1,913 matches
-
abate de la nici unul din modelele de atitudine trasate de el. E și fantast ca utopicul cavaler, și terestru ca secondantul acestuia. Chiar și atunci când înaintează, cu încăpățânare, contra curentului, o ireproșabilă știință a predicației îl protejează pe autor de capcanele ridicolului. Raționamentul și discursul sunt în permanență întrepătrunse. Așa încât, nu o dată, Gelu Negrea îi convinge întâi pe ceilalți și abia la urmă, prin contagiune de idei, pe sine. Există, între personajele Dicționarului, unul care, literal, nu-și are corespondentul în opera
Subiectivitate și predicație by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7241_a_8566]
-
va să fie miza lui Ionescu în teatru. O luciditate invidioasă, și o dorință imposibil de împlinit de a fi prost, cînd ți-e dat să nu fii: Până atunci, însă, până totdeauna, mă temeam să fac literatură cu convingerea ridicolului metafizic al stării mele de om. Și de câte ori aș încerca să mă retrag în mănăstirile mele personale, mi-ar părea rău de succesele și de celebritatea crescândă a confraților mei de aici și de pretutindeni. Nu am să pot depăși
Statui? by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7256_a_8581]
-
de aici și de pretutindeni. Nu am să pot depăși aceste lucruri simple și comune de care Dvs. fugiți și le puteți numi banale - și am să trăiesc suspendat între dorința de a-mi satisface vanitățile și siguranța clară că ridicolul acestei satisfacții îmi va fi prea evident, ca să mă bucure sau să mă desnădăjduiască." (p. 299). E sfîrșitul unui nu fără punct, fără semnul exclamării. Nici calm, nici revoltat.
Statui? by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7256_a_8581]
-
pe a lui, a unchiului Rudolf, pentru că nu-mi pot stăpâni impulsul de a aduce trecutul în prezent. Abia pot dormi, așa urgentă mi se arată sarcina pe care mi-am asumat-o. Oricât de sănătos aș fi, oricât de ridicol de tânăr aș părea, sunt totuși conștient că moartea mă poate împresura oricând. (fragment din romanul în curs de apariție la Editura Humanitas) 1 Personajul legendei germane Pied Piper din Hamelin, menestrelul care, pentru a se răzbuna pe satul nerecunoscător
Paul Bailey: Unchiul Rudolf by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/7255_a_8580]
-
Nu-mi cere semne și minuni/ Care n-au chip și nume." , adică schimbări la față și mofturi, în același timp. Țara Minunilor împlinește dorințele derizorii, tot atît cît marile năzuinți. Vindecă de complexe, fie ele fiicele sublimului, sau ale ridicolului. Acolo, unde totul se poate și nimic nu mai are prețul de dincoace de oglindă, și-ar găsi, pesemne, locul Inventatorul iubirii, urmat de Parcurg imposibilul și de Moartea moartă, volumul lui Gherasim Luca de la Negarea Negației, din 1945. Inventatorul
Minuni by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7143_a_8468]
-
fi presupus fie analize politologice, istorice și semantice amănunțite, care să explice specificul ideologic al folosirii unor termeni ca antipartinic, centralism, deviaționism, imperialism, libertate etc. în diferite momente ale regimului comunist, fie - mai ales în cazul unor metafore clișeizate și ridicole - cârmaci, far, otravă - ar fi putut favoriza o luare de poziție didactic-sarcastică. Mai ales acest risc este evitat prin simpla punere în scenă a citatelor: adesea descrierile limbii de lemn sunt viciate de tonul excesiv de subiectiv, emoțional, în opoziție cu
Cuvintele limbii de lemn by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7157_a_8482]
-
lipsește repetat. Este aici un reflex de revoltă? Este Cristi un om antisistem, un răzvrătit, un incoruptibil? În mod sigur nu. Însă el nu mai este nici doar o marotă în filmul lui Porumboiu, niciunul din acești polițiști nu frizează ridicolul, nu reclamă tâmpenia absolută. De la bun început, tânărul polițist demonstrează că știe să facă să meargă toate rotițele sistemului mai scrâșnit uneori sau mai rapid alteori, pentru a obține rezultatul dorit. Își redactează minuțios raportul la capătul fiecărei zile, munca
Polițist, dubitativ by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7163_a_8488]
-
Revista Fundațiilor Regale, la 1 octombrie 1942, „împins de amorul artei, el pleacă la Roma”); de altfel, este actualizabil și azi. Trecerea timpului a asociat însă sintagma cu o puternică notă ironică, datorată mai ales conotațiilor devalorizante (desuetudine, notă de ridicol) pe care le-a căpătat termenul amor. În secolul al XIX-lea, expresia - în varianta pentru amorul artei, mai apropiată de sursa franceză - avea deja un sens figurat. Un personaj dintr-un foileton literar (România liberă, 18 septembrie 1887, p.
