879 matches
-
din Valley Vista - am tras rapid aer în piept în timp ce am aruncat o privire la mocheta de un verde închis care încă mai creștea, apoi a trebuit să mă uit în altă parte. Miller studia ușa biroului, scoasă din balamale, roasă. - Da, am zis. Chiar așa a fost. În timp ce Dale și Sam începură să instaleze echipamentul în toată casa i-am arătat lui Miller attachment-ul video pe care îl primisem. N-am putut să mă uit, așa că am plecat din birou
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
întoarce miercuri și viețile noastre vor evolua așa cum ar fi trebuit să evolueze încă de când acceptasem oferta lui Jayne de a mă muta în Midland County în iulie. Mă gândeam cu bucurie la vacanța care urma, chiar în timp ce priveam ușa roasă din fața mea. (Nu-mi amintesc de fapt când am deschis ușa camerei lui Robby dar - nu știu de ce - îmi amintesc primul lucru care mi-a trecut prin cap în momentul în care am intrat. Era ceva ce Robby îmi spusese
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
trage cartela. Se aude un zgomot de imprimantă, apoi cartela își face din nou apariția. Bătrânul o scoate cu grijă și o pune în buzunar. Intră pe peron. Se așază pe un scaun, își scoate vioara din cutia de piele roasă și și-o potrivește pe umărul stâng. Se apleacă, apucă arcușul și-l atinge ușor de corzile întinse. Primele acorduri sunt dizarmonice, degetele caută combinațiile potrivite și recunosc locurile mult prea bătătorite. Bătrânul face o pauză de cinci secunde, apoi
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
de direcție? Există un pluton de critici cu autoritate specializați în a impune valori reale? Critica de direcție nu mai are, în clipa de față, gloria și entuziasmul de dinainte de 1989. Puțini anahoreți au rămas în jilțul lor cu spetezele roase, încăpățânându-se să citească metodic și să dea verdicte corecte. Toți fruntașii acestei critici s-au risipit în diverse alte activități, dar eu nu cunosc o altă publicație, în afară de "Cuvântul", care să-și fi propus și să facă realmente o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
tine, poetul. M-a întrebat despre ce vom vorbi. Camera plină de cărți. O măsuță, încărcată și ea cu foi, creioane, niște fotografii vechi, mașina de scris. Papucii de casă ai poetului stăteau cuminți la marginea patului, se vedeau vârfurile roase și nuanța de culoarea untului. Într-un colț mai întunecat, o pernă ușor îngălbenită de timp, brodată de mână. Eram încurcată, nu știam unde să mă așez. Să stau mai aproape de maestru, sau..."Așează-te, zice, simte-te ca acasă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
căuta un altul în ochii ei albaștri mai mult, de-ar fi găsit, nu se știe, ... căutatrea ar fi durat vecinic 300. Curățenia fetei răzbate în toate descrierile mai toate nocturne: Luna lumina fața ei albă ca laptele cu obrajii roși și părul ei blond, foarte blond, care înconjura cu lux și fineță o față plină și râzătoare 301. Altădată, portretul este atât de sugestiv, încât un desenator talentat ar putea reconstitui acest chip fără probleme: fața de-o albeață chilimbarie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
foarte Îngust, de vreo 3 m, și este pavat cu pietre. Pietrele sunt de mărime obișnuită, ca pe la noi, dar din loc În loc este câte o piatră mai mare (aproximativ 40 cm X 60 cmă ce este foarte lustruită și roasă. Se spune că aceste pietre sunt de pe vremea Mântuitorului. Pentru că El a călcat pe ele, de aceea se păstrează și astăzi. Pietrele s-au lustruit În timp deoarece milioane de pelerini au trecut peste ele. Din loc În loc drumul este
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
pă rea natural și voia, în prietenia ei, să ne vină în ajutor: ne-a pro pus de mai multe ori carne, pește, untură, dar am refuzat, primind numai zilnic puțin lapte pentru mama. Venea să ne vadă, [era bucu roasă și voioasă. Îmi aduc aminte că într-o zi, vorbind de o în tâm plare comică, râse cu hohot. De la plecarea alor noștri nu mai râsese nimeni în casă, ca într-o casă mortuară. Această izbuc nire de veselie ne
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
cap - căciuli mari, cu fundul lat. O turmă întreagă de oi albe ca zăpada îi urma. Au avut mare succes. Admirate, asemenea, au fost frumoasele femei în portul lor auster de la Săliște. Bănățenilor [li] s-a făcut o căl du roasă manifestație ca răspuns la banderia lor cu inscripția „Banatul neștirbit“. Însă carul cel mai gingaș a fost al copiilor, puși după talie pe platforme, aleși dintre fetițele și băieții cei mai frumoși din sate; când treceau în fața tribunei, întindeau brațele
