2,564 matches
-
o dată ostilă iar Cristi avea impresia că toți îi privesc amenințător. Nu, spuse el repede, nu-i nevoie. Se îndreptă totuși spre construcția rudimentară, pe care o examină aparent indiferent. Un pat de dulapi geluiți, lat de doi metri era rezemat pe câțiva pari înfipți în pământ, la nu mai mult de un metru înălțime. La capătul de sus, era un fel de jgheab scobit pe toată lățimea. Mai la vale, alte șănțulețe transversale, de data aceasta mult mai puțin adânci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
gând să-l ia pentru el însuși, pe dată îl scurta de cap. Avea un paloș uriaș pe care îl purta cu dânsul oriunde se ducea. Nici noaptea în somn nu se despărțea de cumplitul paloș, pe care îl păstra rezemat de căpătâiul patului. Desigur că multă lume îl pizmuia, râvnindu-i aurul, numai că teama de paloșul lui cel ascuțit, îi ținea deoparte. Mânați de setea de avere, trei lotri, și-au pus în gând să-i fure comoara. Știau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mult pe dreapta. După un podeț drumul se lărgea într-un acostament acoperit cu iarbă. Opri mașina acolo, sub un lăstăriș de arini care aruncau o umbră plăcută. Polițistul coborî și făcu câțiva pași pentru a se dezmorți, apoi se rezemă de capotă inspirând adânc aerul tare de munte. După discuția din noaptea trecută cu Ileana, urcase în camera sa și adormise buștean. Dimineață, se trezise mai târziu, așa încât nu se întâlnise nici cu Pop nici cu fiică-sa la micul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ipoteze așa cum conveniseră în excursia lor de ieri, dar Cristi nici nu se așteptase la așa ceva. Îi spusese s-o facă numai ca să scape de gura lui. Ori poate, cine știe, se punea Vasilică pe treabă și aducea lista? Stătea rezemat de mașină, fumând absent. Privirea îi rătăcea dincolo de drum pe versantul muntelui. Dacă în spatele său, panta cobora abrupt spre vale, de partea cealaltă coasta era mult mai lină. Dincolo de arboretul de pe marginea drumului forestier pădurea se întindea întunecată. Printre molizii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nu mai trecuse pe acolo de ani buni. Terenul cobora ușor, după care, zona defrișată din stânga lui se termină brusc. Mai departe, pădurea se întindea iarăși spre vârf. Îi trecuse oboseala și respirația îi revenise la normal. Se opri puțin rezemându-se de trun chiul unui copac. Liniștea din jur îi dădea un sentiment reconfortant. Doar sunetul slab al acelor de brad ce cădeau de pe crengi tulbura tăcerea. Peste el, venind dinspre zona scăldată în lumină, se suprapunea bâzâitul slab al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
amorțească, deja simțea furnicături în tălpile picioarelor. Își îndoi ușor genunchii încercând să-și mute greutatea corpului de pe un picior pe altul. Începea să creadă că se înșelase și Ileana avusese dreptate. Până și senzația că este privit dispăruse. Se rezemă de copac, relaxându-se puțin. Sângele reîncepuse să circule prin membrele inferioare dându-i o senzație plăcută de ușurare. Un foșnet slab se auzi din urmă. Venea de foarte aproape, de la câțiva pași. Tresări și redeveni dintr-o dată încordat. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
asta de la mine! îi explică moșul. Supus, inspectorul culese o țigară aproape scuturată din pa chetul lui Calistrat și o aprinse. Stăteau amândoi așezați pe buștean, fumând în tăcere. Bătrânul își așezase toiagul de-a curmezișul în fața lor, ținându-l rezemat de genunchi. Cu coada ochiului, Toma îl observa, încercând să ghicească ce urma să se întâmple. Îl vedea numai din profil și nu se putu abține să-l compare cu Sfinxul din Bucegi. Căciulița de lână cu vârful lăsat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se oprise la jumătatea cuvântului. Trupul îi era înconjurat de o irizație cafeniu-gălbuie, ca o aură ușoară. Numai în jurul capului, conturul luminos căpăta nuanțe roșietice. Îngrijorat și puțin speriat de ce se întâmplă, Toma se aplecă și lăsă toiagul din mână rezemat de lavița pe care stătuse la început. Totul redeveni normal, semiîntunericul domnea iarăși în încăpere, iar Calistrat își lăsă mâinile să cadă pe lângă corp. În podul palmelor, inspectorul încă mai avea furnicăturile acelea ușoare. Ei, cum e, simți ceva? îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
