1,532 matches
-
determină să fie dur cu familia căpitanului care dorește o înmormântare creștinească, cu slujbă la biserică : - Știa, atunci cănd a ales haina militară, că acest lucru este nepermis ! Văduva, înecată în lacrimi, a dat să-l înduplece. Maiorul i-a retezat-o scurt, înainte de a-și susține cauza : - Noi ne facem datoria ! Îl ducem la cimitir, îl coborâm în groapă prezentându-i onorurile, după care nu aveți decât să faceți ceea ce doriți. Mortul nu mai aparținea familiei ci statului, până la coborârea
XVII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365363_a_366692]
-
unor demolatori nu doar fără cultură, ci lipsiți chiar și de acea înnăscută delicatețe în fața purității simple. Unii demolează chiar construind. Demolează autenticul și frumosul, sluțesc peisajul și handicapează sufletele privitorilor. Natura, creație a lui Dumnezeu, e incendiată, braconată, furata, retezată la pământ, lăsată să se irosească sub scaieți. Așa tratează mai-marii darul. Țara-i un SRL. Al lor...” Ce mult adevăr spun aceste cuvinte! Da, așa este: ”...handicapează sufletele privitorilor”! Am fost deunăzi ACASĂ și mi-a plâns sufletul atunci când
LASĂ-MI DOAMNE... POMII VII! de DOINA THEISS în ediţia nr. 986 din 12 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365010_a_366339]
-
piciorul ignorând spusele tinerilor ; nu mai au mult și vor reuși !. Au capătat noi puteri, acum când se întrevede reușita. Se opintesc din răsputeri și ... reușesc ! Au tras-o pe femeie cu mare grijă. Piciorul care fusese prins îi este retezat ceva mai sus de gambă. Praful de tencuială și de zugrăveală stârnit până atunci, fără preget, îi oprise hemoragia. Atâtă vreme cât fusese captivă, femeia rămasă trează, conștientă, îi rugase pe tineri, din când în când : „tăiați-mi piciorul, numai
EVOCARE de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365177_a_366506]
-
sinceritate debordantă fără să se teamă că ar putea deranja cititorul. Lumea este ca lumea, și lumea lui SAMSON IANCU este precum carpeta de pe peretele unei case de mahala,- o țesătură în care femeia oacheșă și cu cerecei din aur-sadea, retează în incisivii ca de sălbăticiune tânără, tija unui trandafir sângerând. Roșu! Durerea nu mai contează. Patima mustește, se învârtoșește în cartea de față. Există o ,,faună,, în care personajele au nume dintre cele mai ciudate, fără să aibă acte de
SAMSON IANCU, UN INVINGATOR IN FATA OPULENTEI EUROPE de MELANIA CUC în ediţia nr. 195 din 14 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366704_a_368033]
-
Când ea trecea hotarul către frați. * Voia - Viteaza! - să reîmplinească Cel Vis al Nemului din Veac, Voia cu sârg ca rana românească Să capete odată leac. * Purcese ea să soarbă Prutul, Văzând că-i slabă firea bărbătească, Dar moartea-i reteză avântul - Nălucă blestemată să strivească! * Ne iartă, tu regină a tărâmului-Cuvânt, Că noi, împleticindu-ne în ierburi, Nu prea ți-am fost aproape pe Pământ! Dar te-om cinsti acolo sus, în Ceruri. Gheorghe Pârlea Referință Bibliografică: O LACRIMĂ (IN
O LACRIMĂ (IN MEMORIAM) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365703_a_367032]
-
se reflectă realitatea din noi. Labirintul ficțiunii prin care poetul își plimbă cuvintele nu este altceva decât geometria pură a spiritului poeziei: „Se spune: drumul înțelesului/ trece desculț marea cea mare a vorbelor./ Așa se explică/ priveghiul la ușa cuvântului,/ retezând dintr-o mișcare/ beregata celui mai tandru poem./ Se spune: înțeleaptă băutură/ e somnul cuvintelor ... / Ele se tac pe îndelete,/ unele pe altele/ și nici nu se știe/ care dintre ele/ va bate toaca înțelesului./ Tac!” Ca în Marea Poezie
PRIN LABIRINTUL POEZIEI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/365553_a_366882]
-
