876 matches
-
automatismelor și mimetismelor din conștiință, el respinge înregimentarea ideologică sau politică, criticând extremismul și orice ar putea leza demnitatea individului. În numeroasele cronici și comentarii literare sau teatrale din periodice, încearcă să evidențieze atitudini și idei apte să contribuie la revelarea ori la conștientizarea unor aspecte ale vieții personale și sociale ca elemente ale procesului de (auto)cunoaștere și de ameliorare a existenței. Dar spiritul său însetat de certitudini l-a călăuzit spre credință. În confesiunea Calea către inima mea, din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288176_a_289505]
-
și dovedind în plus că genul însuși al romanului, fie el cât de larg, nu mai poate fixa fluxul nesfârșit al vieții exterioare și interioare. Formulele lor artistice reprezintă modalități strălucite de captare pe pagină a acestui flux, dar și revelări la fel de convingătoare ale dimensiunii infinite a existenței, în principiu imposibil de captat. După acești scriitori, orice roman a devenit un pat al lui Procust, orice creație romanescă o revoltă implicită a autorului împotriva constrângerilor propriei lui creații. Întradevăr, Nathalie Sarraute
[Corola-publishinghouse/Science/85132_a_85919]
-
luciferică se dezvoltă pe dimensiunea problematicului, a aventurii, a riscului și eșecului. Ea deschide misterul și provoacă o criză a obiectului ei, desfăcându-l într-o parte care se arată ("fanicul"), și una care se ascunde ("cripticul"). Intenția ei este revelarea cripticului unui mister. În acest proces, misterele deschise suportă prefaceri de conținut sau, cum spune Blaga, o "variere calitativă": fie atenuare, fie permanentizare, fie potențare. Distribuția spațială a acestor operații îl conduce pe Blaga la ideea de "direcție" în cunoaștere
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
fie potențare. Distribuția spațială a acestor operații îl conduce pe Blaga la ideea de "direcție" în cunoaștere 96. Astfel, el ajunge să asocieze cele trei modalități de variere a misterului cu plus-cunoașterea, zero-cunoașterea, respectiv minus-cunoașterea. Dacă primele două direcții de revelare se petrec în cadrele logicii obișnuite, în structuri raționale clasice, în cel de-al treilea caz revelarea impune apelul la termeni antinomici. Aici începe minus-cunoașterea. Altfel spus, sunt situații când revelarea cripticului unui mister deschis impune construcții teoretice antinomice în
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
96. Astfel, el ajunge să asocieze cele trei modalități de variere a misterului cu plus-cunoașterea, zero-cunoașterea, respectiv minus-cunoașterea. Dacă primele două direcții de revelare se petrec în cadrele logicii obișnuite, în structuri raționale clasice, în cel de-al treilea caz revelarea impune apelul la termeni antinomici. Aici începe minus-cunoașterea. Altfel spus, sunt situații când revelarea cripticului unui mister deschis impune construcții teoretice antinomice în sine97. Atunci când, fiind pusă într-o astfel de situație, cunoașterea merge pe calea afirmării hotărâte a antinomiei
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
plus-cunoașterea, zero-cunoașterea, respectiv minus-cunoașterea. Dacă primele două direcții de revelare se petrec în cadrele logicii obișnuite, în structuri raționale clasice, în cel de-al treilea caz revelarea impune apelul la termeni antinomici. Aici începe minus-cunoașterea. Altfel spus, sunt situații când revelarea cripticului unui mister deschis impune construcții teoretice antinomice în sine97. Atunci când, fiind pusă într-o astfel de situație, cunoașterea merge pe calea afirmării hotărâte a antinomiei, se poate spune cu certitudine că ea avansează în direcția minus, intrând într-o
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
după schema simbolului, după cum arăta Sergiu Al-George174. "Obiectul cunoașterii luciferice spune Blaga e totdeauna un "mister", un "mister" care de o parte se arată prin semnele sale și de altă parte se ascunde după semnele sale"175. Dialectica paradoxală a revelării și ocultării, specifică formelor simbolice, devine proprie obiectului cunoașterii. În lumina cunoașterii luciferice, obiectul cunoașterii devine semn al unui mister, întreținând cu acesta un raport paradoxal: pe de o parte îl revelează, pe de altă parte îl ascunde. Într-un
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
îl ascunde. Într-un alt loc, acest aspect paradoxal al cunoașterii luciferice este afirmat foarte tranșant: "Obiectul ei e misterul care se ascunde revelându-se"176. Un al doilea indiciu al caracterului paradoxal al cunoașterii luciferice apare în modul de revelare a cripticului unui mister. Sergiu Al-George observă că revelarea se face printr-un "salt" în criptic, cu ajutorul unei "idei teorice". "Saltul la care se referă Blaga (...) nu aparține logicului ci analogicului...". El exprimă "anularea limitei dintre entități diferite, opuse sau
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
