877 matches
-
a ajuns până-n gât. Ia-ți boarfele și pleacă. ARTUR: Nu plec eu... Eu vreau să mor cum se cuvine... GARDIANUL: Cară-te! Ne-ai întors mațele pe dos. COLONELUL: Porcule! Îți dăm viața! Ești liber! ARTUR: Eu vreau covor roși. GARDIANUL: Îl omor! Îl strâng de gât! ARTUR: Vreau doi toboșari! Vreau doi trompeți! N-o să scăpați de mine niciodată! COLONELUL: Omule, nu pricepi? Ești un om liber! Du-te pe câmp, du-te să vezi iarba. ARTUR: Minți! Toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Ani de zile au ținut în ea mălai, acum îi dă față nouă, pentru cocon. Provenind din lustra cu trei brațe din tavan, cei 75 de lumeni ce țin la distanță întunericul scot la iveală sufrageria de furnir și covorul ros. În vitrină, vesela bună se apără de praf. Pe peretele vopsit galben citron, o marină în ulei luată de la o prăvălie de geamuri și oglinzi sclipește azuriu și siclam. Numai de-ar fi băiat de treabă, oftează Garofița. ─ Ce spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
mi se părea așa o chestie de prost gust. - Scuză-mă, scuză-mă, a spus și a fluturat mâna ca să împrăștie fumul. Uite, ți-am adus cărțile. Și, așa cum îmi închipuisem, mi-a întins peste masă trei cărțulii cu coperți roase, Noica, Cioran și Țuțea. De Nae Ionescu uitase, nu i-am mai adus aminte. În timp ce mi le întindea, la noi se uita Pui, vădit stingherit, n-avea el ce căuta într-un mediu în care oamenii își trec unul altuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
premiul doi pe județ și mă-sa mare vrea să-l meditez pentru etapa pe țară. Bravo lui! Costin se trânti pe un scaun și se uită urât la bunică-su: îl vedea întins în pat, acoperit cu un pled ros, plescăind din buze după fiecare deschidere a gurii; o culegere de probleme, o foaie și un pix, într-o parte a patului; în cealaltă, o revistă electronică din celuloid laminat: MATHeMATA. De ce îl supunea maică-sa la chinul ăsta în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
era decât un sat înapoiat, de ultimă speță. Două ulicioare neasfaltate îl străbăteau de la un cap la celălalt: strada Râului și strada Muntelui, având amândouă drept rădăcină comună dreptunghiulara Piață Francisco de Orellana, în mijlocul căreia se înălța figura în piatră, roasă, a descoperitorului chior al Amazonului. În realitate, pentru cei de prin partea locului, piața era doar „Piața“, căci nimeni nu și l-a amintit vreodată pe Orellana, nici pe sfântul căruia îi purta numele. În „Piață“, se înălțau palatul guvernatorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
văd un alt mod de a deschide această șosea. — Prin masivul muntos... Există un proiect. — N-am auzit niciodată vorbindu-se despre el. Se jucă din nou cu creionul. Apoi se ridică în picioare, dădu ocol enormei mese de lemn ros și ieși în balconul larg. Îl urmară. Guvernatorul privi cu atenție linia abruptă a Anzilor care se distingea foarte departe și arătă într-acolo: — O șosea prin masivul muntos? Clătină din cap în semn de negație: Nu există decât o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
către bucătărie. - Ușa este în celălalt capăt. Ajungeți în grădină. Mergeți drept înainte, e o potecă pietruită, nu se poate să o ratați, ajungeți la gard, poarta dă în strada vecină. Drum bun. Dar luați și geamantanul, geamantane cu colțurile roase nu cumpăr, de data asta vorbesc foarte serios... Îl văzu cum trece în viteză, apoi auzi ușa de la bucătărie deschizându-se și închizându-se la loc. Ploaia mitralia în continuare acoperișul, insistând în asediul umed, iar el - în mijlocul camerei, lângă
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
noapte chiar ieșise să ia puțin aer. Din pragul unui local din josul străzii, o fată Își fluturase spre el mîna. Fiul său ar fi putut să intre și aici, ce l-ar fi oprit ? Un os cu măduvă, trebuia ros, supt. Așa ar fi zis Thomas odinioară; ar fi pășit după fată imediat; altfel, acum, i se părea că ar trebui să Își așeze viața urmașul său madrilen. După cele petrecute la Amsterdam, nimic - atunci cînd era vorba de plăcerile
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
trei zile. Măgarul! Mă vinde dușmanilor! Hai acuma acolo! Să mergi cu mine acolo! - Unde? - La Iorgu! Felix primi cu bucurie propunerea, satisfăcut să îndatoreze pe acela în care vedea un tată al Otiliei. Își puse alte haine, îndreptă cravata roasă a lui moș Costache și ieșiră. Fiind cam departe, întrebă pe bătrân dacă nu vrea sa ia un tramvai sau o trăsură, Dar moș Costache protestă: - Ești obosit? Pentru mine, nu! Mergem încet-încet. Tot drumul, bătrânul bombăni, ocărând în surdină
