1,063 matches
-
să facă parte din viața zilnică. Și totuși a devenit cel mai obscur, neînțeles concept al misticismului în sistemele religioase și filosofice. Definiția meditației în dicționare (reflecție, contemplare mentală) este de fapt ceea ce nu este ea. Apropierea de materie cu reverență, adorație și respect și pătrunderea într-o fază copletă și nu parțială de liniște la nivelul percepției și al activității minții, cam acestea ar fi caracteristicile meditației. Toate cele patru elemente discutate sunt cuprinse în contemplație 206. Ea cere deci
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
obținută greu prin inițiere de doar acei câțiva aleși conduce la împlinirea visului oricărui om. Trebuie să credem în Dumnezeu dacă vrem să fim inițiați? A fi mistic, însă, înseamnă comuniunea cu Dumnezeu. În latină religio are semnificația închinării sau reverenței în fața unui bun înalt. Sanctitatea și bunătatea sunt atribute ale divinității. Deci misticul, aparținând ordinelor inițiatice, trebuie să fie profund religios și să caute legătura personală cu Dumnezeul inimii, punct central al misticismului. Nimic din ceea ce experimentăm pe pământ nu
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
creat, deci este omnipotent 251. Astfel Sfântul Coran ne spune despre existența și a altor ființe inteligente ce se pot distinge între ele după cum urmează: Și către Dumnezeu toate ființele create în ceruri și creaturile de pe pământ se închină în reverență și adorație la fel precum fac îngerii care însă nu-și arată întru totul considerația lor252. El. Ghamrawy 253 explică acest lucru astfel: Și Domnului, care controlează soarta tuturor, toate ființele, lucrurile materiale și imateriale, în ceruri și pe pământ
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
a Cuvântului. Gândirea pitagoreică poseda inevitabil o dimensiune religioasă. Ritualurile numerelor indo-europene descriu armonia, cuvânt a cărui rădăcină e ar, ceea ce înseamnă că undeva, în marele trecut, religia numerelor se scălda în conceptele de armonie și acord. Urmele noastre de reverență în fața invizibilelor numere sugerează că toții savanții antichității au ierarhizat aceste misterioase entități mult deasupra numerelor naturale. Ele au fost desemnate cu importante roluri simbolice și religioase, explorându-le proprietățile și schimbările în scopul înțelegerii relațiilor dintre zeii care-i
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
o încercare discursivă de a (re)configura sensuri pentru cei doi termeni în mintea publicului său. Pastorul declară că, timp de o clipă, a întrezărit acel ceva de care poporul american are absolută nevoie, și anume "dragostea de Dumnezeu și reverența față de natura umană"98. Cum așa ceva trece dincolo de scopurile vreunui plan educațional, Chapman și-a propus să păstreze vie, prin acțiunile sale, amintirea propriei sale revelații; călătoria sa la Coatesville și slujba comemorativă devin parte din proiect. Chapman continuă, în
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
funcționar. De exemplu: a) Domnul X, un tânăr ziarist, trebuie prezentat celebrei personalități care este domnul Y și nu invers, deci după regula inferiorului-superiorului; b) În absența stăpânului casei, un prieten intim poate fi cel care face prezentările; c) O reverență, o înclinare însoțesc prezentarea, după care urmează strângerea de mână și numai apoi începe o conversație. Cei doi domni se cunosc acum și prezentarea le a dat dreptul să aibă relații mondene, ceea ce, după reguli stricte ale politeții nu era
Ghid metodic pentru activitățile de terapii în educația specială a copiilor cu cerințe educaționale speciale(CES) by Mihai Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/1189_a_2270]
-
