4,067 matches
-
cu o mână un ziar pe fereastra Închisă și a Întins-o pe cealaltă după bani. Nimic, mai cu seamă că nu știu unde bați. — Îți Învârți părul pe-un deget, Îți freci nasul și te stăpânești cu greu să nu-ți rozi unghiile pentru că știi c-aș băga de seamă. Pe deasupra te mai și-ncrunți, de parc-ai fi complet zăpăcită. Aș zice că singurul lucru pe care-l comunici e că minți. Nu-i nevoie de-un antropolog ca să facă asemenea
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
vreo douăsprezece persoane În baraca de lemn și de tablă din fundul curții formate de câteva alcătuiri șubrede, care se afla la Începutul unei Întinse mahalale de după Kebon Jeruk, unde casele, construite mai degrabă din lemn decât din tablă ondulată roasă de rugină, păreau să mai reziste de-a lungul anotimpului ploios, poate chiar și În următorul. Mai adânc În labirintul acela, dincolo de drumurile asfaltate și de apa curentă a orașului, locuințele erau o cârpăceală de rămășițe recuperate, butoaie de păcură
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
a uitat În jur cu atenție. Mai cu seamă de când cu tulburările astea din toată țara. Oricum, fișa lui medicală lipsește. Nu știu de ce. Nu pot nici măcar să vă spun de ce suferea. — Dar știți sigur că n-a murit... Cantik rodea coada unui creion În vreme ce dădea ultimele foi din alt dosar. — N-am idee, Îmi pare rău! Cum să vă spun, la noi ajung adesea persoane ale căror fișe medicale sunt confidențiale. Dacă prietenul dumneavoastră era o persoană importantă... Ei bine
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
chiar așa de rău. Mă simt, cum să zic, normal. Bănuiesc că trebuie să mă obișnuiesc. — E teribil cum se petrec lucrurile astea, nu i așa? a râs Margaret. Felul În care unele lucruri devin acceptabile peste noapte. Z Își rodea unghiile Încruntată. — Ciudat e că par mai mult decât acceptabile, par aproape frumoase. A Întors capul spre Adam și i-a Întins cealaltă mână. El i-a strâns-o cu amândouă, dar n-a spus nimic. 33 — Johan, unde te
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
scape un oftat slobozit cu zgârcenie. Împietrită lângă ușă, Carmina ședea cu respirația tăiată, avea o ușoară senzație de ireal. Rosti mecanic cinci vorbe, uimite, de a căror stupiditate se miră singură, și mult timp după aceea aveau s-o roadă, s-o obsedeze, să vrea să-și închipuie că nu le-a rostit niciodată: Tu ai fost la mare! Ovidiu i-a răspuns la fel de simplu: Da, am fost. El deja căpătase curaj, naivitatea vorbelor ei l-au făcut să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
e pierdut și nici nu ai nevoie de memorie, doar locul, ce e în jur te înghite, asamblează ca o piesă într-un puzzle, suntem legați în serie când ajung aici, cam atât mai știu din fizică, nu mă mai roade graba lucrurilor care trebuie făcute, nu trebuie făcut nimic, doar existat la modul privirii, urechii... ce tare a obosit sufletul meu și ce de minciună sleioasă, pe surâs strâmb din chip strâmb, umbli cu mocirla în jur și pe ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
A păstrat mai ales amintirea articolului despre istoricul de artă, urma el, Șir Nu-știu-cum... cel cu două nume de familie. — Șir Robert Digby-Sisson? — Da, despre el e vorba. Ați făcut comentarii ireverențioase în legătură cu unghiile lui Lady Digby-Sisson. — Soția dumneavoastră își roade unghiile? îl întreba Fanny pe un ton cât se poate de neutru. — Nu, răspunse Adrian. Pur și simplu n-a vrut să riște să apară în articolul dumneavoastră într-o paranteză la fel de ireverențioasa. S-ar zice că nu prea va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
c-ați renunțat atât de ușor, spuse ea. Adrian trase adânc aer în piept. — Vreți să spuneți cum de-am putut renunța la nesfârșitele ceasuri de singurătate pe care le petreceam holbându-mă la o coală albă sau pe fereastră, rozând capătul pixului și încercând să creez ceva din nimic, să dau viață unor fapturi lipsite de-o existența anterioară, să le dau nume, părinți, studii, haine, averi... să trebuiască să hotărăsc dacă au ochii albaștri sau căprui, părul lins ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