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
intracelulara este abia 10% din cea plasmatica. Această descoperire este importantă deoarece concentrațiile intracelulare mai mari de 1mM pot fi distrugătoare. Formarea acestei panțe H2O2 este crucială pentru înțelegerea modului în care se comportă ozonul: el provoacă formarea de atat ROS și LOP indispensabile pentru activarea câtorva mecanisme biochimice, imunologice și farmaceutice reponsabile pentru efectele biologice și terapeutice. Trebuie subliniat că dozele de ozon trebuie să satisfacă inducerea unui stress oxidativ acut, precis și tranzitiv și, în mod evident, o doză
T r atame n tul conserv a tor în boa la parod on t a l ă by Bogdan Vascu, Ana Maria Fatu () [Corola-publishinghouse/Science/91768_a_92401]
-
o oră a sângelui suspendat în ser, la o concentrație de 5mM ozon, are acțiune genotoxică asupra leucocitelor. În mod intuitiv, terapia cu ozon este foarte folositoare atât în tratarea infecțiilor cronice cât și acute, bacteriene, virale sau fungice deoarece ROS generat este cel mai natural și eficient agent căruia nici macar patogenii rezistenți la antibiotic nu îi pot rezista. Mai mult, îmbunătățirea metabolismului și a funcțiilor imunologice contribuie la rezultate favorabile. Abcese, fistule, tumefacții, ulcere etc. s-au vindecat rapid, mai
T r atame n tul conserv a tor în boa la parod on t a l ă by Bogdan Vascu, Ana Maria Fatu () [Corola-publishinghouse/Science/91768_a_92401]
-
pacientului pentru a se putea controla potențialul toxic al ozonului. Trebuie subliniat faptul că stressul oxidativ exogen, cauzat de ozonul din sânge, este datorat faptului că ozonul odată dizolvat în serul plasmatic reacționează instantaneu cu biomoleculele și se disipează generând ROS printre care H2O2 și LOP. Aceștia sunt mesagerii efectivi ai ozonului care interacționează cu o varietate de celule și provoacă “șocul terapeutic” determinat de răspunsuri biologice polimorfe. Faptul că ozonul reacționează că un adevărat drog chimic este dovedit de mesagerii
T r atame n tul conserv a tor în boa la parod on t a l ă by Bogdan Vascu, Ana Maria Fatu () [Corola-publishinghouse/Science/91768_a_92401]
-
hidro-liposolubili și enzime antioxidante. O dată cu înaintarea în vârstă sau în cazul unor patologii, sistemul antioxidant este insuficient în acțiunea lui de a corecta stressul oxidativ intracelular. În mod normal se poate menține un echilibru al toxicității ozonului prin generarea ROS și LOP. Astfel toate datele actuale privitoare la toxicitatea ozonului pot fiușor negate, pornind de la următoarele: sângele este mult mai ozono- rezistent decât tractul respirator. Din considerente anatomice, biochimice și metabolice arborele respirator trebuie protejat în cazul expunerii la ozon
T r atame n tul conserv a tor în boa la parod on t a l ă by Bogdan Vascu, Ana Maria Fatu () [Corola-publishinghouse/Science/91768_a_92401]
-
confesiuni în jurnal. Degetul mijlociu al mâinii drepte, cu bătătură... Nu, nu e bătătură, e o rană roșie în care pulsează sân gele. E rosătura de la pix. Atâtea pagini de jurnal scrise în tai nă până acum! Degetele au unghiile roase - ce obicei mizerabil! Ce unghii urâte! îmi ascund mâinile la spate. Să nu le mai văd. Să nu le vadă nici mama, că iar o apucă pandaliile. — Pe urmă a trecut pe la mine și am mâncat ceva... A, să știi
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
încăpățânare. Deja mă simt ca o matracucă, cu rochia galbenă de triplu voal pe mine, cu ciorapii de mătase răsuciți aiurea și pantofii negri care mă bat, cu fardul albastru și înțepător pe pleoape și cu unghiile mele urâte și roase lăcuite într-o nuanță grena spre mov, cu miros de cerneală. Ah, era să uit: și, dincolo de toate astea, cu lanțul de aur cu medalion la gât, un medalion care nici nu știu ce reprezintă, ceva care pare a fi un elefant
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
care l-am pocnit eu mai devreme. Ca să vezi! Ce bine îmi pare acum că Anda îi învârte pe băieți pe degete! Mă ridic țeapănă de pe cana peaua pe care ședeam și întind brațele spre Eduard. Degetele cu unghii mov, roase și mirosind a cerneală, mi se așază tremurând pe umerii lui. Barry White! Ce muzică idioată! Dar nu mai contează... — Ești altfel decât fetele pe care le știu, îmi spune Eduard, după primul dans. Am rămas în continuare în picioare
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
