899 matches
-
mult mai generos decât în cazul poeziei moralizatoare a psalmilor, triumfă acum expresia originală a poetului român. Prin câteva rare intuiții poetice, unele tablouri ale genezei, evocarea mării, a unor cadre de feeric nocturn, prin câteva imagini grațios filigranate (roua risipită pe munți din „cămări multe”, colunii însetați, adăpați „fără scumpete”) sau unele accente de nesfârșită însingurare și melancolie, lirismul lui D. prevestește, în câteva rânduri, neașteptat, intensități eminesciene. Stăpânind peste „unda mării”, „craiul țării” - divinitatea umanizată de o metaforă cu
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
interpretare a lui Draguet pare astăzi acceptată de mai toată lumea. Cât despre scrierile lui Iulian, în afară de scrisorile inserate în dosarul controversei cu Sever, traduse în siriană, și în afară de pasajele citate de adversarul său, n-au supraviețuit din ele decât fragmente risipite ici-colo. Ne-au rămas de la Sever 125 de omilii de amvon, adică rostite din amvonul episcopal din Antiohia între 512 și 518; au fost traduse în siriană întâi de Pavel din Calinice către 530 și a doua oară de Iacob
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
bogăția de detalii istorice, chiar dacă numeroase personaje, din motive nu întotdeauna clare, sunt trecute sub tăcere (în primul rând Melania cea Bătrână, Rufin, Ieronim), sau sunt amintite în trecere (de ex. Paulin din Nola sau Augustin). Numeroase și importante, deși risipite, sunt amănuntele referitoare la liturghie cărora textul le acordă multă atenție. Bibliografie. Editarea textului grec, trad. franc., amplă introd. de D. Gorce, Vie de sainte Mélanie (SChr 90), Cerf, Paris 1962 care reia textul publicat de M. Rampolla, Santa Melania
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
câteva „portrete dramatice” (Vasile Roaită, Ilie Pintilie, Filimon Sârbu ș.a.), unele fiind strânse în volumul colectiv Teatru pentru muncitori (1947), în „caiete” și „îndrumătoare” culturale sau înregistrate pentru emisiuni radiofonice. Dezinteresat de soarta propriilor scrieri, cea mai mare parte rămânând risipită în publicațiile vremii, de multe ori R.-Ș. preferă să folosească pseudonime: Cronicarul Dâmboviței, Ion Dacu, D. Dinu, Mefistofel (cu Horia Furtună), V. Ronea și V. Rugă (cu Al. Băbeanu), V. Sângeru, V. Șerban. În poezie trece prin diferite formule
RUSSU-SIRIANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289407_a_290736]
-
în termenii unui proces inițiatic: „Călătoria sensului parcurge [...] etapele unei inițieri în tainele înțelegerii; plecând de la sine, pornind din primatul datului său, sensul trece succesiv prin magia semnificantă, prin imaginar, prin magia imaginară pentru a ajunge, la capătul itinerarului, dezmembrat, risipit, în imaginea unui sens multiplu”. Sintezei disciplinare i se adaugă alta, prin care interpretul transgresează granițele dintre diferitele tipuri de discurs. În consecință, literatura e citită nu numai cu instrumentele filosofiei, ci și ca un text care tematizează, în egală
STEFANESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289906_a_291235]
-
bogăția de detalii istorice, chiar dacă numeroase personaje, din motive nu întotdeauna clare, sînt trecute sub tăcere (în primul rînd Melania cea Bătrînă, Rufin, Ieronim), sau sînt amintite în trecere (de exemplu, Paulinus de Nola sau Augustin). Numeroase și importante, deși risipite, sînt amănuntele referitoare la liturghie, cărora textul le acordă multă atenție. Bibliografie. Editarea textului grec, trad. fr., amplă introducere de D. Gorce, Vie de sainte Mélanie (SChr 90), Cerf, Paris, 1962, care reia textul publicat de M. Rampolla, Santa Melania
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
