7,730 matches
-
mi se-ntâmplă, Că, rău nu am făcut nici-cui! Și-acum, cu ghiocei la tâmplă, M-aș plânge-amarnic, dar n-am cui...! Și aș striga în gura mare S-audă toți, să înțeleagă Că inima-mi prea răbdătoare S-a risipit o viață-ntreagă În griji străine de-a mea viață, Sădind pentru oricine flori... Și-așa, ajuns-am o paiață, Care-a jucat trasă de sfori... Iar în spectacol, păpușarii, Culeg aplauzele toate... Din mine-au ciugulit sforarii Și m-
SUNT MESAGERUL TRISTELOR GÂNDIRI de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/None_lucia_secosanu_1326892573.html [Corola-blog/BlogPost/360686_a_362015]
-
adevărat manta, Celui ce sfat la tine cată Și-un foc în vatră... Și vezi... mereu mi s-a-ntâmplat, Să fiu manta de vreme rea... Dar când pe mine m-a plouat Și-un adăpost am căutat, Mi-am risipit cătarea-aiurea Că..., nu era Pe lumea asta nici un loc C-un om, din ce-i al lui, să-mi dea ! Și am aflat că n-am noroc De-un lemn să-mi mint al vetrei foc Că totu-i scump
SUNT MESAGERUL TRISTELOR GÂNDIRI de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/None_lucia_secosanu_1326892573.html [Corola-blog/BlogPost/360686_a_362015]
-
cuprind în mrejele aroganței Și le aruncă-n poftele abundenței. Pe fiece zi trecătoare, Meteorii se afundă-n vicii amare, Stingându-le divina lumină, Care-i lasă-n întunecimea meschină. Învățătura satanică devine lege Și suflarea muribundă alege, Să-și risipească traiu-n păcate, Ca un sălbatic fără moralitate. Mândria, invidia, îmbuibarea... Aduc mari agonii peste toată omenirea, Care se apropie de groaznicul sfârșit, Unde astrele mor negreșit. Sufletelor, nu vă depărtați de la credința creștină! Plecați de lângă ispita haină, Care mințile vi
PARTEA I DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/alexandru_enache_1479393492.html [Corola-blog/BlogPost/342957_a_344286]
-
cei prezenți, în timpul slujbei, ca și toiagul care arde pe pieptul mortului simbolizează candelele aprinse ori lumina faptelor bune, cu care creștinul va întâmpina pe Iisus Hristos la Judecata de Apoi. Lumânarea este și călăuza sufletului pe calea spre veșnicie, risipind întunericul morții și apropiindu-se de Iisus Hristos, Care a spus: "Eu sunt Lumina lumii: cel ce Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții" (Evanghelia după Ioan 8, 12). Deasupra ușii de la intrarea în
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 by http://confluente.ro/Despre_moarte_si_pomenirea_mortilor_i_stelian_gombos_1329830277.html [Corola-blog/BlogPost/346803_a_348132]
-
așa ceva. - De unde ai putea știi tu ceva despre cum e să fii inspector? Ea îl lăsă în pace. Definitiv. Acum nu mai avea nici măcar cu cine schimba o impresie. Lăsă să treacă o vreme, în care supărarea pe ea se risipi precum ceața în razele soarelui, după care hotărî să o caute, dacă nu pentru un sfat, măcar să aibă cui povesti chinurile prin care trecea. - S-a mutat la Arhivă, îl informă Diana, colega de la ghișeul alăturat celui în care lucrase
ARHIVARUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1776 din 11 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1447214869.html [Corola-blog/BlogPost/384733_a_386062]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > CE-AR FI... Autor: Mihaela Rusu Publicat în: Ediția nr. 1235 din 19 mai 2014 Toate Articolele Autorului Ce-ar fi pământul fără apă Sau soarele făr' de-a sa lună? S-ar risipi orice cutumă Din lumea ultimă, postumă. Ce-ar fi iubirea fără stele Să țipe-un pescăruș tăcând? Ar fi ca-n zbaterile mele Când plâng încet, mai mult visând. Ce-ar fi o mamă fără prunc Să nu-i mai