tu împreună cu Ileana v-ați dat toată silința să-mi băgați în cap că mă înșel și că vâlva este vinovată de asta. Poftim, m-ați convins, dar tu ce ai făcut până acum? Calistrat se duse până la ușă unde rezemă încet toiagul de perete. Reveni apoi lângă inspector, așezându-se pe locul lui de lângă geam. Privea înainte fără nici o țintă, bătând darabana cu vârful degetelor pe marginea laviței. Eu am avut noroc, băiete, rosti el într-un târziu, tata deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mine? L-ai găsit și totodată te-a găsit el pe tine. Nu pricep. Uite cum stau lucrurile! se oferi să-i explice bătrânul. Privește numai puțin la mine! Calistrat se întoarse spre ușă, unde toiagul stătea la locul său, rezemat de perete. Întinse mâna spre el și rămase nemișcat, concen trându-se intens. Preț de câteva clipe nu se întâmplă nimic, apoi toiagul începu să tremure săltându-se puțin de la pământ. Rămase așa un moment, după care se prăbuși pe podea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
toiagul pe care îl așeză înapoi la locul lui taică-meu însă putea să o facă. Văd că și tu ai izbutit și încă din prima încercare. Acum ai înțeles ce voiam să spun? Cristian rămăsese cu ochii la toiagul rezemat de perete. Deci asta se întâmplase acolo în pădure. Își dorise să aibă toiagul în mână și acesta venise singur la el. Treaba asta nu i-o spusese Calistrat niciodată până acum. Oare câte lucruri mai rămăseseră neștiute? Aveam eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Fără el suntem dezarmați în fața bestiei. Privea atent peste tot, pe după dulapuri și sub masa de sub fereastră. Se aplecase apoi să caute sub laviță dar nu era nici acolo. În mod normal, atunci când bătrânul era acasă, toiagul stătea lângă ușă, rezemat de perete. Din moment ce Calistrat fusese găsit în spatele casei, toiagul ar fi trebui să fie la locul lui, însă acesta lipsea. Fără discuție că în casă fusese multă lume, polițiști și, desigur o mulțime de alți oameni. Pentru o clipă crezu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mai cu putere, lăsându-se cu toată greutatea pe coada cazmalei. În liniștea nopții, cuiele care ieșeau din lemnul sicriului scârțâiră lugubru. Pe mal, Ileana tresări, privindu-l speriată. Nu trebuie să te uiți, îi spuse Cristian. Dădu capacul deoparte rezemându-l cu grijă de peretele gropii. Lumină cu lanterna trupul dinăuntru. De sub lințoliul cu care era acoperit cadavrul nu se vedea nimic. Bucata de pânză albă acoperea trupul cu totul. Sper să nu te superi că îți deranjăm odihna, șopti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
decât că nu ai luat chiar toate măsurile! lovi Vlad violent cu pumnul în tăblia biroului. În sfârșit, Mihailovici se oprise locului. Trecuse în spatele biroului, trăgându-și scaunul pe care îl aruncase cât colo mai devreme. Se așeză și își rezemă coatele pe tăblie. Întotdeauna, mai există o soluție! spuse el calm de această dată. Înțelegi ce vreau să spun? continuă el privindu-l în ochi pe mercenar. Boris se îndreptă de spate, devenind dintr-o dată încordat. Înțelegea perfect ce îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
apropie de copac și începu să se cațere. Își găsi un post de observație între două ramuri groase ce se bifurcau la vreo șapte metri deasupra solului. Și de acolo avea o perspectivă foarte bună asupra obiectivului. Se așeză comod, rezemându-se cu spinarea de tulpina groasă, pregătindu-se de o așteptare lungă. Ar fi fumat o țigară, ca să treacă timpul mai ușor, dar se abținu. Atât jarul încins, dar și mirosul fumului de tutun l-ar fi dat de gol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
lăptoasă. Greierii țârâiau și, câțiva brotaci începuseră un dialog în iarba acoperită de rouă. Începea să se întrebe dacă așteptarea sa urma să dea roade. Poate că în noaptea aceea Calistrat nu avea de gând să plece de acasă. Se rezemă ușor de zidul casei, respirând adânc. Parcă avea nisip sub pleoape, era nedormit de multă vreme și îl ajunsese oboseala. Își scutură repede capul, străduindu-se să rămână cu ochii deschiși. Nu avea voie să ațipească nici o clipă. Tresări, devenind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Aproape de gardul ce mărginea proprietatea era un nuc viguros ale cărui ramuri se întindeau aproape orizontal. Îl ochise încă de la venire și hotărâse că era exact ceea ce îi trebuia, pentru ce avea de gând să facă. Lăsă jos trupul neînsuflețit, rezemându-l cu spinarea de trunchiul gros al copacului. La