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
lor materială, rudele se aveau bine între ele și nu se disprețuiau. Cei bogați veneau măcar o dată pe an în casa celor săraci, în oraș ruda cu mari relațiuni își lăsa tovarășii de convorbire și întindea mâna rudei cu haina roasă, mic impiegat. Stănică era foarte mândru de rudele lui și circula, cu știrea sau fără știrea Olimpiei, de la unul la altul. Îl opreau la masă oriunde se ducea și, cum rudele lui erau foarte numeroase, ar fi putut mânca două
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și ei. De vorbit despre... istorie, geografie și alte lucruri folositoare da! se-nțelege, cât vrei dar o guriță, tu? pe nume? - niciodată! Așa ar fi și rămas - dar luna, luna! Luna lumina fața ei albă ca laptele cu obrajii roși și părul ei blond, foarte blond, care înconjura cu lux și fineță o față plină și râzătoare. Pe când el perora o temă de astronomie - indiferentă atât lui cât și ei - adecă pe când se necăjau unul pe altul, ea se uita
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
acolo-și oprea privirea mai multă vreme, apoi iar întorcea și scria cifre pe o hârtie, însă bisericește - adică cu slove; o tăcere adâncă era în cămară și numai pana cea veche de gâscă scîrșnea pe hârtia vânătă și grunzu - roasă or suna izbită [de] călămările pline c-o cerneală cleioasă și oțetită. În urmă el închise manuscriptul vechi, plin de note marginale scrise foarte mic și legat în pergament; îl aruncă cu nemulțămire peste o claie de cărți și-și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
stăteau și mai rău. Întâmpinând vizitatorii, chiar În fața recepției se afla una dintre cele mai mari pete de cafea pe care le-am văzut vreodată. În spatele recepționerului erau niște tablouri agățate strâmb. Pereții erau scorojiți. Mobila era veche, pătată și roasă. Revistele pentru vizitatori erau Îndoite la colțuri și pătate din pricina folosirii lor ca suporturi pentru cănile de cafea. Cheile telefonului public din hol aveau pete maronii. E important de menționat că nu era vorba despre o companie mică; era un
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
Primăvară tristă, Elegie, Amurguri, Restriști, Desfrunziri, Toamnă tîrzie, Parcuri vechi, Despărțiri, Încă o toamnă etc. Dacă poemul de debut (nereluat În volum) putea trimite la tablourile de puternică plasticitate din provincia stagnantă a lui B. Fundoianu („Ferestrele cernite și streșinile roase / prin care curge brumă tăcerea nopții joase / (ca un tavan sub care privirea ți-o apleci) / și ulițele strîmbe ca niște brațe rupte...”), celelalte texte țin de universul reveriei sentimentale, Într-un decor citadin modelat În cîteva toposuri simboliste, receptate
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
apare sinistru luminată De-a focului ce-l arde văpaie-nflacarată; Dar vulturii, și ulii, și bulinele, și corbii, Precum tot spre lumină cu jale cată orbii, Țintesc cu neclipire spre dînsul ochi sălbatici Ce noaptea printre arbori s-aprind ca roși jaratici. Ei zboară pretutindeni alăture-mpreună, Formîndu-i pe sub nouri cu zborul o cunună, Un larg cortegi funebru ce lasă unde trece De albe oseminte o cladă tristă, rece!” Citind aceste versuri, un fapt se observă: poezia, ieșind de sub regimul solarului
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
se sparg În zgomot, răpezite peste dealuri, Dar nici clopotul lor aprig, clăbucind, ferbînd În spume, Nici chiar troncătul de zdraveni bolovani În rostogol Nu-ngrozesc ca uriașul ce s-arată crunt la lume, Cu fălci negre scrîșnitoare, cu ochi roși, cu peptul gol, El apare pe sub nouri ca un munte de turbare Ce amenință pămîntul să-l turtească-n răzbunare! Ca și dînsul, Strîmbă-Lemne, uragan de vijelie, Intră-n lunci, păduri și codri, ducînd viscol, ducînd larmă, Plopul nalt l-
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
lor. Profesorul de filozofie a avut odată o ieșire care mi-a lăsat o urâtă impresie de vulgaritate. L-am rugat să ne facă o lecție suplimentară de logică, la care ne-a răspuns în felul lui familiar, arătîndu-ne coatele roase: "Cu cât mă plătește statul, nu-mi dă mâna să vă fac lecții în plus". G. Călinescu Desigur că profesorimea avea dreptate în felul ei, și noi am înscris în programul nostru ridicarea nivelului de viață al membrilor corpului didactic