CE-AR FI... de MIHAELA RUSU în ediţia nr. 1235 din 19 mai 2014 by http://confluente.ro/Mihaela_rusu_1400488351.html [Corola-blog/BlogPost/344626_a_345955]
-
spre desăvârșire: „Pe sub chiparoșii deznădejdii, viață, spune-mi, în piept ce m-apasă?” Aflăm din Istoria adevărată, după Lucian din Samosata, că „aici, la ceas sorocit, gândurile poeților se întrupează în pești înveșmântați cu solzii de argint ai versului, pentru ca, risipiți prin oglinda fără de sfârșit a timpului, să amintească oamenilor, cu strălucirea lor, de adevărata bucurie a firii.” În spiritul credinței în forța Cuvântului, poetul ni se confesează: „Sunt drumul către Poezie, nimic mai mult, și mai aproape astăzi mă simt
PRIN LABIRINTUL POEZIEI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 by http://confluente.ro/Prin_labirintul_poeziei.html [Corola-blog/BlogPost/365553_a_366882]
-
căci nimeni nu moare de întuneric, ci de frig. Frigul inimii e cumplit! Se simte arta lirismului în reflex. Fiecare sens frumos dăruit de Dumnezeu a fost plătit cu o jertfă. Nimeni nu știe asta, pe hârtie par a fi risipite cu ușurință cuvintele, dar nu e deloc așa. Știe mai mult Poetul! Împăcarea cu Dumnezeu e totul, înțelesul lucrurilor poate rămâne în subsidiar. Problema lui Dumnezeu e și o chestiune de etică, de morală, dar și de înțeles spiritual, sufletesc
PRIN LABIRINTUL POEZIEI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 by http://confluente.ro/Prin_labirintul_poeziei.html [Corola-blog/BlogPost/365553_a_366882]
-
post să fugi de mine fără rost Fără să mă inviți la o cafea Din deșele păduri râde de mine babă rea Mă supune la cazne mă adoarme În vise porțile sunt deschise Mă trezesc și cad din nori Mă risipesc în vânt Încerc să intru pe aripi de fluturi Să mă strecor pe lângă o servitoare Să cumpăr cheia de la lacăt pe săruturi Să mituiesc un paznic beat, o vrăjitoare Mai bine strig deschide porțile că mor de frig Și dacă
VINERI de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1701 din 28 august 2015 by http://confluente.ro/gabriela_ana_balan_1440775865.html [Corola-blog/BlogPost/340123_a_341452]
-
neclătit liman Bucură-te, cel ce îndepărtezi săgetările celui viclean Bucură-te, că mănăstirii tale îi ești bucurie roditoare Bucură-te, cupă veșnic primitoare a Întreitului Soare Bucură-te, Sfinte Părinte Efrem, de-a pururi fericite! Condacul al 4-lea Risipind tulburarea și aducând încredințare, te-ai arătat cinstitei egumene și i-ai descoperit în chip limpede că sfintele oseminte pe care le găsise erau ale tale. Iar ea, văzându-te, s-a umplut de dumnezeiască insuflare și a cântat lui
MATERIAL DESPRE VIAŢA, PETRECEREA, NEVOINŢELE, FAPTELE MINUNATE, SFÂRŞITUL MUCENICESC ŞI DESCOPERIREA MOAŞTELOR, PRECUM ŞI ACATISTUL SFÂNTULUI MARE MUCENIC EFREM CEL NOU!... de STELIAN GOMBOŞ în ediţi by http://confluente.ro/stelian_gombos_1469424990.html [Corola-blog/BlogPost/370896_a_372225]
-
cei care cer cu râvnă mijlocirea ta cea caldă îi izbăvești din asuprirea întunecatelor patimi. Pentru aceea, și noi, Sfinte Părinte Efrem, îți strigăm fără de încetare: Bucură-te, ciorchine ce cu veselie ne-ndulcești Bucură-te, căci amarele mâhniri tu risipești Bucură-te, tămăduire minunată a celor aflați în grele pătimiri Bucură-te, izbăvire a celor ce sunt împovărați de multe ispitiri Bucură-te, că ești purtător de Dumnezeu și sfinților următor Bucură-te, atlet preaiscusit și mucenic al Împăratului tuturor
