17,708 matches
-
statul la coadă la varză, cînd mătușa obține victoria tot cu ajutorul cuvintelor, prin surpriza replicii ei și cel legat de fascinația pentru tot ce ține de solemnitatea morții sînt delicioase: "Mătușa mea, care onora toate înmormîntările cunoscuților, era incapabilă să rostească cuvîntul inevitabil în asemenea împrejurări, condoleanțe. Spunea întotdeauna condoloanțe". Acesta e numai debutul unei secvențe în care Tia Șerbănescu dezvoltă tot ce ține de rîsul negru, de rîsul legat de zonele tabu, între care și moartea. Este singurul mod în
JE EST UN AUTRE by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14359_a_15684]
-
o zi, când probabil n-a avut buna dispoziție să-l primească și i-a dat ordin feciorului să-i comunice că nu-i acasă, deși vizitatorul îi văzuse printr-un geam luminat silueta și bărbuța. Dar excelenta apreciere fusese rostită și "degetul de lumină", vorba lui Lovinescu, îi trasase parcă lungul și gloriosul destin literar. Succesele tânărului se țin lanț; este invitat să citească la o societate literară a doamnelor din elită, vrea să-l vadă Carmen Sylva, îl cunoaște
Mihail Sadoveanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14171_a_15496]
-
pur (artă pentru artă) încât Dumnezeu n-ar putea să-l dedice decât Sieși în timp ce în cosmica autoreferențialitate absolută s-ar putea în fine auzi atotcutremurătorul: "Mâinile sus!" după care Dumnezeu chiar ar ridica mâinile predându-se Lui Însuși mai rostind doar: " Gata... nu mai e nimic de făcut..." Mică teorie asupra destinului În bătaia apusului frunza ajunge cvasi-străvezie - i se văd nervurile, unghiurile pe care le comit la întâlnirea cu pețiolul prelung - un proiect de galeră cu vâsle. Ori poate
Poeme și poeți ținându-se de mână by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/14471_a_15796]
-
Însuși necunten înzilit totdeauna de față, însă stăruind a rămânea mereu întru ascunsul chipului aproximat de vitralii cu sticla îmbătrânită în clarobscurul co-etern cu moartea ce pare ca și cum un mod de a conserva asfințitul non-stop sub care Matusalem, probabil, își rostește parafraza sacramentală: - Nu credeam să nu învăț a muri vreodată...
Poeme și poeți ținându-se de mână by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/14471_a_15796]
-
retorice și Dumnezeu a creat apoi suprarealul lăsându-mă liberă în acest pampas edenizator, liberă să încerc, liberă să zbor, liberă să fug, liberă să urlu, liberă să tremur, liberă să înnebunesc, liberă să râd, liberă să salivez, liberă să rostesc, liberă să dizloc, liberă să tac, liberă să nasc, liberă să văd, liberă să-mi rotunjesc coapsele, liberă să-mi adun strălucind rămășițele între două valve pe promontoriul unui sex al cunoașterii culpabile ca loc geometric al tuturor proiecțiilor mele
Poezii by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/14428_a_15753]
-
așteptări. Toată viața. Nu închise ochii până dimineața. Atunci sosi și băiatul. - Știu că sunt vinovat, mami, îți cer scuze, dar te rog nu-mi fă scene. O să-ți povestesc tot. - Oh nu, tu nu-mi povestești mie niciodată nimic, rosti Natalia printre lacrimi și sughițuri. Era ca un arc care cedase la prea marea încordare, pierzându-și elasticitatea. Mirel arăta complet schimbat față de momentul când plecase de acasă. Tras la față, palid, cu barba neagră crescută peste noapte și ochii
Ispitirea lui Mirel by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/14437_a_15762]
-
care nu privește spre el, pare că nici nu-l ascultă, ai cărui ochi sunt ațintiți asupra unui punct de dincolo de carte, de triunghi și de cerc, același punct către care își îndreaptă privirea și magistrul. Nici un cuvânt nu se rostește, pacea cărții, a lui Euclide " al cărui nume stă scris în italice pe o margine a tăbliței " nimic nu o tulbură. Și în tăcerea solemnă a momentului, în penumbra din jurul celor doi uniți în aceiași viziune, un poliedru ca un
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]
-
furie, bântuia în timp ce noi contemplam ideile. În curând, timpul reușea să tulbure, dacă nu chiar să spulbere acel imperiu intemporal al Ideii. Universitatea noastră din Cluj intra în 1948 într-o zonă a turbulențelor anunțând distrugerea sa. Îmi amintesc cuvintele rostite cu un calm amenințător chiar în această sală, în fața cadrelor didactice de la Facultatea de Litere și Filosofie, a profesorilor noștri și a noastră a tinerilor asistenți, de o "instructoare" a Partidului comunist: Noi nu suntem împotriva urii " țipa acea energumenă
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]
-