al cunoașterii luciferice este afirmat foarte tranșant: "Obiectul ei e misterul care se ascunde revelându-se"176. Un al doilea indiciu al caracterului paradoxal al cunoașterii luciferice apare în modul de revelare a cripticului unui mister. Sergiu Al-George observă că revelarea se face printr-un "salt" în criptic, cu ajutorul unei "idei teorice". "Saltul la care se referă Blaga (...) nu aparține logicului ci analogicului...". El exprimă "anularea limitei dintre entități diferite, opuse sau contradictorii, deci însăși ideea sintezei antinomice"177. Un al
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
mistere, drept semne ale unui "dincolo" pe care încearcă să-l pătrundă, să-l reveleze. Altfel spus, trăiește în orizontul necunoscutului sau al misterului. Acest din urmă orizont este cel care dă măsura existenței umane. Existența întru mister și pentru revelare"185 definește sau împlinește modul ontologic al omului. Această existență duală a omului nu a fost gândită ca o antinomie, ci mai curând ca o complementaritate. Însă, ea conține o tensiune de tip antinomic ce alimentează gnoseologia blagiană 186. Situându
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
o intenționalitate transcendentă care îi refuză orice posibilitate de cunoaștere absolută, apărând misterele existenței printr-o diabolică strategie. În această perspectivă, condiția ontologică a omului capătă un cu totul alt sens. Orizontul misterului este unul întreținut în mod strategic, iar revelarea devine un drum fără sfârșit. Blaga explicitează acest lucru pe parcursul lucrării. Să urmărim. Pentru că o cunoaștere pozitiv-adecvată este definitiv interzisă, cunoașterea individuată nu are decât două posibilități: fie de a disimula misterele existențiale, fie de a se instala în aceste
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
a misterelor existențiale"196. Argumentația filosofului român urmează, impecabil întreținută. Orice aducere a unui mister existențial în conul de lumină al cunoașterii individuate este numită de către Blaga "revelație"197. Există foarte multe doctrine filosofice care susțin că este posibilă o revelare pură, nealterată a misterului, a transcendenței. Blaga, însă, se așează împotriva acestui curent de gândire și afirmă că nu există arătare pură a misterelor existenței. Prin însăși structura cunoașterii individuate, orice revelare de mister este cenzurată, luând înfățișarea paradoxală a
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
doctrine filosofice care susțin că este posibilă o revelare pură, nealterată a misterului, a transcendenței. Blaga, însă, se așează împotriva acestui curent de gândire și afirmă că nu există arătare pură a misterelor existenței. Prin însăși structura cunoașterii individuate, orice revelare de mister este cenzurată, luând înfățișarea paradoxală a unei "revelații disimulatoare"198. Nu există mod al cunoașterii care să nu înglobeze acest principiu paradoxal: "Cunoașterea concretă, cunoașterea paradisiacă, cunoașterea mitică și în cea mai mare parte cunoașterea ocultă sunt clădite
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
revelații disimulatorii a misterului existențial. Prin fiecare dintre aceste cunoașteri, misterul existențial e alungat spre a fi înlocuit cu un echivalent inadecvat"199. Desigur, cunoașterea individuată nu are această conștiință, fiind stăpânită de "iluzia adecvației", credința că a ajuns la revelarea nealterată a obiectului 200. Astfel, orice act de cunoaștere nu este altceva decât o conversiune apologică a misterului, cum spune Blaga, o formă de apărare a acestuia. Cea de-a doua formă a acestei conversiuni apologice este integrarea cunoașterii în
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
nu este o transcendere pozitivă. Cunoașterea luciferică are posibilitatea de a se integra în mister, dar nu are decât latitudinea de a-l varia: poate să-l atenueze, să-l permanentizeze sau să-l potențeze. Astfel, încercările cunoașterii luciferice de revelare pozitivă a misterului iau o înfățișare dramatică, din care misterul iese iarăși apărat. Chiar am putea spune că tensiunea paradoxului sporește aici: cunoașterii i se permite transcenderea, dar numai negativ; este invitată dincolo de frontul censurii și totodată este ținută la
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
locului că este: organ de convertire apologică a misterelor existențiale"205. Dacă lucrurile stau astfel, atunci ordinea metafizică a cunoașterii se construiește pe o mare antinomie, una structurală, de fond: pe de o parte cunoașterea individuată este programată să vizeze revelarea misterului existențial, transcenderea limitelor și adevărul, pe de altă parte, în exact același program, ea slujește un scop invers, de apărare a misterului, de limitare, de cenzură definitivă. Altfel spus, prin chiar actele sale revelatorii, cunoașterea se îndepărtează de adevăr
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
existenței duble a omului, în orizontul concretului și în cel al misterului. Mai exact, este produsul depășirii condiției de ființă în lume și înaintării în direcția unui "dincolo", al distanțării față de lume printr-o situare în mister și încercarea de revelare a acestuia. "Prin încercările sale revelatorii, omul devine ... creator, și anume creator de cultură, în genere"208. Încercările revelatorii ale omului se traduc, în opinia lui Blaga, prin două tipuri de acte: acte de cunoaștere și acte plăsmuitoare sau creatoare
