2,703 matches
-
de criticul literar Cornel Moraru, care subliniază faptul că „lirica lui Eugeniu Nistor, luminoasă și melancolică, își trage seva din îndureratele coline ale Ardealului, ținutul de neuitat al copilăriei poetului. Cu Elegiile transilvane ne aflăm într-un spațiu nostalgic, al reveriei și confesiunii neliniștite, în care metafora limpezește versul, nu-l încifrează. Poetul, destul de dotat muzical, aspiră în continuare la claritate și la o puritate simplă ce învăluie imaginile suave și delicate ale unei lumi ce agonizează blând, în amintirea fermecată
Melancolii în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4747_a_6072]
-
este matricea întregii materii.“ (p. 73) Vorbele lui Planck, care ar fi sunat firesc în gura unui Jacob Böhme sau Meister Echkart, dar nu în cea a unui sobru laureat al Nobelului, au fost puse atunci pe seama unui exces de reverie, hrănită de dorințe care își aveau temeiul în fragila senectute a fizicianului. Astăzi însă, de cînd cosmologii caută bosonul Higgs („particula lui Dumnezeu“ cum i se spune în breasla inițiaților) în acceleratorul de particule de la Geneva, cuvintele lui Planck seamănă
Particula lui Dumnezeu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5038_a_6363]
-
în zadar: razele ei albe ocolesc obuzele cu nepăsare, scormonesc întunericul și se opresc asupra lui, „învăluindu-l cu farmecul lor rece, străbătându-i, prin ochii bolnavi, în toate ascunzătorile inimii”. Din plan strict militar, operațiunea se mută pe terenul reveriei amoroase. Dacă în primul moment Apostol simte doar o ură firească împotriva luminii care-l îmbrățișează fără voia lui, de la un punct încolo atracția fatală devine reciprocă. Când se îndreaptă într-un târziu spre telefon pentru a da ordin de
Ora dezertorilor by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4967_a_6292]
-
așa, ca la mine, astăzi:/ cu o dimineață de primăvară/ înmărmuritor de senină,/ în care mugurii cîntă, explodează bezmetic,/ iar mirosul izbucnit din flori, din iarbă/ te cuprinde, te îneacă./ Paradiziac și nimicitor” (ibidem). Pe neașteptate se ivesc jerbele unor reverii în măsură a modifica energic realul decepționant ori a-l înlocui prin ficțiuni cu sens contrar, avînd rolul unor fabuloase expieri. Remontat, bardul visează un trecut contrafactual, exprimîndu-și dorința ca „filmul acesta să fie cu scene în reluare”, să se
Aventura inadaptării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4971_a_6296]
-
de cristal răce și curgător mai păstrează încă urmele îmbălsămate ale vreunei nimfe spărioase cu sânuri crude și sălbatice. Păstrându-ș i capul pe umeri, companionul nu este însă ispitit de acest seducător tablou și refuză să se alăture interlocutorului în reveria arcadică: nu-mi plac parfumurile; prin urmare, hărăzesc mai dinainte nasului dumitale orice soi de miresme ar fi lăsat, în undele acestea de cristal răce și curgător, nimfele dumitale cu sânuri crude și sălbatice (69-70). Mai târziu, la căderea nopții
Un călător „anacronic” by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4403_a_5728]
-
și alte Aspasii, vom sfătui pleno ventre; nu bagi de seamă, se vede, că am devenit străveziu de foame? (109) Tovarășul de drum nu este un ignorant în sfera Antichității, el respinge însă ideea de a se pierde pe tărâmul reveriilor clasicizante, iar comentariile lui umoristice subminează predispoziția grandilocventă a scriitorului. Uneori, Hogaș își întrerupe descrierile exaltate printr-o remarcă lucidă cu efect de autoderiziune. Două exemple pot fi relevante în acest sens. După ce face numeroase considerații despre situația sa fără
Un călător „anacronic” by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4403_a_5728]
-