brâu, agățat de centura lată, avea un colac de frânghie sintetică. Îl desfăcu pe jumătate, aruncându-l cu îndemânare apoi peste creanga cea mai apropiată, imediat după o bifurcație. Cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cadavrul vor găsi și toiagul în apropiere. Întors sub nucul din fundul curții, potrivi scaunul sub Calistrat, după care îi dădu un brânci cu piciorul, având grijă ca acesta să nu se rostogolească prea departe. Toiagul îl lăsă chiar acolo, rezemat de corpul lipsit de viață. Calm, se mai uită odată la isprava ce o făcuse, asigurându-se pentru ultima oară că își luase toate măsurile pentru ca înscenarea ce o pusese la cale să pară cât mai veridică. De data asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
fă și tu la fel! Simion se așezase între ulmul bătrân și versantul râpei, punându-și tălpile pe peretele de stâncă. Încet, începu să se ridice ca și cum ar fi pășit pe peretele vertical. În timp ce punea un picior în fața celuilalt, se rezema cu spatele în copac. Apoi, cu o mișcare bruscă își sălta și restul corpului. În câteva minute, acesta dispăru printre crengile pline de frunziș. Inspectorul îl urmă imediat. Nu-i venea să creadă cât de repede ajunsese sus. Aici, însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
te miști? Foarte puțin. Fii atent la mine! Faci exact ce fac eu. Cu un efort care îl slei aproape de puteri, se ridică în șezut. Apoi, cu mișcări greoaie, inspectorul se târî până la marginea încăperii și rămase acolo cu spatele rezemat de perete. Simion Pop se strădui și el să-l imite. După clipe lungi, care nu păreau să se mai sfârșească, era alături de ginerele său. Din cauza efortului, gâfâia puternic, aproape își pierduse răsuflarea. Voi încerca să mă ridic în picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
încerca să mă ridic în picioare, șopti Cristian după ce îl lăsase să-și revină. Tu rămâi unde ești. Am să te rog să te uiți la legăturile mele, poate reușim să ne eliberăm. Folosindu-se de peretele de care era rezemat și împingând puternic cu picioarele în podea, inspectorul încercă să se ridice de la pământ. Nu era de loc ușor, mai ales că durerea din ceafă nu-i dădea de loc pace. Reuși cu greu să stea în picioare. Se apropie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
decât să-l ridice puțin de la pământ pentru a-i face vânt apoi în ladă. Îl întoarseră pe o parte, uitându-se la legăturile de la mâini. Totul era în ordine, așa încât se traseră ceva mai deoparte rămânând în așteptare. Se rezemaseră de perete, aprinzându-și câte o țigară. Din poziția în care stătea, culcat pe podeaua benei autoturis mului de teren, nu avea cine știe ce perspectivă. Încercă totuși să își facă o părere despre locul în care se afla. Se părea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
seama dar avea gura deschisă, în încercarea de a trage cât mai mult aer în piept. Se simțea amețit și era tot mai confuz. Podeaua începu să se învârtă în jurul său și își pierdu echilibrul. Ca să nu se prăbușească, se rezemă de peretele curb, lăsându-se cu toată greutatea pe el. Acum, respirația i se transfor mase într-un horcăit disperat. Câmpul vizual începu să se îngusteze până ce se transformă într-un singur punct. Înainte de a-și pierde cunoștința, începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
apoi urmărea În sinea sa, cu mereu aceeași furie tulbure, pasul ei hotărît spre ușa de la etajul trei (grecul stătea În capul scării, ca s-o Încurajeze). După care, scena se muta pe străzile Marsiliei, unde Marieta, fardată violent, stătea rezemată de un zid de piatră, Într-un picior, precum o pasăre vătămată... „SÎntem toți aici, Kameraden“, continuă Bandura, „sîntem toți membrii unei familii mari, amanți, logodnici, dar ce zic eu, bărbații aceleiași femei, cavalerii aceleiași doamne, copărtași care s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
În Suedia. Făcusem acea călătorie tocmai În intenția de a mai uita de suferința care mă copleșise. GÎndeam și eu, ca toată lumea, că schimbarea locului m-ar putea ajuta să-mi uit durerea, ca și cum n-am purta-o În noi. Rezemată cu umerii de rafturile de lemn povîrnite, ținînd cartea pe brațe, Îi citeam biografia uitînd pur și simplu de timp. Cărțile erau, ca În bibliotecile Evului Mediu, legate cu lanțuri groase de o verigă din raft. Mi-am dat seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]