1,892 matches
-
spre tine privesc Printre gene. Apoi ațipesc. Cu palmele, chipul mi-acopăr, Mi-e teamă doar de ce descopăr, Mi-e teamă de iubirea ce-o simt, Încerc cu gândul să te ating, Lumina din suflet să n-o sting. Obrajii roșesc, inima bate, M-așez pe podea, să uit de toate, Pământul se-nvârte cu mine Nebun, parc-ar vrea să-mi aline Tot dorul năvalnic de tine. Nu pot să-l opresc. Oare să zbor? Voi încerca. Acum îmi cobor
ÎNDRĂGOSTITĂ de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1375 din 06 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353018_a_354347]
-
că îți amintești și de altul... Până vin femeile, a continuat el în șoaptă. Hai, omule! Grăbește-te, că acu’ le vezi aici! Femeile sporovăiau în holul mare de la toaletă, în fața oglinzilor. Băuturile spirtoase consumate, în afara faptului că le-au roșit ușor obrajii, le-au dezlegat bine limbile. Doamna Ulieru tocmai făcea haz de fusta scurtă în care era Anca îmbrăcată, în timp ce-și tampona fața transpirată. - Dragă, dacă lăsai crăpăul în față, practic nu mai aveai nevoie de ea
ISPITA (15) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354213_a_355542]
-
acesta trecuse la un dans mai intim, mai de îndrăgostiți, lăsându-și capul pe umărul său, cu mâna aruncată tandru după gâtul partenerului. Își îndepărta din când în când capul și îl privea în ochi cu insistență, făcându-l să roșească de plăcere. Picioarele tânărului profesor au devenit nesigure, simțea un tremur ușor când corpul fierbinte al fetei se lipea provocator de al lui, mai ales când a simțit sânii pietroși ai acesteia lipiți de pectoralii săi, făcându-l să-și
CAP. II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1529 din 09 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353687_a_355016]
-
a văzut-o și zâmbind o întreabă unde sunt bidoanele. Le văzuse de fapt în mâna lui Ionel. Anica a tresărit trezită din cine știe ce gânduri și a dat să se întoarcă după ele. Dând cu nasul de Ionel s-a roșit până-n vârful urechilor și, cu un pripit „mulțumesc” a zbughit-o cu bidoanele în mână. Reamintirea fir cu fir a micii idile a făcut-o să se ducă la lada de zestre unde se afla trofeul cel mai scump ei
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN.-1- de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1573 din 22 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353938_a_355267]
-
Lefter au un efect distrugător asupra interlocutorului care se dovedește o femeie slabă, incapabilă să-i facă față. Ea rabdă supusă și înspăimântată reacțiile și vorbele violente ale soțului ei. Slăbiciunea ei se observă la nivel fiziologic: „se tulbura, se roșea, se-ngălbenea”, „simte un junghi în piept”, „tresare la zgomotul fiecărei farfurii sparte de parcă ar arde-o cu un bici de foc” și la nivelul limbajului în care se reflectă deja începutul de tulburare nervoasă: „Care jachetă? întreabă ea aiurită
PARTICULARITĂŢI DIAFAZICE ALE VORBIRII PERSONAJELOR DIN OPERA LU I.L. CARAGIALE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353031_a_354360]
-
conturi pe site-uri de socializare și de întâlniri, unde flirtează cu destul de multă ușurință cu persoane cvasinecunoscute. În plus el se sacrifică întotdeauna să fie mesagerul colegilor săi, atunci când se împart flori de 8 Martie în firmă, iar ea roșește ca în anii de liceu la cel mai discret compliment al domnilor. Cât despre șansa de a scăpa de reumatismul sentimental și de a redescoperi romantismul care i-a adus cândva împreună, lucrul acesta stă doar în puterea lor. Referință
ROMANTISMUL SE TERMINĂ ACOLO UNDE ÎNCEPE REUMATISMUL de MIHAI MANOLESCU în ediţia nr. 2242 din 19 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354158_a_355487]
-