funcționar. De exemplu: a) Domnul X, un tânăr ziarist, trebuie prezentat celebrei personalități care este domnul Y și nu invers, deci după regula inferiorului-superiorului; b) În absența stăpânului casei, un prieten intim poate fi cel care face prezentările; c) O reverență, o înclinare însoțesc prezentarea, după care urmează strângerea de mână și numai apoi începe o conversație. Cei doi domni se cunosc acum și prezentarea le a dat dreptul să aibă relații mondene, ceea ce, după reguli stricte ale politeții nu era
Ghid metodic pentru activitățile de terapii în educația specială a copiilor cu cerințe educaționale speciale(CES) by Mihai Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/1189_a_2278]
-
unui jucător de șah pentru o combinație frumoasă: — Cazul era de o covârșitoare banalitate, cred că nici în școlile de spionaj nu mai sunt citate exemple atât de evidente. În schimb, în materie de psihologie, colegii noștri est-germani merită o reverență. Iată; diplomatul ăsta cunoaște o tânără frumusețe de tip arian, își pierde capul; dar își amintește de consemnul de prudență și ezită. Ce-i de făcut, pentru a risipi îndoielile? Frumoasa îndrăgostită o invită pe una dintre prietenele ei. Și
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
și succesul. Faptul că și-a botezat fetița cea mare cu numele de Lourdes celebrul loc al apariției mariale este, din puncul meu de vedere, o tristă și neinspirată strategie de marketing. Nu cred că este un act de profundă reverență față de mama ei care a dorit să facă un pelerinaj la Lourdes... Asumarea spiritualității iudaice de către Madonna este una voit conjuncturală și superficială. Ea presupune tatuarea pe brațul drept a cuvântului LAV (Lamed Alef Vav), unul din numele lui Dumnezeu
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
Începutul secolului ori, În spațiul românesc, de la poeți ca Tristan Tzara, Ion Vinea și Adrian Maniu, - cu masca ambiguă de comediant tragic, ce introduce În spectacolul feeric o undă de angoasă, ca În Almanah („Proprietarul circului salt mortal ca o reverență / CÎte frînghii și În sîngerări orchestra”) sau În Sfîrșit, cu acest final amintind de Lamento-ul lui Ion Vinea: „Nu auzi? RÎd pentru reprezentația de sfîrșit”. „Almanahul” liric propus de Invitație la bal se deschide Însă și la pagini mai
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
aproximează o stare de spirit prin mișcarea aparent arbitrară a sintaxei textuale. CÎnd scrie, de pildă, În Pneu: „Parc săpat În inel, amurg / Surîsul Îl porți ca pe un alpenstock, / Strigătele urcă la cer ca apa În țevi, // VÎntul face reverențe pînă la trei/ zeci și șapte, cuvintele ies ca soldații din garnizoană” - poetul vizează, succesiv, ordonarea plastică, geometrică a imaginilor naturale (În primul vers), entuziasmul „călătoriei” ca descoperire a unui spectacol destins, sărbătoresc, În care contează nu atît logica exterior-evenimențială
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
și se poate spune că planul „simbolic” nu acoperă deplin „referentul”, reținînd doar cîte o singură notă comună a elementelor asociate („ideea” de ascensiune din versurile 2-3, ritmica mișcării În versul 5 - cu numitor comun al sugestiei dinamice), după cum numărarea „reverențelor” cîntului pînă la cifra arbitrară de treizeci și șapte (dacă nu cumva ea reprezintă totuși numărul casei În care locuiește femeia iubită!) este aparent gratuită. Și, de fapt, pot fi astfel În ordinea „realului” - nu Însă și În cea a
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
formă a expresiei”, cu „formele conținutului”, ținînd de unitatea „tematică” a poemului. Analizate mai Îndeaproape, versurile 4-5 descoperă o asemenea convergență la nivel fonetic, dar și sintactic dezvăluind În plus ceva din mecanismul producerii textului: VÎntul se regăsește În cuvintele, reverențele fac ecou În sonurile „arbitrarului” trei(oprit, nu Întîmplător, totuși, la această silabă rămasă suspendată la capăt (de vers), pentru ca silaba zeci, trecută În versul următor, să se prelungească În finalul aceleiași unități, În garnizoană. O extindere a analizei ar
