1,947 matches
-
traduse. Se consideră că așa a început una dintre cele mai semnificative aventuri ale teatrului din secolul al XX-lea: urmând cu conștiinciozitate lecțiile din manualul de limba engleză redactat după metoda Assimil, I. este frapat de absurditatea și de ridicolul dialogului pe care erau obligate să îl poarte personajele ce prezentau vorbirea corectă. A transcris frazele din manual, a inventat altele întrutotul asemănătoare și le-a transformat în parodica „anti-dramă” La Cantatrice chauve, descrisă de el ca „o tragedie a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287581_a_288910]
-
semeni; recuzarea tuturor puterilor în afara celei pe care o obținem asupra propriei noastre persoane; natura soteriologică a filosofiei; rolul cardinal al educației în structurarea unui temperament filosofic; necesitatea imperioasă de a struni energiile animale din om; inegala valoare a existențelor; ridicolul valorilor artificiale - cum ar fi orgoliul sportiv; critica necumpătării alcoolice; refuzarea tuturor formelor de atașament, oricare ar fi ele; desconsiderarea paternității etc. Odată interpretate, toate aceste istorioare arată că există o distanță mare între ideea de greșeală îndeobște asociată lui
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
apese pe trăgaci... 2 Hedonistul asasinat. Protarh joacă de la un capăt la altul rolul prostănacului. Intervențiile lui se rezumă la vreo zece rânduri într-un dialog de o sută cincizeci de pagini. Iar luările lui de cuvânt strălucesc printr-un ridicol desăvârșit: el nu înțelege, cere să i se repete, repetă el însuși, întreabă pentru a fi sigur că a înțeles, lasă întrebările fără răspuns, răspunde alandala sau prea târziu. Când ia cuvântul, o face pentru a aproba, a consimți, a
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
primii palatele conceptuale dincolo de bine și de rău. Lumea merge, târâș-grăpiș, pentru că majoritatea oamenilor se mint, se iluzionează, construiesc decoruri de teatru în care-și spun povești. Pentru a nu privi în față mizeria propriei lor existențe, tragismul destinului lor, ridicolul oricărui divertisment social și ineluctabilitatea dispariției lor anunțate. De unde și delirul lor de invenții, tehnicile puse la punct pentru a evita să privească ceea ce trebuie văzut. Negare, rea-credință, refulări, proiecții, bovarism, tot atâtea mecanisme de apărare organizate timp de secole
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
el inventează astfel libertinajul în forma lui modernă. În această privință, Lucrețiu este contemporanul nostru. Evident, învățătura lui se află la antipozii creștinismului, care proslăvește virginitatea, celibatul, asceza și se decide să tolereze sexualitatea doar pentru a nu se expune ridicolului de a profesa o doctrină nepracticabilă, față de care credincioșii să-și ia zilnic anumite libertăți! Asociind sexualitatea, iubirea și procreația, supunând de altfel regimul sexual unui a priori sentimental și afectiv, Părinții Bisericii elaborează gândirea dominantă pentru întreaga noastră civilizație
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
conducători și care trasează anumite atitudini specifice. Cei mai mulți oameni se supun însă prescripțiilor impuse cultural, uneori chiar normativ, adaptîndu-și gesturile, ținuta, atitudinea rolurilor ce le-au fost atribuite într-un mod ce nu ține cont de voința lor. Teama de ridicol, de sancțiuni și frica de necunoscut contribuie la adoptarea cu succes a comportamentului cerut, ceea ce generează uneori chiar o mulțumire interioară. Se ajunge în acest fel la "penitenciarizarea comportamentelor", la homo carceralus forme ale personalității exemplare, identificate total cu instituția
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
se adaugă la toate acestea evidenta stîngăcie a exprimării repetitive și nediferențiatoare. Descrierile sînt la fel de ciudate, atît prin terminologia și frazeologia specifică, cît și, ca mai sus, prin juxtapunerea ternă a trăsăturilor importante și a detaliilor accidentale. Desigur, poate descoperi ridicolul unor astfel de texte doar cine reușește să uite, pentru o clipă, intenția și perspectiva sistemului din care ele sînt produse, ca agresiuni duse pînă la crimă împotriva intimității și libertății individului. Împotriva fricii, repulsia se poate asocia totuși cu
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
box, Monseniorul are arta schingiuirii rafinate, vorbind politicos, dar lovind năpraznic într-un mod calculat, rece, impersonal ș.a.m.d. Mascații doresc să-și circumscrie poreclele unei serii de personaje faimoase în breaslă; în ultimă instanță însă, efectul e de ridicol onomastic. "Aceste nume de război sînt false, pentru că ei nu luptă corect împotriva unor războinici, ci înfruntă și batjocoresc niște trupuri și minți fragilizate. În acest fel, pretinsa castă militară de care aparțin e falsă, pentru că, în ultimă instanță, sînt
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