de pe scaun și cu pași fermi se îndreptă către intrare. - Bună ziua, se auzi o voce subțirică, cunoscută. Emanuela intră în living aruncând priviri curioase în dreapta și în stânga. Profesorul se uită galeș la ea, zâmbind, ceea ce o făcu pe Brigitte să roșească de ciudă. - Bună ziua, domnule profesor, spuse eleva cu o nuanță de bucurie în glas. Mă scuzați că și astăzi la ultima meditație am întârziat ca de obicei. Nu știu de ce se întâmplă de fiecare dată așa, cu toate că mereu mă străduiesc
ROMAN, CAP.XVIII -FRISOANELE OLIMPIADEI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1076 din 11 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/354582_a_355911]
-
normale, accesibile chiar. - Sunt șanse de reușită? - Dacă se corectează cinstit, eu cred că da. La punctaj egal se are în vedere interviul și comisia m-a felicitat acolo... - Te felicit și eu!... Sincer, să știi! a mai adăugat Cristian roșind pentru gândul și impulsul ce-l avusese în acel moment. - Mulțumesc și iar mulțumesc că mi-ai spus despre postul acesta! Încă mă simt datoare față de tine.... - Ei, cu aceste cursuri te-ai achitat... - Dacă peste trei zile sunt prima
PRIN LABIRINTUL VIEŢII (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 510 din 24 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/347045_a_348374]
-
că mi-ai spus despre postul acesta! Încă mă simt datoare față de tine.... - Ei, cu aceste cursuri te-ai achitat... - Dacă peste trei zile sunt prima pe listă, dau o înghețată! l-a întrerupt fata privindu-l în ochi și roșind. - Pe care o voi accepta cu multă plăcere și... te pot invita undeva? îndrăzni și el după o clipă, șovăind. Întrebarea a sunat cam ciudat în mintea Adrianei și a avut, pentru moment, impresia că sună alarma ei interioară s-
PRIN LABIRINTUL VIEŢII (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 510 din 24 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/347045_a_348374]
-
tandrețe, uneori stângace, dar cu atât mai mult plăcute mie. Îl citesc dintr‑o privire, ca pe o carte deschisă. Cel mai mult, îl citesc în ochi. Omul ăsta nu știe să mintă, iar când gafează puțin, ca orice bărbat, roșește și se uită‑n pământ ca un copil cuminte. Oare a vorbit serios, ori a fost amețit de câtă dragoste am făcut? Chiar vrea să se însoare cu mine? Abia a intrat și el la facultate și acum își ia
CHEMAREA DESTINULUI (22) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 300 din 27 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356991_a_358320]
-
cu Alina și mi-a făcut semn să mă apropii de ea, am înțeles în ce probleme intrasem de bună voie și nesilită de nimeni: -Ea este fetița dspre care v-am vorbit! le-a spus unor instructori. Începusem să roșesc de placere și de emoție; deci talentul meu o interesase. Nu bănuiam că mă așteptau alte poezii cu partidul și cu țara, pe care trebuia să le pregătesc pentru festivitatea focului de tabără. De învățat, le învățam, dar problema era
GLORIE COPILĂRIEI VIII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357088_a_358417]
-
a spus Matei. -Nu am scris nicio scrisoare până acum, i-am răspuns emoționată mai ales de privirea curioasă a Cameluței. Când ne-am ridicat să intrăm în sală, pentru că începeau premierile, aceasta mi-a șoptit: -Matei te iubește! Am roșit de plăcere și spre mirarea ei, de data aceasta i-am răspuns: -Cred că și eu! În ziua aceea totul mi-a mers de-a-ndoasela. Am fost strigată la premiul trei. M-am simțit mică și proastă și numai după ce mi-
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
aleg și mângâierile de tată și de mamă, sperând ca într-o zi vor sosi și mângâieri de pe alte tărâmuri ... -Mângâierile acelea, prințesă, vin cu timpul și au culoarea roșie aprinsă, de fapt galbenul se închide într-atât, până se roșește și vibrează și respiră adânc, geme de atâta frumusețe, se înclină în fața focului, vulcanului și a frunzelor de toamnă ... în fața fierului înroșit în foc, care trebuie format, în fața magmei care curge să facă pământul roditor, sacrificând sate, vieți ... O, culoarea
