1,365 matches
-
Nu am conștientizat lucrul acesta nici o clipă. Nu vedeam întunecat. Aveam pupilele contractate. Mi-au pus perfuzie imediat și m-au internat. M-au dezbrăcat până la piele, m-au băgat în baie și m-au îmbrăcat cu un fel de robă. Nu aveam lenjerie intimă și mă simțeam ciudat. Am sunat-o pe soția mea să-mi aducă schimburi de acasă, dar ea deja plecase la karaoke, nu era (râde). Fiica mea muncește în apropiere, dar stă în cămin. Am sunat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
întrebă muscalul, fără să-și întoarcă fața imberbă. Niciodată, răspunse sec Filip. Gerul se înmuiase și nu mai era frig. Vălătuci mari de ceață secreții nocturne ale lagunei înfășurau molatec birja, decupând statura masivă a scapetelui Nikolai, drapată într-o robă de catifea vișinie. Șoldurile lui prea mari și efeminate, care se legănau în ritmul monoton al trapului, se continuau fără talie cu bustul și umerii prea mici. Urma apoi o ceafă groasă, care se prelungea cu un cap mic și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
și domine. 17 august 2004 N-AM CERȘIT SĂ URC SPRE GLORII Nu cu șpagă sau plocoane, Ori supliciu de canoane, Nici prin mijlociri de fuste, Azi mai scurte și înguste; Nu prin lovituri de tobă Ori prin ligușiri de robă; Nu prin umblet prin saloane Ori prin lacrimi de cucoane; Nu printr-un potop de vorbe Ori amestecat de ciorbe; Nu cu sunet de trompetă Ori sugestii cu pipetă, Am scris ce-am scris. Unii nu cred. Am scris că
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
se aflau pe pereți portretele tuturor regilor Portugaliei - și aici năvălește tineretul, dornic de a lichida într-un fel sau altul, cu relicvele trecutului. Portretele sunt împunse cu săbiile și găurite de gloanțe. Iar în altă sală, unii studenții găsesc robele profesorilor de la Teologie, arhaicele veșminte negre sunt sfâșiate în bucăți - pentru a se pune odată capăt acestei medievale superstiții, care este studiul Teologiei, - Oliveira Salazar nu participă la entuziasmul dezordinii. Politica încă nu-l interesa. Calm, modest, cumpătat - aștepta cămăruța
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
întrebă muscalul, fără să-și întoarcă fața imberbă. Niciodată, răspunse sec Filip. Gerul se înmuiase și nu mai era frig. Vălătuci mari de ceață secreții nocturne ale lagunei înfășurau molatec birja, decupând statura masivă a scapetelui Nikolai, drapată într-o robă de catifea vișinie. Șoldurile lui prea mari și efeminate, care se legănau în ritmul monoton al trapului, se continuau fără talie cu bustul și umerii prea mici. Urma apoi o ceafă groasă, care se prelungea cu un cap mic și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
toată distanța de vârste dintre noi, lăsând chiar impresia unei bucurii personale pe care prezența mea i-ar fi prilejuit-o. Nu eram nou pentru el, mă cunoscuse în primăvara anului anterior, în 1945, când îmbrăcat pentru prima dată în roba magistraturii (împrumutată atunci de la unul din judecătorii tribunalului, anume pentru solemnitatea ce urma), depusesem în fața lui și a întregului corp jurământul profesional de care conștiința mea urma să fie legată, ca și cum absența legiuitului jurământ ar fi obnubilat conștiinței funcționalitatea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
-i interesau, se luminau basmele din O mie și una de nopți, melodiile seraiului, fumul narghilelelor. Apoi, în contratimp cu vorbirea dumneavoastră însoțită de gesticulații molatece, înfățișarea de senator roman, prin chipul croit din linii precise, părul tuns foarte scurt, roba ce vă atârna pe umeri, jurământul meu din primăvara anterioară acelui an, căldura insuportabilă și modul solemn și prietenesc în care m-ați întâmpinat, crucifixul de pe biroul dumneavoastră dinaintea căruia, întâmplător, mă aflam, toate, aici, la porțile Orientului, păzind latinități
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
se șterse, în timp ce tatăl meu prinse un post de radio ce transmitea o muzică orientală, tărăgănată și tristă. 22. Condicile tribunalului erau îmbâcsite de procese, curgere fără sfârșit, sălile pline de oameni, împricinați, inculpați, martori, gură cască, iar noi în robele noastre negre, prezidând această varietate tristă, de zeci de ani aceeași, ultimii purtători la scenă deschisă ai principiilor revoluției franceze, ce păreau să se clatine în bătaia vântului capricios al vremii. De pe podiumul de judecată, în timp ce avocatul vorbea și vorbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