moară fără noroc taie cu aripile ei luna, când un bărbat cu ochii verzi și cu cămașa albă cu floricele își alungă calul peste drumurile pustii. Strânge căpăstrul și încruntă sprâncenele și se vede că-i om rău, după cum își roade mustața și după cum sparge zările tot una cu calul în spume. La ,,Moara cu noroc”, banii curg valuri și mâinile care tremură și-i pipăie nu mai sunt curate și aspre, căci între galbeni și om se strecoară o umbră
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
de a da glas sentimentelor și Îl Îndemnau să creadă că doar o faptă anume ar putea răsplăti pe de-a-ntregul bunăvoința gazdelor sale. Și gândul faptă se făcu. Dar fără Încuviințarea sa: pătura cu care era acoperit, verde și roasă până la urzeală, Încât semăna mai degrabă cu o pânză de sac, Începu să se Înalțe puțin câte puțin deasupra pântecelui său: ca un palmier În deșert, șopti Amalia, ca o pagodă, ba nu, ca o catedrală, ca Turnul Ștefan, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
lumină căci un gând bun Îi Încolți În minte: lor le va Închina această călătorie cât și discursul de adio pe care urma să-l improvizeze. Deschise ușa balconului În aplauzele mulțimii. 37. Gheretă visa că un șoricel albastru Îi rodea de zor un călcâi. Se trezi lac de sudoare. Se descălță În grabă și Își cercetă cu atenție piciorul. Ciorapul era Într-adevăr spart, dar pielea era nevătămată. Nici urmă de dinți. Doar un miros discret de năsal. Farmacistul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Casa, bine iluminată de un bec cu halogen, era mai degrabă joasă, cu patru geamuri cu obloane verzi, de o parte și de alta a unei porți În zid. Tencuiala galbenă căzută În câteva locuri lăsa să se vadă cărămida roasă de igrasie. Pe poartă, prins În cuie de pantofar, era un afiș. Părea o planșă copiată după un manual de anatomie al unui Versalius local, secondat de un Titian expresionist. Mai interesant decât corpul uman, Înfățișat În desen Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
locurile din Naxos pe care nu le vizitaserăm încă. — Nu mă simt bine, am zis. Vocea mea părea groasă și stranie, ca un sunet care țâșnește dintr-o bulă de aer, într-un loc adânc și ciudat. — Știu, zise Clio, rozând pixul, fără să ridice privirea. Ăsta-i efectul pe care-l are și asupra mea. Se referea la Paul Auster - citeam Inventarea singurătății. — Clio, am zis, vrând să încep o propoziție, dar rămăsesem fără cuvinte. Ea puse ghidul jos și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
-n jurul cuverturii, cu capul ferit de lumina electrică, așa încât doar o ureche, pielea albă a cefei și-un omoplat ieșeau la iveală. S-a mișcat puțin când am închis ușa și am observat breteaua sutienului ei negru, franjurat și ros de purtare pe spatele alb. Mi-am frecat fața cu palmele. Ca și despre majoritatea lucrurilor din lumea asta nouă, agitată, nu știam prea multe despre femei. Ian motanul dormea pe pernă lângă ea, torcând. Pe fața lui era întipărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
temeam pentru viața mea. Încercam să-mi ascund urmele conceptuale după o perdea de fum alcătuită din coduri și texte, fugind dintr-un oraș în altul. — Pista pe care Eric a folosit-o ca să te găsească? — Da, dar nu dădea roade și eu nu mă puteam mișca destul de repede. Eric m-a ajutat să strâng materiale pentru a construi o capcană. Am ajuns la o ușă din peretele de cărți. — El mi-a salvat viața. Din cauza asta s-a supărat așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și-l culcé jos, În pédure, și-l mésuré cu pasul. Era un lemn de optsprezece pași, drept și frumos, pe care Nicolai Arsenievici Îl duse În spinare cu greu, céci era verde. Îl apésa pe oasele umérului și-i roase puțin pielea, și-i Înroșise gîtul. Un lemn de frasin de optsprezece pași, pe care Nicolai Arsenievici Îl duse În ogradé și-l trînti dupé casé. Era un lemn bun pentru o scaré mare. Șasa se Întorsese de la școalé, lué
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
sînt cele mai multe lécrémioare și știu și ciuperci, si un copac gros. Dacé mergi cu mine pîné la pîni, am sé-ți arét unde se culcé porcii mistreți, dar eu nu i-am vézut niciodaté. Pe-acolo trec și céprioarele, si veverițele rod nucușoarele de la pîni. Ai vézut vreodaté un cucuruz de la pîni? - Am vézut desenat. - Dacé vrei, putem sé strîngem un sac Întreg de cucuruji de pîn. Acolo vin și veverițele și ménîncé. Dacé avem un sac la noi, o prindem În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
