556 matches
-
ale Revoluției, cum ar fi Patrick Henry, Samuel Adams, și s-au opus deschis noului sistem de guvernare, poziție cunoscută sub numele de „antifederalism”. Elbridge Gerry a scris cel mai popular document antifederalist, „Obiecțiile Hon. Domn Gerry”, care a fost retipărit de 46 de ori; eseul se axat în special pe lipsa unei legi a drepturilor în proiectul de constituție. Mulți erau îngrijorați că un guvern național puternic ar fi o amenințare la adresa și că președintele ar deveni un fel de
Bill of Rights () [Corola-website/Science/314056_a_315385]
-
într-un număr mai mic de volume decât ediția originală "tankōbon". De exemplu, "Maison Ikkoku" a fost publicat original în 15 volume "tankōbon", dar a fost republicat ca 10 volume "wideban". Seria Trigun, original tipărită în 3 cârți, a fost retipărită ca două voume wideban în S.U.A. VIZ Media publică "wideban" ca ediții "VIZBIG".
Tankōbon () [Corola-website/Science/313354_a_314683]
-
științifico-fantastică Isaac Asimov. Romanul este al doilea din trilogia "Fundația", trilogie ce avea să devină ulterior Seria Fundația. Inițial, Asimov a publicat în revista Astounding Science Fiction din SUA cele două părți ale acestui volum in 1945. Romanul a fost retipărit de multe ori, una dintre reeditări fiind făcută sub titlul "The Man Who Upset the Universe". Povestirea a fost publicată pentru prima dată în numărul din aprilie 1945 al revistei "Astounding Science Fiction" sub titlul "Dead Hand". Imperiul Galactic - aflat
Fundația și Imperiul () [Corola-website/Science/314885_a_316214]
-
matematice). După Tratatul de Astronomie, "Geografia" a fost lucrarea cu cel mai puternic impact. O traducere latină (atribuită umanistului bizantin Emanuel Chrysoloras) a fost dedicată Papei Alexandru al V-lea în 1409, de către Giacomo da Scarperia. Această lucrare a fost retipărită și actualizată după descoperirea Americilor, prin strădania lui Erasmus de Rotterdam în anul 1533. De remarcat faptul că Geografia Ptolemeică nu vine în contradicție cu portulanele. Faimoasa proiecție a lui Mercator (sec. al XVI-lea) care este utilizată și astăzi
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]
-
Anul Nou". Deși traducerea nu a fost publicată la acea dată, scrisoarea editată de Aurel A. Mureșianu în Gazeta cărților, nr. 1, 1934 este considerată totuși „cea dintâi încercare publicistică“ a lui T. Maiorescu, titlu sub care a și fost retipărită. În 1858, pe lângă activitatea universitară, predă psihologia la pensioane particulare și franceza în casa Kremnitz. Preparator pentru limba franceză în familia Kremnitz, Titu Maiorescu dă lecții celor patru copii ai familiei: Klara (viitoarea sa soție), Helene, Wilhelm (viitorul dr. W
Titu Maiorescu () [Corola-website/Science/297354_a_298683]
-
permanentă ("Cronica optimistului") ținută în săptămânalul cultural "Contemporanul". 3. Începând cu anii 1955-1956 și până la moarte (12 martie 1965) se va bucura de aprecieri exclusiv pozitive pentru angajarea sa civică și activitatea de intelectual democrat din perioada interbelică. Își poate retipări aproape întreaga operă, cu excepția "Istoriei" sale monumentale, care este republicată în anii 80 de asistentul său, devenit între timp profesor, Alexandru Piru. Este înconjurat de onoruri, e premiat și omagiat. În noiembrie 1964, este internat cu diagnosticul ciroză hepatică la
George Călinescu () [Corola-website/Science/297575_a_298904]
-