cel mai vizibil decor. Mi se pare chiar firesc, pentru ceea ce urmează. Niciodată n-o să se joace o piesă de Shakespeare în costumația și decorul unei piese de Ibsen, și invers. De asta o dată cu plecarea noastră s-au desființat și robele. Mulțimile vor crede că totul s-a schimbat, când în realitate totul va rămâne la fel ca acum, mai cu seamă principiile. Așa presupun. Măcar în aparență. Niciodată Codul Civil nu se va suci, sunt unii care acuză Codul Napoleon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
noua situație în care se afla. El, continuând să zâmbească, mă luă de braț, și mergând alături îmi spuse: - Nu mi-a fost ușor. Principalul este detașarea... Dar asta se învață cu trecerea vremii. Eu am avut timp... Odată cu lepădarea robei, a încetat pentru mine o lume, nu în care am trăit, ci în care am gândit. Nu înțeleg nici acum de ce n-a mai fost nevoie de oamenii acelei gândiri. Am fi fost fără îndoială de folos pentru că totdeauna buna-credință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
se spunea), era același cu cel ce secătuia viața însăși, complexitatea, strălucirea relațiilor umane. Era ca și cum respirația societății se prinse izgonită de o piază rea. Mai era sectorul codului penal cu furtișagurile, escrocheriile lui, nimicniciile vieții omenești, lăturile valului dintotdeauna. Roba de pe umeri ne fusese smulsă de mult, destinul părea să fi fost în felul acesta conștient că urma să prezidăm cenuși. Lumi buimăcite își cerșeau bruma de dreptate, câtă mai rămăsese de partea lor, cu ochii ațintiți spre dreptatea răpită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ziua aceea întreaga istorie însângerată și glorioasă a dinastiei din care făcea și el parte, până la nașterea lui, cu doi ani în urmă. Eu mă aflam la câțiva pași distanță, de cealaltă parte a sublimei porți, înveșmântat într-o lungă robă din mătase stropită cu aur, citind și recitind poemul pe care trebuia să-l declam în fața suveranului și pe care fusesem nevoit să-l alcătuiesc când eram pe mare, între două momente de amețeală. În jurul meu, mii de soldați, funcționari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
aplecat deasupra mâinii auguste, pe care am sărutat-o. Selim purta pe deget un inel din argint, cu o lucrătură grosolană, dăruit, mi s-a spus, de către un astrolog. Când m-am ridicat, un paj m-a înveșmântat într-o robă lungă din păr de cămilă, apoi m-a poftit să-l urmez. Întrevederea se încheiase. Discuția putea începe, într-o altă încăpere, cu consilierii. Abia de am participat. Rolul meu era acela de a reprezenta, nu de a negocia, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
florentinilor datorându-li-se tot ce se face mai bun în toate domeniile. Parcă auzeam vorbind un fasiot! Când am ajuns în Piazza della Signoria și când unul dintre oamenii de vază, ceva mai în vârstă și îmbrăcat într-o robă lungă, s-a apropiat de Giovanni spre a schimba câteva vorbe cu el, un grup de persoane a început să scandeze: „Palle! Palle!“1, strigătul de adunare al celor din familia Medici, la care însoțitorul meu a răspuns printr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Un episcop a venit să-l tragă de mânecă fără menajamente: — Sanctitate! Sanctitate! Sosesc! Au să vă ucidă! Papa era îngenuncheat. S-a ridicat și a început să alerge spre coridorul care duce la Sant’Angelo, episcopul ținându-i poala robei ca să nu se împiedice. În goana sa, a trecut prin dreptul unei ferestre, iar un soldat imperial a trimis o salvă în direcția lui, fără ca totuși să-l nimerească. — Veșmântul Vostru alb e prea vizibil, Sanctitate! îi spuse însoțitorul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
nu va sta niciodată, niciodată, pe tronul Fatehpurului. Nu vă puteți calma? zice De Souza alarmat. Diwan-ul începe să se agite. Se uită după nabab, care pare să fi dispărut. Trecând prea aproape pe lângă claia de haine, acoperite cu o robă, în care e înveșmântat De Souza, se trezește că-i zboară fiola cu prafuri din mână. Hei, ne-ai vărsat cocaina! Imelda (chiar așa, Imelda?) n-are chef de astfel de glume. Își scoate pantoful din picior și țintește (vai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Bridgeman se dă la o parte din calea ei, dar pentru o secundă ea îl privește în ochi. Ochi albaștri. Lumea lui devine dintr-odată un sirop, se mișcă mai încet. Fata poartă rochie de vară, iar peste ea, o robă de student. Pe cap, are o pălărie de pai cu flori galbene de mătase în jurul creștetului. Îndreptându-se spre Cornmarket, el își dă seama că e frumoasă și în minte i se conturează ceva care-i produce trăiri stilizate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