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
aceleiași unități, În garnizoană. O extindere a analizei ar scoate la iveală și alte subterane relații de natură pur textuală, situabile pe mai multe axe. De exemplu: amurg / alpenstock / apa; amurg / surîsul / strigătele / urcă; cer / țevi / trei; la cer / face reverențe / trei-; ca pe / alpenstock; Parc / inel etc. etc. Întreaga poezie e plină de asemenea mărci autoreferențiale sau de motivare analogică a semnificantului. Încît finalul „Imn cristalizat În azbest, Început de psalm” numește nu doar la modul metaforic o „impresie” subiectivă
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
În os”, „Strîns saltimbanc fiecare genunchi un clavir”, „GÎnd Încordat ca un mușchi În carnaval”, „Final ezită glasul tău ca un trapezist”, - dar și, În aceeași Invitație la bal, versuri ca acestea, În care carnavalescul e transferat ambianței: „VÎntul face reverențe”, „Frunzele colecționează autografe, parfum”, „Cerul [e un] echilibrist peste lacul În metal”, „Trenul politicos a jucat fotbal”, „Amurgul sparge fluier și saltimbanc”, „Geometria orașului: logaritm stelar, vals”, „cîmpul cîntă fără partitură”, „concert anotimpul”, „cerul tăiat un metru șapte / zeci și
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
a momentului, circul are, și În viziunea lui Voronca, semnificații simbolice bivalente. El se circumscrie În primul rînd ca spațiu și timp al acelei sărbători elementare despre care vorbea Jean Starobinski, precum În Almanah: Proprietarul circului salt mortal ca o reverență CÎte frînghii și În sîngerări orchestra, Echilibristul, din goană, surîde Doamnei din loja 34, Atletul Înaintează cu mușchi ca pietrele gîrlelor. Îmblînzitoarea, de aici, și calul dansează Întrerupt, Interior mă străbate ca un stilet sîngele tău... Doar În cîteva poezii
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
chemate la voia hazardului asociativ. Se poate observa Însă că ele asigură, În genere, În poezia lui Voronca, un decor feeric și o atmosferă specifică sărbătorii: „luna pune o fundă În laboratorul urechii”, „nervii atleți negri serpentine afișe”, „lăcustele fac reverențe” (Ulise); „ca serpentine privirile”, „Visul [...] Împletește o beteală din vînturile bolnave”, „Marea Își pune o rochie de gală”, „Ca la o horă chiuie joagărele”, „Munții stau neclintiți /.../ Și eșarfele vietăților se desfășoară În măruntaie / Lampioanele păsărilor Îi Împodobesc ca sălile
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
artefactelor de cele mai diverse calibre, pe care le conjugă spațiul imaginar al lui Voronca, privit din unghiul modelării toposurilor spectaculare. Ele pot fi, de altfel, decupate de oriunde, Într-o multitudine de variante. Alături de sala de bal, cu piruete, reverențe, valsuri, printre lampioane, policandre, serpentine, confetti, beteală, cu rochii de gală, funde, panglici, brățări, coliere etc. și lîngă arena circului nu lipsește nici arena corridei, ce-și Împrumută recuzita specifică În, bunăoară, modelarea unor stări de spirit dinamice, ca În
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
te poate preface oricând într-un campion al egalității. Numai un „celălalt” perceput ca avatar al aproapelui poate fi arătat ca „mai bun”. În mod evident, o asemenea poziție spoliază capitalul simbolic al tradiției creștine, importat cândva cu înțelepciune și reverență de un Mahatma Ghandi sau Martin Luther King. Totuși: numai parodiind un crez bimilenar, critica violenței se bucură astăzi - în familie, școli sau presa largă - de o euforică publicitate. Tocmai de aceea, confiscarea stângistă a ideii eminent creștină de „pace