MATERIAL DESPRE VIAŢA, PETRECEREA, NEVOINŢELE, FAPTELE MINUNATE, SFÂRŞITUL MUCENICESC ŞI DESCOPERIREA MOAŞTELOR, PRECUM ŞI ACATISTUL SFÂNTULUI MARE MUCENIC EFREM CEL NOU!... de STELIAN GOMBOŞ în ediţi by http://confluente.ro/stelian_gombos_1469424990.html [Corola-blog/BlogPost/370896_a_372225]
-
Dumnezeu și sfinților următor Bucură-te, atlet preaiscusit și mucenic al Împăratului tuturor Bucură-te, că nevoința cu lupta mucenicească ai împreunat Bucură-te, cel ce slava cea de sus ne-ai arătat Bucură-te, că întunericul patimilor tu îl risipești Bucură-te, că în inima drepților bucurie zămislești Bucură-te, că sângeroșilor păgâni le-ai biruit nebunia Bucură-te, că fără de strămutare ți-ai purtat mucenicia Bucură-te, Sfinte Părinte Efrem, de-a pururi fericite! Condacul al 8-lea Harul
MATERIAL DESPRE VIAŢA, PETRECEREA, NEVOINŢELE, FAPTELE MINUNATE, SFÂRŞITUL MUCENICESC ŞI DESCOPERIREA MOAŞTELOR, PRECUM ŞI ACATISTUL SFÂNTULUI MARE MUCENIC EFREM CEL NOU!... de STELIAN GOMBOŞ în ediţi by http://confluente.ro/stelian_gombos_1469424990.html [Corola-blog/BlogPost/370896_a_372225]
-
ești Bucură-te, căci cu Sfinții Îngeri dimpreună locuiești Bucură-te, că i-ai tămăduit pe cei cuprinși de noianul durerii Bucură-te, că pe paralitic tu l-ai ridicat prin harul înfierii Bucură-te, căci cu darul tău ai risipit groaznice dureri de cap Bucură-te, că boala diabetului tot prin darul tău a încetat Bucură-te, potir ceresc ce te pogori în revărsări de har Bucură-te, nestemată dată firii omenești în dar Bucură-te, Mare Mucenice, podoaba nevoitorilor
MATERIAL DESPRE VIAŢA, PETRECEREA, NEVOINŢELE, FAPTELE MINUNATE, SFÂRŞITUL MUCENICESC ŞI DESCOPERIREA MOAŞTELOR, PRECUM ŞI ACATISTUL SFÂNTULUI MARE MUCENIC EFREM CEL NOU!... de STELIAN GOMBOŞ în ediţi by http://confluente.ro/stelian_gombos_1469424990.html [Corola-blog/BlogPost/370896_a_372225]
-
frumoasa.Apa ,paie și bătaie... Când totul poate fi simplu ,la ce să te complici? Să te legi la cap dacă nu te doare? E drept, este mult mai simplu.Intotdeauna unul da și altul primește,unul adună și celălalt risipește,unul iubește și celălalt se lasă iubit. De ce să iubești? De ce să suferi??? Ah,asta era problema???Iubirea te face să suferi? Păi bineînțeles,ce credeai?Atâta trăire,atâta sentiment,atâta dăruire ar veni fără suferință? Arsura iubirii ,neîmplinite mai
SUB SEMNUL BALANTEI de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 243 din 31 august 2011 by http://confluente.ro/Sub_semnul_balantei.html [Corola-blog/BlogPost/356050_a_357379]
-
Acasa > Stihuri > Semne > TĂCERI TĂCERILE Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 1356 din 17 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului mai mult decât întâmplare în sfera de gânduri nuca de sunete din cântecul greierului miezul și-l răsfrânge risipește țipetele nopții zbaterea trupului și trecutul romantism al unei încercări prin care treptele scărilor nu mai încap în clădirile înclinate bete de atâta zgomot zidurile zâmbesc deschid mai larg crăpăturile totul devine o frescă lucrată într-o tehnică incompletă specifică
TĂCERI TĂCERILE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1356 din 17 septembrie 2014 by http://confluente.ro/anne_marie_bejliu_1410934605.html [Corola-blog/BlogPost/376388_a_377717]