adolescență goală, ivită și trecută ca roua de dimineață într-o zi caniculară. Pe colțurile foilor, însemnări prescurtate ce mă pregăteau de ieșirea de pe o scenă asediată de neliniști. Am devenit o femeie prudentă în dreptul inimii, o listă de nume risipite, în care mă refugiez doar la nevoie. --------------------------------------------------------- GÎFU Daniela, născută la 10 ianuarie 1973, în orașul Bârlad, Vaslui, România. Stabilită în Cluj-Napoca. Studii: Facultatea de Fizică a Universității „A.I. Cuza” din Iași (UAIC) - 1997; Master în Comunicare și Relații Publice
MĂ CHEAMĂ SINGURATATEA (VERSURI) de DANIELA GÎFU în ediţia nr. 1535 din 15 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381279_a_382608]
-
Este vorba deci de un Anticrist de origine iudaică, similar celui despre care vorbește Irineu. 5) „A trimis Domnul apostoli la toate neamurile (Mt. 28,19), la fel și celălalt va trimite apostoli mincinoși.” 6) „A adunat Mântuitorul laolaltă oile risipite (In. 11,52); și celălalt, aidoma, va strânge împrejuru‑i poporul risipit [al evreilor].” 7) „A dat Domnul pecete celor ce cred într‑Însul (Apoc. 13,16); și celălalt va face la fel.” 8) „Cu chip de om a venit
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
care vorbește Irineu. 5) „A trimis Domnul apostoli la toate neamurile (Mt. 28,19), la fel și celălalt va trimite apostoli mincinoși.” 6) „A adunat Mântuitorul laolaltă oile risipite (In. 11,52); și celălalt, aidoma, va strânge împrejuru‑i poporul risipit [al evreilor].” 7) „A dat Domnul pecete celor ce cred într‑Însul (Apoc. 13,16); și celălalt va face la fel.” 8) „Cu chip de om a venit Domnul (Flp. 2,7); și celălalt va veni cu chip de om
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
a primit tăierea împrejur; celălalt se va naște de asemenea sub legea tăierii împrejur. Cristos a trimis pe apostoli la toate neamurile; celălalt va trimite, la rândul lui, apostoli mincinoși. Cristos a adunat oile rătăcite; și celălalt va reuni poporul risipit al evreilor. Cristos a dat tuturor celor ce cred în el crucea de mare preț și de viață făcătoare; celălalt va da, de asemenea, propriul semn. Domnul s‑a arătat în chip de om; celălalt va veni și el sub
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
luate față de imperiali) și o bucurie, adusă de Doamna sa (Elena, fiică a postelnicului Udriște din Mărgineni, nepoată a lui Udriște cel ce fusese însurat cu Anca, fiica lui Radu de la Afumați): „Iar Șărban-vodă simțind de aceasta, fiindu-i oștile risipite, n-au putut aștepta, că au fugit în Moldova. Iar când au fost la Lunca Mare, iau ajuns tătari gonaci fără véste. Atuncea Șărban-vodă de-abia au scăpat cu o seamă de oameni pân’ la Suceavă, că acolo era și
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
ai vieții începe să picteze. A publicat versuri în „Limite” (Paris), „Drum” (Mexico), „Apoziția” (München) „Micron” și în „Revista scriitorilor români” (München), unde îi apare Ibrahim, fragment din românul Povestea Râmnicului. Două plachete îi reunesc creația poetica, inclusiv pe cea risipita de S.-B. în revistele exilului. Versurile din volumul Farmece, apărut în 1966 la Fundația Regală Universitară „Carol I” din Paris (reluat, în 1979, într-o antologie în care intră și alte cicluri - Cântec de frunză, Uși, Interplanetarii, precum și poezii
SIMIAN-BACIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289679_a_291008]
-
creștinii trebuie să se străduiască să nu facă risipă, pentru că risipa poate fi un semn de lăcomie. Unii sunt de părere că au dreptul să folosească energia electrică sau alte resurse naturale după bunul plac. Dar resursele naturale nu trebuie risipite doar pentru că ni le putem permite sau pentru că există din belșug. După ce a hrănit în mod miraculos o mare mulțime de oameni, Iisus a spus că ceea ce rămăsese din peștele și pâinea consumate trebuia strâns (Ioan 6:12). El a
