727 matches
-
lui Alice, eroina lui Carroll - mă voi pomeni într-o lume paralelă, a treia sau a patra. Pentru că orașul Amsterdam pe care-l știam de puțină vreme era deja lumea mea paralelă. Îl percepeam ca pe propriul meu vis care rima, în felul său, cu realitatea mea. Descifram orașul de parcă îmi tălmăceam propriile vise. Cel mai mult mă fascina nisipul. Obișnuiam să mă opresc lângă o casă care se demola pentru a fi construită alta nouă și urmăream fascinată grinzile putrede
Dubravka Ugrešic - Ministerul durerii by Octavia Ne () [Corola-journal/Journalistic/6023_a_7348]
-
a locatarului, un vaporaș cumpărat din magazinul Xenos cu doi guldeni - dezvăluiau temerea inconștientă de dispariție. Acele case de păpuși din interiorul altor case de păpuși, acel exhibiționism urban infantil, acele urme insistente de degete pe nisip, toate aceste lucruri rimau într-un fel cu propria mea angoasă, căreia nu-i știam încă numele și nici de unde mi se trăgea. Gara centrală se afla în imediata apropiere a locuinței mele. Mă surprindeam din ce în ce mai des ajungând în holul mare al gării și
Dubravka Ugrešic - Ministerul durerii by Octavia Ne () [Corola-journal/Journalistic/6023_a_7348]
-
chiar de autopastișă pentru a-și întinde plasa de aluzii și referințe cît mai mult. Chiar dacă simpaticul exercițiu psihanalitic al polițistului referitor la Stuntman Mike nu are greutatea unui verdict clinic, - Freud nu apucă să-și desfășoare subtilitatea aici -, el rimează cu sfîrșitul acestuia, umilit, implorînd iertarea și executat printr-o serie de croșee de cele trei femei. După tipicul filmelor de categorie B, Tarantino șarjează în scenele de violență, însă, ca și în Kill Bill, le transformă într-un spectacol
On the Road cu Tarantino by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9551_a_10876]
-
Noica și a relațiilor sale cu regimul comunist, temă aflată în bună măsură în consubstanțialitate cu cea a indigenismului. Scria subsemnatul în Convorbiri literare, în 2003, citat de cercetătoare, despre naționalismul său "sublimat": "Ilustrat nu doar printr-un autohtonism ce rima cu propaganda național-comunismului (deși, să recunoaștem., situat la altă altitudine, dar oare înălțimea speculației nu semnifica în cele din urmă un cîștig pentru propagandă?), ci și printr-un militantism cel puțin oral în favoarea dictatorului, prin încercările de racolare a unora
Avatarurile protocronismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8576_a_9901]
-
o femeie, o fată de 14 ani determinată să răzbune moartea tatălui ei împușcat de un ticălos ceva mai răsărit, Tom Chaney (Josh Brolin). Determinarea ei este de la un capăt la altul al filmului o trăsătură de caracter menită să rimeze cu legea talionului. Principiile sunt simple aici și același lucru se poate spune despre personaje; nu există nici cel mai mic reflex dubitativ cu privire la cel bun, cel rău, cel urât. Mattie Ross (Hailee Steinfield) este deopotrivă naratorul care conduce povestea
Micuța amazoană în țara bărbaților by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5760_a_7085]
-
fi, și pentru mulți dintre cei care trăiesc în țările din fostele state comuniste ale Europei, istoria ultimilor 60 de ani (cu revoluții, lovituri de stat, disidenți și represiuni barbare) se reduce la două nume care, ironia sorții, mai și rimează între ele: Yalta & Malta. Altminteri, dincolo de acest cadru general, fiecare cetățean are o idee mai mult sau mai puțin fantezistă despre efectele integrării europene asupra vieții sale și a comunității, crede că a priceput adevăratele resorturi ale atentatelor de la 11
Întrebări ale vremii noastre by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9674_a_10999]
-
