873 matches
-
la maturitate se ascunde, în mod necondiționat, în spatele unor astfel de traiectorii epifanice. Pentru el, universul nu implică semnificații reale, în varianta unidirecționalității, ci, exclusiv, în structură tripartită, de prăbușire, ispășire și salvare. La finele traseului se află, de obicei, revelarea adevărului absolut. În toate capodoperele sale, autorul își articulează strategia narativă pe această idee a schimbării de personalitate, a modificării de eu, care i se pare sursa principală de material ficțional. De pildă, unul dintre primele romane, Decline and Fall
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
mul meu de reprezentări valorice. Mi-am dat seama că el este un scriitor cu priză la publicul american, dincolo de aparenta sa ariditate. Am realizat totodată că acel grad redus de "ficționalitate" are meritele lui, provocînd uneori lectorul preocupat de revelarea "adevărului" din spatele schemei alegorice la articularea scenariilor metatextuale (rememorez destule întrebări haioase ale studenților americani, generate nu atît de naivitatea lor funciară, cît de micile ipocrizii estetice afișate de Bellow: o fată dori să afle dacă Ceaușescu dăduse ordin, într-
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
criminalul niciodată descoperit al fratelui ei, Robin (găsit spînzurat pe cînd avea doar nouă ani). Asemenea lui Richard, Hariett nu reușește să-și asume rigorile unei existențe aflate sub presiunea misterului neelucidat. Recurența temei deconspirării sau, mai corect spus, a revelării ultimative a adevărului vine, la Donna Tartt, pe filiera redactării "romanului complet". Deși cu structuri de thriller și, pe alocuri, chiar de policier, atît The Secret History, cît și The Little Friend sînt mult mai mult decît atît. Primul este
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
loc vreunei îndoieli vizavi de intențiile urieșești ale autoarei. Deși prezentată din unghiul unui singur narator, californi anul Richard Papen (transferat, fără posibilități materiale, la Colegiul Hampden), povestea capătă dimensiuni gigan tice, desfășurîndu-se pe diverse planuri și în condiții de revelare graduală a unui mister teribil. Un grup elitist de studenți (discipoli ai aceluiași profesor de cultură clasică, Julian Morrow), unde Papen e admis, datorită cunoștințelor sale de greacă și latină, se angajează plenar în experimentul paideic (alături de "ghidul" lor spiritual
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
de Walter!). Walter se implică, în mod similar, cu ardoare, în ecologie, pentru a suplini, simbolic, neîmplinirile unei vieți marginale. Personajele lui Franzen își ascund frecvent, cu un stoicism suspect, traumele personale. Punctul culminant al "disoluției" din Libertate îl constituie revelarea pentru Walter a vieții secrete duse de către Patty. Momentul are valoarea vechilor "epifanii" din proza lui Joyce. Aflînd despre trădarea soției, avocatul ecologist intră în criză profundă, conștientizîndu-și ratarea proprie. Începe, compensator, o relație cu asistenta lui mult mai tînără
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Răspun surile pot fi multiple și includerea lor într-o singură schemă ideografică așa cum încearcă teoreticianul de-a lungul pre legerilor sale stabilește, de fapt, in nuce, adevărata istorie culturală a umanității. Predarea autentică implică un gest de transcendere (prin revelarea unor realități ființiale) și, de aceea, e, în ultimă instanță, o imitatio Dei. Simultan însă, "lecția" trebuie considerată și o exercitare a relațiilor de putere: "Maestrul posedă forța psihologică, socială și fizică. El poate să răsplătească și să pedepsească, să
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
propensiunea spre general, specifică modernității, prin desprinderea actului poetic din cadrele strâmte ale unui fapt reperabil de biografie pură este rezultatul investirii lui cu o funcție de cunoaștere, experiența singulară devine o cale de descoperire a umanității omului, un mod de revelare a unei esențe"57. Condiția poetului drept salvator și reprezentant al unei generații capătă, astfel, contururi raționale, dincolo de cele exclusive senzoriale, în consecință trăirea acestuia ca militant al unor interese civice și spiritual este răspunsul strigătului poporului, al "interogației ontologice
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
primul rând, acela de a descrie această instanță, prin variate determinări metaforice (imagine, chip, portret, profil, personaj, regizor, actor etc.), prin izotopii specifice (ubicuitate, dinamism etc.) și prin procese sufletești caracteristice (etalare mediată ca răspuns în fața unei realități opresive, jocul revelării prin ascundere și mesajul dublu pe care îl generează etc.). În al doilea rând, aceste câmpuri lexico-semantice configurează o perspectivă particulară asupra lecturii și asupra actului critic înțelese ca activități de cunoaștere interumană, cu valori și norme specifice, care garantează
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
