2,161 matches
-
ceasul de apoi e un roman mărturie, care, scris la începturile comunismului, are rolul unei triste previziuni. În același timp, el este și un elogiu indirect adus valorilor libertății individuale și democrației. Provizorat de Gabriela Adameșteanu Tot în 2010, ficțiunea romanescă reface încă o dată imaginea Mișcării Legionare. Chiar dacă secundară în evoluția epicului din Provizorat, romanul Gabrielei Adameșteanu 11, această imagine evoluează în același sens ca acela propus de Dinu Pillat. Viziunea este aceea a unei lumi care se îndreaptă spre sinucidere
Perspective epice asupra legionarismului by Andrei Bodiu () [Corola-journal/Journalistic/5794_a_7119]
-
cuvinte. Exact câte are și-ntrebarea: „- Avea relații cu frații mai mari? - Sigur că avea. Relații de rudenie.” (p. 46) Datorită întâi și-ntâi acestui spectacol oferit de Sae, interviurile din Ultimul capitol se parcurg cu senzația de veritabil dialog romanesc. Și n-o spun întâmplător. Până la un punct, Moromeții, ultimul capitol reprezintă o proză de montaj. E un gen de care optzeciștii de la Cenaclul Junimea (printre care și desantistul Sorin Preda) nu sunt deloc străini. Practic, cei cu care dialoghează
Fratele cel mic by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5822_a_7147]
-
cu putință în procesul verbal de transmitere, nu este dificil să calculăm valoarea lor actuală (desigur, cu excepția valorii pur istorice a exponatelor de muzeu) : 2 miliarde 800 milioane de dolari". Activele românești plasate la Moscova, indisponibile pentru oligarhia română "Aurul romanesc” a fost transmis în Rusia în două etape: la 12 și 14 decembrie 1916 a în 17 vagoane cuprinzând 1738 lăzi, cu un conținut în valoare de 314 580 456 lei și 84 de bani. Acestor lăzi li s-au
Jurnalist rus despre "aurul românesc": Suntem niște hoți by Florin Pupăză () [Corola-journal/Journalistic/55926_a_57251]
-
în proză al Martei Petreu pare un roman de inspirație autobiografică. Însă acest lucru e nesemnificativ în ordinea realizării/ autenticității literare (cum era și la Nimigean, pe care nu l-am amintit întâmplător, fiindcă și el creează, într-un scenariu romanesc cu arhetip biblic, un personaj al mamei memorabil). Acasă, pe Cîmpia Armaghedonului constituie, deopotrivă, o cronică de familie, cu zvâcnete dureroase, mistico-apocaliptice, și o frescă socială - în descendența prozei realiste tradiționale - a satului transilvănean din timpul comunismului și al paraginii
La Judecata de acum by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/5594_a_6919]
-
din Brașov. Prezentat de Alexandru Mușina prin proiectele sale, cel despre Literatura Europei Centrale și cel al Geografiei literaturii române, prin Istoria secretă a literaturii române” și jurnalele sale, ca fiind înzestrat cu talent de scriitor, talent care suplinește dimensiunea romanescă ce exista la George Călinescu și nu mai există în istoriile de astăzi, Cornel Ungureanu a impresionat prin sinceritate, modestie și plăcerea de a depăna amintiri. Dezbaterea de la finalul primei zile, despre critica de întâmpinare, a ridicat o serie de
Vitalitatea dezbaterii critice în România by Adriana Bărbat () [Corola-journal/Journalistic/5598_a_6923]
-
o carte spontană. Dimpotrivă. A fost una în care decantarea resurselor interioare s-a desfășurat lent. Deci fără scurtcircuite. Fără cacealmale. În sensul acesta o citește și Simona Sora, în prefața bine intitulată Epifanii. Ca pe un document existențial, prozastic, romanesc chiar, dar strălucind de poeticitate și încordându-se vizionar. Ar mai fi totuși o cale de lectură. Una în care accentul cade asupra unor semnale mai degrabă exterioare. Context, situare în istorie, în cele din urmă formă. Nu cu mult
Imagini puternice by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5633_a_6958]
-