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de schilozi. HERRMANN (Se ridică și vorbește dându-și importanță): Am visat că în sfârșit am devenit un spărgător adevărat... și că mai ales nu am fost descoperit de întregul aparat de stat, că stau pe WC și am obrajii roși. E după amiaza dinaintea unei seri sfinte de ajun și exact cu un an în urmă îi făcusem de petrecanie maică-mi. Și într-adevăr nu putusem să fiu dovedit, deși până atunci fusesem pentru orice lucru tras la răspundere
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
valoare (banii). Astfel putem concluziona că șoarecii, moliile, țânțarii și viermii (elementele percepute) sunt "subiecte realizate" (Greimas, Fontanille [1991] 1997: 46). Realizarea ca mod de existență poate fi dedusa din următoarele aspecte: * obiectele sunt reprezentate vizual sub aspectul deteriorat (brânză roasa, piele roșie, lâna mâncata, frunză roasa); * cele patru tipuri de insecte/ animale au o miscare către exterior, catre marginile teritoriului țării, pentru a găsi alte obiecte cărora le pot atribui calitatea-mâncare. Acest rezultat pragmatic al consumului parțial are drept echivalent
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
șoarecii, moliile, țânțarii și viermii (elementele percepute) sunt "subiecte realizate" (Greimas, Fontanille [1991] 1997: 46). Realizarea ca mod de existență poate fi dedusa din următoarele aspecte: * obiectele sunt reprezentate vizual sub aspectul deteriorat (brânză roasa, piele roșie, lâna mâncata, frunză roasa); * cele patru tipuri de insecte/ animale au o miscare către exterior, catre marginile teritoriului țării, pentru a găsi alte obiecte cărora le pot atribui calitatea-mâncare. Acest rezultat pragmatic al consumului parțial are drept echivalent la nivelul discursului dimensiunea timică, prin
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
de locul unde lasă o parte din viața lor, fie cât de scurt ar fi timpul popasului lor aici. Puține obiecte, așezate aproape la întâmplare, arătau că aici trebuie să-și ducă zilnic activitatea niște oameni. O masă cu colțurile roase demult, un registru soios cu colțurile îndoite, două telefoane cu coarbă, poate de pe timpul războiului mondial, o găleată de zinc, lângă care se odihnea o cană smălțuită și o bancă grea de stejar lustruită de atâția oameni care s-au
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
ziua ceea nu a băut nimic. A umblat până seara pe câmp, călcând agale fără nici o grabă, vorbind de unul singur, speriind ciorile care căutau de mâncare printre brazdele arăturilor de primăvară. Nici nu-i păsa că pe suprafața destul de roasă a pantalonilor săi se adunau ciulini și scai. Nu s-a oprit deloc să-i curețe chiar dacă începuseră să-l înțepe dureros. Seara podul grajdului a rămas pustiu. A doua zi satul vuia de cântecele fanfarei cu alămuri sclipitoare, urcată
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
chiar și atunci când sunt rude. Dacă în cifra absolută includem și soțiile lor, prietenia dintre cei șase, ce a durat aproximativ 23 de ani, s-a destrămat în câteva săptămâni. * * * Având caietul în față cu copertele de carton puțin cam roase, încercă să reconstituie din memorie filmul acelor evenimente petrecute cu patruzeci și șase de ani în urmă, demne de luat în seamă, la care se referea doamna Gladiola, însă peste care, aproape că se așternuse praful uitării. Gonit din urmă
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
liber. Romanul (fr. roman - limba populară/vulgară vorbită în Evul Mediu timpuriu în Franța), cea mai amplă specie a genului epic, este o narațiune în proză, cu acțiune complexă, desfășurată pe mai multe planuri, cu intrigă complicată, cu personaje nume roase. Subiectul însumează două sau mai multe fire epice, dezvoltând fiecare un conflict, întro construcție narativă care poate fi: ramificată, înlănțuită sau etajată, inelară sau paralelă. Reflectând existența umană sub cele mai diverse aspecte, romanul creează imaginea unei lumi ce ființează
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
de al meu Mai scurt cu un lat de mână este Ca brațul tău stâng. Tâmpla ta de argint strâmbă este Asemenea icoanelor vechi, Ieronim, Tâmpla mea cu desene frumoase Strâmbă începe să fie și ea Și țeapănă-n oasele roase. În strategia vizuală a poetei acționează pluriform mirajul, însă nu în direcția sublimităților; aproapele și departele întristează, deopotrivă, atât în Apa morților, în Asemenea ielelor, cât și în alte priveliști. La Sadoveanu, fenomenul reveriei treze era definit astfel: "Mirajul acesta
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]