2,097 matches
-
politice, atunci când își aleg candidații la președinție, ilustreaz) în mod dramatic ambele situații. Cand se apropie momentul nominaliz)rii, și când nimeni nu este inc) sugerat ca prim favorit al partidului, între un anumit num)r de potențiali lideri intervine rivalitatea. Unii dintre ei formeaz) coaliții, pentru a împiedica avansul altora. Manevrele și balans)rile, venite din partea potențialilor lideri, atunci când partidul este lipsit de un conduc)tor, sunt asemeni comportamentului extern al statelor. Ins) este vorba aici de un pattern care
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
capătul acestor înfruntări, spune un observator contemporan, Veneția și Genova „au depus armele, dar ura nu au depus-o niciodată“. Într-adevăr, până la sfârșitul prezenței lor în bazinul pontic, cele două puteri navale s-au aflat în raporturi de permanentă rivalitate și ostilitate, înăbușită sau fățișă. Pe calea deschisă în 1204 s-au infiltrat în bazinul pontic forțe care aveau să-i asigure un rol major în istoria universală. Câțiva ani după cucerirea Bizanțului de cavalerii apuseni, cruciata și-a făcut
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
secolul XIV, cu cortegiul de conflicte naționale care a însoțit istoria continentului până la autoanihilarea sa, a subminat acțiunea comună a „creștinătății“ - lumea apuseană catolică - în spațiile civilizațiilor mediteraneene rivale sau antagonice, Bizanțul și Islamul. Nu mai puțin negativ • u manifestat rivalitățile și conflictele dintre marile puteri comerciale mediteraneene - Veneția și Genova - în raport cu puterea în expansiune a turcilor otomani. Din anul 1261 până la mijlocul secolului următor, legătura dintre Genova și Bizanț, întemeiată pe tratatul de la Nymphaion, a asigurat genovezilor hegemonia în Imperiul
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
mai buna cunoaștere a istoriei europene în secolele XIV-XV. Principalele forțe care au contribuit la deschiderea Strâmtorilor în secolul XIII și care au asigurat intensitatea relațiilor mediteraneo-pontico-asiatice până la mijlocul secolului XV au înlesnit, prin particularismul și antagonismul lor și prin rivalitatea lor permanentă, instalarea dominantă a turcilor în Europa, evoluție care încheie de fapt era cruciatei; Franco-Graecia, întemeiată în 1204, a cedat în fața asaltului otoman, care a dat naștere unei realități istorice încă mai durabile, Turco-Graecia. Lansată la sfârșitul secolului XI
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
parte a Europei au avut posibilitatea să observe diferențele lingvistice, culturale, de mentalitate între reprezentanții diferitelor etnii, să afle că studenții din universități se întruneau în cadrul unor natio, că relațiile dintre reprezentanții diferitor „națiuni“ nu erau armonioase, dimpotrivă, că existau rivalități ce degenerau uneori în brutale încăierări. Reveniți în patrie, aceștia aveau să ocupe înalte demnități în cancelariile regale și în structurile ecleziastice, prin urmare, să transmită, uneori, chiar suveranilor, experiențele trăite în străinătate. Conștiința identitară a unei comunități se cristalizează
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
și ciocnirile violente din secolul XI au lăsat urme adânci în cronografia epocii. Alianțele matrimoniale ale Piaștilor și Přemyslizilor, lipsa aproape deplină a diferențelor lingvistice și culturale dintre cele două comunități în primele secole medievale n-au putut să contrabalanseze rivalitățile politice. Pentru Gallus Anonymus cehii erau cei mai înverșunați dușmani ai polonezilor, iar pentru Cosma de Praga - polonezii. Ideea de comuniune slavă ancestrală, mult vehiculată în istoriografia din anii comunismului, lipsește cu desăvârșire din scrierile acestei perioade. Cărturarul ceh afirma
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
reacția armenilor amenințați să-și piardă poziția privilegiată dobândită anterior. În ciuda acestor tensiuni, ele nu vor degenera într-o reeditare a persecuțiilor religioase făptuite la mijlocul veacului XVI, episodul petrecut în timpul domniei lui Ștefan Rareș având cu totul alte pricini decât rivalitatea dintre armeni și greci, prematură la acea dată în spațiul românesc. Domnia nu și-a mai făcut un scop din asimilarea confesională, căutând dimpotrivă să le garanteze armenilor libertatea cultului. Totuși, situațiile de criză, ca aceea de la sfârșitul anului 1671
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
garanteze armenilor libertatea cultului. Totuși, situațiile de criză, ca aceea de la sfârșitul anului 1671, au însemnat prilejuri pentru ca vrajba, până atunci mocnită, să capete forme mai aspre. Politica fiscală și comercială a lui Gheorghe Duca, la care s-a adăugat rivalitatea economică și confesională dintre armeni și greci au reprezentat suficiente argumente pentru a atrage simpatia celor dintâi pentru cauza rebelilor. Dorința înlocuirii domnului nu i-a împins totuși în fruntea răzvrătiților, implicarea lor în evenimente rămânând una de conjunctură. Armenii
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
