7,490 matches
-
Singurătatea venise la pachet cu o nesiguranță care nu îi fusese niciodată caracteristică. Nu simțise trecerea timpului și nici măcar alterarea funcțiilor fiziologice. Pur și simplu trecuse prin viață ca o torpilă printr-o perdea de ceață și acum, că se risipise ceața, constata că focosul nu se aprinde. Primul impuls fusese să privească în jurul ei. Descoperise că nimeni nu era singur. Specia ei era astfel programată încât să înflorească în grup și să se usuce în solitudine. Dacă era să fie
MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU [Corola-blog/BlogPost/381564_a_382893]
-
Singurătatea venise la pachet cu o nesiguranță care nu îi fusese niciodată caracteristică. Nu simțise trecerea timpului și nici măcar alterarea funcțiilor fiziologice. Pur și simplu trecuse prin viață ca o torpilă printr-o perdea de ceață și acum, că se risipise ceața, constata că focosul nu se aprinde. Primul impuls fusese să privească în jurul ei. Descoperise că nimeni nu era singur. Specia ei era astfel programată încât să înflorească în grup și să se usuce în solitudine. Dacă era să fie
MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU [Corola-blog/BlogPost/381564_a_382893]
-
zbor Le-ai dat avânt răsunător. Iar azi,cănd pâinea-n mâini o frâng, La tine mă gândesc și plâng Plâng astăzi,plâng,dar îmi e bine Și nu știu cum să-ți mulțumesc, Cuvintele sunt prea puține De-atâtea ori se risipesc! Mulțumesc! Referință Bibliografica: MULȚUMESC! / Mihaela Mircea : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1735, Anul V, 01 octombrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mihaela Mircea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
MULTUMESC! de MIHAELA MIRCEA în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381725_a_383054]
-
adevărat! Povara pierderii unor suflete pe care le simțea atât de aproape și pe care nu apucase să le cunoască îndeajuns, povara cuvintelor nespuse, povara uitării unor gesturi simple, dar care ar fi avut, poate, o mare însemnătate... Totul era risipit pe mormanele de amintiri acum. Vântul tăcerii se așternuse veșnic peste firele de nisip ale trecutului... Iluzia unei clipe devenea atât de singulară, încât orice lacrimă era ca o picătură de ploaie într-un ocean nemărginit. Mira pierduse noțiunea timpului
CONTOPIRE -11- VEȘTI de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381717_a_383046]
-
Autorului DOAR ATÂT... Doar atât te mai rog: Să-mi mai vii într-un vis și să uiți să mai pleci... Într-un timp nesfârșit, să mai fim amândoi pe-o bucată de cer... Să privim îndrăzneți cum tăcerile pier risipite de dor, alungate de vânt... Să rămânem așa, doar noi, doi, într-un gând... (din volumul ÎN PREATÂRZIUL CLIPEI,2014) Referință Bibliografică: DOAR ATÂT... / Cora Dimitriu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1738, Anul V, 04 octombrie 2015. Drepturi de
DOAR ATÂT... de CORA DIMITRIU în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381747_a_383076]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > LUMINĂ Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1949 din 02 mai 2016 Toate Articolele Autorului -Vă dau Lumină, Pace vouă! Nu risipiți această Viață nouă Zidiți în suflet templu îngeresc Și în lucrarea asta vă-nsoțesc! Iertați, iubiți și treceți peste toate Să-l ridicați pe cel din urmă frate, Cu vorba simplă, caldă cumpătată Vă îmbrățișez acum încă odată! Smochinul nu-l
LUMINĂ de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381792_a_383121]
-
mea, lângă a voastră Și raze noi în inima-ferestră! Priviți la cer și la pământ, Cu voi în lume-i Duhul Sfânt, În haina primenită de Lumină La cel curat și făr' de vină! Vă dau Lumină, Pace vouă! Nu risipiți această Viață nouă, Iubirea nu se pune sub obroc, Prin vremi de încercare-și face loc! 02.05.2016 foto sursa internet Camelia Cristea Referință Bibliografică: Lumină / Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1949, Anul VI, 02 mai
LUMINĂ de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381792_a_383121]
-
acestor întrebări fundamentale, am deveni mult mai înțelepți, dar mai ales am face economie de energie, o energie pe care în nesocotința noastră o credem inepuizabilă, dar mai ales nu zăbovim o clipă asupra ei, asupra modului în care o risipim. Alergăm, alergăm. Nicio clipă de meditație spre a ne pune întrebarea „Încotro?” și „Pentru ce?” Dacă ne-am îngădui acest lux, pentru că în condițiile lumii de azi chiar este un lux, cu siguranță am fi catalogați dereglați, dacă nu chiar
UN NOU ÎNCEPUT de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1742 din 08 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381805_a_383134]
-
dincolo de faptul că, indiferent de ce mă apuc, sunt cel mai bun, dacă mă uit în spate nu văd altceva decât un mare hău”. Alooou! Uuuu! Domnu’ Ciutacu’, nu era mai eficient să ne spuneți, simplu și direct, că sunteți Dumnezeu? Risipind atâtea cuvinte, riscați să rămânem, Doamne ferește, cu impresia că sunteți doar Einstein!