de Gelu Negrea (ultimele două la Cartea Românească). Sunt abordări diferite, ba chiar antitetice, dar merită citite fie și numai din acest motiv: pentru a vă convinge de inepuizabila energie a operei lui Nenea Iancu. Iar apoi, scufundați-vă în reveriile livrești, cu clasici mai mari sau mai mici, readuse la lumină de Humanitas, în Spectacolul rezonanței, volumul de „eseuri, evocări, sinteze”, datorat lui Dinu Pillat. Ne plângem de absența coerenței discursului public, de precaritatea instrumentelor întrebuințate de politicieni, analiști și
Cărțile verii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4417_a_5742]
-
cum s-a spus, pentru că era o fire reținută, interiorizată...” De subliniat că acest număr al revistei din Timișoara este în întregime unul foarte bun, care se citește cu interes. Despre elemente Revista APOSTROF își invită colaboratorii să scrie „o reverie” despre unul dintre cele patru elemente primordiale din care credeau anticii că este făcută lumea: pământ, apă, aer, foc. Iată finalul răspunsului formulat de prozatorul Gheorghe Schwartz: „Pe tărâmul speranței, pământul (Gea) doar ne hrănește, ne oferă materialele pentru o
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4427_a_5752]
-
ambianța cititului e hotărîtoare pentru efectul lui asupra spiritului. Cînd contextul dispare odată cu suprimarea suportului tradițional, ceva se schimbă ireversibil. E ca și cum, în locul unei mîncări delicioase, ți se dă o pilulă chimică conținînd aceleași nutrimente. Lipsește însă gustul, savoarea și reveria. Într-un cuvînt lipsește spiritul, și rămîne litera. Pluralul european Scriitorul german Hans Magnus Enzensberger, în interviul acordat lui Ulrich Wickert în ziarul „Die Welt” (4 iunie 2012), se arată a fi un optimist ferm în materie de cultură europeană
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4594_a_5919]
-
atunci când scrie, în postfața la Bătaia cu aur, antologia reprezentativă din 2009: „Ion Horea e unul din cele mai clare cazuri de metempsihoză poetică. În el și-a găsit sălaș sufletul lui Ion Pillat, retrăind astfel un nou ciclu al «reveriilor campestre» [...] Identitatea de structură se relevă nu numai în reluarea genuină a repertoriului tematic și a repertoriului gestual al devoțiunii, ci mai cu seamă în ritualul imaginativ, care nu e altceva decât un ritual anamnetic. Memoria ține funcțiile imaginației și
Caligrafiile memoriei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4605_a_5930]
-
și a repertoriului gestual al devoțiunii, ci mai cu seamă în ritualul imaginativ, care nu e altceva decât un ritual anamnetic. Memoria ține funcțiile imaginației și ea e cea care decide asupra toposurilor imaginative, ca și asupra dicției imnifore a reveriei. Nu s-ar putea zice că Ion Horea n-a făcut exerciții de exorcizare a acestei identități, dar tot ce i-a ieșit, până la urmă, a fost o simplă transpunere ardelenească a sufletului pillatian peregrin. Un Pillat de Ardeal, acesta
Caligrafiile memoriei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4605_a_5930]
-
el însuși îl întruchipa. Atîta doar că distanța și neînfricarea țineau de perorație, nu de ținută. După a doua arestare, Pandrea căpătase o docilitate spontană de școlar smerit. Dar acum, în perioada 1954-1956, accentele paroxistice nu-i îngăduie acalmii și reverii, cuvintele lovind, biciuind sau mușcînd, dar rarerori mîngîind sau lăudînd. Pandrea n-are predispoziții duioase și nici înclinații contemplative, dracul care îi curge prin vine preschimbîndu- l într-un gladiator aflat pe picior de război, care se năpustește asupra personajelor
La grande peur by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4624_a_5949]
-
unei dematerializări. Avem astfel figura unui șoarece de bibliotecă absolut: „se hrănea fără să mănînce/ dormea din mers/ cu ochii larg închiși/ (că nimeni nu l-a surprins/ vreodată fluturînd din pleoape/ ci doar cufundat pîn-la gît în tandre-sfîșietoarele/ lui / reverii/ ca-ntr-un rîu al melancoliei)”( fără să - epura de aur). Acest ascet se hrănește exclusiv cu lumina rămasă precum un reziduu de la agapele angelice, ajungînd la o performanță de fachir, cea de a-și ține respirația nu doar ani
