a câștigat bătălia! -, după care îi retează capul. Un scenariu mai încâlcit și mai idiot nu se putea imagina ! Afirmațiile lui Alexandru Boldur nu rezistă unei analize atente a faptelor. Dacă boierii l-ar fi trădat pe Ștefan, nu aveau decât să treacă de partea lui Hronoadă
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
atât era de schimbat ca limbă și comportament. În Kronika polska se spune că moldovenii „au făcut mari batjocuri, spânzurându-i de plete pe copaci, căci pe atunci ai noștrii purtau plete lungi, iar de atunci au început a le reteza și tunde”. Atât de puternic a fost șocul psihologic provocat de lupta din Codrii Cosminului încât, în 1563, polonii conduși de Albert Laski, care veniseră în ajutorul lui Despot, întorcându-se prin aceiași Codri, „după ce au înaintat în acest chip
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
în două cazuri: vornicul Crasnăș și alt vornic, cumnatul său, Isaia. A tăiat capul celor doi și a celor care au trădat sau au uneltit alături de ei, iar după cum scria Ureche, uneori, chiar la masă fiind, domnul nu ezita să reteze capete. O ipoteză, lansată recent de Neagu Djuvara, omul care și-a petrecut mai toată viața departe de țară, având mai greu contactul cu documentele, încerca să impună ideea că Țările Române au fost conduse de o oligarhie boierească, asta
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
care nu are nimic cu realitatea. Ștefan cel Mare, pe patul de moarte, îi întreabă pe boierii care nu îl voiau domn pe Bogdan, fiul său, pe cine vor ei ca domn, iar după ce le-a ascultat păsul, le-a retezat capetele. Un complot au încercat să organizeze boierii, în 1523, împotriva lui Ștefăniță, nepotul lui Ștefan. Înspăimântați de executarea lui Luca Arbure și a fiilor săi, boierii “s-au ridicat asupra lui (Ștefăniță), septevrie șapte zile. Ci nimica nu au
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
cu seamă pe ultima, care-a câștigat concursul. Trebuie să vă spun dintru început, că toți, înafară de ultimul, care-au îndrăznit și i-au oferit rodul talentului lor au sfârșit, fără nici o excepție ori milă din partea împăratului, cu căpățânile retezate pe-o buturugă din piața centrală a Capitalei. Gâdele, un voinic bărbos și fioros, nici n-avea vreme să-și șteargă șiroaiele de sudoare de pe obraz, că Timur Lenk, de-ndată ce se uita la un tablou, îl și cataloga
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
pentru o țară fără destin, cerea, pe vremea când era "tânăr, orgolios și nebun", chiar lichidarea trecutului ei. Dar războiul cu strămoșii, profanând "liniștea morților", exprima nu doar furia unei negații, blamând printr-un exces generalizat un "infern inepuizabil" și retezând, astfel, izvorul suferinței. A face istorie era cuvântul de ordine, învinovățind trecutul și născocind un viitor în care nu credea. Oripilat de acel trecut obscur, "îmbătat de furie", el visa la o Românie fanatizată, regândită, convertită, replămădită, devenind "alt neam
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
spre ei... Am zis: „Stați uniți, aici grămadă, că nu poate să tragă În toți!”. Și atunci au slobozit câinele... Norocul câinelui a fost că nu a fost nimerit cu tarpanul de Gheorghe, că dacă Îl nimerea cred că Îl reteza. Gheorghe era un tip puțin mai săltat, dar aproape pătrat. Muncise atât de mult la cuptor, la forjă, și făcea și două schimburi, pentru că fratele lui, Mihai, făcea liceul la seral. Și el lucra ca Mihai să poată Învăța. Dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
diferențe de clipe, de minute sau ore,/se completau,/se intercalau,/se suprapuneau inegale,/mai scurte,/mai lungi,/mai repezi,/mai rare,/pe tonuri diverse,/cristaline sau grave...”); croitorul posedă un degetar miraculos care coase singur; pălărierul cu o ureche retezată de o schijă se țicnește; savantul entomolog aplică pedagogia propriilor săi copii ignoranți, obligându-i cu sadism să savureze insectele pe care nu le (re)cunosc; un mitoman se închipuie Regele Soare; învățătorul necromant „peripatetiza cu Aristot din Stagira/ sau
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289857_a_291186]
-
Și să se știe cât mai puțin despre povestea asta, deocamdată. - Dar galera era goală. Nici o Încărcătură de preț, numai hârburi. De ce atâta secret? obiectă șeful gărzilor pe un ton bănuitor. În afară de morții aceia. - Da, În afară de morții aceia, i-o reteză scurt priorul, Începând să coboare. Oamenii se grăbiră să Își execute misiunea, nerăbdători să se Îndepărteze de locul acela blestemat. - Să ne Întoarcem la cai, porunci Dante când văzu cum flăcările Începeau să atace chila navei. În timp ce se Îndepărtau, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
tăcere din partea mulțimii. Apoi Își duse mâna spre relicvariu, acționând asupra unui fel de mici manete care ieșea din bust. O trase spre dânsul, deschizându-l și scoțându-i la iveală conținutul complet. Apăru trunchiul unei tinere, al unei adolescente, retezat din dreptul taliei. Chipul ei cum nu se poate mai frumos și impasibil părea să fie acoperit de un strat subțire de material translucid, mai luminos ca fildeșul, care Îi pecetluia ochii Într-un zâmbet senin. Capul era Împodobit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
cumplitul măcel. Și jignirile. Această tânără sfântă se ascunsese În casa ei, dar când păgânii s-au năpustit, Însuși tatăl ei a scăpat-o de la chinul la care demonii ar fi supus-o. Cu o lovitură de spadă i-a retezat trupul feciorelnic. Și atunci s-a petrecut minunea, orbindu-i pe atacatori. Priviți puterea lui Dumnezeu! Dintr-o dată, predicatorul Își coborî mâinile, arătând cu dreapta spre statuie. După o clipă, Dante văzu clar cum pleoapele Fecioarei se ridicau, cu pupilele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ar fi căutat pe cineva. Relicva era cu adevărat vie, oricât de incredibil ar fi putut părea. Primele rânduri căzuseră În genunchi, copleșite de masele care se Împingeau În față, Întinzându-și gâtul ca să vadă mai bine. - Sabia i-a retezat trupul În dreptul rinichilor. Totuși, a continuat să trăiască, din vrerea lui Dumnezeu! Ea a rostit cuvinte cumplite Împotriva păgânilor și le-a Înfrânt semeția oarbă, zăpăcindu-i și Îngrozindu-i. Și, În timp ce aceștia bâjbâiau prin bezna lor, puținii care au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]