capcană pe care i-am întins-o. Își șterse sudoarea de pe fruntea încălzită de atmosfera înăbușitoare a apartamentului în care căldura verii pătrundea cu forță. Se uită la mine cu o privire duioasă și îngăduitoare, ca la un copil care rostește cuvinte necontrolate. Deodată expresia lui căpătă o altă nuanță, rostind: - Cum să plec la Sibiu, pe arșița asta? Pentru mine o deplasare chiar numai pînă în grădina Cișmigiu, înseamnă un act de neconceput, chiar și drumul pînă la Fălticeni, unde
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
de pe fruntea încălzită de atmosfera înăbușitoare a apartamentului în care căldura verii pătrundea cu forță. Se uită la mine cu o privire duioasă și îngăduitoare, ca la un copil care rostește cuvinte necontrolate. Deodată expresia lui căpătă o altă nuanță, rostind: - Cum să plec la Sibiu, pe arșița asta? Pentru mine o deplasare chiar numai pînă în grădina Cișmigiu, înseamnă un act de neconceput, chiar și drumul pînă la Fălticeni, unde mă așteaptă o cameră răcoroasă, cîțiva brazi sădiți, înaintea ferestrei
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
chiar și drumul pînă la Fălticeni, unde mă așteaptă o cameră răcoroasă, cîțiva brazi sădiți, înaintea ferestrei și masa de lucru, este o mare problemă. De fapt e un pelerinaj la locurile originii mele, pe care nu îl trădez, a rostit Maestrul cu glas ferm. Mi-am dres vocea și am continuat cu îndrăzneală, ideea mea. - Orașul Sibiu l-ați cunoscut, dar stațiunea Ocna Sibiului, nu. Părea că întăresc îndrăzneața mea invitație, fără a sesiza încurcătura ce o stîrniseră cuvintele mele
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
îngăduitor, parcă aș fi recitat o poezie învățată cîndva, în copilărie. I se părea pesemne atrăgătoare propunerea mea pe care i-o prezentasem atît de insolit. Deodată ca sub o putere străină de el, scăpată de sub control, l-am auzit rostind cu o hotărîre care m-a uimit: - Într-adevăr. Ce ar fi să îmi schimb itinerariul? Îmi dai răgaz să mă gîndesc? - Oh!, am exclamat însuflețită de succesul invitației făcute. Dar reacția mea după o clipă de entuziasm scăzu la
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
mai mergem pînă la Rășinari, a spus, parcă răzgîndindu-se. Făcu o pauză care mi-a adus aminte o expresie pe care uneori Lovinescu o folosea în ceea ce mă privea. Deodată spuse cu seriozitate: - Aici te-ai născut... La Cisnădie, urmă rostind cu o voioșie tandră. Aici, mai repetă odată. Aici la Cisnădie. Am izbucnit în rîs făcînd haz de descoperirea numelui modestei localități, căreia îi atribuia paternitatea mea. - Da, de aici vii dumneata, apăsă pe cuvinte. Mai trebuie să crești... să
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
Am izbucnit în rîs făcînd haz de descoperirea numelui modestei localități, căreia îi atribuia paternitatea mea. - Da, de aici vii dumneata, apăsă pe cuvinte. Mai trebuie să crești... să nu-ți fie teamă să pășești în posibile alunecări ale vieții. Rostind aceste cuvinte mi s-a părut că îmi dă o lecție de comportare. Am întrebuințat pavăza privirilor mele candide, sub care am ascuns avertismentul pe care m-am făcut că nu îl înțeleg, la care Lovinescu a răspuns cu o
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
-și încheie fraza. - Ce însemnează asta pentru dumneavoastră?, l-am întrebat cu o naivitate reală și deconcertantă. Lovinescu se uită la mine cu o expresie nedumerită și-mi spuse: - Dar nu e vorba de mine, ci despre dumneata, scumpă amică, rosti modulîndu-și mișcarea buzelor. - De mine?!, am exclamat cu o imensă mirare. - Da, de dumneata, de reputația dumitale. M-am rezemat de spătarul scaunului slobozind un hohot de rîs. Am făcut o pauză, dibuind în adîncul meu, forța cu care doream
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
făcut o pauză, dibuind în adîncul meu, forța cu care doream să fixez cu claritate și fără dubiu, cele ce se iscaseră în mintea mea. Cuvintele mele izbucniră din gîtlej, într-un elan de o sinceritate neîndoielnică. - Dar, Maestre, am rostit cu îndrăzneală, în momentul acesta reputația mea se află sub ocrotirea dumneavoastră, nu pot să-mi doresc mai mult decît acest fapt care mă onorează. Cuvintele mele păreau că i-au răpit graiul. Găsisem cea mai adevărată motivație, care pornea
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
mea, ci mai cu seamă la izbînda ce se săvîrșise cu cîteva luni înainte, prin apariția în librării, a romanului meu de debut Bogdana. Cursul pe care pornise discuția noastră părea că luase un drum neprevăzut, care schimbă înțelesul cuvintelor rostite pînă atunci. Lovinescu s-a oprit, uitîndu-se la mine, ca și cînd era zadarnic să explice ceea ce eu nu puteam pricepe. Am urcat în trăsura care ne purtă spre oraș. Ascultam trapul cailor și priveam cum se derula liziera verde