-i ajute în gospodărie și la câmp, însă pe copilul său nu îl va mai interesa agricultura. Se va întoarce la țară, doar în vizită, să-i vadă când i se va face dor. Secera hârșâia prin lanul de grâu retezând smocurile de paie strânse în palmele bătătorite de muncă, iar firele galbene și uscate, le așeza în urma sa în buchete. Avea grijă să nu calce peste spice să se scuture. Cu multă trudă se adună un sac cu boabe. Nici
SECERATORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366013_a_367342]
-
rar... Sămânță de vorbă de fel, dar și persoană de bun simț, nu rezistă totuși față-n față cu evidența și mă supune unui chestionar pe moment indigest pentru mine: -Da’ ce-i, soro? mi se-adresează. De ce mi-o retezi așa? Zi-mi cu ce m-am făcut vinovată? Nu mă implic inadvertențelor știind că servește exclusiv apelativul soro, precum madamele carageliene, făcând abstracție de genul persoanei la care se referă. -N-ai vrea să știi ce-am! Am! ripostez succinct
NON MULTA, SED MULTUM de ANGELA DINA în ediţia nr. 1724 din 20 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366183_a_367512]
-
te ajutau cunoștințele): reținuseră numai o parte, cea care le convenise lor sau doar ce pricepuseră. Marin Preda, de pildă, un lucid de felul lui, venind o dată vorba de poetul Gheorghe Pituț, pe care îl lăudasem pentru nu știu ce, mi-a retezat-o scurt: lasă-mă, monșer, cu pădurosu' ăsta de Pituț că nu are multă minte. Am încercat să-i îndulcesc opinia, la care Preda: Păi cum, monșer, vine Pituț la mine, eu îl întreb ce mai e nou, iar el
FILOSOFUL PETRE ŢUŢEA, DAR NU ÎN CĂRŢI de PETRE ANGHEL în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366224_a_367553]
-
geopolitică, știe doar că e nevoie de hrană ca să crești copiii. - Și e greu să crești un copil? se miră sincer Țuțea. - E greu, o țărancă de la colectiv primește un kg. de grâu la ziua de muncă... - Doamnă, i-o retează Țuțea, în Elveția, o vacă primește 200 de kg. de boabe pe zi, dar n-are conștiință națională!... Femeia româncă nu are nicio suferință în postura ei de mamă: atunci când simte că e grea, pentru ea e floare la ureche
FILOSOFUL PETRE ŢUŢEA, DAR NU ÎN CĂRŢI de PETRE ANGHEL în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366224_a_367553]
-
repede că se trezesc vampirii! Peste câteva momente în coșciuge cadavrele încep, pe rând, să se ridice în șezut scoțând sunete înfiorătoare și arătându-și ghearele și caninii. Cuprinși de panică vânătorii în disperarea lor își scot săbiile și le retează capetele. CĂPITANUL ARNĂUTU:(cu voce forte)Străpungeți-le inimile! Degeaba îi decapitați că reînvie! CĂPITANUL SASU:Mai repede că se apropie miezul nopții și vampirii se trezesc din somn și-și recapătă puterile! Vreo patru-cinci vampiri țâșnesc din morminte și
REGATUL LUI DRACULA (II)- SCENARIU FILM de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361687_a_363016]
-
primii clienți, năbădăioșii ei yankei cu care se războiește zi de zi. - Este gata micul dejun, patroană? - Este gata, leșinaților. - S-a trezit la viață zâna?, o luă prin surprindere un yankeu. - Încă n-ați terminat cu prostiile?, i-o reteză Linda. - Cine știe ce hoață o mai fi, se auzi o voce. - Să vă ia dracu'! Încă o vorbă să mai aud pe seama fetei și-l chem pe Parker. Apoi o să vedeți voi ce tărăboi va ieși. Cântați, jucați poker, îmbătați-vă
CARTEA CU PRIETENI- CORNEL ARMEANU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 773 din 11 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351770_a_353099]
-
ce chirăiau zăpăcite, până când, la cincea extragere, apăru cocoșul cel negru, acela ce cântărea cam șase kilograme! Aici intră în acțiune magul Lică, acel care, precum vitejii din vechime, își avântă cuțitul cel ascuțit pe piatră și din câteva mișcări reteză capul cocoșului, evident, după buricele degetelor de la mâna stângă. Sacrificiul de sânge se împlinise! Martorii urmăreau cu sufletul la gură, muți din mai multe cauze, efectul magiei... Lică se zvârcolea de durere ținând degetele-n gură, iar cocoșul se zvârcolea
