695 matches
-
înseamnă a povesti, încă mai credem că a vedea imaginile pe care le sugerează un roman înseamnă și valorificarea romanului într-o operă cinematografică, încă nu știm că lucrul cel mai important pentru cinematograf este să recreeze viața care are reverberație, o viață cu deschidere spre esențial, spre general. Foarte bine se leagă această declarație cu o alta, făcută verbal la unul din colocviile de regie de la Bîrlad (citez din memorie): Un text valoros are, dincolo de vorbe, vocile lui interioare ascunse
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
acel gînd creator; [...] acest gînd l-a ajutat să pună în imagine într-un chip original, [...] îmbogățindu-i sensurile, prelungindu-i și amplificîndu-i sugestiile, descoperind idei încă nedescoperite și făcînd opera inițială să vibreze într-un chip nou, să producă reverberații emoționante, grave, dure, triste, dureroase. Ajungem, cu acestea, la raportul dintre viziune și realizare, dintre gînd și expresie și iarăși găsim (în interviul citat) cîteva idei demne de reținut (și nu numai pentru faptul că regizorii noștri, chiar cei foarte
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
de mândrie pentru el și pentru toți oamenii de valoare pe care i-am cunoscut și m-am format odată cu ei. Mulți dintre ei ne-au lăsat "cu plânsul și cu toamna" și iar îl aud pe Nichita ca o reverberație de dangăt de clopot: "răsturnarea clepsidrei este o tragedie" .Ce rămâne? Respectul și considerația e o floare rară... Cine ești tu cel care ești, și unde ești, când nimic nu este? Dăruirea prin care omul-artist se străduiește să adâncească misterele
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
martie 1984 Astăzi are loc ultima reprezentație cu Richard al III-lea. Sunt stăpânit de o multitudine de sentimente. Copleșitoare e tristețea. Gândul că Alexa are să plece. Sentimentul unei pierderi. A făcut să vibreze în mine o coardă ale cărei reverberații vor continua să vibreze după încetarea spectacolelor cu Richard al III-lea, multă vreme după ce Alexa va fi plecat. Este un om remarcabil, un artist, dar ceea ce aduce el în teatru depășește cu mult talentul său de regizor, de practician
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
povesti, însă mai credem că "a vedea" imaginile pe care le sugerează un roman înseamnă și valorificarea romanului într-o operă cinematografică. încă nu știm că cel mai important lucru pentru cinematograf este ca el să recreeze viața care are reverberație, o viață cu deschidere spre esențial, spre general. Arta înseamnă contactul sensibil al imaginației cu realitatea. Vedeți, noi avem filme normale, filme care circulă, la care vin milioane de spectatori și, totuși, ce mari idei poartă filmele noastre, spre ce
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
urmă se supune și tace (în discuția prezentă, însă și în momentele dramatice, rememorate, ale trădării celor trei tovarăși de arme cu care plănuise să dezerteze), din dragostea pentru familie, în numele căreia săvîrșește toate actele dezonorante, trădarea și sperjurul. Ca o reverberație, în povestire, a momentului inițial al execuției prin spînzurare, Klapka emite discursul terifiant axat pe imaginarul barbar al pedepsei, care împînzește gîndul eroului. "Pădurea spînzuraților", reflectată cu spaimă nedisimulată în relatarea cehului, devine laitmotivul romanului. Situarea lui Apostol Bologa între
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
sunt expresive: "de nu m-ai uita încalte", "și-apoi cine treabă are", "nime-n lume n-o să știe", "bată-i vina", "acu-i acu", la fel și rimele din termeni populari. Impresionând printr-o "expresie intelectualizată" (T. Vianu), cu reverberații filosofice, Eminescu ajunge la virtuozități verbale (rimele culte, rezultate prin folosirea numelor proprii: "Menelaos/adaos, / Istaspe/ oaspe"), la suavitatea melancolică, la armonie și la fantezia detaliului. Prin reluarea temelor, obține de fiecare dată: efecte de sunet, mișcare, culoare, iar supratema
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
proces evolutiv care implică o treptată radicalizare, însă și nesiguranță, reveniri, confuzie. La un capăt se situează formarea de programe ideologice, la altul disoluția lor. De la Revoluția franceză, lumea a trăit sub obsesia ideologicului. Se risipesc acum, sub ochii noștri, reverberațiile unei obsesii. Mulți cred a sesiza fapt imposibil chiar moartea oricărei ideologii. O atmosferă de crepuscul, impregnată cu amintiri dureroase, de melancolie, însă și de propensiuni utopice, plutește azi peste lume. Istoricii o alimentează cu mijloacele lor, tot mai conștienți
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
n-au produs pretutindeni aceleași efecte. Întâlnirea cu medii diverse a dat rezultate specifice, cum era și firesc, stimulând proliferarea de forme, culori, conduite etc. în acord cu acele medii. Imaginarul a potențat mereu valorile în cauză și a produs reverberații de care Roma însăși a trebuit să se resimtă. Oricum, spune Duby, de la cei care au propagat-o până la antipozi, latinitatea n-a fost doar un fel de a vorbi și a scrie. Ea a răspândit în lume "un mod