să treci dincolo de nevoia de Jeep, a fost întrebarea care mi s-a sădit cu naivitate în suflet și în trup, în timp ce-i priveam pe acești indieni urcîndu-și muntele. Descoperind progresul, acești oameni își dau seama că au nevoi nesatisfăcute. Revelarea acestora ne arată cine suntem. Organizați pentru a nu munci, nepăsători și neprevăzători, mulțumiți de condițiile lor de viață (din punctul nostru de vedere, minime), neposedînd mai nimic, dar nedorind să-și îmbunătățească strarea materială, considerînd resursele drept ilimitate, avînd
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
teologic și, în fine, cel politic. Locuirea unui oraș presupune această triplă raportare la formele sale concrete, la obiectele, dar și la textele care îl compun. Autobiografia este, în acest sens, opera unui profet. Caracterul istoric al lumii urbane permite revelarea succesivă a celor trei dimensiuni amintite. Gilloch poate servi, din nou, ca reper inițial. În ceea ce privește raportarea critică la istorie, trei sunt accentele specifice lui Benjamin: o pers pectivă arheologică, vizând „salvarea“ și „păstrarea“ unui trecut pe care modernitatea amenință, în
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
a Ceciliei Cuțescu-Storck. Mai mult decât atât, pentru artistul decadent / simbolist la maison c'est l'homme même. În salonul ținut de Macedonski, un anumit ceremonial care deschide către o pătrundere treptată, ințiatică, într-un spațiu sacru al poeziei, cu revelarea funcțiilor sacerdotale ale unor obiecte (dintre care cel mai important este tronul pe care se așază oaspeții care citesc) poate face trecerea spre atelierul Ceciliei Cuțescu-Storck, aflat la parterul casei din strada Vasile Alecsandri, al cărui hall-atrium este decorat de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
adâncime, a unor imponderabile, inefabile. Cu alte cuvinte, suntem puși în posesia unei "realități" de ordin secund, a unei proiecții care emană de la o sursă intangibilă, așa cum lumina se descompune în culori pe un ecran. Cu alte cuvinte, simbolismul presupune revelarea prin intermediul artei, ca "joc secund", a unei "realități" prime, pe care o reprezintă inefabila "schemă universală". Spațiul de joc este cel desfășurat de spațiul de mediere, spațiul fiecărei arte cu specificul ei, cu retorica subiacentă, cu mijloacele consacrate. "Simbolismul ar
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
lumi aparent ireconciliabile se întâlnesc oferind o viziune apoteotică căreia tronul îi conferă centrul de greutate al unei judecăți infailibile. Vizitatorii sunt "judecați" cu măsura poeziei, divinitatea în numele căreia Macedonski prezidează aceste liturghii estetice. Finalul primei etape inițiatice se încheie cu revelarea unuia din mistere, semnificația tronului cu întregul ansamblu decorativ care-l consacră, și ca în orice revelație, explicația nu epuizează sensul. Unul dintre cei mai importanți critici români ai momentului, G. Călinescu, descrie somptuara sală a tronului, salonul intitulat și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
up", "the thick-flaming, thought-creating fires of Orc", "fires în the City" (E: 68), "red flames", "pillar of fire", "serpent of fiery flame" (E: 69). 4.3. Nivelul metafizic (The Four Zoas) Al doilea nivel este cel metafizic. Având ca obiectiv revelarea aspectelor oculte ale universului, principiilor sale primare, acesta corespunde viziunii duble. Conceptul care stă la baza să este cel de "știință", înțeleasă nu că doxa, ci că apokalypsis, expresie epistemică supremă. Materializarea textuala a acestui stadiu vizionar este poemul epic
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
am God / Of all this dreadful ruin ..." (E: 355). Deși poate fi indus în eroare de forță persuasiva a rațiunii, subiectul vizionar, sugerează eul creator, poate respinge atacurile acesteia prin apelul ferm la armonia primordială (îmbrățișarea lui Enitharmon) și la revelarea lumilor imaginației, la care intelectul abstract nu are acces. Acesta este sensul replicii formulate de Los la discursul rațional al Spectrului: "Los furious answerd. Spectre horrible thy words astound my Ear / With irresistible conviction I feel I am not one
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
fenomene și țes o rețea fr sfârșit de expresiuni a unei realitți, care crește și ea o dat cu mijloacele ei de exprimare. Arta lucreaz numai cu simboluri, neinteresându-se nici de instrumente, nici de semne, nici de concepte, iar revelarea raportului analogic cuprins în simboluri se produce instantaneu, pe cale intuitiv, nu discursiv. Pe de alt parte, cât vreme instrumentele, semnele și conceptele servesc la realizarea unor scopuri practice precise, criteriul de valorificare al simbolurilor nu poate fi altul decât gradul
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
ales, acolo unde nu se potrivește amânarea. În consecinț, arta, produsul cel mai uman (alturi de etic, științ și religie, este conceput de Ralea ca o plcere a artificiului, ca opusul naturii. Arta pe care nu o mai preocup decât revelarea anumitor sensuri cu ajutorul simbolurilor. Înțeleas deci ca produs artificial, construit de om, și raportat ca artificialitate la disjuncția om-natur, intra în logica demonstrației gsirea unei chei, care s asigure dac nu în sine explicarea fenomenului creației în totalitate și, deci