Ciutacu, piscul de deasupra unui mare hău by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20478_a_21803]
-
84 (sau câți are, că niciodată nu știu exact...), îți zice “30660 de zile”. Și tot de la lucrul lui într-o firmă care se ocupa cu distribuirea către populație a curentului electric, mi-a rămas mie grija de a nu risipi curentul ăsta. Îl văd mereu cu ochii minții pe tataie cum stingea lumina când ieșea dintr-o cameră și o sting și eu. Mi-am pus becuri economice imediat ce au apărut. Scot din priză aparatele cu care nu am treabă
Liniște, tataie își face socotelile… by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20791_a_22116]
-
o fată n-ai văzut niciodată.’ Cum reuși Dorin pe apariția din noapte, Pe ’căința lui neașteptată ca s-o împace, El știu, cum crezu c-o dorința s-a împlinit, Dar cert că răceala din inima-i s-a risipit. Și cum iar vruse s-o pipăie, s-o înțeleagă, Maică iar simți pe față palma năzdravană, El zise răspicat, ca ea îi este visul așteptat, Împlinit pe când inima-i era declin căpiat. Fata se-ndură și-i povesti cum
TRILOGIA PRIETENIEI ŞI A IUBIRII. (II) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384130_a_385459]
-
cu ploile astea sâcâitoare și cu stolurile de frunze galbene spulberate în vârtejuri prin fața parbrizului, îl indispunea teribil pe Mototolea, ajuns șofer de taxi particular pe biata lui Dacie, călărită barbar de Nae Mărunțelu. Banii obținuți din vânzarea chioșcului se risipiseră pe reparații și piese, pe la mai multe ateliere auto, ca să pună cât de cât pe roate, iubita și scumpa lui Dacie. Altfel, cum să faci taximetrie cu o rablă? Mai ales în condițiile unei concurențe cu fălci de crocodil. Și
FRAGMENT 1 DIN NUVELA TUNARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384090_a_385419]
-
culoarea Dunării la galbenul din câmpuri înpânzit de maci, de la clădirile frumos ornamentate la străzile în formă de evantai pline cu salcâmi, de la peregrinarea pașilor pierduți în căutarea iubirii fără nume. Așa am învățat să iubesc Brăila, în trecera mea risipită în timp; cu amintiri din anii copilăriei cu doriri și neîmpliniri ucise, în căutarea unei constelații plină de lumină. Așa am învățat să iubesc Brăila ! Brăila, oraș plin de forme și culoare, de amintiri, iubiri și regrete, de melancolicii și
,, AȘA AM ÎNVĂȚAT SĂ IUBESC BRĂILA ,, de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384162_a_385491]
-
din 13 martie 2016 Toate Articolele Autorului MANE Dac-am putea să măsurăm tăcerea Pe care-am pus-o zilnic între noi, Am înțelege sigur, amândoi, Cum a crescut și-n suflete durerea. Suntem, de sentimente, mult prea goi, Ne risipim destul, în van, puterea, Iar deseori ratăm și mângâierea Că dragostea se-mparte doar la doi, Dar știm că etalonul de măsură Nu e nicicum prea simplu sau prea vechi, Că răspândește-n inimă căldură Și cântece plăcute în urechi
MENE, MENE, TECHEL, UPHARSIN de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1899 din 13 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384180_a_385509]
-
Ediția nr. 1891 din 05 martie 2016 Toate Articolele Autorului Crater Timpul albastru prin deslușirea amintirilor descătușate de neliniște, în nodul ursitei zdrențuit de gânduri, când cobor în râpi pentru a vedea mai bine calea lactee a visurilor și dorințelor risipite în neantul zădărniciei. Plouă cu gri prin aerul câlțos și fierbinte, care foșnește când corbii durerii trec în stoluri. Mă opresc din când în când și mă așez pe buturugile din pădurea arsă de vremea absurdă, prăvălită peste începuturile încolăcite
CRATER GHIOCEI de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384197_a_385526]
-
trăitorilor pe această planetă încă nefericită, ori ea își găsește sursa de inspirație în realitățile înconjurătoare, în ceea ce numim viață de zi cu zi. Sau poate ambele și atunci Bianca Marcovici nu mai este doar glasul cetății ci al omenirii. Risipindu-se ea, așa cum fac poeții adevărați, cu generozitate și fără răsplată, pentru ca noi să putem călca pe drumul luminii ascuns încă privirilor profane. „Ca să ne păstrăm/ dragostea târzie/trebuie să ne dozăm forțele/ ca și cum am degusta un vin vechi/ să
PESTE TIMP ZBOARĂ DOAR CUVÂNTUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 () [Corola-blog/BlogPost/384193_a_385522]
-
somnolent mișcase doar un pic. - La ce-i afară, nu mai fă nimic ! Rămâi la locul tău și fii deștept Sau ia-te după mine! Eu aștept Covorul alb, de tot să se topească, Și astrul, gerul tot să-l risipească ! Și-a strâns corola dalbul ghiocel. - Așteaptă până-i fi mai măricel ! I-am spus eu, vântul, și-am plecat pe-afară: - De-abia-n trei zile fi-va primăvară! Tu doar atunci arată-te la față ! Vestește abundența de verdeață, Păstrându