pe scena diplomatică induce noi stări de spirit în opinia publică europeană sau revitalizează altele mai vechi 7. Cărturarii români participă, chiar și după 1821, la mișcarea de renaștere a elenismului, contribuind totodată și la dezvoltarea culturii române, fără conștiința rivalității, cel puțin într-o primă fază. Paul Cornea nota că la începuturile modernității nu exista ostilitate pe planul culturii împotriva grecismului, iar afirmarea personalității naționale românești se produce - cel puțin pentru o vreme - în condițiile cooperării și nu ale confruntării
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Acest interes pentru geografie din partea lui Millo confirmă presupunerea că de la el deținea Boskovic informațiile despre Moldova culese cu un an înainte și incluse în Giornale di un viaggio di Costantinopoli in Polonia. Moartea lui August al III-lea și rivalitățile provocate de alegerea unui nou rege al Poloniei i-au dat lui Hennin ocazia de a folosi relațiile sale cu Callimachi pentru transmiterea prin Moldova a rapoartelor sale destinate ambasadorului la Poartă, Vergennes. În același timp, el îl asigura pe
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
ai Wehrmachtului. Misiunea acestei Armate era eliberarea rușilor de sub bolșevism; în îndeplinirea acestui obiectiv, folosirea naționalismului rus era de neevitat. Astfel se explică de ce era agreat de Ribbentrop și Ministerul de Externe și disprețuit de H. Himmler. Vlasov „cade“ în mijlocul rivalităților dintre Ribbentrop și Himmler. Lipsa de oameni îi determină pe Hitler și pe Himmler să accepte formarea unei armate ruse de 25 de divizii (650.000 de oameni) sub comanda generalului Vlasov; el comanda efectiv 3 divizii și numai una
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
secretă a acelor îndepărtați de la puterea efectivă. Analogiile cu situația României sub dictatura lui Nicolae Ceaușescu sunt ușor de făcut, uneori previziunile unor situații și probleme strict contemporane sunt frapante. Dar „la noi trecutul se repetă des”. Tensiunea dintre duritatea rivalităților și rafinata aparență a vieții publice și mondene este una din sursele interesului neslăbit al lectorului. O subtilă artă a organizării narațiunii domină povestirea: relatarea naratorului omniscient alternează cu mici monologuri interioare ale personajelor, cititorului fiindu-i oferite simultan cel
DUMITRIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286916_a_288245]
-
care culege și analizează informațiile secrete. Totuși, atât în Statele Unite, cât și în Marea Britanie experiența anterioară a arătat că având două agenții care coordonează operațiuni clandestine (una pentru spionaj și cealaltă pentru acțiuni sub acoperire) se poate ajunge la o rivalitate epuizantă, dublarea efortului și imixtiuni 15. În sensul cel mai general, contrainformațiile caută să protejeze societatea (și în special capacitățile sale din domeniul informațiilor) împotriva oricăror amenințări din partea unor servicii de informații ostile. În primul rând, contrainformațiile implică inducerea în
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
Mondial, SOE (British Special Operations Executive), organizația abilitată de prim-ministrul Winston Churchill „să arunce Europa în aer”, a fost separată de Serviciul Secret de Informații (SIS sau MI6) și subordonată ministrului pentru Războiul Economic. Astfel au luat naștere inevitabilele rivalități interdepartamentale, deoarece ambele agenții se luptau pentru aceleași resurse limitate 62. În mod similar, în Statele Unite o componentă specială a CIA, numită Oficiul pentru Coordonarea Strategiilor (Office of Policy Coordination - OPC), a fost înființată în 1948 pentru a realiza acțiuni
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
pentru care era responsabil din punct de vedere administrativ (și care era finanțat prin intermediul CIA), dar care primea instrucțiuni direct de la Departamentul de Stat și Departamentul Apărării; 2) competiția dintre OPC și OSO pentru serviciile acelorași agenți și, dată fiind rivalitatea, dificultățile asigurării unei cooperări operative între acestea, atunci când era necesar 65. Deși teoretic funcțiile lor sunt diferite, acțiunile secrete și culegerea informațiilor din surse umane se bazează pe mijloace similare, în special pe cooperarea secretă dintre agenții capabili să opereze
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
Policy coordination (agenția guvernului american pentru acțiuni secrete) și Office of Special Operations (departamentul de spionaj al CIA), vezi John Ranelagh, The Agency: The Rise and Decline of the CIA (Simon and Schuster, New York, 1986), pp. 199-200. Pentru informații privind rivalitatea dintre Secret Intelligence Service al Marii Britanii și Speciale Operations Executive, care a fost înființat, așa cum spunea prim-ministrul Winston Churchill, pentru a „pune Europa pe jar” (adică derularea unor activități de sabotaj într-o Europă ocupată de naziști în timpul celui
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
de această poziție i-au dat patriarhului Chiril din Alexandria ocazia de a interveni împotriva lui atât la curtea imperială, cât și pe lângă episcopul Romei, inițiind astfel un conflict în care dezbaterea ideologică era și o formă de manifestare a rivalității dintre cele două mari patriarhate orientale. Așa cum am explicat pe larg în altă parte (a se vedea în acest volum pp. ???-???), polemica l-a determinat pe Nestorios să-i ceară lui Teodosius al II-lea convocarea unui conciliu. Au fost
