4,815 matches
-
proces, care a dus la crearea românului românesc, ce, apărînd din 1920 încoace, nu putea fi decît modern. Lovinescu, apoi, de prin 1928, noua generație de mari critici interbelici (Cioculescu, Călinescu, Pompiliu Constantinescu, Perpessicius, Vl. Streinu) stăteau de veghe iar romancierii, ei înșiși, precum Camil Petrescu, M. Eliade, Sebastian, Călinescu, aveau distincte opinii despre arta lor pentru a mai fi posibilă capotarea în neosămănătorism cu a sa vetusta ideologie literară. Luat de apă reconstituirii evoluției genului românesc și de controversele în legătură cu
Bătălie cîstigată by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18135_a_19460]
-
românesc a devenit, totuși, o realitate impunătoare, s-a citadinizat, încît s-a ivit necesitatea opțiunii între diferite modalități tipologice. Se știe, Camil Petrescu era partizanul românului autenticității și al anticalofiliei. Independent de el, dar alături de el, se aflau și romancierii noii generații, la care se adaugă Anton Holban, Octav Sulutiu și C. Fîntîneru. Romancierii noii generații (Eliade, Sebastian) și ceilalți, pornind de la experiența lui Gîde și Papini, propuneau formulă românului subiectiv (narațiune tip jurnal), iar Petru Comarnescu numise această formulă
Bătălie cîstigată by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18135_a_19460]
-
necesitatea opțiunii între diferite modalități tipologice. Se știe, Camil Petrescu era partizanul românului autenticității și al anticalofiliei. Independent de el, dar alături de el, se aflau și romancierii noii generații, la care se adaugă Anton Holban, Octav Sulutiu și C. Fîntîneru. Romancierii noii generații (Eliade, Sebastian) și ceilalți, pornind de la experiența lui Gîde și Papini, propuneau formulă românului subiectiv (narațiune tip jurnal), iar Petru Comarnescu numise această formulă nu autenticistă ci "experientalistă". Camil Petrescu, deși, în cele două române remarcabile, practica formulă
Bătălie cîstigată by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18135_a_19460]
-
de dl. Nicolae Manolescu, în Arca lui Noe, de tip doric), din 1935, de cînd pregătea Enigmă Otiliei, cronicile sale literare erau aglomerate de pledoarii pentru românul realist, fiind evident că nu agreează opera lui Proust și entuziasmul pentru creația romancierului francez, care, la noi, se bucură de atîta vogă. În eseul sau, Călinescu socotea că argumentele dezvoltate de Camil Petrescu sînt naive, respingîndu-le. Nu agreă nici teoriile despre citadinizarea necesară a românului românesc, pentru ca, dacă ar fi așa, dată fiind
Bătălie cîstigată by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18135_a_19460]
-
opera lui Michel Tournier, pot justifica, într-o anumită măsură cel puțin, mediocritatea unui volum altminteri defel sărac în promisiuni. Povestirile lui Tournier m-au dezamăgit pentru că ele sînt scrise în gamă romanescă, ceea ce presupune că autorul lor are aroganța romancierului, captivat de firul propriilor sale idei, preocupat de construcție și de semnificații pînă la a ignora prezența implicită a cititorului, esențială într-o povestire. O chestiune de ton, de inflexiune a stilului, poate. Dar una fundamentală. Aș împărți povestirile incluse
Povestitorul singuratic by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17417_a_18742]
-
parte, însă, accesibilitatea nu poate fi un motiv valabil pentru scriitura întregului volum: un text ca "Familia Adam", de pildă, e mai curînd ermetic decît explicit. Convingerea mea este că acest didacticism supărător are alte cauze. Tournier scrie ca un romancier, nu ca un povestitor. Benjamin susține că locul de naștere al romanului este singurătatea individului, solitudinea celui care nu se mai poate exprima comunicîndu-și experiența, făcînd pildă din ce a văzut ori a trăit. A scrie un roman înseamnă a