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
al Dumbrăvii, fiind preocupat de o idee care se ivise deodată în mintea sa. Se întoarse spre mine, cu totul neașteptat, așezînd mîna lui albă, cu degetele frumos îngrijite, pe mîna mea odihnită pe canapeaua de piele a trăsurii și rosti: - Îți amintești dictonul latin pe care l-ai învățat în primele clase de liceu?, mă întrebă, ca un profesor care cercetează o lecție într-o clasă plină de elevi. - Care anume?, m-am străduit să cotrobăiesc în amintirea trecutelor ceasuri
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
primele clase de liceu?, mă întrebă, ca un profesor care cercetează o lecție într-o clasă plină de elevi. - Care anume?, m-am străduit să cotrobăiesc în amintirea trecutelor ceasuri ale școlii. - Nulla dies sine linea, a înviat maxima latină rostind-o în forță. Lovinescu o repetă în ideea de a mi-o fixa în memorie. - Îți recomand să nu o uiți. Odată întoarsă la București, să scrii în fiecare zi, măcar o linie. Să nu te culci pe lauri. Creația
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
incandescență teribilă! Stăpînire de sine, nerisipire, necedare vanității - pentru a mă concentra pe esențial în mod liber și eficient. * Obiectivitate fierbinte. * Obiectiv - nu neutru. * A-ți da seama de întreaga dimensiune a vanității, atunci cînd în dosul unor fraze mari rostite de cineva stă un mobil sau un adevăr destul de mic. Adeseori o afirmare, o declarație reprezintă un obiect care ascunde alt obiect - cu care nu are nici o legătură. Prea mult gest poate denota prea puțină gîndire; prea multe vorbe - prea
Anatol Vieru - însemnări inedite () [Corola-journal/Imaginative/14753_a_16078]
-
răbdarea, dar penița divină altfel a decis Pământul nevăzut tine-n palme cerul cel nou stele cu spini, fără număr limbile moarte-ale fricii dar eu cea văzută de cealalta ființă mă tem chiar la ceasul în care aud geamătul suflet rostind nu te teme Sincronul Reiei firul pierdut, mișcarea nervoasă face sincronul (jurământul de sărăcie și de supunere) Ia aminte, faimosul "play-back" cel ce ducea la perfecțiune hohotul de plâns al eroului, chiar parfumata prostie, iată riscă să atingă zonele pure
Poezie by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Imaginative/14769_a_16094]
-
în corul de la Stavropoleos. Acum niște ani vorbeam cu Livia despre Gay Fest - văzuse cu o seară înainte la televizor violențele comise de activiștii Noii Drepte împotriva participanților la marș în numele „valorilor creștine” - și n-o să uit niciodată comentariul ei, rostit cu năduf, dar mustind de bun-simț: „Săracii de ei, nu-și dau seama că, dacă Iisus ar fi venit pe lume în zilele noastre, ar fi fost în stradă, alături de oamenii din marș, pentru că El a luat mereu partea obidiților
Solidaritate by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82353_a_83678]
-
-o pe el”. Mă gândesc să-l rog pe Omid să-mi aducă un guler cervical din mașină ca să-mi eliberez mâinile și să-i pot examina capul, dar bărbatul zvâcnește din nou. „N-am nimic, lăsați-mă în pace!”, rostește cu greu. E evident că a băut foarte mult. Încerc să-l liniștesc, intervin și polițiștii, dar nu reușim să ne înțelegem cu el. Până să mă gândesc dacă merită sau nu să-l imobilizez cu forța (în stare în
Poate cea mai importantă lecție de viață by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82424_a_83749]
-
are șanse să trăiască, eu, mama lui, vreau să trăiască! În acel moment, a intrat pe ușă un alt medic, tânăr stagiar, care și-a întrebat colega de breaslă ce s-a întâmplat. Răspunsul nu l-a speriat, dimpotrivă, a rostit calm exact ceea ce avea nevoia mama să audă: -Ok, daca mămică vrea să păstreze copilul, atunci să facem tot posibilul să trăiască! Au internat-o și a început imediat un tratament de stabilizare a sarcinii, în speranța că nu va
O picătură de viață by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82432_a_83757]
-
parte de tot ce e mai bun! La mulți ani cu sănătate, Să-ți dea D-zeu de toate! (cele ce-ți dorești să se-mplinească!) Viață lungă..., fericire..., Sănătate și iubire! C-asta-i urârea lu’ Nea Popa’s..., De-a rostit-o într-un glas! Eu cu numele, tu cu anii. Noi să fim sănătoși. La mulți ani! la mulți ani ! doar bine ție ! Mulțumesc, dragii mei! De pe malul Senei, de unde urmăresc însemnările tale zilnice, iti transmit un parizian Joyeux Anniversaire
Sus, sus, sus, la munte sus! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82460_a_83785]