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
consecințelor produse, practic inepuizabile, ea a continuat să focalizeze interesul istoriografiei, dând loc la revelații și interpretări noi. Se admite acum că revoluția în cauză constituie doar manifestarea locală cea mai spectaculoasă a unui fenomen de anvergură mondială, ale cărui reverberații, active și fecunde, le resimțim încă. Inventarul preocupărilor din ultimii ani în legătură cu aceasta (cărți, studii, congrese, colocvii, "mese rotunde", expoziții, filme etc.) abia se prelucrează acum cu ordinatorul. Unele privesc direct istoria noastră și contextul ei geopolitic. Cu puțin timp
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
săi la economia de ansamblu a societății românești, preocupat să-i afle cât mai exact sistemul de forțe, alături de resurse, slăbiciuni, remedii. Cel mai de seamă remediu îi părea a fi cultura, domeniu în care se întâlnesc, fie și prin reverberație, toate celelalte. De unde rolul decisiv atribuit corpului didactic, ca factor de transmisie și difuziune a culturii la diverse nivele și mai cu seamă în masele populare, după exemplul german întruchipat de Herder, Fichte, Jahn, W.von Homboldt ș.a. Avântul de
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
care puii vin pe lume, aceștia sunt asasinați metodic pe banchizele marelui Ocean Înghețat. Oameni perfect echipați, protejați de frig grație căciulilor de blană, încălțărilor căptușite, mănușilor, îmbinărilor etanșate, izolatoare, ce se încheie cu fermoarul, protejați de soare și de reverberațiile luminii pe gheață datorită ochelarilor de firmă fumurii, protejați de înduioșare de însăși inima lor de piatră sau de gheață (ori, pur și simplu, de foamea lor de bani), acești oameni moderni înarmați cu bâte, harpoane și cuțite tăioase urmăresc
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
curente care prin dimensiunile și hinterlandul spațial redus al influenței lor, nu constituie decât episoade minore în evoluția unui stat sau a unei regiuni, pot fi calificate drept microevenimente. Acestea determină consecințe minore în arealul în care se produc, fără reverberații deosebite la scara timpului geopolitic, care să le confere valențe de prag. Conflictele din Sudan, preluarea puterii în Ciad de către colonelul Idriss Déby în 1993, schimbarea titularilor tronurilor din Arabia Saudită, Iordania și Maroc în ultimii ani, constituie microevenimente ce nu
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3052]
-
alungă, câteodată, lumile create de personajul aflat captiv într-o individualitate nedorită. Nu le anunlează, însă. Spre deosebire de Camil Petrescu care acordă în permanență o logică gândurilor sale, acestea neputând exista altfel, Blecher, după cum constata și Silvian Iosifescu în studiul său, Reverberații,396 se află în situația în care este bolnavul ,,care își retrăiește și experiențele, și visele, e atent la individualitatea lor, se ferește să le atribuie a posteriori o ordine și o logică absente" 397. În Vizuina luminată, naratorul-personaj va
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
Editura Polirom, 1999. Florescu, Nicolae, Profitabila condiție, București, Editura Cartea Românească, 1983. Heinrich, Alfred, Peregrinările căutătorului de ideal. Inadaptare și alienare în literatură, Timișoara, Editura Facla, 1984. Ionescu, Eugen, Război cu toată lumea, I, II, București, Editura Humanitas, 1992. Iosifescu, Silvian, Reverberații, București, Piața Scâteii 1, Editura Eminescu, 1981. Lovinescu, Eugen, Istoria literaturii române contemporane, București, Editura Librăriei Socec & Co, S. A, 1937. M. Blecher, mai puțin cunoscut Corespondență și receptare critică -, ediție întocmită de Mădălina Lascu, prefață de Ion Pop, București
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
avea sau A fi, traducere din engleză de Octavian Cocoș, colecție coordonată de Simona Reghintovschi, București, Editura Trei, 2013. 393 Ibidem, p. 116. 394 Ibidem. 395 E. A. Poe, Hruba și pendulul, în ed. cit., pp. 423, 424. 396 Silvian Iosifescu, Reverberații, Sainte-Beuve, Ion Ghica, Gh. Brăescu, Giovanni Papini, M. Blecher, Camil Petrescu, Jules Verne, Thornton Wilder, București, Editura Eminescu, Piața Scânteii 1, 1981. 397 Ibidem, p. 133. 398 Max Blecher, Vizuina luminată. Jurnal de sanatoriu, ed. cit., pp. 34, 35.. 399
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
nefericit, să experimenteze suferința în doze mari, urmând un traiect existențial ce nu poate avea decât un singur punct terminus, stingerea. Preludiile acesteia sunt așteptarea febrilă, chinuitoare, fantazarea barocă, somnul coșmaresc sau, cel mai adesea, obsesia absenței și a sterilității. Reverberațiile suferinței întunecă iremediabil atmosfera oricum asfixiată, marcată de simboluri ale neființei ("casa cu panglici și rame mucezite", policandre grele-n cristal, "raclele, sticlele,/ toată mecanica în mâini decrepite", "paingii" care "trec năsălie în fiece colț de la casă"). Utilizarea frecventă a