-
că noi oameni necalificați și fără studii. El este nădejdea noastră de a ajunge mai departe decât noi sau ca ceilalți frați și surori. Un tanar atât de talentat cum era el... N-am vrut să îl lăsăm să se risipească. Dar el a făcut ce a vrut", dialogă cu sine însuși doamna Marieta, privindu-i pe cei doi tineri. Bucuria mamei de a-l vedea pe prâslea în sfârșit băiat mare, nu mai era umbrită de gândurile, că fiul ei
AVELINE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1062 din 27 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Iubire_interzisa_roman_cap_stan_virgil_1385537094.html [Corola-blog/BlogPost/344548_a_345877]
-
de nopți cu stele Fuge pe câmpie-n vântul vălmășit. Pasul i se-nalță pe poteci cu iele. Strâng suflarea-i blândă-n pumnul căușit. Mai adun acolo colbul de pe valuri Framântat de viață-n timpul tumultuos Și adulmec gânduri risipite-n maluri De trăire-n pace și în mult frumos. Taie-n ritmuri timpul, scuturând copite, Și se duce... duce-n lumile de veac... În căușul palmei nu mai văd ispite. Tot ce mi se-arată spune ca să tac. Mai
LA CEAS DE VECERNII (POEME) de DOMNICA VĂRZARU în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 by http://confluente.ro/domnica_varzaru_1456204750.html [Corola-blog/BlogPost/370804_a_372133]
-
tatii și al bunicului înapoi. Am acte, bă! Le arăt eu lor, f...e mama lor de bandiți!”. Timpul i‑a demonstrat că a bătut degeaba cu pumnul în masă. Au primit mai puțin de zece hectare de pământ arabil risipit în patru locuri și acelea tocmai la hotarul comunei. În plus, vreo două‑trei hectare erau cu pământ galben, cleios, pe care cultura nu se dezvolta aproape deloc. Era găurit tot, plin de râpe și gropi făcute de ploi și
CHEMAREA DESTINULUI (14) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Chemarea_destinului_14_.html [Corola-blog/BlogPost/356581_a_357910]
-
neîmblânzit ajunge nărăvaș”. Dar, vai! Între timp, am ajuns “apostoli” ai unor idei după care copiii trebuie să fie liberi din fașă, să îi educe ei pe părinți, pentru că părinții, vai de ei, sunt ei înșiși niște fii risipitori, niște risipiți de la țară, din morala tradițională, cât despre credință, ea este mercenară, ajungem robii culturilor altora ( inclusiv, de căpșuni ! ), preferăm, asemenea contemporanilor lui Moise, robia cruntă și rușinoasă pe un talant în plus, sau promisiunile nemeritate și mincinoase, decât libertatea de
REVISTA DE RECENZII by http://revistaderecenzii.ro/carte-romaneasca/ [Corola-blog/BlogPost/339687_a_341016]
-
chiar și acum, după moartea lui, ori vor zâmbi cu indulgentă superioritate . Ce fel de om însă, și de ce este bine - ori de câte ori vorbind despre același Hristos, sau ierarhii lumești, sau deșertăciuni, sau odoare, sfârșim prin a ne certa, învrăjbi și risipi - să revenim la lectura cuvintelor lui, citim la pagina 23, aceleași cuvinte spuse de el de ziua “Tuturor Sfinților” : “Ați auzit cum numără Apostolul de astăzi ostenelile sfinților : prin credință - zice - au biruit împărății; au suferit de sabie, de foame
REVISTA DE RECENZII by http://revistaderecenzii.ro/carte-romaneasca/ [Corola-blog/BlogPost/339687_a_341016]
-