periculoase, cum, la fel, e prea pățit ca să alunece în sincerități crase, prin urmare, descriind istoria secolului XX, face ceea ce a făcut în romanele sale: însuflețește o atmosferă în care, folosindu-se de tiparele narațiunii, pune episoadele trecutului în cadre romanești. Autorul știe să cultive echivocul și ambiguitățile, obținînd exact acel dozaj de nuanțe care îl apără în fața oricărei imputări ideologice. Căci evenimentele asupra cărora se oprește poartă amprenta controversei: Mișcarea Legionară, dictatura lui Carol al II-lea, cea a lui
Hybrisul românesc by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5634_a_6959]
-
preia din poezie nu lirismul, nu preferința pentru expresivitatea concentrată, nici măcar ritmul. Limbajul se păstrează, în mare parte, în sfera prozei. Organizarea internă însă, rupturile fluxului logic și, mai ales, locurile intenționat goale, acolo este vizibilă carnea poetică pe scheletul romanesc. Categoriile generice trebuie aplicate cu multă precauție până la capăt. Astfel că Parohia nu poate fi catalogat nici ca notație de tipul jurnalului. Fabulosul se manifestă, în forma lui degradată, atât de verosimil, încât nu lasă prea mult loc realității. Lumea
Un pact de lectură pe dos by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/4501_a_5826]
-
făcut tabloului un horoscop aproape identic cu al lui însuși (pentru astrograma lui IPC, a se vedea excelenta analiză întreprinsă de Silvia Chițimia, în „Dilemateca” din iunie 2011), de combinație Capricorn-Balanță (fatidica relație este tocmai cea aflată la baza acțiunii romanești!). Dacă este adevărat că orice creație este (conform unei cugetări atribuite lui Thomas) un fulger înghețat pe cer, imobilizat adică de tensiunea contrariilor inerente lui, ca expresie a multiplicității semiotice a lui Dumnezeu, atunci nici măcar moartea lui Pietro nu mai
I.P. Culianu – o „autobiografie fantasmatică” by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/3299_a_4624]
-
se relevă drept oameni sofisticați, iubitori de artă și dependenți de plăceri senzuale, iar atmosfera decadentă a tavernelor și a bordelurilor e și mai vie prin antiteza cu predicile severe ale călugărului dominican Girolamo Savonarola. Florența este în sine personaj romanesc, micul oraș-stat greu încercat din punct de vedere politic și militar - dar cu ambiții coloniale - stârnind simpatie și o oarecare nostalgie. Germenele statului național italian era abia sădit, fiind interesant de urmărit și frământările ce lau premers. Ca orice lectură
O biografie a lui Machiavelli by Diana Ivan () [Corola-journal/Journalistic/3452_a_4777]
-
Polirom, 2013, 262 pag. Fie și neterminat, un roman inedit de Gheorghe Crăciun reprezintă, mai ales pentru literați, o ispită irezistibilă de lectură. Un fragment dintr-un interviu al autorului, reprodus de Carmen Mușat în prefață, avertizează însă că proiectul romanesc, numit inițial Blue(s), se voia „o carte mai ușoară”, o încercare de destindere creativă după vampirizanta Pupa russa. Gheorghe Crăciun, scriitor cu o astuțioasă conștiință artistică, era onest cu sine și cu ceilalți: Femei albastre nu este un roman
À travers les femmes by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/3560_a_4885]
-
agasant de „vorbit“, nu poți să nu te întrebi dacă materialul adunat aici poate sluji unei eventuale prelucrări artistice. „Artistic“ însemnînd aici o punere în scenă care poate îmbrăca două forme: fie turnare în peliculă cineastică, fie inserare în pagină romanescă. În primul caz avem de-a face cu o ecranizare, în al doilea caz cu o romanțare. Și întrebarea firească e: cît din aceste mărturii poate trece în lumea artei, spre a căpăta mai multă notorietate? La prima vedere răspunsul
Biografii neromanțate by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3737_a_5062]
-
atunci ce-i de făcut cu cele 190 de biografii prinse în cele șase volume de istorie orală? Artistic nu se poate face nimic, ele rămînînd dovezi care pot fi prelucrate istoric, filosofic, cel mult eseistic, dar în nici un caz romanesc. Călinescu are, din nou, dreptate: romanul nu se încalecă cu biografia.