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de vioară". În buna tradiție a genului erotic inaugurat, magistral, în creștinism de Cântarea cântărilor, principiului animei i se asociază în mai multe rânduri și lira, harfa sau orga, așadar cântecul. Critica a urmărit, de altfel, cu asupra de măsură, reverberațiile mitului lui Orfeu în poezia lui Horia Zilieru, mai puțin a urmărit însă motivația raportării femeii la cuvânt și aproape deloc fundamentul etimologic și simbolic al acestei raportări. Câteva texte din Fiul lui Eros... utilizează, deloc întâmplător, o analogie revelatorie
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
probabilitate în vremea studiilor liceale, în jurul anului 1917, când, sub îndrumarea profesorului Francesco Satullo de la liceul A. Jăci din Messina, elevii ascultau versurile lui Ariosto și studiau operele celor mai cunoscuți autori din epoca Romantismului: Leopardi, Foscolo și Manzoni.12 Reverberațiile operei leopardiene au ajuns, direct sau indirect, la cunoștința sicilianului, care și-a format personalitatea artistică în medii unde opera recanatezului continuă să fie dezbătută, analizată, criticată sau lăudată. Prima parte a prezentei cercetări este dedicată impactului pe care proza
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
cuvintelor (....), în taină (...), acolo unde bâjbâim în căutarea adevărului.131 Cât privește cuvintele împrumutate de Ungaretti de la Leopardi în perioada 1920-1925, afirmă Gilberto Lonardi, ele sunt ca niște puncte care se văd de la depărtare, sunt insule ce trimit spre cititor reverberații.132 Ambii poeți cântăresc valoarea fono-evocativă a termenilor și o scot în evidență prin spațiile de liniște care se deschid între ei, în interiorul versurilor sau prin ingambament.133 Leopardismul ungarettian a dovedit că forța evocatoare a cuvântului implicat în analogie
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
clasice și pește lecturile aprofundate din perioada șederii la Romă. După Messina pascoliană și simbolista, după Romă rondistă, Quasimodo a cunoscut în mediul literar florentin noile orientări ale poeziei pure, iar apoi ermetice: din toate aceste centre literare nu lipseau reverberații romantice consonante cu temperamentul liric al sicilianului: ele parcurseseră întreg secolul precedent și, metamorfozate, trecuseră pragul veacului trecut și prin vocea lui Leopardi.217 2.6.2. Anii trezeci-patruzeci, de la Ape și pământuri la Și pe data e seară În
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
la istoria sa personală strâns legată de spațiul insular, de Sicilia: E mut străvechiul glas. / Ecouri efemere aud, / uitare de noapte deplină / în apa-nstelată (Insula lui Ulise, trad. MB).318 Neputând recupera întrutotul un univers pierdut, poetul percepe doar reverberațiile îndepărtate și intermitențe ale acelor timpurilor imemoriale. Același termen: voce alăturat de ambii autori motivului tăcerii și tematicii temporale pune în lumina modul în care ei valorizează trecutul, opunându-l prezentului detestat. Însă trebuie subliniată o diferență importantă între cele
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
ceru-i singur când el tace (Viața tainica).359 Epifania sonoră a vântului aducător de cunoaștere propune din nou dinamică din Infinitul. Dat fiind că pentru sicilian, conform propriei declarații, imaginile făurite de scriitorul romantic și-au pierdut puterea de reverberație (non versa telai di suoni), eului îi rămâne doar singurătatea fundamentală, stearpa, pe care o proiectează asupra naturii și a divinității (anche îl cielo è solo). O imagine asemănătoare, ce confirmă faptul că efectul reprezentărilor romantice s-a atenuat, se
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
închegat și consecvent asupra anumitor aspecte ale artei literare. Aceste metafore critice "obsedante", legate organic, se organizează, după cum vom vedea, într-un câmp de viziune coerent și complex în care reconstituirea chipului autorului și descoperirea profilului spiritual care "străbate din reverberațiile intime ale textelor" (Introducere..., p. 126) reprezintă una dintre dimensiunile fundamentale ale jocului literar și, implicit, ale actului critic. Primul mănunchi de imagini despre care vom discuta situează instanța creatoare într-un context al perceptibilității vizuale, prin asocierea sintagmatică a
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
marele gânditor care se înalță din operă și acoperă cu respirația spiritului său orice rând ieșit de sub pana lui Eminescu", despre "biografia interioară a unicului erou eminescian" (Ipostaze..., p.71, 201, 256), sau despre ego-ul lui Antim, "așa cum străbate din reverberațiile intime ale textelor" (Introducere..., p. 126), sunt importante nu doar pentru faptul că articulează viziunea unui autor-personaj omniprezent, ci și pentru că pun în lumină efortul conștiinței critice de a găsi elementele comune și unificatoare ale diverselor ipostaze auctoriale pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]