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
populară a unor nume proprii ca: Pavăl-Pavel, Costachi-Costache, GhiorghiGheorghe, Ciubotariu-Ciubotaru, Cheaptanariu-Cheptănaru, Pintilei-Pintilie etc. Unele cuvinte au o pronunție specifică reprezentând pronume demonstrative: aiasta (iasta)-aceasta, aista-acesta, istalant-cestălalt, iastalantă-ceastălaltă. Când se adresează cuiva,mai ales tinerii celor vârstnici, folosesc pronumele de reverență în formă populară: mata, matale, mătăluță, mămuță, tătuță, bădiță, bădie, bade, țață, țățâcă etc. în vorbirea zilnică a celor mai în vârstă unele cuvinte sunt elidate, ei exprimându-se cam în felul următor : mă‘c-mă duc, o‘s‘că
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
cheamă pe Tetis și îi spune să ducă poruncă din parte-i lui Ahile să dea leșul lui Hector lui Priam, care va veni chiar el să-l răscumpere. Priam sosește în noaptea următoare, iar Ahile îl tratează cu mare reverență și îndurare, vorbesc îndelung, îi dă leșul, așezându-l chiar el în carul cu care venise Priam, ia din celălalt car răscumpărarea, mănâncă împreună, îl poftește pe bătrân să doarmă acolo și, luându-și rămas-bun, îi promite că nu vor
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
de vrajba dintre ei, cât de neînsemnată i se pare pricina față de câți ahei „au mușcat pământul“ în urma acestei zănatice gâlceve. Și de aici încolo, la funeraliile lui Patrocles, la jocurile funerare în cinstea lui, îi arată lui Agamemnon toată reverența cuvenită statutului său de comandant suprem, vădindu-și din nou până în amănunte chipul lui de mare senior și întreaga noblețe a naturii sale. Dar pentru asta fusese nevoie să l piardă pe Patrocles. Acest lucru mai rămâne de cercetat și
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
colegi vor demonstra că cele scrise mai sus se vor realiza. Cu siguranță, se poate ! În calitate de coleg și constant prieten îmi îndrept ruga pentru sănătatea lui Mihai Cristea și reușită în cele ce și-a propus să mai realizeze. O reverență pentru Omul din Cucorăni care continuă să lucreze pentru binele agricultorilor din România. Zaharescu Gheorghe *** Despre activitatea dr. ing. Cristea Mihai care a condus S.C.A. Suceava o perioadă de peste 40 ani se poate vorbi numai la superlativ. A fost
In honorem dr. ing. Mihai Cristea - membru titular al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gh. Ionescu Şişeşti" by Dumitru Bodea, Silvia Străjeru, Marius Murariu () [Corola-publishinghouse/Science/1221_a_2384]
-
ajuns în secolul al II-lea î.Hr. sub ocupație romană, cultura și limba lor nu au fost înlăturate, cum s-a întîmplat în alte provincii romane, unde elementul autohton a fost desființat. Dimpotrivă, față de greci, ocupanții romani au manifestat multă reverență, fiind dominați de un complex de inferioritate, și, de aceea, deși unele zone vechi grecești (precum sudul Italiei și Sicilia) au fost romanizate după cîteva secole, Grecia propriu-zisă, peninsulară și insulară, nu a suferit procesul romanizării. Pe lîngă elementele culturale
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
pronumelor personale se folosesc în limbile romanice cu valoare de pronume de politețe, o specie necunoscută limbii latine clasice. Desigur, toate limbile pot avea structuri discursive reverențiale sau formule reverențiale, care pot evolua spre structuri sintagmatice șablonizate, încît pot exprima reverența și fără existența unor pronume specializate în acest sens. De altfel, există limbi moderne, precum suedeza, care nu cunosc folosirea unor pronume de politețe, nici prin specializarea unor pronume personale și nici prin evoluția unor formule reverențiale, încît forma de
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]