pentru o clipé. Chiar dacé stétea mai mult pe umerii tatélui și prea puțin pe jos, simțea cum de la célduré o rod sandalele. Oricît de moale ar fi fost pielea sandalelor ei atît de mici În timp ce le béléngénea, curelele au ros pielea cea umedé a gleznelor și că sé nu o usture, Sophie și-a scos sandalele și le ținea În mîné. Printre degetele ei mici de la picioare, atunci cînd se agéțau În ierburi, rémîneau frunze uscate și spice de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
cé-s iepurii lor, pentru cé n-au semn. Și-o sé ia toți iepurii. Se sprijini cu mînă de streașina joasé, unde era cușcă și-și rezemé fruntea pe mîné. Erau amîndoué grase și una țopéia prin cușcé, iar alta rodea un pépușoi. Însé nu se vedea sé-și smulgé puful. Ei, fetele, vé mut la casa voastré, gîndi Nicolai Arsenievici și dupé aceea, cînd gîndul pérea cé se scursese și se creé o pauzé În mintea lui Nicolai Arsenievici, Nicolai Arsenievici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
de Mihai Viteazul Și asta îl scoate din sărite. Cîinele meu a învățat să nu-mi mai calce florile, să nu se mai lase sedus de rufele puse la uscat, să nu-mi mai sfîșie mănușile, să nu-mi mai roadă papucii. Dar curcanul îl "indignă". Latră și latră și latră. E cum ar trece cu ghearele pe clapele nervilor. Ta-Nooo, gata, hai încoace te rog! Ei, dacă mi-s rugat, vin. Nu'z dai seama ce ridicoli sîntem cînd ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Mă gîndesc să mă angajez cîine de circ, să-mi capăt bucata de carne fiartă: io știu să număr! Și, strîngînd din ochi a jele multă: Ce-ai să faci cu mine, prea așteptata mea scriitoreasă, cînd am să fiu ros de boală și de purici? O să-mi dai numai o foaie de varză? Am să-ți cumpăr zgardă Select Club și gata, efect garantat. Mă bagatelizezi și te bagatelizezi. Dacă nu înțelegi asta, ești pierdută. Da, e ridicol, sînt ridicol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
din crengile zarzărului, din vișin, din măr, din nuc, spre bidonville: casele cu pereții acoperiți cu tablă galvanizată, construite pe-un teren rămas fără proprietar. În curtea fără gard, exact ca-n filmul lui Kusturica, Pisică albă, pisică neagră, porcii rod dintr-un Trabant. Pe noi ne rup cîinii în bucăți și Iliescu se pupă cu babele la Cotroceni, zice, judecînd după hainele uzate și după ghetele și mai uzate, un disponibilizat. Eu i-aș otrăvi pe toți, pe toți i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
atmosferă, fremătau casele de păianjen de sub fotolii, tremurau faldurile draperiilor de catifea de atâta râs multicolor al tuturor lucrurilor din jur, râdeau de râsul lor și perdelele de la ferestrele zidite, râdeau mușchii de la peretele din casa ce începuse să se roadă de se-auzea de sub tapet măcinarea lui implacabilă din care timpul mușca de peste 200 de ani căsoaia aceasta, cândva han cu cuhne, beciuri cu arcade și firide, cameră pentru dormit al negustorilor în tranzit, al celor certați cu legea, al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cam cât gestează fătul în raiul lichid, cele prăfuite să înlănțuie pe cele aurite de belciugele cuhnilor, beciurilor și hrubelor fostului han, acum citadelă a timpului care-și păstra tăcută moartea în pereți și moartea era mai vie ca oricând rozând încet fără să se grăbească din pereții de cărămidă întăriți cu ciment și var, anual proptiți cu popi de fag pentru susținerea vreunei coaste șubrede, fără să se ocolească acoperișul îmbrobodit la 10 ani cu țigle noi, uluci și burlane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
violent pe sub streșini, printre ulucile gardului, prin hornurile casei, talgerele nu se aud, timpanul, cât este el de puternic, e acum slab, ceva, fie instrumentul e neacordat, fie o notă s-a dus la culcare obosită, o căuta pe podelele roase de pașii mei, ea zace strivită, reanimarea ei înseamnă amputarea drapelului ei, ceea ce înseamnă falset și El mă poartă și-mi arată un falset, rătăcind pe lângă noi, având vina de a fi falset, nu el și-a propus-o, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]