UN ET ÎN RURAL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352220_a_353549]
-
Se lăsă pe spate cu ochii larg deschiși și-mi fremătă bărbăția. Ceva se cutremură în ea, apoi mă strânse cu putere să-mi rupă rezistența învârtoșată. Simțeam zvâcnirile corpului ei ca o pasăre care se zbate când i se retează gâtul. M-am descărcat și eu, apoi m-am uitat prostit la ceea ce ni se întâmpla... Gemea și tresărea, transfigurată de plăcere, încât îmi era teamă să nu facă vreun atac de cord din cauza unui asemenea efort la vârsta ei
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1241 din 25 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350561_a_351890]
-
carnea de pe ele mi-a curs pe drumul rusului. Apoi, după ce m-am vindecat, am luat iar pușca, să le pun opreliște rușilor, care năvăleau ca hunii. La Iași m-a agățat o schijă de picior, aproape să mi-l reteze, și gata cu războiu’ pentru mine. Iar tovarășii mei, ca să vezi poznă, s-au alăturat celor care ne-au împușcat pe capete la Cotu’ Donului”. Mihai Dascălu din Soci se ține tare pe picioare, chiar dacă “le mai scârție bălămălile” glumește
EI AU SUPRAVIEŢUIT MĂCELULUI DE LA COTUL DONULUI de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 694 din 24 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351342_a_352671]
-
ca infirmitatea inimii! Nu contează ce iubiți! Iubiți ce vreți, numai iubiți!”. Aș îndrăzni să continui prin a vă împărtăși din gândurile pe care, de multe ori, le-am simțit arzându-mă și despre care am simțit, adesea, că-mi retează vârfurile aripilor în zbor sau degetele palmelor împreunate-n rugăciune. Mi s-a spus că există atât de mult rău în jurul nostru, încât nu vom mai avea niciodată puterea de a resimți sau de a face bine! Dar, dați-mi
LA MULŢI ANI, FEMEIE! de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 433 din 08 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346586_a_347915]
-
complete și avizul dumneavoastră cu privire la transferarea de la Penitenciarul Jilava la Spitalul Penitenciarului Văcărești a deținutului Vulcănescu Mircea Aurel, funcționar, fiul lui Mihai și al Mariei, bolnav de pleurezie". Adresa din 26 mai 1951 a Direcțiunii Generale a Securității - regiunea București retează orice posibilitate de supraveghere a bolii pulmonare: ,La ordinul dumneavoastră din 10 mai 1951 raportăm următoarele: întrucît din fișa personală a susnumitului ce o posedă la Direcțiunea Generală a Securității Statului, fără a se cunoaște motivul reținerii, nu putem aviza
IN MEMORIAM – ÎMPLINIREA A 60 DE ANI DE LA MUTAREA LA VEŞNICELE LĂCAŞURI A UNUI MARTIR ŞI MUCENIC AL NEAMULUI ROMÂNESC – MIRCEA VULCĂNESCU (28.10.2012) ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 662 din 23 o [Corola-blog/BlogPost/346523_a_347852]
-
sate După care liniștea, oricum; Slută pe un dâmb, o buturugă Peste care un blestem opac Spânzură de fiece copac Nerostite spaime dintr-o rugă - Clipocește apa de subțire Ocolind cu teamă o pădure Peste care cade o secure Și retează nevăzute fire Păsări călătoare vin și trec Orizonturile care mint Țărmurile unui vechi Corinth Și darul otrăvit al unui grec! Referință Bibliografică: Nerostite spaime dintr-o rugă / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 365, Anul I, 31 decembrie
NEROSTITE SPAIME DINTR-O RUGĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 365 din 31 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351101_a_352430]
-
diletanți în comparație cu ei. Ne și miram cum de putusem trăi atâția ani fără să ni se întâmple o mulțime de nenorociri, fără ca medicii, procuratura și vreo ordonanță de urgență a guvernului să ne fi izolat într-o rezervație, undeva prin Retezat sau, caz mai aparte, prin mangrovele australiene. Ca atare, am început să ne bucurăm din tot sufletul că, datorită gravei neglijențe a organelor menționate, mai eram liberi și teferi, credeam noi. -Mare noroc, mare noroc, murmura unchiul Haralampy din când