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
să fie tratată negativ sau să fie considerată o formă de imaturitate a rațiunii, "gânditorii romantici au perceput această antinomie a simbolului într-un mod mult mai nuanțat, sub forma ei poetică, misterioasă ca o dialectică paradoxală, între ocultare și revelare"223. Metaforicul poate fi recuperat la Blaga și din această perspectivă a antinomiei simbolului, însă perspectiva corectă este dinspre filosofia indiană, crede Sergiu Al-George. El susține că metaforicul a fost, inițial, descoperit de Blaga sub numele de "simbol", în preocupările
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
nu este în stare, compensează deficiența funciară a expresiei directe 230. Metaforele revelatorii realizează mai mult. Ele sporesc semnificația faptelor la care se referă, fiind destinate să scoată la iveală ceva ascuns în acestea. Metaforele revelatorii "încearcă într-un fel revelarea unui "mister", prin mijloace pe care ni le pune la îndemână lumea concretă, experiența sensibilă și lumea imaginară"231. Mai mult, "ele anulează înțelesul obișnuit al faptelor, substituindu-le o nouă viziune"232. Dacă metaforele plasticizante rezultă din dezacordul concret
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
înțelesul obișnuit al faptelor, substituindu-le o nouă viziune"232. Dacă metaforele plasticizante rezultă din dezacordul concret abstract la nivelul structurilor spirituale ale omului, metaforele revelatorii se nasc din modul specific uman de a exista în orizontul misterului și al revelării. Din punct de vedere structural, spune Blaga, metafora "implică un transfer și o conjugare de termeni ce aparțin unor regiuni sau domenii diferite"233. În metaforele plasticizante, acest lucru se face pe temeiul relației de analogie dintre termeni sau domenii
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
este unul mai complex, în care analogia se combină cu dizanalogia. În exemplul "Soarele, lacrima Domnului, cade în mările somnului", faptul concret (soarele) apare ca un semn vizibil al unui x necunoscut, al unui mister, care solicită un act revelator. Revelarea se încearcă prin suprapunerea peste faptul concret (soarele) a unei imagini (lacrima Domnului). Însă, analogia dintre acestea nu mai este suficientă, ca în cazul metaforei plasticizante, ci, pentru a revela misterul x, este necesară luarea în considerare a dizanalogiei lor
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Astfel, spre deosebire de metaforele plasticizante, care asociază termeni sau fapte analogice, metaforele revelatorii "amalgamizează sau conjugă două fapte analogice-dizanalogice spre a revela în acest fel un x, sau latura ascunsă a unui mister"235. Analogia, în asociere cu dizanalogia, realizează astfel revelarea misterului. Sergiu Al-George observă în metafora revelatorie o "dialectică paradoxală" ce se instituie între termeni 236. Ea este creată prin această amalgamare a termenilor prin analogie și dizanalogie, care realizează transferul de la concret către necunoscut, deschizând un drum către revelarea
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
revelarea misterului. Sergiu Al-George observă în metafora revelatorie o "dialectică paradoxală" ce se instituie între termeni 236. Ea este creată prin această amalgamare a termenilor prin analogie și dizanalogie, care realizează transferul de la concret către necunoscut, deschizând un drum către revelarea acestuia din urmă. Prin această constituție a sa, metafora asociază două domenii sau niveluri radical distincte, unul arătat și altul ascuns, luând o înfățișare paradoxală. După părerea lui Al-George, este vorba de aceeași dialectică paradoxală pe care o întâlnim în
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
285. Obiectivitatea și valabilitatea universală nu sunt, pentru el, criterii ale metafizicii. Metafizica nu poate fi mai mult decât o construcție istorică, cu conotații locale și personale. Ea este "doar una din modalitățile prin care se exprimă acea aspirație de revelare a misterelor care este definitorie pentru ființa omenească...", o "creație cu intenții revelatoare"286. Dacă Immanuel Kant urma o tradiție metafizică veche cât filosofia europeană, Blaga se desparte de această tradiție, apropiindu-se mai curând de marele curent al istorismului
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Cum se știe, filosoful român a caracterizat această formă de cunoaștere drept una în orizontul lumii concrete sau sensibile și în vederea autoconservării. În afară de această cunoaștere, există, în opinia sa, și o cunoaștere care se desfășoară în orizontul misterului și pentru revelare, pe care o numește "cunoaștere luciferică". Aceasta este o cunoaștere ce se desfășoară pe dimensiunea problematicului și a teoreticului, ceea ce înseamnă că presupune o mare doză de construcție, de creație. Blaga reproșează lui Kant faptul de a fi redus cunoașterea
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]