LECŢII DE VIAŢĂ PENTRU PRINŢESĂ CE ÎNSEAMNĂ CULORILE, ÎNVĂŢĂTORULE? PARTEA II. de SUZANA DEAC în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357410_a_358739]
-
Și zâmbesc, goală, Cocorilor. Am atâta fericire în suflet Încât ți-aș putea da și ție să bei... Vrei? Dar tu stai ascuns la fereastră Sub perdeaua cu falduri de vânt. Nu te văd. Dar te știu. Mă privești Și roșești Dojenitor De nebunia mea... Referință Bibliografică: PRIMĂVARĂ / Mariana Bendou : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 429, Anul II, 04 martie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Mariana Bendou : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
PRIMĂVARĂ de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 429 din 04 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357928_a_359257]
-
de clasa a doua, Adriana revedea mintal întregul film al traseului acelei zile. Toate au decurs după cum i-au fost speranțele și așteptările. Doar episodul întâlnirii cu Sergiu i-a lăsat un gust amar. Amintindu-și întâlnirea cu el a roșit și simțea cum îi ard urechile de rușine și mânie. Fără să vrea s-a întors în timp, la perioada în care au fost prieteni... Se îndrăgostise sincer de Sergiu și aștepta cu înfrigurare fiecare întâlnire. Nu neglija studiul și
PRIN LABIRINTUL VIEŢII (1.) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 508 din 22 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358215_a_359544]
-
în citate Rostite cu delicatețe Sunt cala plină de mândrie Ce mă înalț cu fruntea-n vânt Sunt floarea care miri îmbie Să se unească-n legământ Sunt un bujor timid prin lume Din tufă ridicat sfios Sunt floarea ce roșesc la glume Pentru că sunt un rușinos. Sunt floarea soarelui semeață Ce fură dragostea ușor Sunt floarea care-n dimineață Sărută soarele cu dor Sunt gladiola elegantă Și plină de sinceritate Sunt floarea fină și pedantă Care iubește-n libertate Sunt
EU SUNT... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 503 din 17 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358415_a_359744]
-
Estera să sufere. Ce animal mai sînt! își zicea el, spășit. Dar amintirea Florei îl făcea să tresară de excitare. Doamne ... Trăirile romanțioase se banalizau odată cu trecerea timpului. Și Flora se liniștise. Un băiat o fluierase pe stradă și ea roșise de emoție. 30 MINIJUPA E PREA SCURTĂ PENTRU PURITANI Dintre toate cuplurile de îndrăgostiți vestite, pe care oamenii și le alegeau drept modele, Spencer Tracy și Katharine Hepburn i se păreau Florei a fi cei mai frumoși. Douăzeci și șapte
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 29-31 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 506 din 20 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358407_a_359736]
-
și i le-a sărutat, ștergându-i fața cu buzele lui. Ea plutea de fericire. - Nu mai sunt amețită de la șampanie..., acum mă amețești tu, dragule! Hi! Sunt goală! Nerușinatule! De ce te uiți la mine așa...? a exclamat ea deodată, roșind. A alergat în pat și s-a acoperit, încercând să se îmbrace sub pătură. El s-a întors cu spatele, râzând cu poftă. A așteptat-o și au plecat în bucătărie liniștiți. Li se făcuse foame... ... Se deschisese anul de
DARUL DE CRĂCIUN (5) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 350 din 16 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357980_a_359309]
-
le îmbracă apoi într-o feerie de culoare. „Prin sălcii vântul se frământă./ La nesfârșit fixându-și straiul/ Ca fata, ce de mijloc frântă,/ Își bate rufele cu maiul.// Deposedat, se-mpleticește,/ În propria-i intimitate,/ Ca fata ce, pălind, roșește,/ C-o prinzi cu poale suflecate.// Ca salcia ce nu mai scapă/ De vânt, prin vânturi despletită./ Stă fata, pân`la brâu în apă,/ Și mă tot duce în ispită.” Poeziile de dragoste ocupă un loc însemnat în creația autorului