NEAMURI DE DECEMBRIE, PROZĂ DE DUMITRU HURUBĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 364 din 30 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351093_a_352422]
-
zbate tot mai tare, Și pentru ea cerșesc acu' La Tine-ngenunchiat. Ci iarta Tu, fără obol, Scuipatul, biciul, spinii Unul e orb, un altui-i gol, iar altul ticălos. Ei n-au habar, nu știu ce fac, Vremelnicii... meschinii... Să nu-i retezi, jelesc acu..., Să nu le ții ponos. Ci poate le mai dă un an, La ei m-oi duce iară Uda-voi dragoste noian Și poate m-or primi. Îi voi plivi cu blând cuvânt Ca-n Tine să răsară
LECŢIA DE ISTORIE (POEME) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 826 din 05 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345685_a_347014]
-
un tort este bun, nu trebuie să-l mănânci pe tot, ci este de ajuns să îl guști. Volumul de poezie a apărut la editura “Ardealul” din Tg.Mureș. Deși Adrian Erbiceanu trăiește la Montreal, iată că nu și-a retezat rădăcinile. Cam aici s-ar ancora și volumul. Iată aici frumusețe de poezie, emoție pură, crucificare pe ideea de eternitate a spiritului. „ Jos la răscruce, gata de ducă / Ce mă tot ține, mă tot hurducă. // Dorul atârnă frunză săracă / Dragostea
LA FONTAINE DE CE SIÈCLE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352135_a_353464]
-
cu fiecare nouă trădare, cu fiecare nouă trudire spre Cea de veci Înviere. Nu, dragii mei, nu sunt tristă, sunt doar zdrobită și-n mii de bucăți împrăștiată. Cum să mă mai așez în genunchi când genunchii mi-au fost retezați? Și cum să te mai nasc când nu mai am trup, când mierea și laptele milei mi-au secătuit sânul de tot și-am istovit, am istovit... Dragă Singurătate, tu faci zidurile toate să dispară și mă duci în locuri
(CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356247_a_357576]
-
din ele decît un semn Scrijelit doar atît cît se poate Și ocolindu-mă, nedîndu-mi nici un semn, Diamantele se amestecă în țarina Semn că ploaia ne biciuește turbata Însemn că nu mai avea ce să rămînă Și deodată trenul ne retează amintirile Izbindu-ne din plin pe acele linii paralele În care nu mai avem decît un timp de moarte Între cele două emisfere Referință Bibliografica: LAPIS LAZULI SÎNT OCHII TĂI / Ioan Lila : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 267, Anul
LAPIS LAZULI SINT OCHII TAI de IOAN LILĂ în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355786_a_357115]
-
cartea în care corbul a smuls ochiul cuvântului, plimbându-l răbdător printre lumi. cald îl sărută și-l înghite hulpav, în clipa desprinderii de drumul cu tălpile uitate goale printre trupurile împietrite și rădăcinile copacilor a căror memorie a fost retezată când iarba i-a împletit pământului velința de verde. între pământ și cer, corbul... ruga de alb, într-o orgă de crini pe maluri se zbat arterele firii. complicate zvâcniri readuc terestrul la fila de noapte, într-un singur cuvânt
CARTEA CU PRIETENI XV- ANNE MARIE BEJLIU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355925_a_357254]
-
o memorie străveche / a genelor, îndeosebi bucuria de durere / a femeilor îndoliate din Corrèze,// departe de Viață și de Dragoste...” (Numele tău, absență...) Paralela culturală însă, atenție, e totuși o unealtă cu două tăișuri, a cărei manipulare neatentă îți poate reteza nasul ! Ea dă rezultate numai cu condiția ca modelul de referință să fie recognoscibil, în caz contrar va avea efect de bumerang. Spre pildă, dacă e într-adevăr o luminare rezonabilă să descrii povara urii altcuiva evocînd pe „Laertes în
HIMERE DE PHAROS de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355919_a_357248]