Într-o interfață by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4675_a_6000]
-
într-un prezent tulbure și pare să nu aibă niciun viitor. Pentru Sean McCann, preistoria lui Philip Marlowe e destinată să explice faptul că narațiunile care-l au drept protagonist ilustrează un anumit tip de aspirație romantică - sau poate o reverie sentimentală moștenită de antichitatea greco-romană —, una din sursele de tensiune ale cărților (cel puțin The Big Sleep, Farewell, My Lovely și The Long Goodbye) fiind descrierea „unor sentimente adânci care-l leagă pe Philip Marlowe de cine știe ce figură fraternă; și
Detectivul Marlowe by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4381_a_5706]
-
colaps cardiorespirator e că aproape toți descriu același set de senzații, o sumă de trăiri a caror natură, dacă o judeci la rece, o pui în seamă halucinațiilor produse de fiziologia cerebrală, iar dacă o judeci la cald, sub imperiul reveriei religioase, o pui în categoria fenomenelor „parapsihologice”, termen inept care desemnează acel tip de percepții care, ieșind din tiparul etiologic al gîndirii cauzale, șunt așezate de tradiție în zona obscură a „adevărurilor de credință”. Tot ce ține de suflet și
În pragul morții by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4384_a_5709]
-
cu afirmația lui Daniel Vighi, cel care prefațează jurnalul, când spune: „Revin la omul izgonit din pictura lui Călin Beloescu și recuperat peste ani în paginile cărții de față...” pentru că artistul este acolo, în opera sa, cu toată emoția unor reverii din copilăria clujeană și din anii studenției, din orașul de pe Someș. Îmi îngădui să fac o paranteză și să spun cum, în toamna anului, iată, acum încheiat, deși am trecut de o mie de ori prin Cluj, am descoperit fascinat
Intrările și ieșirile din criză ale artistului by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5845_a_7170]
-
creația lui George Balanchine, din Serenada lui Ceaikovski, și opera lui Jiři Kylián, Falling Angels, reprezintă o confruntare, de substanță, între doua moduri de gândire coregrafică. Dacă fluiditatea imprimată mișcărilor de Balanchine creează o impresie de zbor, de irealitate, de reverie, Kylián ne aduce cu picioarele pe pământ, chiar dacă titlul lucrării sale ne-ar îndreptăți să credem că este vorba de o trimitere biblică. Trimiterea este doar aluzivă, metaforică, Îngerii căzuți fiind dansatoarele lui, și dansatoarele de pretutindeni, cele care, dincolo de
Confruntări coregrafice by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5546_a_6871]
-
impropriu. În fond, orice calvar, atunci cînd e povestit în cuvinte banale, e inestetic și respingător, și nici un intelectual cu scaun la cap nu va găsi vreo plăcere ca, parcurgînd răsturnările unei vieți distruse, să caute în ele motive de reverie vesperală. Atrocitatea, cînd e reală, te indispune, doar cea închipuită avînd virtutea de a te încărca cu entuziasm meditativ. Numai că în cazul de față viața personajului este atît de neverosimilă încît nu doar că face de rușine ideea de
Crucea de la Oranki by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5679_a_7004]
-
regimul ambiguu al unor fantasme proiectate. Un erotism nocturn penetrează toate reprezentările organicului. Aderența la agregările molatece e semnul unui suflet situat între oroarea față de inform și voluptatea viului. Chiar mineralitatea realului e supusă dilatărilor moliciunii, sub acțiunea grea a reveriei provacate de aderența excesivă la viu. Spiritualul însuși primește determinații ale bolboroselilor palustre: „îngerul vorbește în mine cu voce de broască/ și cu voce de pasăre/ vai, cum voi îndrăzni eu oare să-mi ridic limba/ printre buruieni/ căci, iată
