3,147 matches
-
mai cu seamă în București. Nu doar în pîlcurile de mesteceni amestecați cu brazi de pe străzile cu nume de capitală ori din zona protocolului de lîngă Herăstrău ci în birouri, pe culoarele îmbrăcate în lemn, o vreme s-a auzit rostirea palatalizată a românilor care studiaseră la Moscova ori la Pskov sau Odessa dar mai ales a celor care le erau subordonați. Chiar dacă nu venea din adînc, Rusia asta s-a răspîndit ca apa într-un perete. Chiar așa și era
Strînsoarea de oțel a fricii by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/7451_a_8776]
-
Din păcate, scenele tari, grele, dramatice, precum și cele trei personaje - Prospero, Ferdinand, Miranda - nu mi se par izbutite. Ioan Coman,unul dintre cei mai importanți actori ai trupei, nu găsește drumul spre Prospero. Regizorul nu îl ajută să iasă din rostirea monocordă, monotonă, care afectează, cel puțin, debutul spectacolului, dar și monologul celebru. În trena lui intră și Florentina Năstase-Miranda, potrivită ca desen, dar care, iarăși, nu reușește nimic mai mult. Tînărul Ionuț Vișan în Ferdinand este prea departe de tot
Voi zbura cu albinele... by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7458_a_8783]
-
debutul spectacolului, dar și monologul celebru. În trena lui intră și Florentina Năstase-Miranda, potrivită ca desen, dar care, iarăși, nu reușește nimic mai mult. Tînărul Ionuț Vișan în Ferdinand este prea departe de tot ce se întîmplă. De Shakespeare, de rostirea lui, de personajul său, încurcînd-o vizibil, în relația directă, pe Florentina Năstase. La o anumită uniformitate îl condamnă regizorul și pe Caliban. Sînt convinsă că Andi Vasluianu, interpretul său, un actor cu foarte multe disponibilități, atent cu aparițiile sale scenice
Voi zbura cu albinele... by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7458_a_8783]
-
La o anumită uniformitate îl condamnă regizorul și pe Caliban. Sînt convinsă că Andi Vasluianu, interpretul său, un actor cu foarte multe disponibilități, atent cu aparițiile sale scenice, preocupat de fiecare rol, ar fi marșat pe complexitatea personajului, pe nuanțele rostirii, ale vocii sale, ale felului în care se mișcă. Lucrurile nu sînt duse decît pînă la jumătatea drumului și regret în special pentru doi actori: Ioan Coman și Andi Vasluianu, pentru Prospero și Caliban. Furtuna lui Juncu de la Teatrul "Toma
Voi zbura cu albinele... by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7458_a_8783]
-
total în limba franceză, un obstacol trebuie luat în seamă, cel al urechii lor: dacă nu au făcut acest salt înainte de vârsta limită (15 ani), nici un efort nu mai poate ajuta: vor putea stăpâni în voie limba, dar nu și rostirea ei. În ce mă privește, am stăpânit peste toate așteptările limba franceză, fără a-i putea rosti cum se cuvine declarația mea de dragoste... Mă întrebați în ce limbă obișnuiesc să mă rog, atunci și acum. Soția mea a profitat
Ilie Constantin "Sunt egalul celor mai buni" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7457_a_8782]
-
voce inteligentă ce trece cuvântul prin minte, dar și prin inimă, și-l dă mai departe îmbogățit. Lectura lui Andrei Pleșu ajunge la maxima expresivitate folosind mijloace stilistice minime. Vocea lui gravă, iradiind un patos bine stăpânit, dezvăluie, prin simpla rostire, fără a recurge la recuzita interpretării teatrale, adâncimile misterioase ale unui text ce-și ascunde un al doilea înțeles în chipul lui sonor. Pașadia, Pantazi și tânărul narator sunt întruchipați firesc, prin interiorizarea aventurii fiecăruia. Singurul care este "jucat", cu
Cărți vorbite... în trafic by Cristina Cioabă () [Corola-journal/Journalistic/7947_a_9272]
-
Pantazi și tânărul narator sunt întruchipați firesc, prin interiorizarea aventurii fiecăruia. Singurul care este "jucat", cu jubilație, cu timbrul vocii schimbat exact cu o nuanță, sugerând astfel caricatura, este Pirgu. Citind Craii, Andrei Pleșu reușește să regăsească simplitatea originară a rostirii unei povești, adăugându-i însă, cu discreție, întreaga bogăție rafinată a propriei personalități. S-ar crede că există momente privilegiate pentru adevăratele experiențe. Se întâmplă însă ca ele să se ivească atunci când te aștepți mai puțin, în cele mai cumplite
Cărți vorbite... în trafic by Cristina Cioabă () [Corola-journal/Journalistic/7947_a_9272]
-
de la profilul Real La primul subiect a fost un fragment din romanul "Scrinul Negru" de George Călinescu. Prima cerință se referă la sinonime pentru mormane - grămadă sau pentru uzate - deterioarate. A doua cerință: Rolul cratimei trebuia la nivel fonetic marchează rostirea într-o singură silabă a cuvântului câte și al articolului hotărât "un". La nivel morfologic desparte părți de vorbire diferite. La numărul 3 - locuțiune verbală "a pune umărul" sau locuțiunea adverbială "umăr la umăr". La numărul 4 - perspectiva narativă era
Barem Limba romană - Bacalaureat 2013. La orizont, un nou scandal by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/78162_a_79487]
-