GRIJA BISERICII FAŢĂ DE MEDIUL ÎNCONJURĂTOR. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Camelia Apopei () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_919]
-
regiunii Cluj, iar apoi trece în învățământ, ca profesor și director al unei școli generale clujene, predând ulterior și la liceu, până la pensionare (1996). Debutează cu nuvela Țigăncușa în „Tribuna” (1958), iar editorial cu volumul de povestiri 1100 de zile risipite (1975). Mai e prezent cu proză, reportaje, profiluri de scriitori români și străini în „Steaua”, „Tribuna școlii”, „Contemporanul”, „Adevărul de Cluj”, „Cetatea culturală”, în diverse almanahuri și volume colective. A susținut două decenii emisiuni la Radio Cluj. V. și-a
VARVARI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290440_a_291769]
-
cel mai reprezentativ volum al său, se pot identifica elemente ale fantasticului (povestirea Vânătoarea), în alte proze realitatea (adormită sau poate visată) e provocată prin întrebări cărora nu li se sugerează un răspuns. Chiar de la prima carte, 1100 de zile risipite, autorul dovedea calități stilistice, precum și o anume eleganță a frazei. Acestea însă nu reapar și în construcția romanului Soarele de pe Ararat (1981), realizare modestă, care a trecut aproape neobservată de critică. Ca mulți confrați de generație, V. a parcurs o
VARVARI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290440_a_291769]
-
lor clasică sentimente, meditații, contemplații vechi și mai noi. Autorul lasă impresia că intră în concurs cu alți sonetiști, iubind, cam ca Shakespeare, sau exhibând dragostea, cu ochii la Emil Brumaru, însă cu mai multă pudibonderie. SCRIERI: 1100 de zile risipite, Cluj-Napoca, 1975; Soarele de pe Ararat, Cluj-Napoca, 1981; Colina zorilor, Cluj-Napoca, 1987; La steaua singurătății, Cluj-Napoca, 2003. Repere bibliografice: Magda Ursache, „1100 de zile risipite”, CRC, 1975, 5; Voicu Bugariu, Notație și semnificație, LCF, 1975, 16; Laurențiu Ulici, Sentimentul cuvintelor, RL
VARVARI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290440_a_291769]
-
exhibând dragostea, cu ochii la Emil Brumaru, însă cu mai multă pudibonderie. SCRIERI: 1100 de zile risipite, Cluj-Napoca, 1975; Soarele de pe Ararat, Cluj-Napoca, 1981; Colina zorilor, Cluj-Napoca, 1987; La steaua singurătății, Cluj-Napoca, 2003. Repere bibliografice: Magda Ursache, „1100 de zile risipite”, CRC, 1975, 5; Voicu Bugariu, Notație și semnificație, LCF, 1975, 16; Laurențiu Ulici, Sentimentul cuvintelor, RL, 1975, 17; Mihai Dinu Gheorghiu, Psihologie și compoziție, CL, 1975, 6; Valentin Tașcu, „1100 de zile risipite”, ST, 1975, 6; Ulici, Prima verba, II
VARVARI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290440_a_291769]
-
Repere bibliografice: Magda Ursache, „1100 de zile risipite”, CRC, 1975, 5; Voicu Bugariu, Notație și semnificație, LCF, 1975, 16; Laurențiu Ulici, Sentimentul cuvintelor, RL, 1975, 17; Mihai Dinu Gheorghiu, Psihologie și compoziție, CL, 1975, 6; Valentin Tașcu, „1100 de zile risipite”, ST, 1975, 6; Ulici, Prima verba, II, 174-176; Ion Lungu, „Soarele de pe Ararat”, TR, 1983, 4; Iorgulescu, Prezent, 174-176; Ion Lungu, „Colina zorilor”, TR, 1987, 39; Irina Petraș, „Colina zorilor”, ST, 1988, 1; Constantin Zărnescu, „Colina zorilor”, TR, 1988, 9
VARVARI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290440_a_291769]
-
la normalitatea lor: Vin americanii! Ei nu le acordau credit noilor guvernanți, pe care-i considerau nelegitimi. Miza atragerii acestora era însă prea mare pentru a fi neglijați. Inocenții reprezintă pentru orice putere o avere care nu trebuie pierdută sau risipită - spre aceștia trebuie deci îndreptată forța de atracție. Ei trebuiau convinși, încadrați, supuși, regândiți. Le trebuia o nouă identitate, era necesar să li se ofere șansa unei noi integrări sociale. Dobândirea unei identități presupune îndeplinirea a cel puțin trei condiții