Povestitorul singuratic by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17417_a_18742]
-
după 1944. Că simpla paranteză menționez ignorarea lui Călinescu-prozatorul an "Artă prozatorilor români", nu neapărat dintr-o idee preconceputa, mai degrabă cu argumentul că un artist aflat la varsta de 40 de ani are an față anca o carieră iar romancierul Călinescu, după cele două cărți din 1933 și 1938 (despre ele Edgar Papu mi-a spus ca Vianu nu a vrut să se pronunțe) nu se definise "pe deplin" că romancier caracterizat. an fapt, G. Călinescu intervine reparator la un
Dialogul epistolar Tudor Vianu - G. Călinescu by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/17430_a_18755]
-
de ani are an față anca o carieră iar romancierul Călinescu, după cele două cărți din 1933 și 1938 (despre ele Edgar Papu mi-a spus ca Vianu nu a vrut să se pronunțe) nu se definise "pe deplin" că romancier caracterizat. an fapt, G. Călinescu intervine reparator la un an după apariția primului volum al Esteticii (vezi "Adevărul literar și artistic" din 29 decembrie 1935) cu un omagiu formulat pertinent. El vede an lucrarea lui Tudor Vianu "culmea observației și
Dialogul epistolar Tudor Vianu - G. Călinescu by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/17430_a_18755]
-
strop din voiajurile ce-mi fuseseră refuzate timp de o viață. Tematica și atmosfera celor două române sunt complementare. Peripețiile sentimentale descrise în ele nu s-ar fi putut petrece decât sub protecția indefinisabilei noțiuni de "Acasă". Maestru al surprizei, romancierul ne promite o continuare a istorisirii, blocate într-o situație aparent fără ieșire: scenă în care Sandi îi mărturisește soției infidelitatea comisă. De-aici încolo vom fi iarăși la cheremul imparabilului șarm narativ al lui Mihai Zamfir.
Douã romane by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/17449_a_18774]
-
333) Au aceeași capacitate de a ură, mai putin intensă, ăn parte jucată, la Cioran. Paradoxul lui este de a fi grefat pe o nervozitate orbitoare nevoia de luciditate". Să adăugăm prin cuvintele comentatorului, si portretul, nu tocmai măgulitor, făcut romancierului francez: "Simte nevoia să se ănnegrească. an Voyage au bouț de la nuit, toate datele personale, onorabile an realitate, șanț deturnate spre rău. Apare pe coperta, la l'Illustration, ca viteaz, ăn român e un laș care nu visează decât să
Cioran pe fată si pe verso (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17463_a_18788]
-
oct. 1974), scriitor adulat de critică în anii maturității sale și aproape uitat după moarte. Înainte de război, Stancu a avut îndeosebi reputația unui ziarist bătăios, cu vederi de stînga, în ciuda faptului că era și poet, și încă unul remarcabil, si romancier. O dată cu Desculț, 1948, prozatorul este cel ce se impune atenției generale. Dintre numeroasele și inegalele sale scrieri de ficțiune sau memorialistice, două române (Ce mult te-am iubit și Șatra) au fost considerate cele mai originale. În ultimul sfert de
Un scriitor aproape uitat by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17529_a_18854]
-
morală e ca și inexistentă. Un exemplu: o tînără violată își vede în continuare de aventurile ei ca si cum nu s-ar fi întîmplat nimic. Sexul e suveran, ca și în Femei de Sebastian, fără însă delicatețea pe care aproape toți romancierii "ionici" o arată în fața feminității emancipate fizic și moral. Mai obiectiv și mai dens social este Oameni cu joben (Cartea Românească, 1941), care satirizează superficial arivismul burgheziei mijlocii bucureștene de după primul război. Românul n-are propriu vorbind intrigă. Obsesii erotice
Un scriitor aproape uitat by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17529_a_18854]
-
