637 matches
-
medicului legist. Iar apoi, rearanjate, cu rănile și cusăturile mascate, le vor Închide În sicrie și le vor face funeraliile - și vor veni toți, chiar toți, se va ține o predică, flori și lacrimi și, În cele din urmă, un ropot nesfârșit de aplauze. Și totul se va sfârși. Sunt deja numere Într-o statistică, sunt deja știri de jurnal, materie de dezbateri și comunicări, motiv de indignare și plâns, și toate vor dura vreo săptămână. Își șterge picioarele pe covorașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
intrat într-un tabel ce prezintă gama de culori Dulux. — Iar ea e Samantha, spune Trish, ai cărei obraji sunt roz aprins. Toată lumea o cunoaște pe Samantha, menajera noastră... și, de asemenea, avocat de elită ! Spre jena mea, urmează un ropot de aplauze. — Te-ai văzut în ziare ! spune o femeie în bej. — Trebuie să vorbesc cu tine. O femeie în albastru se apleacă în față cu o privire foarte intensă. Despre partaj. O să mă fac că n-am auzit-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Mă holbez la el. Vântul nu bate în nici o direcție. — Samantha, nu fi naivă. Guy ia o gură de apă. E un bărbat în toată firea. Înțelege. — ... cel mai nou partener de la Carter Spink, Samantha Sweeting ! Glasul lui Hilary și ropotul de aplauze care urmează abia dacă ajung la mine. Ce anume înțelege ? spun îngrozită. Ce i-ai zis ? — Samantha ! Hilary mă întrerupe cu un surâs dulce și ușor dement. Te așteptăm cu toții ! O groază de oameni ocupați ! Mă apucă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
un fel de piei Înguste. Semăna, Tată, semăna cu Umbra așa cum bine o știa orice om și orice femeie! - I-am găsit, se ridică strigătul ei Înfundat Înainte să apuc eu s-o Înjur năprasnic, după care se auzi un ropot de pași grăbindu-se spre noi. El e cel pe care Îl cauți? 23. - Nu știu. Nu văzut la el niciodată. - Hai să-i luăm, spuse prima voce. Au și copil. - Nu avut copil când fost În satul meu. - Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
lui August Krapptauer, făcând o afirmație în care, întâmplător, cred destul de mult, și anume că genul de adevăr susținut de Krapptauer va dăinui veșnic, atâta timp cât mai există oameni care să-și asculte sufletul și nu mintea. Am primit un frumos ropot de aplauze din partea ascultătorilor și un bubuit de tobă din partea Fuehrer-ului negru. După aceea m-am dus la toaletă să citesc biletul. Biletul era scris pe o foaie liniată, ruptă dintr-un bloc-notes mic, cu spirală. Iată ce conținea: „Ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
acerbe din paginile publicațiilor culturale. Calomfir rămâne Calomfir orice am face, se spunea în încheierea unor asemenea ciocniri. Iar Calomfir scria mereu alte și alte volume din Logica Lucrului, unul mai dificil decât altul. Ministrul tăcea de mult și un ropot de aplauze potolite îi răsplătea performanța. Ambasadorul Jiquel profită de gălăgie pentru a-și drege glasul și a primi microfonul. Când se coborî din nou liniștea, ambasadorul făcu o microfonie teribilă, care din fericire încetă în câteva secunde. El se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
și dispăru o secundă. Săritura mă lăsă fără suflare, deși o așteptam. Nu-ți puteai da seama că era suspendată; saltul păru a fi cu adevărat spontan, iar ea ateriză la fel de ușor ca o picătură de apă. Spectatorii izbucniră în ropote de aplauze, iar Tabitha, roșie în obraji de mândrie, își ieși puțin din rol și schiță o reverență. —OK, foarte frumos, dar se poate și mai bine, zise MM, sărind jos de pe scaunul înalt și urcând pe scenă. Îmbrăcată în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Mersul se acompaniază cu loviturile de tobe; ritmat, febril... Urmară pași mari grăbiți, auzindu-se în toată casa. O clipă, tăcere... Pe urmă două îm pușcături... Instrumentele o iau razna: violoncelele strigă, vioarele și harpa plâng, tobele mugesc, clarinetele delirează... Ropotele de aplauze ne smulg din această realitate. Pentru o ultimă dată mai putem privi către Dealul Florilor și către conacul dintre ploi. Cortina se trage încet, lăsând parcă ceva neterminat, neclarificat. Uneori vrem, dar nu putem ști mai mult... Patru
Conacul dintre ploi. In: ANTOLOGIE:poezie by Cătălina-Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_686]
-
precum am fost întotdeauna... Mă îndepărtez rapid de acel oraș în care îmi trăisem viață și caut altceva... Soarele a apus de mult și eu mă întind pe iarbă verde. E atat de liniște departe de castelul de piatră, de ropotul veșnic al slujitorilor micului prinț îmbufnat și de chinul de a scorni povești pe placul lui seară de seară! Dar liniștea este întreruptă de foșnetul apăsat al frunzelor. De nicăieri apare o siluetă întunecată. Pașii o poartă mai aproape, mai