GHIOCELUL ŞI VÂNTUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384216_a_385545]
-
parcă Floarea nu urlase așa mult” își aminti el. Din casă, la diferite intervale de timp, răzbăteau prin pereții subțiri și ferestre urletele de durere ale femeii, însoțite de îndemnurile dadei Gheorghița. Fătul, parcă hotărât să lupte împotriva unui destin risipit în fumul înecăcios al durerilor, refuza cu îndârjire intrarea în acest destin, prin naștere, fără un motiv medical vizibil. Chinurile femeii au durat aproximativ trei ore. La ora 11.45 printr-un ultim efort, extenuată din cauza chinurilor facerii, Floarea dă
EPISODUL 2 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384198_a_385527]
-
cu copila? Ce este cu ea? Este bolnavă? - Ferească Dumnezeu! Mai bine mor io... -Atunci? Spune odată! Ce te frământă? - Știi și tu, fata asta are ceva, ceva deosebit. Este tare isteața și mi se rupe inima să o văd risipită în Breasta. Poate avea un viitor mare, dar numai plecând la timp de aici. Mă gândeam... - Ce Nicolae? -Mă gândeam, dacă nu ai vrea, dacă ai putea să... să o iei tu, știi, sub supravegherea ta, să o ții la
EPISODUL 2 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384198_a_385527]
-
văzut că-mi arde cartea sufletului meu. Du-te vară... dragostea mea s-a topit pe altarul tău... sunt naufragiată la malul serilor albastre, nu mai am cuvânt, nu-ndrăznesc să mă ridic... (metaforic, am gândul în palmă) să te risipești... în deșert să-ți fie pieirea... Du-te vară... (destramă-te precum iubirea mea) du-te vară... du-te... **** Flori Gomboș**** Referință Bibliografică: DU-TE VARĂ... Florica Gomboș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2084, Anul VI, 14 septembrie 2016
DU-TE VARĂ... de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384254_a_385583]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > IOAN GRĂIEȘTE... Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 2199 din 07 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului În pustiu Ioan grăiește Omul tot se risipește... Nu aude și nu vrea Să schimbe în el ceva. Construiește, dar nu are Liniște și împăcare, Firul îl desface-n zece Inima e tot mai rece. Strigă iar Ioan la noi Să ne scape din nevoi, Omu-i orb
IOAN GRĂIEŞTE… de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 2199 din 07 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384310_a_385639]
-
o să vină, Cel scăldat tot în lumină Păcatul să-l răstignească Omul viu să mai trăiască! Tot grăiește în deșert Să iubesc curat, să iert, Lepădarea să se facă Când e inima curată! În pustiu Ioan grăiește Omul tot se risipește... Se împiedică de scamă Și face din asta -o dramă. --------------------------- Nu se clatină Ioan Vine simplu an de an Și botează cu iubire Să ne mai venim în fire... 07.01.2017 foto sursa internet Camelia Cristea Referință Bibliografică: Ioan
IOAN GRĂIEŞTE… de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 2199 din 07 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384310_a_385639]
-
Acasa > Poeme > Duiosie > IUBITO... Autor: Nelu Preda Publicat în: Ediția nr. 2113 din 13 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Iubito, când privirea ni s-a intersectat, Cred că Dumnezeirea ne-a binecuvântat - Tot răul și mâhnirea s-au risipit subit, Când chipul tău feeric, eu l-am descoperit. Pluteam ușor ca vântul, cu inima bătând, Să îți descopăr casa, să te mai văd curând, Iar tu ca o felină cu mersu-ți grațios, Mergeai ușor ’nainte-mi, iar eu priveam sfios
IUBITO... de NELU PREDA în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384321_a_385650]
-
hobby astfel că am găsit un om care face fotografii atât din plăcere cât și pentru bani. Să fii un fotograf nuntă sună banal de parcă ai intra în aceași categorie cu lăutarii sau cântăreții de petreceri iar magia creativității se risipește și repede ești aruncat într-o găleată unde gloria pare să dispară iar banalul și mediocrul să troneze. Vreau să spun la toti că așa ceva nu este adevarat iar un fotograf nunți poate face o adevarată artă. Un fotograf este
Arta se găseşte şi într-un fotograf de nuntă [Corola-blog/BlogPost/97707_a_98999]
-
Acasă > Poezie > Imagini > PĂPĂDIA Autor: Cristiana Iliuță Publicat în: Ediția nr. 2320 din 08 mai 2017 Toate Articolele Autorului Soarele s-a oglindit Într-o mare de smarald Și în fiecare fald Mulți bănuți a risipit. Ies timide,cu sfiala, În matasea ierbii,verde, Flori din soare se vor pierde, Altele îi pun beteala. Luminând că felinare, Se transforma-n luna plină Și-n iarbă, argint anina Floarea din raze de soare. Nu știu cin’ le-
PAPADIA de CRISTIANA ILIUȚĂ în ediţia nr. 2320 din 08 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383652_a_384981]