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
mai generală, să facă posibilă prezenta În spațiul public a intelectualilor marginalizați Înainte de a deveni disidenți - sau de a descuraja o represiune violența Împotriva acestora. Aceste rețele de Întrajutorare și de solidaritate au funcționat În pofida supravegherii polițienești și a tensiunilor, rivalităților, iar uneori chiar denunțurilor care au marcat acest mediu extrem de sensibil. Declinul Uniunii Scriitorilor după 1989 nu se datoreaza totuși slăbiciunilor opoziției membrilor sau certurilor pentru succesiune. O epurare În rândurile Uniunii Îi Îndepărtase din 1990 pe scriitorii cei mai
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
Scriitorilor Sovietici, căreia Îi datorează numele, nu era ușor de reformat. Deja În 1989, scriitori din exil Încercaseră să fondeze o Societate a Scriitorilor Români, alternativa Uniunii, a cărei funcționare era blocată În România, dar această inițiativă nu reușise datorită rivalităților interne ale celor din exil. Vechea emigrație anticomunista manifestă o mare neîncredere față de scriitorii care reprezentaseră, Într-un moment sau altul, «literatura socialistă». Mircea Dinescu, președinte ales și poet tradus, admirat pentru fronda să, În vizită la Paris În ianuarie
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
of the Stalinist Social Order (3 vol., 1986-1990). O enumerare care nu este exhaustiva. Mai exista de exemplu și Institutul de Studii asupra Revoluției Române din 1989, condus de Ion Iliescu. Administrarea memorei acestei revoluții a făcut obiectul polemicilor și rivalităților dintre asociațiile care reprezintă interesele „revoluționarilor”. O primă lege le acordă În 1990 privilegii considerabile (locuințe, terenuri, credite), fiind modificată În 2002, cele 25.000 de „certificate de revoluționar” atribuite În decursul timpului fiind puse În discuție. La nivel guvernamental
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
puse În discuție. La nivel guvernamental, s-a renunțat la secretariatul de stat Însărcinat cu „problemele revoluționarilor” care existase pe timpul guvernării PSD. În 2003 a fost creat și un Institut Național al Memoriei Exilului Românesc (INMER), și el obiect de rivalități și polemici. Acest centru face parte din „Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței”, un ONG condus de scriitoarea Ana Blandiana și care funcționează pe locul unei vechi Închisori din Sighet (În Transilvania). PAGE FILENAME \p D:\microsoft\docuri nefăcute\intelectualii in cimpul puterii
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
Sunt comentate congresele și conferințele scriitorilor, oglindind „nu numai precauțiile unui regim care se teme de scriitorii săi, dar și oscilațiile scriitorimii întru conștiința vagă a rolului pe care l-ar putea juca dacă ar fi cu adevărat unită, fără rivalitățile, invidiile și interesele de moment” (Monica Lovinescu, Conferința scriitorilor din România, 10/1972), ca și ravagiile cenzurii și ale autocenzurii, care „i-a făcut pe unii nu numai să nu exprime ce gândeau, ci chiar să nu gândească ce gândeau
LIMITE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287817_a_289146]
-
Bun (cu greșeli privind numărul anilor de domnie atribuiți câtorva dintre voievozi). Partea a doua, ce se deschide cu un titlu aparte, Țarii Moldovei, de la Alexandru cel Bun până la anul 1457, oferă știri mai detaliate în special despre urmașii acestuia, rivalitățile dintre ei, incursiunile tătărești, desigur pe baza unor însemnări preexistente. Partea a treia, cea mai amplă, a fost alcătuită în mai multe etape, pe măsura desfășurării principalelor evenimente, de la urcarea pe tron a lui Ștefan cel Mare, în anul 1457
LETOPISEŢUL DE LA BISTRIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287788_a_289117]
-
este mai degrabă o necesitate decât un lux. Investigațiile concrete de teren, prin observație directă și prin interviuri intensive, evidențiază multitudinea de tensiuni, mai mult sau mai puțin manifeste în asemenea configurații maritale, fiind legate mai ales de gelozie și rivalitatea dintre copii (de diferite mame sau tați). Variabile ca „integritatea gospodăriei (proprietății)”, „capitalul marital (material și psihosocial)” figurează și în înțelegerea suroratului și a leviratului. Abordarea prin costuri și beneficii, cu accent pe cele economice, este fructuoasă, de altminteri, în
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
Figura 4. Descendență patriliniară Patriliniaritatea fundată pe rezidența patrilocală este un model mai răspândit. Societățile bazate pe agricultură și păstorit practică acest sistem. Îmbinând avantajele de descendență și rezidență cu cele ale puterii economice și politice, dominația bărbatului este fără rivalități din partea femeilor. Sistemul nu are contradicțiile celui matriliniar. Nu s-ar putea spune însă, dintr-o perspectivă mai generală din punct de vedere socioantropologic, că este superior altor aranjamente domestice. 4.3. Descendența cognaticătc "4.3. Descendența cognatică" Bilateralitatea (biliniaritatea
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]