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
autori-sursă sunt Mihai Eminescu și I. L. Caragiale. Caiet de citire și de caligrafie (2003), volum postum, șantier al unui proiect care ar fi urmat să încorporeze două volume de câte 333 de fragmente, recuperează și remontează o parte a publicisticii risipite în revistele „Adevărul literar și artistic” și „Luceafărul”. Culegerea este tot un jurnal, în măsura în care toată literatura lui P. nu e altceva: „un jurnal cotidian și liturgic, în același timp sacru și profan, banal și esențial pe aceeași pagină” (C. Stănescu
POPESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288926_a_290255]
-
între degete” și poate fi citită ca document liric al trezirii din iluzii a unei generații: „Corabie, se depărtă tinerețea/ de mine / [...] și toate/ amintirile mele fluturând în înfrângeri albastre.” Domină confesarea dezamăgirii, a însingurării și dezolării după mari himere risipite: „Odată, spre Cythera vântu-i purtase./ Morții curenți submarini/ singuri i-aduc înapoi./ Nude catarge. Scheletul văzduhului mort i-nsoțește. Singuri și-alături se-ntorc./ Țărmii de aur dispar...”. În Histriana poeta, mult abundentă odinioară, adoptă formula epitafului lapidar și astenic (modele
PORUMBACU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288980_a_290309]
-
de redactor la revista „Urzica” (1952-1974). Următoarele două volume, Arca lui Noe (1968) și Ursulețul călător (1968), sunt „cărți de colorat”, adresate copiilor, combinând componenta ludică și un voalat lirism, alimentat de nostalgia poetului vagant. Antologia Versuri (1968) cuprinde texte risipite, decenii la rând, în presă și vădește intenția șlefuirii definitive. Frecvent prezentat în antologiile de epigrame, P. este însă un autor cu o activitate extrem de variată, colaborând cu versuri, epigrame, cronici literare, evocări și portrete de scriitori, proză și traduceri
PAVELESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288738_a_290067]
-
, Cincinat (20.X.1872, Risipiți, azi Milcovul, j. Vrancea - 30.XI.1934, Brașov), poet. Este fiul Paulinei (n. Bucșan) și al lui Ion Pavelescu, inginer. Între 1883 și 1891 urmează Gimnaziul „Dimitrie Cantemir” și Liceul „Sf. Sava” din București. Pe când era încă elev, semnând cu
PAVELESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288739_a_290068]
-
resimțită ca o îngropare sub umbra „aripei uitării”, pe când în suflet „se zbate tristă” „candela vieții” „ca-ntr-un cavou pustiu”, iar plânsul seacă inima și o face „rece bulgăr de țărână”. „Drumeț rătăcitor”, cu „visuri fără rost”, cu viața risipită, cu „un gol în piept, nemărginit”, poeta are viziunea coșmarescă a invaziei tristeții, ca niște duhuri rele care năvălesc de pretutindeni și dau senzația copleșitoare a unei lente implozii: „pustiul meu e fără de hotare”, „mă scufund în el ca într-
PITIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288829_a_290158]
-
inegale, fiecare corespunzând uneia dintre domniile ce s-au succedat în perioada 1662-1743. Până la Dimitrie Cantemir, se remarcă anii de restriște din vremea lui Gheorghe Duca și Dumitrașco Cantacuzino, când țara era bântuită de jefuitori străini, împilată de dări grele, risipită și pustiită de epidemii, de foamete, iar legile și obiceiurile pământului erau nesocotite și batjocorite. Ceva mai așezate și mai prospere, domniile lui Constantin și Antioh Cantemir sunt prezentate cu înțelegere și simpatie, dar celor doi nu li se trec
NECULCE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288395_a_289724]