sfîrșit. Am enumerat, sper să fi fost relativ limpede intenția mea, titlurile capitolelor în care și-a ordonat Carrière povestirile. Ele sînt concepute cu un aer ușor teribilist, copilăros tocmai prin transparență filozofării lor. Dar au, totodată, un umor de romancier de veac XVIII, care anunță, promite, rezumă în micul sau motto de capitol, si totusi nu-ți spune nimic, sau se pregătește, hîtru, să te contrarieze. Cu atît mai evidentă mi se pare concepția literară a volumului lui Carrière, prin
Povesti Pentru cei mari by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17542_a_18867]
-
Constantin Țoiu Stig Dagerman, romancier suedez care s-a sinucis la 31 de ani în garaj, lăsînd motorul să funcționeze, - gazele... Pesimism de nordic. El scria: "Sînt atît de mult sclavul talentului meu, încît nu îndrăznesc să mă slujesc de el de teamă să nu
Cabina de probă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17560_a_18885]
-
-si clienții potențiali pe fel de fel de "linii fierbinți". Domnul patron, care încă mai viețuiește și mi-a pus la îndemînă un fel de caiet cu însemnări care de care mai șocante convins că așa ceva i-ar trebui unui "romancier de azi", ca să aibă succes - vrea să mă "ajute" să dau lovitură. Încerc să-i vorbesc de "legătuirile primejdioase" ale lui Laclos și de perversiunile cerebrale ale secolului al XVII-lea, nu străine de "Discursul asupra metodei", dar renunț observînd
Cabina de probă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17560_a_18885]
-
improvizație, la surprinderea necontrafăcută a reacțiilor și mediului. Totul cu speranța că, scăpînd de hemoragia "efectelor speciale", se va ajunge la un mesaj filmic mai spiritualizat, măi firesc. The Legend of 1900 de Giuseppe Tornatore (ecranizare a unui monolog al romancierului Alessandro Baricco) pare a fi fost special concepută pentru această ediție a festivalului de la Toronto care a avut drept emblemă un ochi ce reflectă peliculă în derulare continuă. În pregeneric, din off, un ins, trompetistul-narator, își începe povestirea vorbind despre
Toronto '99: redobîndirea sperantei by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17575_a_18900]
-
profite de ea. Ca scriitor nu va ști cum să fructifice libertatea literar. Să fi fost chiar această situația lui Buzura și aici să fi stat explicația faptului că mai bine de un deceniu el nu s-a manifestat că romancier? Poate să fi fost vorba și de așa ceva, în oarecare măsură și numai pentru un timp. Și alți scriitori, de altfel, în primii ani post-decembristi, s-au simțit descumpăniți de evenimente, smulși de la scrisul lor literar pe care l-au
Nici învins, nici învingător by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17583_a_18908]
-
conținînd a indiscutabil a un mare avantaj pentru cititor: faptul că o asemenea scriere este și adevărată! Oricum, reactualizînd afirmațiile lui Ion Vinea, din trecutul mai îndepărtat, unui autor de nonfictiune nu i se cer mai putine însușiri decît unui romancier, autor de ficțiuni, pe care trebuie să-l egaleze deopotrivă cu fantezie (!) și spirit de observație. Același Durrell (într-o notă la "Balthazar") explică pregnant ce anume se întîmplă, după opinia sa, cu scrisul contemporan: "Literatura modernă nu ne ofera
Fictiune si realitate by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17600_a_18925]
-
de la Annales să fie fascinantă mai cu seamă pentru literați, așa cum filozofia lui Rorty sau știință explicată, ca fenomen social, de Kuhn, atrag mai degrabă un spirit de literat. E limpede motivul: cei de la Anale văd lumea cu ochi de romancier. Descoperă viul și mai cu seamă unicul acolo unde istoria tradițională vede fapte și nume, seci și demult moarte. O asemenea impresie îmi e confirmată, mai mult ca oricînd, de ultimele două apariții din acest domeniu pe piața românească: Cele
Omul medieval by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17594_a_18919]
-