murit pe data de 24 mai 2011 la spitalul Elias din București. În anul 1954 debutează cu povestirea „Dușman cu lumea”, în revista „Tânărul scriitor”. În anul 1960 are loc debutul editorial cu volumul de povestiri „Ningea în Bărăgan”, volum retipărit în 1964 sub titlul „Cantonul părăsit”. În anul 1960 publică „Somn de la amiază”, iar în 1962 „Dincolo de nisipuri”. În anul 1967 publică „Vara buimacă”, piesa „Scoica de lemn”, care peste ani se va juca la Teatrul Nottara din București. În
Fănuș Neagu () [Corola-website/Science/297612_a_298941]
-
iulie), se angajează ca reporter la "Adevărul" (la sfârșitul războiului va fi concediat). Pe 25 august cu schița "Taclalele" (retipărirea schiței "Vrăjmașii"), revista "Universul literar" deschide șirul colaborărilor cu Rebreanu. Mai mult decât în paginile altor publicații, aici vor fi retipărite, de regulă, cu titlul schimbat, vechi schițe și nuvele, originale și "prelucrate". Bibliografia scrierilor înregistrează astfel de colaborări în 1913, 1914, 1915. Câteva inedite: "Santinela" (1913); "Războiul. Însemnările unui sublocotenent"; "O scenă" (ambele în 1914); "Întâiul gropar" (1926); Coniderate de
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
în volum.) Pe [[14 august]] [[1917]], autorul termină prima versiune a romanului "Ion". În noiembrie 1919 începe să transcrie romanul "Ion". Pe data [[20 noiembrie]] [[1920]], - Apare romanul "Ion", prima capodoperă din monumentala creație rebreniană (în timpul vieții scriitorului, va fi retipărit în [[1921]], [[1923]], [[1925]], [[1927]], [[1930]], [[1939]], [[1941]], [[1943]]). Romanul poartă subtitlul "Blestemul pământului, blestemul iubirii". [[Academia Română]] îi acordă pentru romanul "Ion" prestigiosul [[Premiul Năsturel-Herescu]]. Îm [[1921]] la editura " Viața românească" apare volumul "Catastrofa" (Trei nuvele). În sumar: "Ițic Ștrul
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
Chamberlain și a altor miniștri care ar fi contribuit la dezastrele britanicilor din prima parte a războiului. Cartea, care era scurtă, s-a vândut în peste de exemplare, dintre care multe au trecut din mână în mână, și s-a retipărit în douăzeci și șapte de ediții în primele câteva luni, deși nu a fost distribuită de marile lanțuri de librării. După cum relatează istoricul David Dutton, „impactul său asupra reputației lui Chamberlain, atât în rândul publicului, cât și în rândul lumii
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
lui Venus, în timp ce în "Violul Lucreției", soția Lucreția este violată de către desfrânatul Tarquin. Influențat de "Metamorfozele" lui Ovid, poemele arată vinovăție și confuzie morală care rezultă din pofta necontrolată. Ambele s-au dovedit populare și au fost de multe ori retipărite în timpul vieții lui Shakespeare. Al treilea poem narativ , " Plângerile unui îndrăgostit", în care o femeie tânără se plânge de seducerea ei de către un pretendent convingător, a fost tipărită în prima ediție a sonetelor, cea din 1609. Mai mulți savanți au
William Shakespeare () [Corola-website/Science/297139_a_298468]
-
Corbul” l-a transformat aproape imediat pe Edgar Allan Poe într-un nume familiar, făcându-l să devină o celebritate națională. Cititorii au început să identifice poemul cu poetul, poreclindu-l pe Poe, „Corbul”. La scurt timp, poemul a fost retipărit, parodiat și ilustrat. Cu toate că l-a făcut cunoscut pe Poe, poemul nu i-a adus acestuia un câștig financiar semnificativ. Poetul avea să se lamenteze el-însuși: „Nu am niciun ban. Sunt la fel de sărac acum precum am fost toată viața - cu excepția
Corbul () [Corola-website/Science/298053_a_299382]
-