Amorul artei by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4917_a_6242]
-
Păturică, arivistul reprezentativ pentru generația lui literară. Firește, din moravurile clasei în care intră, boierul cu fond bovin preia ghiontul agresiv și replica răstită, menite să-l salte repede peste mojici. Anexele, un soi de ajutoare ale eroului căzute în ridicol, nu lipsesc, vizitatorul imprudent fiind prevenit, cu îndreptățire, de o slugă, că „s-a schimbat boierul, nu e cum îl știi." Față de acest unchi ajuns și disprețuitor, care-și îndepărtează prin interpuși trecutul stârnit de musafirul neașteptat (tema, exploatată mai
Fiecare cu parvenitul lui by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6002_a_7327]
-
e mai aproape decât oricând. „Furioșii adoratori" Sub acest titlu, la rubrica de revista revistelor, C. Stănescu semnează în CULTURA nr. 38 un articol foarte interesant despre fanatismul (el îl numește mai delicat adorație) care conduce fără nici un ocol la ridicol. E vorba de un comentariu din „Dacia literară" al Oanei Opaiț la „Luceafărul" lui Eminescu. Autoarea din Iași e foarte supărată pe World Record Academy, o instituție americană care o concurează pe aceea englezească Guiness Book, că a clasat poemul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6024_a_7349]
-
peste mult, Alexandrescu și aceea este, pesemne, epoca pe care Țiganiada o menește. Rezultatul unei campanii de teren și de salon. Budai-Deleanu intuiește acest compromis care scrie istoria - pe de-o parte, faptele de arme, cât ar fi ele de ridicole (dar, în fond, nici o campanie nu duce lipsă de episoade bufe), pe de alta, divanul, comentariul. Așa încât Țiganiada e un tablou istoric rotund, în care gâlceava din subsol, unde divagația filologică și amendarea istoriei merg laolaltă, întregește șirul întâmplărilor. De
Campania din Egipt by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5711_a_7036]
-
peste lecturi, își cer dreptul la autonomie, prin-tr-un manifest în care nebunii vând înțelepciune. Dacă ar fi avut șansa tiparului în prima jumătate de veac, întrecându-ș i vârsta cu doar niște zeci de ani, Țiganiada ar fi fost, cu tot ridicolul desfășurării ei, în cer, pe pământ și sub pământ, prefața meritată a romantismului românesc.
Campania din Egipt by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5711_a_7036]
-
mai era de mult la prima carte, dar nu s-a putut abține de a recunoaște că, în definitiv, nu-l merita decât, așa-zicând, în principiu. Am citit eu însumi cartea ulterior și mi s-a părut foarte bună. Ridicolul situației era însă același. Obiectul editorialului meu este altul și nu fără legătură cu Premiul „Cartea anului” pe care România literară îl acordă săptămâna aceasta cu sprijinul tradițional al Fundației Anonimul. Noi am urmat de la început modelul unora dintre cele
Cultura premiilor by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5909_a_7234]
-
nevoile. După câteva secunde, aude din toaleta vecină: - Bună, ce faci? Nu era prea încântat să poarte conversații în astfel de momente, dar, politicos din fire, a răspuns: - Bine! Celălalt a întrebat: - Ce făceai? Ce întrebare prostească! Era atât de ridicol, încât i-a răspuns: - Păi ... cred că făceam cam ce faci și tu ... Și imediat a venit momentul cel mai stânjenitor cu putință: - Pot să vin și eu lângă tine? Ei bine, se pare că avea de-a face cu
Bancul Zilei: Un tip merge la o toaletă publică, dar are o surpriză by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/62466_a_63791]
-
o pungă cu bani, încât părtinește un proces pentru un pietroi pe care Nastratin, pârâtul, îl ascundea în sân. Însă, spre paguba aceluia, logica poate fi de mai multe feluri și o prea mare siguranță de sine te-aruncă în ridicol. De aici vin, de fapt, și gustul vieții, și fericirea. Din conștientizarea precarității, în anumite cadre fixe. Nastratin știe cât se poate juca și de ce nu face să se supere pentru lucruri care, de haram venind, de haram se duc
Haide… by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6063_a_7388]
-
a discursului, a tăieturii sînt minunat purtate, revelate în citirea regizorului Alexandru Dabija. Urmăresc, a cîta oară aici, cum l-a condus el pe Ionesco în fibra actorilor. Cum jonglează ei cu sensurile, cu capcanele textului, cu uimirea și cu ridicolul, cu jocul minimalist, esențializat, calculat și dozat. Impresionant. Mircea Constantinescu, Antoaneta Zaharia, Ionel Mihăilescu, Gelu Nițu, Oana Ștefănescu, Dorina Lazăr, Pavel Bartoș. Siluete în alb și negru. Experiență. Performanță. Har. TEATRU. Rîd în hohote și tac și aplaud împreună cu o
Tristeți și caniculă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6187_a_7512]
-
la telefon -, este motivată de realizarea acestui scenariu feeric al basmului, găsirea portofelului stă cumva sub semnul destinului. În momentul când excedată de insistențele lui, ea îl caută pe acest bărbat al cărui interes pentru ea este împins în zona ridicolului și a unui romantism desuet, dar nu lipsit de o tensiune excitantă, sensul atribuit acestei întâlniri nu poate fi decât dragostea. Aflând că nu - complexul său obsesional nu este unul patologic -, Palet renunță aproape imediat la o mai căuta, dar