Negocierea începe cu încercarea de a-și face adversarul să își expună primul oferta. Cineva trebuie să spargă gheața, așa că vânzătorii sugerează 2 milioane de dolari (limita de sus a plajei lor de negociere). Ei cred că această sumă de ridicol de mare și nu prea au curajul de a o propune, deoarece se tem că vor părăsi masa de negocieri în râsete generale. Spre surprinderea lor, cuumpărătorii nu par șocați. Vânzătorii de așteaptă ca replica cumpărătorilor să fie „Ce vreți
[Corola-publishinghouse/Science/2304_a_3629]
-
și efectele pe care le poate obține consumând, așa zicând într-un argou economic, doze de efort sunt importante. Este o mare păcăleală să te arunci cu tot efortul tău într-o gaură neagră. Trebuie să fii eficient, altfel ești ridicol. Cum se măsoară eficiența muncii unui profesor? Există fișa postului. Există fișă de evaluare. Aceasta precizează clar și distinct, ce gesturi sunt aducătoare de rost și care gesturi sunt sterpe. Unui profesor i se cer multe, prea multe, îți vine
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
de la apelul familiar, în bătaie de joc, la atacul dur, necruțător. Finețea și subtilitatea sunt însușiri mai rar valorificate de R., înclinat, atunci când nu polemizează dur, spre stilul măreț, grandilocvent, câteodată căzând în delir, tinzând spre sublim și neevitând, întotdeauna, ridicolul. Stilul - se poate vorbi de o manieră -, cu efecte oratorice bine calculate, este romantic, mesianic, oracular. Notarea imediată, proaspătă, zilnică, o va face Rosetti într-o vreme când nu se știa prea bine la noi ce este jurnalul intim. El
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289374_a_290703]
-
atât conștiința i se întărește. Într-o situație educațională obișnuită, oricum, asemenea amenințări dure, de viață și moarte, sunt rare; iar când există, elevii răspund bine în fața lor. Copiii învață, de exemplu, regulile de circulație ușor și repede. Dar umilirea, ridicolul, deprecierea, disprețul și sfidarea - acestea chiar reprezintă amenințări ale persoanei (threats to the person itself), ale percepției pe care ea o are despre sine și, ca urmare, intervin grav în învățare. Pe de altă parte, când amenințarea sinelui este minimă
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
la lumină în pagini scrise cu nerv și densitate. Renegându-și categoric scrisul de tinerețe și recunoscătoare dezastrelor istoriei, care „împiedicându-mă să duc la îndeplinire vastele mele planuri literare m-au salvat nu doar de eșec, dar și de ridicol”, L. recuperează în literatura sa nonfictivă un statut cert de prozator. Capabilă să dezvolte fraze arborescente și să găsească jocuri de cuvinte semnificative, [...] Monica Lovinescu se aventurează în exprimarea unor idei foarte greu de exprimat. Paginile ei eseistice sunt torențiale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287853_a_289182]
-
bine atitudinea ambiguă a scriitoarei față de personajele sale. Când relatează povestea inginerului Holma, care vrea să zboare cu ajutorul unor aripi construite de el însuși, C. pare că intenționează prezentarea unui erou exemplar. Finalul este însă grotesc, nobila aspirație cade în ridicol, iar eroul este compromis definitiv. În romanul Amurg (1967), este înfățișată imaginea unei lumi trăindu-și crepusculul. Narațiunea derulându-se la Scheița și la Paris, reunește o societate internațională în care se intersectează George Enescu, Emil Racoviță, Tonitza, Rodin, Debussy
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286060_a_287389]
-
formal, dar foarte formal, după cum s-a văzut ulterior) Vaticanului, Democrația creștină a trăit în cea mai înspăimântătoare absență a culturii, adică într-o totală, degradantă ignoranță. Codurile culturilor rurale specifice, valabile (așa cum am spus) fiecare în contextul propriu, devin ridicole și „provinciale”, dacă sunt înălțate la nivel național, și ajung să fie monstruoase, dacă sunt instrumenta lizate de către Biserică, dat fiind că religiozitatea lor nu este catolică (probabil că nici măcar în cazul părții sărace a regiunii Veneto). Paradigma culturală, în
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
creativă”, “Nu am făcut niciodată nimic deosebit”. Elevii pot fi învățați că într-o anumită situație se poate acționa în diferite moduri. Implicațiile acestei deprinderi vor induce: dezvoltarea gândirii creative; -creșterea stimei de sine; -reducerea nivelului de anxietate. -frică de ridicol are un efect paralizant; din dorința de a nu face greșeli, de a nu fi criticați, unii elevi preferă să stea în umbră. -conformismul, dorința de a se ajusta valorilor și reprezentărilor celorlalți: colegi, profesori, prieteni. -tendința de a interpreta
CREATIVITATEA ÎN CONTEXTUL EDUCAŢIEI ESTETICE / Metode și tehnici de dezvoltare by Marieana Lucianu/Adriana Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/756_a_1051]
-
celor ce le realizează. Nu trebuie scăpat din vedere faptul că publicul nostru latino-balcanic este obișnuit să persifleze defecțiunile de orice fel din declarațiile oficiale, probabil ca un reflex la vremurile totalitare din secolul trecut. Cum distanța de la sublim la ridicol este mică într-o astfel de declarație, instrumentul devine o armă cu două tăișuri. Este de reținut faptul că o formulare potrivită este mai greu de realizat decât pare la prima vedere, mai ales că permite o libertate mare de
[Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
original; p. ext. Bătaie de joc"73. The Oxford English Dictionary numește parodia "o compoziție în proză sau în versuri, în care specificul ideologic și formal al unui autor sau al unei clase de autori sunt imitate astfel încât să pară ridicole, în special aplicându-le unor subiecte ridicol de nepotrivite; o imitație a unei opere mai mult sau mai puțin apropiate de original, dar deturnată așa încât să producă efectul comic"74. Definiția de mai sus calcă pe urmele principalei teorii aristotelice
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
poetul apucase să moară de moarte bună"125. Altă dată, în Norii, parodierea are ca scop împotrivirea la o "învățătură" propovăduită de Socrate (ridiculizând chiar didacticismul acestuia), al cărui susținător declarat fusese, de asemenea, Euripide. Un moment culminant îl atinge ridicolul din comedia Femeile la sărbătoarea Demetrei, unde Aristofan convoacă (sub forma unei parodii la Banchetul lui Platon) o "adunare a femeilor", care, maestre în conducerea unor discursuri "veninoase", pun la cale condamnarea și uciderea lui Euripide. Pe lângă mai sus-amintitele paratragedii
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
doi termeni comparației permise grație alăturării dintre rapsozi și parodiști, aceștia din urmă având un sens diferit de cel pe care îl folosim în mod curent astăzi. Odinioară: "[...] au fost numiți parodiști pentru că, pe lângă subiectul serios propus, ei adăugau altele ridicole. Parodia este astfel o rapsodie transformată care, prin modificările verbale, este restabilită în spiritul ridicolului"191. De aici și anumite erori de judecată care, generate prin folosirea cuvântului ridiculis "în traduceri neadecvate, au determinat o viziune minimalizatoare asupra parodiei, considerată
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
sens diferit de cel pe care îl folosim în mod curent astăzi. Odinioară: "[...] au fost numiți parodiști pentru că, pe lângă subiectul serios propus, ei adăugau altele ridicole. Parodia este astfel o rapsodie transformată care, prin modificările verbale, este restabilită în spiritul ridicolului"191. De aici și anumite erori de judecată care, generate prin folosirea cuvântului ridiculis "în traduceri neadecvate, au determinat o viziune minimalizatoare asupra parodiei, considerată ulterior un gen de joasă speță și confundată cu burlescul", în pofida faptului că "Madius folosise
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
pe Georges Minois (Histoire du rire et de la dérision, Fayard, Paris, 2000, p. 31, cf. Val. Panaitescu, op. cit.) să lege aristofanescul de dionisiac: "Râsul devastator al lui Aristofan nu lasă nimic în picioare: sacrul și profanul se cufundă laolaltă în ridicolul și obscenul cel mai crud posibil". 125 Op. cit., p. 50. 126 Popa, Marian, op. cit., p. 147. 127 Cf. Margaret A. Rose, op. cit., p. 11. 128 Cf. Mihail Bahtin, "Din preistoria discursului romanesc", în Probleme de literatură și estetică, Editura Univers
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
o activitate atât de complexă și de importantă pentru copil, educatorul trebuie să știe cum să-i devină un partener de joacă plăcut și priceput. Ce e de făcut? Fii amuzant și amuză-te din tot sufletul, fără teama de ridicol. În ochii unui copil, ridicol este un adult scorțos care se ia prea tare în serios și are impresia că le știe pe toate cel mai bine. Lasă-l pe copil să te conducă în lumea lui, să aibă inițiativă
Jocul de rol, Universul copiilor by Mirela Bondrea, Lică Prisecaru () [Corola-publishinghouse/Science/1296_a_2061]
-
și urât (Aristotel), între valoare și nonvaloare, între efortul personajelor și rezultatul derizoriu al desfă șurării de forțe (Kant), între intenție și finalitate, între „viu și mecanic“ (H. Bergson). Aceste perechi con trastive generează conflicte derizorii, de nivel exterior, ilustrând ridicolul existenței personajelor. - Orientând observația comică spre generalitate și tipologie, dramaturgii antici și cei clasici prezintă viciile omenești prin intermediul măștilor și al „caracterelor“ comice, în comedii de moravuri, ori comedii de caractere, dar și prin comicul de intrigă sau de situații
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
artificial demonstrative, situațiile nu sunt lipsite de încărcătură comică, de altfel ca și limbajul, când nu e prea căutat și când scriitorul reușește să intre în pielea personajelor sale. Numele sunt în mod evident alese ca să sugereze caractere. Temele, țintele ridicolului au putut fi văzute ca trepte ale unui „studiu dramatic” extins, dominat de o viziune a lumii în care „prădăciunea” și spectacolul ei sunt legea supremă (Mihai Cimpoi). La polul opus se află fatalitatea alienantă a pasiunii din drame și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289846_a_291175]