ADRIAN ERBICEANU: „PRINTRE SILABE” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358036_a_359365]
-
pe care nu l-a pierdut încă. Și acum văd cum i se lumina privirea când “el”, prietenul ei de-atunci, se apropia de ea ... Întorceam eu capul, în altă parte, făcându-mă că nu-i văd ... pentru că ea se roșea toată, ca și cum intimitatea aceea nevinovată ar fi putut fi „profanată” de curiozitatea trecătorilor. Un cuplu frumos, plin de înțelegere și dragoste...și așa o cruce grea. Cine s-ar fi gândit că Vremea le va aduce, pe lângă bucurii, și atâta
“CE STRANIU LUCRU ... VREMEA!” de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 512 din 26 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357586_a_358915]
-
Și stânca dezgolită de veșmânt. Se umflă valuri, se-nfioară zarea Se sparg tăceri și liniști de mormânt Când doar lumina, limpede-n cuvânt, Alină dor din dor, rostind chemarea Celui ce ești, acelei care sunt... Privindu-mi ochii, obrajii ce roșesc, Tâmple ce ard mocnit, sub păr cărunt, Culege-un braț de maci care șoptesc Că-ți sunt aproape, departarea-nfrunt, Și că iubind mă-nveți ca să trăiesc! Limassol, Cipru, sfârșit de mai 2012 Referință Bibliografică: Sonetul dorului / Georgeta Resteman : Confluențe
SONETUL DORULUI de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 515 din 29 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358713_a_360042]
-
poporului să se apropie de Iisus, acuzându-L de vrăjitorie, de impostură, de sperjur, de blasfemie, condamnându-L și judecându-L pentru greșeli închipuite, inventate sau scornite de ura lor. După ieșirea iudeilor din captivitatea babilonică liderii lor religioși erau roși de ambiția de a reface teocrația poporului „ales” al lui Iehova. Ei se pretindeau zeloși legii mozaice, literei ei, fără a o împlini practic în spirit. Pentru a „drege” acest fariseism păzitorii legii și spre a câștiga sprijinul poporului și-
PAŞTELE DREPTMĂRITORILOR CREŞTINI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 855 din 04 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344587_a_345916]
-
neliniștea lui. - Dar asta e meseria mea, zise ea cu un orgoliu senin, știai de la început. Nu ți-am ascuns nimic. - Nu te-am văzut însă în această postură nici măcar în intimitatea noastră. Cum te poți arăta lumii fără să roșești? Nu ți-e jenă nici un pic? - Nu, arăt doar ceea ce am mai frumos, ceea ce mi-a dărut natura. Nu fac sex. nu-mi arăt locurile intime, pozez și pentru asta sunt plătită. *** A urmat un nou sezon uscat. Locuiau separat
ŞI PROŞTII AU DILEME de HARRY ROSS în ediţia nr. 1236 din 20 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344711_a_346040]
-
nepotolita dorință de a ne linge buzele ce au gustat din dulcea miere a iubirii. În sfârșit, a sosit și clipa când nuntașii ne-au urat “Noapte bună”, urare însoțită de tot felul de glume deocheate care ne făceau să roșim și iată-ne acum, singuri-singurei, cu geamurile bine obturate, pentru ca nicio privire indiscretă să nu ne tulbure clipele de intimitate. Inimile noastre au început să bată mai tare, o mare emoție ne-a cuprins pe amândoi. Eram pentru prima dată
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1226 din 10 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350689_a_352018]
-
tocmai când ea se așeza și le trecea unul peste celălalt. Cum fusta era trasă mult în această poziție pe pulpele goale și frumoase, ochii avocatului s-au mărit peste măsură, pupilele i-au strălucit și obrazul i s-a roșit puternic. „Mamă, doamne, ce minunăție de picioare! E frumoasă rău tipa, dar... nu știu, nu am văzut dacă are verighetă. Cred că e de vârsta mea ori mai mică și, dacă i se zice domnișoară pe aici, înseamnă că....” - Ce
SUB IMPERIUL FRICII (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358797_a_360126]