Jiguli" modelul cinci cu salon confortabil. Apoi au îmbrăcat-o în șubă de nurcă și ea făcea reclamă blănurilor rusești pentru străini. Apoi i-au modelat nas ascuțit, și era racheta "Sol-aer" cu rază lungă de acțiune. Pe urmă au rimat-o, au pus-o pe note, și era melodia "Serile de la Moscova". Apoi a prins să bea tot mai mult, își schimba amanții, arunca nebunește cu bani și era Galina Brejneva. Apoi a ieșit în Piața roșie, striga "Jos Puterea
Igor Irkevici - Istoria frumuseții sovietice by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/6916_a_8241]
-
a suferit modificări substanțiale în ultimul timp. Muzica este compusă mai mult de echipamente sofisticate și inumane decât de minți care văd și visează note muzicale. Acum în muzica ușoară nu mai e nevoie nici de poeți-textieri, toată lumea face versuri, rimând iar și iar aceleași cuvinte. La fel a apărut și realitatea neprelucrată, neșlefuită, tăiată grosolan în calupuri mari, precum marmelada de odinioară. Reality show-urile televizate și-au răsfrânt influența asupra tuturor genurilor artistice. Oricine poate face orice, sub ochii
Mai este nevoie de ficțiune? by Mirela Stănciulescu () [Corola-journal/Journalistic/6986_a_8311]
-
cap”) îmi amintește de personajul lui John Updike, Harry „Rabbit” Angstrom. Despre Rabbit se zicea că e „laș”, dar „plin de viață”, însă personajul-fetiș al lui Berryman n-a fost „prea laș”, practica consecvent repetate căderi în „păcatul originar: „arta rima/ pe lângă judecarea celorlalți”. E un umor subiacent fiecărui poempuzzle din care putem reconstitui figura lui Henry-Berryman (deși poetul a respins echivalența apăsată, în acest sens: „I am not Henry”, a declarat el cândva), un fel de bătaie-de-sine-dejoc, aruncată ca plasa
John Berryman – „o geografie a tristeții“ by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/2661_a_3986]
-
pe linia de plutire (care nu se mai identifica cu faimoasa ,linie" a partidului) nu-i rămînea acestui veritabil picaro ideologic decît soluția unei ,năpîrliri" (a cîta?), a unei ,normalizări". De facto, nu era decît proba unui oportunism în desfășurare, rimînd cu comportarea analoagă a altor ,realist socialiști" inflamați, obișnuiți cu o situare centrală, cu privilegii și avantaje, în cap cu Geo Bogza și Eugen Jebeleanu. Nu văd ce ne-ar opri - în orice caz, nu bunul simț - a ne rosti
Interviurile româniei literare cu Gheorghe Grigurcu by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10725_a_12050]
-
aceștia apariția lui Vanghelie la vîrful Bucureștiului e cu siguranță o mare dezamăgire. Marean nu e totuși omul cu care să te poți lăuda, în plină criză de credibilitate a partidului. Cu aerul lui de Hai, șefu', că rezolvăm, el rimează cu Mircea Geoană și cu problemele acestuia de credibilitate, dar nu are din start autoritate în fața filialelor de sector. Un analist politic era de părerea că prin alegerea primarului "care este", semianalfabet și cu diverse bube în cap, PSD-ul
Ce ascunde soluția Vanghelie by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10710_a_12035]
-
care e supus personajul principal funcționează în gol (și sună a gol), lipsit de orice "căptușeală", de orice transcendență, de orice mister. Stilistic vorbind, scriitura la care apelează Mel Gibson (efectele speciale, inserția flash-back-urilor, punerea în pagină a personajelor), nu rimează, cîtuși de puțin, cu vigoarea realistă pe care declara că și-a propus-o. Dar nu numai "emoția religioasă" îi lipsește filmului, ci și emoția pur și simplu. Senzația nu e aceea că asiști, neajutorat și vinovat, la supliciul Mîntuitorului
Dublura de cauciuc by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12915_a_14240]
-
text reprezintă un întreg, și prin aceea că e un parcurs epic (uneori dramatic) făcut. Versurile nu sînt gîndite întotdeauna cu rimă, iar cînd rima apare, ea e și cu valențe de expresivitate comică. Așa cum, într-un alt loc, autorul rimează „de sicca” și „bisisica”, aici „tipul” îmbrățișează tipei „fenotipul”. Cărtărescu e deja un adevărat maestru în alternarea registrelor și în tăierea unuia printr- altul, atunci cînd arta lui compozi- țională i-o dictează. Textele au toate clapele, ca la Arghezi