precum am fost toată viața - cu excepția speranței, care nu foate fi acceptată de bănci”. Ziarul "New World" titra: „Toată lumea citește poemul și-l laudă... just, credem noi, pentru că ne pare plin de originalitate și putere.” "The Pennsylvania Inquirer" l-a retipărit cu titlul „Un poem frumos”. Elizabeth Barrett i-a scris lui Poe: „«Corbul» dumitale a produs o senzație, o groază temporară, aici în Anglia. Unii dintre prietenii mei sunt cuprinși de frică, iar alții de muzicalitate. Am auzit de persoane
Corbul () [Corola-website/Science/298053_a_299382]
-
de poeta Agatha Grigorescu. Între 1926-1928 funcționează ca profesor suplinitor de desen și caligrafie la Școala comercială de băieți din Bacău. În 1928 se căsătorește cu Agatha Grigorescu și se stabilește la București, unde soția sa era profesoară. În 1929 retipărește volumele "Plumb" și "Scântei galbene" sub titlul "Poezii", la Editura Ancora. Reapare sub conducerea sa revista "Orizonturi noi". În 1930 este numit referent la Direcția Educației Poporului. Îi apare volumul " Cu voi...". Din noiembrie 1930 până în octombie 1933, locuiește în
George Bacovia () [Corola-website/Science/297545_a_298874]
-
campanie împotriva creaționismului și a propus că știința și religia trebuie să fie considerate ca două domenii diferite, sau „magisteria”, a căror domenii de autoritate nu se suprapun. Multe din eseurile publicate de către Gould în revista "Natural History" au fost retipărite în antologii, ca de exemplu "Ever Since Darwin" (1977) și "The Panda's Thumb" ("Degetul mare al ursului Panda") (1980), în timp ce lucrările sale populare includ volumele "The Mismeasure of Man" ("Reaua măsura a omului") (1981, a doua ediție, revăzută, în
Stephen Jay Gould () [Corola-website/Science/317758_a_319087]
-
Day Star", o revistă Millerită publicată în Cincinati, Ohio de Enoch Jacobs. White a scris către Jacobs pentru a-l încuraja și ,chiar dacă scrisoarea nu a fost scrisă pentru publicație, Jacobs a tipărit-o. În cursul următorilor ani a fost retipărită sub diverse forme - fiind inclusă în prima carte a lui Ellen, "Christian Experience and Views"(Experiențe creștine și viziuni), publicată în 1851, apărută în România cu titlul "Experiențe și Viziuni". Doi Milleriți au avut viziuni înainte de Ellen White - William Ellis
Ellen White () [Corola-website/Science/317786_a_319115]
-
Soarelui Nou" "The Urth of the New Sun" (1987) - nominalizat la premiile Hugo, Nebula și Locus SF, 1988 "Cartea Soarelui Lung" "Cartea Soarelui Scurt" Wolfe a publicat câteva cărți ieftine, majoritatea la Cheap Street, în tiraje mici. Unele au fost retipărite în culegerile sale, așa cum s-a întâmplat cu "Starwater Strains", retipărită ca "Empires of Foliage and Flower".
Gene Wolfe () [Corola-website/Science/318032_a_319361]
-
început să scrie pentru ziarul aliat de dimineață "Chicago Sun-Times". Dar când Rupert Murdoch a cumpărat ziarul acesta în 1984, Royko care nu îl agrea pe magnat, a trecut la ziarul rival "Chicago Tribune". O perioadă de timp "Sun-Times" a retipărit rubricile scrise de Royko în timp ce el scria rubrici noi pentru "Chicago Tribune". A murit de aneurism cerebral la vârsta de 64 de ani. Rubricile sale, peste 7500 la număr, fuseseră publicate în peste 600 de ziare. În paralel, a scris
Mike Royko () [Corola-website/Science/315546_a_316875]
-
modul în care Hawthorne îi descrisese în introducerea lui numită "Vama". A doua ediție, de 2,500 de copii, a "Literei stacojii" includea o prefață scrisă de Hawthorne și datată 30 martie, 1850, în care preciza că a hotărât să retipărească introducerea "fără schimbarea vreunui cuvânt... Singurele trăsături remarcabile ale schiței sunt buna dispoziție sinceră și autentică... Cât despre antipatia, sau ostilitatea de orice fel, personală sau politică, el le neagă cu totul".