Parfumul uitat al ierburilor sălbatice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6188_a_7513]
-
de supus austro-ungar, al Kaiserului Franz Josef, în Istorie și utopie, în Caiete sau în diverse convorbiri), țin de o presiune destinală. Aceasta implică o țară fără destin, deci fără istorie (teza din Schimbarea la față a României), unde tronează ridicolul, ratarea și rușinea. Dacă vede - și, periodic, le exaltă - virtuțile organizării imperiului în care s-a născut (și pe care l-a pierdut, de asemenea), nu încetează să fie inhibat, practic terorizat, în fața oricărei autorități. Și aici comentariul lui Ion
Gândirea imprevizibilă by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4836_a_6161]
-
încărcat de tandrețea pe care diferența de vârstă o subliniază sensibil. În primul caz, relația este ierarhică, bazată pe dominație și supunere, suprimând orice libertate. În cel de-al doilea caz este mentorială, ușor paternalistă dar fără a cădea în ridicol, făcând posibil accesul la libertatea spiritului pe care cărțile o ghidează elocvent. Problematizarea acestui personaj feminin constituie, de fapt, singura tensiune reală a filmului alcătuit din quiproquo-uri și scene de suspans specifice filmelor cu spionaj, dar fără miză. Dacă
Secera și trandafirii by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5261_a_6586]
-
care însoțesc grupul. Nu-i vorbă, jună, frumoasă, agreabilă. Dar în același timp, măritată și cu copil. Evident, îi scrie acesteia versuri. La fel de evident, o scoate în oraș, la un fel de triple date. (Scena în sine e de-un ridicol perfect. Cinci puști și-o doamnă!) După încheierea taberei, flirtul va mai continua o vreme, cu urmăriri pe malul mării și cu plimbări prudente în parcurile Capitalei. Un alt plan al povestirii e cel pe care-l schițam la începutul
Cenacluri, tabere, copilării by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5299_a_6624]
-
pe judecățile lui, încât nu-i permite lui Patapievici să refuze a se alătura corului detractorilor lui Băsescu, cor care a atins niște acute care ar fi descalificante în orice altă țară decât România, unde, vorba lui Camil Petrescu, nici măcar ridicolul nu mai ucide. „Dar țara vă place cum e guvernată?”, întreabă inchizitorial editorialistul „Observatorului cultural” din 23-29 iunie. În țara lui Șimonca, ești obligat să dai un răspuns. Și nu orice răspuns, ci pe acela sugerat de Șimonca însuși în
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5425_a_6750]
-
între două lumi. De la pălăriile spectaculoase, ca ale eroinelor de five o’clock - întrebarea-cheie despre „Protopopeasca a tânără” este „cu ce pălărie era?” - la acelea fără nici un fason, atârnate în cuierul vreunei berării, acoperământul quatre saisons face și platitudinea, și ridicolul unei societăți în care eleganța nu se mai poartă. Este întruparea pretențiilor de distincție, care sfârșesc în cea mai desăvârșită uniformitate. Ușoară, de vară... În vremea când, în varianta pentru dame, li se zicea și mode, pălăriile au, prinsă la
Pălăriile domnului Caragiale by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5467_a_6792]
-
la Fănuș Băileșteanu), dar și cu adrese oficiale, multe, lipsite de relevanță literară. Există chiar și câteva scrisori de familie, trimise de poet soției, care trebuiau să își afle locul în alt segment al corespondenței, iar nu amestecate aici. Culmea ridicolului este atinsă prin publicarea repetată (1985, 1992), a adreselor impersonale prin care Asociația Scriitorilor din Serbia îl invita pe Marin Sorescu la celebrele Întâlniri ale Scriitorilor de la Belgrad: texte-șablon, asemănătoare an de an, trimise la sute de scriitori din toată lumea
Harababură cu Marin Sorescu by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5099_a_6424]
-
nu ar fi crud". "Mai mulți oameni au luat în derâdere acest plan de buget întocmit de McDonald's și Visa, potrivit căruia un om ar trebui să trăiască, după impozitare, cu 24.720 de dolari pe an, numindu-l «ridicol» sau «hilar»", notează publicația de peste Ocean. Bugetul poate depinde de la persoană la persoană, însă planul întocmit de cele două mari corporații vizează mare masă a celor care au venituri mici. Iată în ce constau principalele cheltuieli: Chiria: "Să plătești 600
McDonald's și Visa, plan de viață pentru cei cu venituri mici: luați-vă două job-uri! by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/51048_a_52373]
-
mobilizam ușor contra nedreptăților comise la mii de kilometri distanță”) e nu doar o benefică demitizare (deși pe la noi nu se găsesc prea mulți care să-l glorifice), ci și o înțelegere afectuoasă; avîntul revoluționar e pus în echilibru cu ridicolul propriu într-o scenă memorabilă: participînd la o revoltă împotriva războiului din Vietnam, tînărul Judt descoperă că i s-a spart, în haină, sticla cu vopsea roșie pe care o păstra s-o arunce spre Ambasada Americii; în aceeași seară
Lauda clasei de mijloc by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/5105_a_6430]