Altceva by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3054_a_4379]
-
amator de povești și fantezist desăvârșit? Paginile care-l privesc sunt pe drept cuvânt antologabile. Va fi fost, oare, o moștenire directă, dinspre părinți (tatăl dovedind o irepresibilă pasiune pentru cărți, pe câtă vreme mama s-a răsfățat multă vreme scriind cronici rimate de familie)? Să fi fost răspunzătoare cele câteva întâlniri providențiale cu profesori care, deloc întâmplător, erau deja adevărate figuri culturale (de la Mihail Sebastian, în liceu, până la G. Călinescu, H. Stahl sau D. Gusti în facultate)? Mai mult decât aceste condiții
Interpretarea unui destin by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2935_a_4260]
-
pe păcătoși să-și strige păcatul este expresia recunoașterii neputinței: păcătosul este tulburat, dar nu renunță la dividendele crimei. Labirintul de oglinzi adevărate și deformate creat de trupa pribeagă sugerează noblețea idealului pur de teatru cu care ar trebui să rimeze întreaga montare. Irina Petrescu și Ion Cocieru sintetizează memorabil această experiență fulgurantă. Dar nici inteligența, nici arta, nici iubirea nu pot opri răul. Acesta pare a fi mesajul transmis de regizorul Ciulei, solidar cu regizorul Hamlet. Convingătoare, cel mai des
Forma și limitele vremii by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/16932_a_18257]
-
Răduță sînt gîndite coerent (și pînă în cel mai mic detaliu de accesorii - bijuterii, broșe, ace de păr, pălării etc.), dar numai cele pentru personajele feminine, spectaculoase și la petrecerea dată în cinstea numiri lui Necșulescu ca ministru, costume ce rimează cu individualitatea fiecărei dame. Pentru personajele masculine nu a găsit nici o idee, fiecare este îmbrăcat cam la întîmplare, cu excepția lui Iorgu Langada, în neconcordanță cu timpul sugerat de costumele partenerelor. Desenul caraghios din piesă este pus în valoare cu aplomb
Mici drame? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14360_a_15685]
-
cei doi se acutizează, limbajul - care ar trebui s-o exprime, dezamorsând-o - devine mai alb, mai exact. Și, deși dramatismul e atent construit ascendent, anunțând un climax, momentul sinuciderii fiului, complet neanticipat, colorează violent peisajul pustietății nordice. El poate rima ca intensitate cu defulările copilului Roy, care, aflăm dintr-o altă povestire, pentru a se elibera de furie, vină și durere, trage în semafoare și în ferestre cu armele unui tată prea laș ca să-și asume până la capăt rolul de
În numele tatălui (și al fiului) by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/2588_a_3913]
-
de fanatism susținea orice apariție a ei. Și așa este și astăzi. Poate mai încercată, infinit mai mîhnită, dar neostenită. Am văzut-o în rolul Menajerei din "Lecția" făcută de Horațiu Mălăele la Teatrul Mundi. Un chip foarte expresiv, care rima perfect cu Clara Vodă (tînăra elevă), cu măștile mirărilor ei. Am mai văzut-o apoi în "Râul de bîlci", în "Pietonul și furia", în "Proștii sub clar de lună". Și în altele. Silvia Codreanu este o actriță de care are
Alice vă așteaptă în pod(u) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7917_a_9242]
-
pentru a reconstitui "atmosfera eminesciană". Ce înțelegem prin aceasta? Mai întîi climatul în care s-a manifestat geniul "poetului nepereche". Un climat ce ni se înfățișează pauper sub raport estetic, oscilînd între o mizantropie ironică, dedusă din Heine, și... naivitatea rimînd cu stihurile alegre ale bardului de la Mircești. Este în afara discuției uriașul salt, mutația, am putea spune, pe care o săvîrșește Eminescu în desfășurarea poeziei românești. Magia sa a fost în măsură nu doar a inculca o nouă viziune, majoră, ci