Litera stacojie () [Corola-website/Science/315084_a_316413]
-
în tabelul și schema de mai jos. "Notă: culorile secțiunilor funcționale corespund celor din textul de mai sus." La scurt timp după semnare, Actul a fost dus în Germania și înmânat partidelor din Reichstag. La 18 februarie, textul a fost retipărit în ziarele germane, printre care în "Das Neue Litauen", "Vossische Zeitung", "Taegliche Rundschau" și "Kreuzzeitung". În Lituania, un text al proclamației a fost pregătit pentru tipărire în ziare, în deosebi în "Lietuvos aidas", ziarul Consiliului, înființat de Antanas Smetona; dar
Declarația de Independență a Lituaniei () [Corola-website/Science/320076_a_321405]
-
Mundart nebst freier metrischer Übersetzung in das Hochdeutsche von Viktor Kästner" (Poezii în dialectul săsesc transilvănean în paralel cu traducerea metrică în germana literară de Viktor Kästner). O nouă ediție a apărut în 1895, cu un cuvânt înainte de Adolf Schullerus, retipărită în 1926. În 1929 Martin Kutschis a publicat o colecție de poezii ale lui Kästner puse pe muzică. A fost foarte preocupat de dialectul săsesc, motiv pentru care a cules expresii și proverbe săsești, pe care le-a strâns într-
Viktor Kästner () [Corola-website/Science/320239_a_321568]
-
în 24 februarie, era adresată "către poporul Texasului și către toți americanii din lume". Istoricul Mary Deborah Petite afirmă că scrisoarea este „considerată de mulți o capodoperă a patriotismului american”. Copii ale scrisorii au fost distribuite în tot Texasul și retipărite în Statele Unite și în Europa. În timp ce zvonul asediului s-a răspândit prin Texas, s-au adunat potențiale întăriri în Gonzales. Aceștia sperau să facă joncțiunea cu colonelul James Fannin, care urma să sosească de la Goliad cu garnizoana sa. La 26
Bătălia de la Alamo () [Corola-website/Science/320298_a_321627]
-
a realizat fotografia istorică „Înălțarea drapelului pe Iwo Jima” la 23 februarie 1945. Ea prezintă cinci pușcași marini și un membru ("corpsman") al personalului medical al Marinei înălțând drapelul Statelor Unite pe vârful Muntelui Suribachi. Fotografia a fost extrem de populară, fiind retipărită în mii de publicații. Ulterior, a devenit singura fotografie care a câștigat Premiul Pulitzer pentru Fotografie în același an în care a fost publicată, și a ajuns în cele din urmă să fie văzută ca una dintre cele mai semnificative
Bătălia de la Iwo Jima () [Corola-website/Science/320997_a_322326]
-
scrieri, a avut un mare succes ca antologator. A editat "Introducing SF", o culegere de povestiri care exemplificau diversele teme ale science fictionului și "Best Fantasy Stories", ambele pentru Faber. În 1961 a realizat o antologie de povestiri science fiction retipărite pentru editorul britanic Penguin Books, sub titlul "Penguin Science Fiction". Cartea a avut un succes extraordinar, fiind reeditată de multe ori și a fost urmată de alte două antologii, "More Penguin Science Fiction" (1963) și "Yet More Penguin Science Fiction
Brian Aldiss () [Corola-website/Science/320587_a_321916]
-
pulp. Ca răspuns la rezultatele trimise de sondele spațiale în anii '60 și '70, care arătau că Venus este complet opusă junglei fierbinți, tropicale, descrisă de obicei în science fiction, el și Harry Harrison au editat antologia "Farewell, Fantastic Venus!", retipărind povestiri bazate pe ideile despre Venus de dinaintea sondelor. Tot împreună cu Harrison a editat o serie de antologii, "The Year's Best Science Fiction" (1968-1976?) A călătorit în Iugoslavia, întâlnindu-și fanii din Ljubljana (actualmente Slovenia), călătorie pe care a descris
Brian Aldiss () [Corola-website/Science/320587_a_321916]