spre înalt se pierde, Se ghemuiește-n fața porții. Se-ntoamnă toamna-n om și-n câine, Se-ntoamnă toamna-n calendare, Privim cu jind către un mâine Ce poate-i ”dar” sau ”condamnare”. Și vine gerul și înghețul Însă căldura-l risipește Dar omul își plătește prețul, Devine lut și se topește. Referință Bibliografică: Floare și lut / Eugenia Mihu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2072, Anul VI, 02 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Eugenia Mihu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
FLOARE ȘI LUT de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 by http://confluente.ro/eugenia_mihu_1472794503.html [Corola-blog/BlogPost/381648_a_382977]
-
însăși a fost răpită și ucisă. Cathy însă, cu banii luați, pornește în lume. Ajunge după patru ani în Boston, unde, prin farmecul personal, subjugă un proprietar al mai multor bordeluri. Îl face pe acesta să o iubească nebunește, îi risipește banii și îl aduce la disperare prin dezinteresul pe care, treptat, i-l arată. Domnul Edwards descoperă însă ce ascundea Cathy, citind într-un ziar vechi relatarea incendiului casei Ames. Din dorința de a se răzbuna, pleacă din Boston forțând
John Steinbeck: La răsărit de Eden. Recenzie, de Mirela Teodorescu by http://revistaderecenzii.ro/john-steinbeck-la-rasarit-de-eden-recenzie-de-mirela-teodorescu/ [Corola-blog/BlogPost/339290_a_340619]
-
Strofe > Introspectie > IONEL MARIN - DINCOLO DE COLINELE ALBASTRE (POEME ALESE) Autor: Ionel Marin Publicat în: Ediția nr. 899 din 17 iunie 2013 Toate Articolele Autorului PE ALTARUL CLIPEI Îmbrăcați cu haina clipei, Ca umbra gândurilor în zori, Vremea trece peste Noi, Risipind zâmbete de ceară. Nu putem dirija ... valurile Peste poduri de suspine. Tremurăm la picioarele Nemuritoarelor anotimpuri! Pe treptele albe ale zilei, Valuri de dorințe spulberă, Măști ce deschid răni, Patimi în neștiute pustiuri... În amurg și-n toiul nopții, Ochii
DINCOLO DE COLINELE ALBASTRE (POEME ALESE) de IONEL MARIN în ediţia nr. 899 din 17 iunie 2013 by http://confluente.ro/Ionel_marin_dincolo_de_colin_ionel_marin_1371470277.html [Corola-blog/BlogPost/343693_a_345022]
-
Cu trup firav și stricăcios, privește Și se-ndreaptă cu nesocotință Către lacrimile luminii. DIN INTERIORUL SINELUI Aleargă, aleargă... dorul, Ziua-soarele, noaptea-stelele Ne zâmbesc ca o minune. Nu-i suficient timp să iubești, Lumea toată s-o îndrăgești. Necuprinse valuri risipesc Trăiri, vise, împliniri și amintiri. Trupu-i casa sufletului, Puntea plăpândă spre Edenuri din alte universuri. Și fără bogății poți avea O lume înflorită la picioare, Răni și poveri vei învinge Cu frumusețea și tăria inimii. Din interiorul Sinelui curg Tandrețea
DINCOLO DE COLINELE ALBASTRE (POEME ALESE) de IONEL MARIN în ediţia nr. 899 din 17 iunie 2013 by http://confluente.ro/Ionel_marin_dincolo_de_colin_ionel_marin_1371470277.html [Corola-blog/BlogPost/343693_a_345022]
-
aprilie 2017 Toate Articolele Autorului din pribegii spre apele de început de unde doare dorul de lumină nu cu oceane și munți ci lacrimă cuvânt lacrimă cuvânt Doamne, Cel ce crucea universului cândva ai dus și până azi o porți mai risipește ceața morții noastre căzută din adânc pe ochi căci tu ești Viață noi - umbră de om. Referință Bibliografică: Întoarcere / Alexandru Mărchidan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2287, Anul VII, 05 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Alexandru Mărchidan
ÎNTOARCERE de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 2287 din 05 aprilie 2017 by http://confluente.ro/alexandru_marchidan_1491418247.html [Corola-blog/BlogPost/376594_a_377923]