Contemporani cu Eminescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17208_a_18533]
-
ascuns informații care o făceau șantajabilă în postura de consilier prezidențial. Dacă însă știa și a tăcut, președintele are o problemă gravă. Chiar dacă afacerile Elenei Udrea cu amicii de afaceri ai lui Adrian Năstase sînt curate ca lacrima, ele nu rimează cu funcția de șef al Cancelariei prezidențiale. Iar dacă Elena Udrea nu l-ar fi informat la timp pe Băsescu cu cine face afaceri, serviciile secrete ar fi avut datoria s-o facă, pentru urechile președintelui. Or, aceleași servicii care
Trei întrebări pentru Băsescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11420_a_12745]
-
Biblia e dintr-o piatră care arde. Coincidență sau intuiție, avem a face cu un preambul al epocii care sta să vină. Dacă „pietrificarea” constituia o modalitate reflexă a defensivei, poetul cultivă cu predilecție tablourile sumbre ale unui imaginar ce rima anticipat cu realitățile abia incipiente ale catastrofei totalitare. Imaginile diforme, înspăimîntătoare transcriu avant la lettre infernul în care istoricește intram: „Copacii iadului umbra’n mine-și revarsă,/ Baltă de bitum, miere neagră și arsă./ Copacii iadului cu răni canceroase/ rodesc
O restituție emoționantă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4014_a_5339]
-
o poză de nuntă înrămată, mare cât un tablou. Femeia ori avea un sân mult mai mare decât celălalt, ori - atunci când fusese pozată - i se eliberase unul din sutien pe sub rochia de mireasă. Fața ei era ca o lună și rima perfect cu luna din carpeta de pe peretele alăturat, unde un cerb privea duios cum ciuta lui bea apă. Desigur, animalele erau în rut, iar nările cerbului fremătau de miresmele pline de feromoni eliberate de sexul cald și umed al tovarășei
Rufe murdare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9307_a_10632]
-
precum și structuri argheziene sau barbiene mai profunde, pentru cunoscători („misionari de-a pururi; de-a pururi, niciodată”; „dâr-a pașnicei sintaxe”; „să ne coacem în Florida și-n ostroavele Antile” etc.). Regulile se schimbă, surprizele sunt permanente: ici sursa deraierii e rima, eventual interioară (tangajul langajului), colo - tautologia („Dar nu a fost așa, întrucât a fost altfel”). Această repede spicuire nu poate da seama de ceea ce rămâne în grija (re)lecturii: risipa de creativitate lingvistică are o motivare ultimă, jocurile de cuvinte
„Tangajul langajului“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5468_a_6793]
-
home/index.htmlcât Capitala, lipsiți de morga - ca și de obârșia - aristocratică a multora dintre cei din perioada de dinainte. Ideile lui Vasile Băncilă - care nu întâmplător fusese ales a fi profesor de filozofie în clasa specială a regelui Mihai - rimează pe deplin cu scara de valori a României dintre cele două războaie mondiale, țară așezată și din ce în ce mai prosperă, aflată în căutarea justiției sociale. Nu, România interbelică nu a fost un eșec, așa cum încearcă să acrediteze o serie de ideologi ai
O restituție: Vasile Băncilă by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/9579_a_10904]
-
clasic la modern. Numai că nu era vorba de o evoluție a unui anume gen, de la clasic la modern, ci de alăturarea a două genuri diferite, dansul de operă și cel de revistă, fiecare cu frumusețea lui, dar care nu rimează împreună. Se punea implicit la îndoială faptul că dansul de Operă ar fi avut și el o astfel de evoluție - și slavă Domnului a avut! de la Martha Graham la Jiri Kylian sau Mats Ek, așa, sărind prin aceste exemple din
Gală de balet la Opera din Iași by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/2859_a_4184]