Poveste pentru micul prinţ. In: ANTOLOGIE:poezie by Mihaela-Raisa Tofănel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_692]
-
către o posibilă deltă a unui posibil fluviu dintr-o posibilă lume în care Atlandita a ieșit la suprafață în mijlocul unui teren de golf... Pe malul celălalt, Magicianul aruncă undița, apoi își scoate jobenul și salută. Salutul inconfundabil. Firesc, urmează ropotele de aplauze, iar instrumentiștii dau onorul, în timp de Omul cu Joben iese din scenă. În urma lui, umbrelele se rotesc amețitor, iar orizontul explodează în roșu și galben... Atunci când trecu peste pod, cu viteză redusă, Detectivul aruncă doar o singură
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
iar ochii călăului sclipiră. A bucurie. A amenințare voalată. A certitudine fatală. Scriitorul nu reuși să articuleze niciun cuvânt, dar simți cum o mână uriașă îl apucă de urechi și îl ridică. Reflectoarele de sub cupola circului îl orbiră instantaneu, iar ropotele de aplauze loviră dureros timpanele. - Iată Iepurele, doamnelor și domnilor, primiți-l cu toată atenția cuvenită, reprezentația continuă! Anunțul Magicianului fu întâmpinat cu chiote nesfârșite de bucurie, spectatorii - mulți, foarte mulți, atât de mulți avu senzația că întreg orașul venise
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
furtună năpraznică se dezlănțui afară. Ploaia care începuse prin a cădea în picuri mari și rari, se preschimbă repede într-un adevărat potop. Tot cerul era în flăcări și detunăturile cerești începură a fi asurzitoare. Ploaia nu mai contenea. In ropotul acela monoton... încet-încet, alunecă într-un somn obosit cu vise... După un somn lung și adânc se trezi dintr-un vis... ... Se făcea că, se cățăra, ca alpiniștii, pe coasta unui deal foarte înalt. Se cățăra si tot privea în
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
este doar unul dintre motivele care mă determină să vorbesc despre acele cutremure ale căror cauze sunt deformate ori refuzate din motive construite altfel decât științific. Este vorba, desigur, de influența...”. Pe când rostea aceste cuvinte, s-a pornit un puternic ropot de aplauze și luminile din sală s-au stins, vorbitorul fiind prins într-un vârtej ce-l răsucea amețitor și care a transformat aplauzele în tunete și lumini. Încerca să-și adăpostească ochii de lumina farurilor puternice care-l orbeau
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
road movie la Dorohoi, iată ce-ar fi trebuit el să scrie. Fraza ajunse la urechile mele ca prin vis, nu mai știam din ce direcție ar fi putut să vină și cine ar fi putut să o pronunțe. Un ropot de aplauze salutară apariția unui nou invitat la acel garden party improvizat. eram însă deja ușor amețit de vin și n-am reușit să-mi dau seama cine putea fi acea persoană, după toate aparențele extrem de competentă în ce privește arta de
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
Grigore își chema găinile. - Hai la tata, domnișoarelor, hai la tata... Le număra și le închidea într-o magazie. În câteva zile frigul se întețea. Cerul cădea peste malurile sălbatice. Pustiu loc! își mai găsea de lucru pe afară, asculta ropotul mărunt al ploilor nesfârșite și i se făcea somn. Pământul dimprejur lucea stins în lumina sfîfșitului de noiembrie. Cutarida încremenea într-o tăcere de moarte. Ziua tulbure, ca rachiul, pierea pe la cinci. Soarele nu mai încălzea. Rămânea mai mult o
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
chef. Câteva sute de oameni așteptau nemișcați în fața porții: muierile, cu broboade negre așternute pe obraz și cu pumnul strâns; în spate, bărbații, mestecând tutunul între fălci sau aprinzând țigările unul de la altul. Din când în când se auzea un ropot mărunt de picioare degerate, dar atât, nu spunea nimeni nimic, înțeleși, ca și când ar fi vrut să nu tulbure somnul mortului, ascuns dincolo de zidurile mute ale casei cu două caturi. Rudele pândeau neliniștite din casă ulița aglomerată. Speria mai ales această
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
uscați și morți în încoifatele lor capete... - Să trăiască Almanzor, striga unul. - Să trăiască, răsunară suteranele... Părea c-o mie de glasuri răspund la esclamarea lui, simțeai că ești într-un labirint de suterane la care aceasta era numai tinda... Ropotul înfricoșat al cavalerilor de piatră, strigătele lor sălbatece, turbarea lor înfiorătoare îl făcea pe bătrân să se-nfășure-n mantaua lui... El nu zicea nimic... dar ei nici observau prezența unui om viu... Părea că el e mort sau că nu e