l-a folosit cândva pentru observațiile sale legate de limba engleză. El și profesorul Chapel nu vor fi singurii membri ai expediției. Într-o seară, este invitat să cineze la Colegiul Jesus cu noii săi colegi, doctorii Morgan și Gittens. Roba sa scurtă de student face o impresie proastă alături de robele ample ale celor doi, care stau cu capele plecate, să nu piardă vreun cuvânt de laudă. Cinând cu cei doi maeștrii, Jonathan se simte nesigur, lasă privirile în jos spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
engleză. El și profesorul Chapel nu vor fi singurii membri ai expediției. Într-o seară, este invitat să cineze la Colegiul Jesus cu noii săi colegi, doctorii Morgan și Gittens. Roba sa scurtă de student face o impresie proastă alături de robele ample ale celor doi, care stau cu capele plecate, să nu piardă vreun cuvânt de laudă. Cinând cu cei doi maeștrii, Jonathan se simte nesigur, lasă privirile în jos spre mesele lungi ale refectoriului, observând privirile celorlalți studenți care vorbesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
au strâns încet cercul. Gărzile imperiale îl urmau pe fiecare dintre prinți. În vârful celui mai înalt deal stătea tatăl, călare pe un cal negru. Îi urmărea cu privirea pe cei doi fii preferați. Hsien Feng era îmbrăcat cu o robă din mătase violet, iar prințul Kung era în alb. Kung șarja înainte și înapoi. Animalele cădeau una după alta în fața săgeților sale. Gărzile aclamau. La prânz, sunetul trompetei îi chemă înapoi pe vânători. Prinții prezentară pe rând tatălui lor animalele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
sale. Gărzile aclamau. La prânz, sunetul trompetei îi chemă înapoi pe vânători. Prinții prezentară pe rând tatălui lor animalele pe care le răpuseseră. Prințul Kung avea douăzeci și opt. Chipul său frumos era zgâriat de gheara unui tigru. Din rană curgea sânge. Roba sa albă era pătată. Zâmbi de încântare, știind că se descurcase bine. Veniră și ceilalți fii. Îi arătară tatălui animalele legate sub pântecele cailor. — Unde este Hsien Feng, cel de-al patrulea fiu al meu? întrebă tatăl. Fu chemat Hsien
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
se descurcase bine. Veniră și ceilalți fii. Îi arătară tatălui animalele legate sub pântecele cailor. — Unde este Hsien Feng, cel de-al patrulea fiu al meu? întrebă tatăl. Fu chemat Hsien Feng. El nu purta nimic sub burta calului său. Roba lui era curată. — Tu n-ai vânat. Tatăl era dezamăgit. Fiul îi răspunse așa cum îl învățase profesorul: — Umilul tău fiu n-a putut să omoare animalele. Asta nu pentru că am nesocotit ordinul Majestății Tale sau pentru că mi-a lipsit îndemânarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
la judecătoria locală. Sunt nervoasă, dar hotărâtă. Îi anunț gărzii scopul vizitei și sunt condusă la un birou din spate, într-o cameră mare. Coloanele, mesele și scaunele sunt decorate cu țesătură roșie. Un om cu barbă, îmbrăcat într-o robă roșie, stă în spatele unui birou mare din lemn roșu. Pe birou se află o bucată dreptunghiulară de mătase galbenă. E un exemplar al decretului imperial. Mă îndrept spre bărbat și mă așez în genunchi. Îmi spun numele și vârsta. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
fost construită în 1420. E făcută din cel mai tare lemn. Deasupra porții, sus pe zid, e un foișor din piatră. Răsare soarele. O companie a Gărzii Imperiale iese pe poartă. Este urmată de un grup de eunuci îmbrăcați în robe. Unul dintre eunuci scoate un registru și începe să ne strige numele cu voce ascuțită. E un bărbat înalt, de vârstă mijlocie, cu trăsături de maimuță, o pereche de ochi rotunzi, nas plat, gură până la urechi cu buze subțiri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
-și trimită în fiecare an băieții în capitală. De la Fann Sora cea Mare am învățat să identific statutul eunucilor după felul în care se îmbracă, iar acum a venit vremea să-mi folosesc cunoștințele. Aceia care dețin poziții înalte poartă robe din catifea împodobite cu bijuterii fine și sunt serviți de ucenici. Ei își au propriii preparatori de ceai, croitori, mesageri, contabili, soții și concubine simbolice. Ei adoptă copii care să le ducă mai departe numele de familie și cumpără proprietăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]