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
să cheme himerism ceea ce eu opun idealismului, căruia îi aduc reproșul de nihilism 23. Acest sens al conceptului nu este de circumstanță, din moment ce Jacobi îl folosește și în alte locuri. Îl utilizează de exemplu în scrierea Despre cele divine și revelarea acestora (Von den göttlichen Dingen und ihrer Offenbarung, 1811), în a cărei primă parte, unde apare termenul, Jacobi reelaborează și inserează o recenzie a operelor lui Matthias Claudius proiectată în 1798 (așadar înainte de misiva către Fichte) și retrasă apoi din cauza
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
gândirea simbolică este înrădăcinată în om încât îi dă posibilitatea de a depăși bariere culturale, granițe spațiale și temporale pentru a dialoga. Astfel, simbolurile se universalizează și dobândesc o funcție de unificare a semnificațiilor pentru ca în final să îndeplinească funcția de revelare prin care exprimă o altă ordine a lucrurilor. În acest sens, simbolul vizează intuițiile originare, creațiile cele mai profunde și mai trainice ale spiritului. Prin natura și funcțiile sale, simbolul exprimă participarea efectivă a omului la o realitate cosmică. Funcția
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
acest joc de lumini această fenomenologie și a împlini evenimente a căror semnificație supremă, contrar concepției heideggeriene, nu este de a dezvălui (...) Relația dintre Același și Altul nu se reduce întotdeauna la cunoașterea Altuia de către Același, și nici chiar la revelarea Altuia către Același, distinctă în mod esențial de dezvăluire". (Emmanuel Lévinas, Totalitate și infinit. Eseu despre exterioritate, traducere de Marius Lazurca, Iași, Editura Polirom, 1999, pp. 10-11). 424 Ibidem, p. 21. 425 "Maniera Eului față de 'altul' lumii constă în locuire
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
polarizare începe să se inverseze. Tomisul devine treptat un spațiu privilegiat, iar Roma un spațiu damnat, amăgitor, desacralizat. Acum poetul își purifică sufletul prin contemplare, dialoghează cu sinele său, golit de vremelnicie, percepe sensul anagogic al existenței, miracolul vieții și revelarea zeului sălășluind în trupul omenesc. Prețuirea valorilor tomitane libertate, iubire, frugalitate este luminată de arcul unui dor metafizic al nemuririi prin artă. Purificarea suferită se aseamănă cu topos-ul izgonirii din Rai. Exilul este o coborâre în Infern și o
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
se traduce prin năzuința artistului de a se întoarce către formele primordiale ale lumii spirituale, evidențiind trăsăturile superioare ale unei veritabile experiențe religioase. Altfel formulat, sacrul, așa cum este perceput în diferitele culturi, are calitatea de a indica variatele forme de revelare a divinității, configurând imaginea unei existențe superioare celei profane. Se afirmă adesea că sacrul reprezintă imaginea Absolutului. Relaționarea acestui înțeles cu perspectiva psihologică propusă de Nae Ionescu, care vedea în religie expresia unor trăiri de dorință și necesitate, conduce la
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
al acțiunii personale a artistului, ca un act de voință și de clarificare a imaginii inspiratoare. În acest fel, inspirația creatoare se datorează unui cumul de factori, conștienți și inconștienți, apărând în mod spontan în conștiința creatorului și producând senzația revelării ei supranaturale. Acesta a fost și specificul gândirii antice a lui Platon, care concepuse inspirația ca un mesaj al divinității însăși 206, al viziunii renascentiste a lui Dürer sau a celei baroce a lui Bernini, în a cărui accepțiune, operele
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
printr-un proces de osmoză unică și irepetabilă, în urma căreia creația nu mai reprezintă un simplu scop în sine, ci un important mijloc de transcendere 219. În acest context, pornind de la argumentul că arta este o formă de căutare și revelare a comuniunii spirituale între cer și pământ, sacrul deține valoarea unui reper fundamental al desăvârșirii creației, devenind o condiție sine qua non a operei de artă perfecte. *** Prin totalitatea ideilor și aspectelor prezentate în acest capitol introductiv am încercat să
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
condiție reflectă o conjuncție fermă între nivelurile ideatice sau spirituale ale operei, și cele materiale sau formale ale acesteia, făcând apel la sensibilitatea și inteligența contemplativă a privitorului 481. Astfel percepută, arta sacră constituie, în mod aprioric, o formă de revelare simbolică a transcendentului, în felul în care, în creștinism, icoana reprezintă nu doar rezultatul actului creator uman, ci și manifestarea modelului ei ceresc totodată 482. Simbolul joacă, prin urmare, un rol fundamental în definirea acestei zone artistice, Hegel subliniind faptul
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]