Biografii neromanțate by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3737_a_5062]
-
motive. În primul rând, pentru a ajuta istoria literară să depășească vechiul clișeu al lui Pavel Dan ca autor neîmplinit. În fond, G. Călinescu, în Istoria sa, după ce proiecta nuvelele și povestirile autorului în rama largă a unei virtuale epopei romanești a Câmpiei Transilvaniei, preciza că textele sunt „bune și așa”. Au, adică, o existență de sinestă tătoare și consacră un autor cu un profil bine conturat. Era, însă, nevoie ca înaintea cititorilor să fie adusă totalitatea operei, spre a se
Pavel Dan în ediție critică integrală by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3487_a_4812]
-
ne fac să vorbim despre el ca despre un precursor al prozei „cu țărani suciți” din anii ’60. De asemenea, studiul variantelor și al prozelor nepublicate în volum confirmă intuiția călinesciană, conform căreia scriitorul se afla în pregătirea unui proiect romanesc amplu. Care s-ar fi aflat, probabil, la intersecția frescei sociale și umane de tip Agârbiceanu cu psihologismul modern. Împrejurarea că marea revistă la care a colaborat Pavel Dan a fost Gândirea nu trebuie să ne facă să-i aplicăm
Pavel Dan în ediție critică integrală by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3487_a_4812]
-
societatea românească", a declarat Mariana Gheorghe, CEO OMV Petrom. „Ne-am asumat rolul de model în economia românească, iar astăzi avem peste 15.000 de furnizori, circa 90% dintre aceștia fiind companii din România. Investițiile OMV Petrom în sectorul energetic romanesc, de circa 10 miliarde in ultimii 9 ani, au pus din nou România pe harta industriei petroliere, atât din perspectiva realizărilor tehnice, cât și prin atragerea unora dintre cei mai mari jucători la nivel mondial în proiecte din România", a
Mariana Gheorghe, CEO OMV Petrom, Doctor Honoris Causa al Universității de Vest Timișoara by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/34870_a_36195]
-
pe care o preferă „nebuniei”, e, crede T.C., urmarea propensiunii spre totalitate, a forțării marginilor: „Armonia eminesciană [...] a fost și o încercare sistematică de prevenție, de oprire a dezagregării.” E „demonstrația” pe care o face și Florina Ilis, în manieră romanescă, în Viețile paralele. Cartea cea nouă se așază declarat „între eseu și studiu, cu deplasarea accentului spre unul sau spre altul dintre cele două genuri, în funcție de natura temei tratate. Cu studiul, accentul se poate deplasa spre geometric, iar cu eseul
Între geometric și ludic by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3488_a_4813]
-
Cu patru ani înainte de moartea survenită în 2012, marele scriitor mexican Carlos Fuentes și-a încheiat ciclul romanesc început în 1958 cu Cea mai limpede provincie, cu un roman de peste 500 de pagini intitulat Voință și Destin, consacrat hidrei cu o mie de capete care este Ciudad de Mexico. Naratorul este un mort. Capul lui, retezat de o
Ultimul roman al lui Fuentes () [Corola-journal/Journalistic/3492_a_4817]
-
ca pâinea caldă: 2 milioane de exemplare în 20 de țări, inclusiv în catolica Italie. Un nou Dan Brown? Deosebirea constă în autenticitatea documentelor folosite de Santos și în pretenția lui de a privi lucrurile în mod științific, în pofida aspectului romanesc al cărții. Bazat pe o lectură minuțioasă a textelor în limba lor de origine, Santos încearcă să-și convingă cititorii că unele pasaje au fost copiate greșit iar altele, pur și simplu, inventate de către copiști. Exemplele cele mai extraordinare sunt
Iisus, rabin? () [Corola-journal/Journalistic/3493_a_4818]
-