a fost, în general, negativă. O demonstrau cronicile lui M. Sebastian, Șerban Cioculescu, Perpessicius, de abia Pompiliu Constantinescu încercînd o strategie țintind spre favorabil, prin aceea că nu consideră cartea un roman ci al treilea volum din Memorii. Criticul devenit romancier a notat în jurnal opiniile din toate aceste cronici (la aceea a lui Cioculescu a conchis lapidar "catastrofală"). Lovinescu a fost atît de descumpănit de calitatea receptării negative a cărții sale încît a comis imprudenta de a răspunde în numărul
Un eveniment editorial by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17606_a_18931]
-
prospecțiunii realiste cu îndrăzneala imaginației romantice". De fapt, însuși Divinul admitea că Cezar Petrescu "a adus literaturii române un element ce-i lipsea: invenția". Ceea ce nu-i puțin lucru. Avem impresia că o mai dreaptă prețuire a extrem de cunoscutului odinioară romancier se profilează deja, de la observațiile mai benevolențe decît linia curentă ale profesorului Mircea Zaciu pînă la lista de "romancieri importanți" ai noștri, propusă de optzecistul Gheorghe Cusnarencu, în cadrul unei anchete a Caietelor critice, din care citam: "Unul ar fi Dimitrie
Cezar Petrescu, îndrăgostit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17602_a_18927]
-
element ce-i lipsea: invenția". Ceea ce nu-i puțin lucru. Avem impresia că o mai dreaptă prețuire a extrem de cunoscutului odinioară romancier se profilează deja, de la observațiile mai benevolențe decît linia curentă ale profesorului Mircea Zaciu pînă la lista de "romancieri importanți" ai noștri, propusă de optzecistul Gheorghe Cusnarencu, în cadrul unei anchete a Caietelor critice, din care citam: "Unul ar fi Dimitrie Cantemir, probabil cel mai mare scriitor român datorită Istoriei Hieroglifice (care e pe gustul meu!). Apoi, să zicem Rebreanu
Cezar Petrescu, îndrăgostit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17602_a_18927]
-
anchete a Caietelor critice, din care citam: "Unul ar fi Dimitrie Cantemir, probabil cel mai mare scriitor român datorită Istoriei Hieroglifice (care e pe gustul meu!). Apoi, să zicem Rebreanu (nu mă emoționează), mai departe Cezar Petrescu (avea mîna de romancier ăamericană), Mateiu Caragiale (observator fin) și pot încheia din snobism cu Marin Preda (nu mă omor după românul rural)". Oricum, Cezar Petrescu are șansa de-a deveni un "caz", adică un proces redeschis. Ne propunem a-l comenta în rîndurile
Cezar Petrescu, îndrăgostit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17602_a_18927]
-
doi protagoniști, al căror matrimoniu a durat zece ani, ci și împrejurările vieții scriitorului în contextul istoric, de la activitatea acestuia la Gîndirea, Curentul, România (această din urmă un cotidian carlist, la a cărui direcție suveranul l-a invitat pe celebrul romancier) pînă la perioada postbelică, dominată de cenzură și de alte interdicții instituite de regimul comunist. Mărturia de ordin personal (sentimentală, familială, socială, de creație etc.) e, asadar concrescuta cu documentul de epocă. Primul aspect, cel confesiv, ni se înfățișează însă
Cezar Petrescu, îndrăgostit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17602_a_18927]
-
uitat să scriu cu luciditate, cu disciplină mecanizata a meseriei. M-am dezvățat de cînd în scrisorile tale las gîndul și sentimentul să zburde incoherent, într-un fel de monolog cu toate contradicțiile, ezitările, revenirile și repetările monoloagelor interioare". Explicabil, romancierul își pune mereu chestiunea diferenței de vîrstă, în raport cu tînăra-i iubita. Cochetînd pînă la un punct, ajunge la stratul grav al confidentei avînd ca obiect unele experiențe de viață decepționante, ce ar putea constitui "obstacole" în calea "fericirii" sale idilic întrevăzute
Cezar Petrescu, îndrăgostit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17602_a_18927]