Un satyr convertit la orfism sau un Orfeu satyric by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/5697_a_7022]
-
ce pare dăltuit în faldurile fizionomiei, grație unui reflex expresiv devenit obișnuință. Vasile Morar parcă surîde unei icoane lăuntrice căreia numai el îi știe identitatea, impresia pe care o face fiind cea a unui iremediabil adolescent surprins în clipa degustării reveriilor intense. Profesorul are înfățișarea unui visător din licărul ochilor căruia ești întîmpinat de un val de emoție umedă. Un fluid cald trecînd în tine ca o adiere firavă, primul gînd fiind că ai în față o ființă pudică animată de
Epoca postmorală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5809_a_7134]
-
femei, dar îi simți unda emoției, adică unduirea aceea blîndă și elegiacă, de copil căruia i s-au înecat corăbiile. De aici amprenta de ușoară tristețe ce îi impregnează timbrul personal, ca o patină subțire întunecîndu-i surîsul. Din cauza îmbinării de reverie și tristețe sfioasă ți-e anevoie să-l așezi în tiparul clasic al profesorilor universitari, genul de figuri scorțoase și severe care își convertesc histrionismul în predică aulică. Vasile Morar nu e histrion și nici sever, ci mai curînd din
Epoca postmorală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5809_a_7134]
-
Sunt pagini admirabile dintr-un mare prozator: un fragment din Cuvântul autorului, în care Bănulescu vorbește despre intențiile sale auctoriale și un fragment din Cartea Milionarului, partea a IV-a, intitulată Epilog în orașul Mavrocordat. Amurg sau declin? În „Mici reverii editoriale”, articol din numărul din 1-7 decembrie al DILEMEI VECHI, Dan C. Mihăilescu se întreabă de ce autori precum Schopenhauer sau Spengler nu sînt traduși la noi în ediții serioase. În cazul lui Schopenhauer limba română se mulțumește cu o antologie
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5068_a_6393]
-
despre lucruri care nu se schimbă. Între provincie a Răsăritului și provincie a Apusului, ne ducem traiul nehotărât. Iar nehotărârea se vede, firește, și-n módele literare. Orientul își redobândește, întrucâtva, frumusețea fără critică în poezia lui Macedonski. Binecunoscută, pentru reveria deșertului în care inspirația se ivește ca o oază e Noaptea de decembrie. Un vis de putere, al cărei deținător fără egal rămâne sultanul și, deopotrivă, visul unei vânători în pustiu. Acel „ori spuză, ori flori” aduce înapoi contrastele din
Orientalism by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5079_a_6404]
-
neputință de găsit. Un anume ritual medieval, sau poate și mai vechi încă, ritmează această poezie găzduită, explicit sau bănuibil, de un oraș în care bătăile inimii se încetinesc. Un oraș care se închide, luând cu el o lume de reverii și revelații, din care abia poetul mai rupe câte-o bucată de înțeles. Și nu o face oricum, ci urmând un protocol care e și al lui Doinaș, de pildă. Moartea din Simpozion, presimțită fără să fie declarată, are frazarea
Drum de picior by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4507_a_5832]
-
Este drept că, din familie, a beneficiat de o educație rațională, pozitivă, pe care firea sa neliniștită, curioasă, ambițioasă, a potențat-o cu o vitalitate și perseverență mai rar întâlnite la cineva născut într-o țară adânc ancorată în spiritul reveriei orientale. În tinerețe, proiectul său mental, cu adânci reverberații educativ-civilizatoare, s-a întemeiat pe ceea ce simțea că îl identifică cel mai bine, și anume o viziune artistică revoluționară, împărtășită de prieteni întotdeauna atent aleși. După primele întemeieri utopic adolescentine de la
O schiță de portret by Cătălin Davi () [Corola-journal/Journalistic/4521_a_5846]