la carte. Atunci când strategia devine obositoare, scriitorul se întoarce la o formulă preexistentă epocii hardboiled, propunând un roman în cea mai bună descendență a literaturii sentimentale. Dar, chiar și în acest caz, punctele tari rămân personajele și stilul, nu structura romanescă și narațiunea. Logica internă a genului a determinat ca, finalmente, diferențele la nivel tematic să se atenueze prin evoluția și absorbția în main-stream-ul practicii literare. Foarte curând, personajele au devenit stereotipe și interșanjabile, astfel încât autorii au înțeles că, pentru a
Fărâme despre Raymond Chandler by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3807_a_5132]
-
scoate din țară. De la aceste date reale, fără a le preciza, pornește romanul Piei Pillat Edwards, Zbor spre libertate, apărut în toamna anului trecut la Editura Vremea din București. El descrie amănunțit și într-un ritm alert aventura, la nivel romanesc, eforturile și primejdiile, la nivelul realității, pe care și le asumă o tânără soție, în vederea pregătirii evadării ei și a soțului ei dintr-o imensă închisoare în care se transformase România acelor ani. Dar să urmărim îndeaproape acțiunile Tinei Cosmin
Zbor spre libertate? by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Memoirs/9752_a_11077]
-
a viziunii prozastice. Exercițiul critic ne arată, însă, cu deplină claritate, că fragmentul, oricât de bine realizat, nu poate trăi izolat, nu alcătuiește prin sine o operă și, mai ales, nu este un indice extins al valorii. Ca atare, producția romanescă a lui Petru Dumitriu din această perioadă rămâne exterioară literaturii și - cu toate că o oarecare pregătire a mult discutatei Cronici de familie, apoi a neîmplinitelor Biografii, Autobiografii și Memorii Contemporane e de sesizat - tectonica realismului socialist evidențiază puteri care își supun
Petru Dumitriu,după naufragiu by Mircea Braga () [Corola-journal/Memoirs/9009_a_10334]
-
subtil dintre ele, care va scăpa, cu siguranță, spectatorului neavizat, dar care îi va face să tresară de încântare pe aficionados, subliniază secretele afinității dintre cele două cărți pe care și The Modern Library le consideră cele mai spectaculoase produse romanești ale veacului trecut: la scurtă vreme după mutarea la New York, Nick Carraway scoate din bagaje un exemplar al romanului Ulysses, apărut, pe 2 februarie 1922, la o editură pariziană improvizată. Or, cum spuneam și mai sus, acțiunea romanului The Great
Așteptându-l pe Gatsby by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3621_a_4946]
-
Cristea-Enache. Mai mulți dintre criticii care figurează în „dosarul de presă“ se întâlnesc în opinia că prozele scurte ale Gabrielei Adameșteanu trimit la romane, când nu le prefigurează de-a dreptul. Pot fi privite, oricum, ca episoade ale unor desfășurări romanești. Carmen Mușat vede în ele „secvențe epice ale unui veritabil roman latent“, pentru Simona Sora sunt „puzzle-romane, romane caleidoscopice“, iar pentru Daniel Cristea- Enache sunt „microromane“. Am avut același sentiment, recitind povestirile, aceeași impresie că străbat spații de roman, că
Ironie și tandrețe by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3412_a_4737]
-
Bolaño (de exemplu la p. 20, unde „realiștii viscerali” ai acestuia sunt puși în legătură cu deja menționatul Club al Trimbulinzilor). Aceluiași Bolaño i se datorează, am senzația, și ideea secvenței secunde care, cum anunțam la începutul cronicii, rupe în două natura romanescă a Lunetistului. E vorba despre un interviu pe care Carlos Murillo Ponti îl acordă unei jurnaliste de la revista Cronopios sin fama (trimiterea la Cortázar e evidentă), din care rezultă (dar nu fără a păstra un insidios aer echivoc) că cele
Ezitările artistului la tinerețe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3181_a_4506]