mare rușine. „Péduchiosu’! péduchiosu’! Lindinosu’! lindinosu’!” Toți copiii strigé dupé tine. Și fetele zic: „Uéi, lindinosule!”, și-ți trag cu cartea-n cap. Ieri, cînd stétea În autobuz, Îl mînca tare capul. Și dimineațé parcé l-a mai mîncat... Șasa roși și puse mîinile pe bancé, drepte, cum Îi Învéțase Nadejda Petrovna, și-și Îndrepté spatele. - Ia sé vedem, copii, care dintre voi are péduchi? Șasa simți degetele elevei din clasa mai mare cum Îi iau atent pérul și-l feresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
și ei. De vorbit despre... istorie, geografie și alte lucruri folositoare da! se-nțelege, cât vrei dar o guriță, tu? pe nume? - niciodată! Așa ar fi și rămas - dar luna, luna! Luna lumina fața ei albă ca laptele cu obrajii roși și părul ei blond, foarte blond, care înconjura cu lux și fineță o față plină și râzătoare. Pe când el perora o temă de astronomie - indiferentă atât lui cât și ei - adecă pe când se necăjau unul pe altul, ea se uita
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
acolo-și oprea privirea mai multă vreme, apoi iar întorcea și scria cifre pe o hârtie, însă bisericește - adică cu slove; o tăcere adâncă era în cămară și numai pana cea veche de gâscă scîrșnea pe hârtia vânătă și grunzu - roasă or suna izbită [de] călămările pline c-o cerneală cleioasă și oțetită. În urmă el închise manuscriptul vechi, plin de note marginale scrise foarte mic și legat în pergament; îl aruncă cu nemulțămire peste o claie de cărți și-și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
vitrinelor, sau de nimic, asemeni oalelor ciobite și sparte. După ce reuși să evite instrumentele muzicale și armele care atârnau din tavan, Porfiri se pierdu printre vrafuri și vrafuri de haine de mâna a doua, de la blănuri de lux la costume roase, după care își afundă degetele în lăzii cu pantofi și cufere cu ochelari și netezi cutiuțele cu tabac și degetarele așezate pe tăvi. Era ca și cum aceste obiecte, lăsate în vraiștea lor, erau mărturia legii naturale a afinității, demonstrând magnetismul celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
când pare pierdut, explică Fratele Innochentie șoptind cu înflăcărare. Domnul Dumenzeu îl cheamă deja la El. Am reușit să îi spun despre dumneata. Că un magistrat important îl căută cu treburi oficiale. ă Eu nu sunt important, spuse Ulitin și roși. Acesta era ultimul lucru la care s-ar fi gândit să-l spună. E fals, gândi el. De aia am și roșit. Fiindcă este fals. M-am lăsat copleșit de toate astea. ă Tot nu voia să vă primească, continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
de locul unde lasă o parte din viața lor, fie cât de scurt ar fi timpul popasului lor aici. Puține obiecte, așezate aproape la întâmplare, arătau că aici trebuie să-și ducă zilnic activitatea niște oameni. O masă cu colțurile roase demult, un registru soios cu colțurile îndoite, două telefoane cu coarbă, poate de pe timpul războiului mondial, o găleată de zinc, lângă care se odihnea o cană smălțuită și o bancă grea de stejar lustruită de atâția oameni care s-au
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
ziua ceea nu a băut nimic. A umblat până seara pe câmp, călcând agale fără nici o grabă, vorbind de unul singur, speriind ciorile care căutau de mâncare printre brazdele arăturilor de primăvară. Nici nu-i păsa că pe suprafața destul de roasă a pantalonilor săi se adunau ciulini și scai. Nu s-a oprit deloc să-i curețe chiar dacă începuseră să-l înțepe dureros. Seara podul grajdului a rămas pustiu. A doua zi satul vuia de cântecele fanfarei cu alămuri sclipitoare, urcată
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
și tare ar fi vrut să se convingă că mesajul ei fusese înțeles: "Iubiți-vă. Noi ne iubim!" Glasul lui Marc o făcu să tresară: De un sfert de oră tac și mă uit la tine. Unde ai fost? Luana roși. Îmi cer scuze. Cuvintele tale mi-au adus în minte vremuri de demult. Băiatul se uită într-o parte, jenat. Te plictisesc, nu-i așa? O plictisise, într-adevăr, puțin! Nu leșina de emoție în prezența lui Antal Marcus, evident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
aplecat greoi, fratele Rafael spală vasele și vorbește încântat de foloasele apei calde la bucătărie, de ușurința cu care, de reumatismul făcut la mâini de clătitul în apa rece, de binecuvântarea pe care apa caldă o aduce oaselor sale bătrâne roase de răceală și cu fața lui roșie rotundă se întoarce spre mine din când în când, privindu-mă cu duioșie, Te-ai făcut bărbat în toată firea, Doamne, să nu te deochi, ce frumos ești, eu roșind, la cuvintele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]