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
în carne vie pe neașteptate. Smulgea orice fel de perdele dând la iveală o realitate, neîndoielnic moștenită și consecință a prea multor alte nepăsări. Asupra acestora era nevoie să se intervină, astfel încât acele ființe, dependente pentru a supraviețui de un ropot de ploaie sau de vântul numit maestrale, să fie recunoscuți drept oameni. Dar dacă pe de-o parte, acele întâlniri atrăgeau atenția asupra sărăciei din sud, pe de alta, dădeau peste cap multe proiecte de lucru și puneau într-o
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
e un proces permanent în evoluția acestui neam. Noi, pieritorii de azi, murim mai puțin simțind fiorul poeziei lui. Noi, trăitorii de pretutindeni, cu sensibilitatea dată de Domnul, ne înnobilăm și cu râul, ramul și cu floarea albastră, și cu "ropotul de grindeni", și cu Mircea, și cu dragoste și mai ales cu LUCEAF|RUL lui. Oare, negativiști și admiratori, ne dăm seama cât ne este de necesar ca să rămânem oameni ? Ce e poezia ? înger palid cu priviri curate / Voluptuos joc
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
M. Eminescu). Onomatopeea - figură de stil de nivel fonetic constând în utilizarea cuvintelor care sugerează sunete, zgomote din natură prin chiar corpul lor sonor (interjecții sau derivate ale unor interjecții, verbe la gerunziu): Și ca nouri de aramă și ca ropotul de grin deni, / Orizontuntunecândul, vin săgeți de pretutindeni, / Vâjâind ca vijelia și ca plesnetul de ploaie... (M. Eminescu); Iar pupăza zbârrr... peo dugheană! (I. Creangă). 2.9.2. Figuri de construcție/de nivel sintactic (metataxe) Repetiția este o figură de
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
nivelului vieții. În fond, ce-și dorește fiecare om normal? a întrebat retoric Julius Zimberlan de la tribuna Înaltului For. Dacă individul va avea tot ce-și va dori, este limpede că nu-i va mai veni să-și agreseze vecinii!" Ropotele de aplauze au consfințit aceste vorbe de bun-simț. Da, dar cum să dovedești că ai tăi au venit primii? Să luăm, de pildă, exemplul atât de mediatizat al Republicii Pontomare: actualii cetățeni ai acestui stat situat pe malul apusean al
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
om normal? a întrebat retoric Julius Zimberlan de la tribuna Înaltului For. Dacă nu va mai fi în pericol de a-și pierde pământul natal, tradițiile, mormintele străbunilor, este limpede că individul nu va mai avea de ce să-ți agreseze vecinii!" Ropotele de aplauze au consfințit și aceste vorbe de bun-simț. Da, dar nici acest decret nu și-a făcut încă efectele sperate: colobații, care s-au aflat atât de aproape "să-și primească înapoi pământurile", nu s-au putut obișnui prea
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
nivelului vieții. În fond, ce-și dorește fiecare om normal? a întrebat retoric Julius Zimberlan de la tribuna Înaltului For. Dacă individul va avea tot ce-și va dori, este limpede că nu-i va mai veni să-și agreseze vecinii!" Ropotele de aplauze au consfințit aceste vorbe de bun-simț. Da, dar cum să dovedești că ai tăi au venit primii? Să luăm, de pildă, exemplul atât de mediatizat al Republicii Pontomare: actualii cetățeni ai acestui stat situat pe malul apusean al
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
om normal? a întrebat retoric Julius Zimberlan de la tribuna Înaltului For. Dacă nu va mai fi în pericol de a-și pierde pământul natal, tradițiile, mormintele străbunilor, este limpede că individul nu va mai avea de ce să-ți agreseze vecinii!" Ropotele de aplauze au consfințit și aceste vorbe de bun-simț. Da, dar nici acest decret nu și-a făcut încă efectele sperate: colobații, care s-au aflat atât de aproape "să-și primească înapoi pământurile", nu s-au putut obișnui prea
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
aproape, înspre vest și nord-vest, ca să vadă cum de la izvorul cîntat de poet coboară pîrîul, către luncă, ar înțelege și strofa trecută de Perpessicius la subsolul lui Călin: "Un izvor ce trece tainic Suspinînd prin flori molatic Lin coboară-n ropot dulce Pe tăpșanul prăvălatic."197 Încadrarea, în același ciclu "veronian", apare și mai forțată și mai neconvingătoare cînd e vorba de poezia Strigoii, publicată în "Convorbiri literare", la 1 dec. 1876. Despre ce este vorba, în această poezie? Arald, regele
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]