librărie o carte despre propria ei viață, și de aici un șir imprevizibil de evenimente și trăiri stranii. Îi doresc autoarei să nu-și epuizeze inspirația și nici darul de a imagina situații nefirești și tocmai de aceea fascinante." După rostirea judecăților critice, juriul își anunță decizia: Premiul Cartea Anului se decernează lui Eugen Negrici pentru Iluziile literaturii române. Autorul, în scurta luare de cuvînt de după primirea premiului: Nu am vrut să judec, ci să descriu situații, contexte și cazuri particulare
Cartea anului by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/7838_a_9163]
-
și nici la injuriile directe din poezia contemporană, oricît de memorabil ar fi poemul în care Marius Ianuș oferă sex oral instituțiilor de stat și de interes public. Ci numai la personajele literaturii de imaginație care își răcoresc nervii prin rostirea de cuvinte mai mult sau mai puțin grele. La I.L. Caragiale, numirea preopinentului moftangiu sau mai ales măgar este o insultă destul de gravă. Citind că, în scrisoarea caldă de recomandare, un amic îl făcuse de fapt măgar, povestitorul replică prin
Injurii, blesteme, sudalme by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/7662_a_8987]
-
este celebrat Van Gogh. Pilduitoare sunt, în acest sens, și poemele: Calule galben de soare, Lume, lampă, petrecum..., Caii de foc și Cum sfârșit e acest veac și fără noroc. Însă Ștefan Radof este mult mai mult decât moștenitorul unei rostiri protocolare și, implicit, al unei îndelungi tradiții de limbaj poetic calofil, căutat, prin care se aduce laudă cuvântului încărcat de senzorialitate, renăscător de arome și pasiuni. Există un punct critic, un prag, de unde acest idiom suculent își adună forțele, spre
Poezia retro by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7690_a_9015]
-
necunoscută. Era o limbă de domni și de doamne, dezinvoltă și nobilă, materială și suavă, totodată, precisă și plină de ascunzișuri, pe care n-o mai vorbește astăzi aproape nimeni. Cunosc doar vreo trei oameni - culmea, din generația mea! - în rostirea cărora s-a păstrat acea fabuloasă limbă pe care-o descoperisem pe Magheru sau Calea Victoriei, urmărindu-i minute în șir pe domnii îmbrăcați, vara, în costume de culoare deschisă și purtând elegante pălării de Panama. În rest, parcă acea întreagă
Vorbiți cu accent? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7561_a_8886]
-
p. 150) Dacă trecem peste cele cîteva stîngăcii de limbă cărora nu le putem găsi, drept circumstanță atenuantă, decît vîrsta autoarei, și dacă sărim peste naivitatea cuceritoare a unui om care crede că un adevăr poate convinge prin simpla lui rostire, dacă așadar privim substanța și nu accidentele cărții, atunci ideile Mirunei Lepuș au acoperire în realitate. Și chiar dacă nici una din ele nu e nouă, toate sunt un indiciu al gradului de luciditate la care a ajuns autoarea. Mai mult, ele
Poetul desfigurat by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7589_a_8914]
-
naivelor noastre povești, Taină: "Învățătura a fost dată,/ și n'am voie să ridic nici o mână.// Pretutindeni sunt trepte/ de care te apropii și te depărtezi./ Frate, n'am voie să strig când văd că te pierzi.". Așadar, în calea rostirii sînt rosturi. Pe care o lume grăbită le calcă, în nestăvilite beții de cuvinte. De care nu avem, vai, nevoie. Pentru toți cîți scriu, și toți cîți citesc, mărturisește această Ziuă și noapte scrisă cu presimțirea rară a ceea ce este
Nerostitele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7533_a_8858]
-
a fost să o văd pe Irina Drăgănescu în Sylveta. Minunată. O apariție cu totul specială. Cu o inteligență pe care rareori o depistezi pe scene. Gracilă, suavă, bine ancorată în rol și în propriile-i disponibilități, extrem de precisă în rostire - fără cusur! - știind exact ce joacă, Irina Drăgănescu este încîntătoare. O emblemă poetică a poeziei acestui spectacol. Nu știu dacă Romanțioșii se mai joacă la sala Berlogea de la UNATC. Știu că, tot ca o șansă, este găzduit, o vreme, la
Fețele iubirii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7551_a_8876]
-
continua meditație asupra distanței dintre cuvânt și realitate. În ce măsută pot cuvintele recrea/reproduce un adevăr trăit? Poetul crede că într-una prea mică, de unde tonul său adesea sceptic. În câteva rânduri el creionează, ironic, "scolastici" ale (i)relevanței rostirii sau parafrazează indicațiile didactice ce însoțesc, în manuale, schițele de compuneri școlare, pentru a sugera că textualizarea se reduce, de cele mai multe ori, la o simplă mecanică, fără a putea transmite intensitatea pasiunii. În consecință, pentru ceilalți, aceasta din urmă rămâne
Imaterialitatea pasiunii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7280_a_8605]
-
e un cod" (dialog), iar "într-o formă fixă de vers/ odihnește copilul de marmură/ îmbrățișat de propriul mesaj/ desenând în aer slove" (subiectul este cel care...). Viața și scrisul sunt două lumi clar delimitate, a căror interfață este arta, rostirea poetică, ce nu le împiedică, altminteri, să-și continue ființarea paralelă: "în sensul unui O/ o rămâne trupul în urma/ vorbelor lui, care viețuiesc/ în acest spațiu și sunt pline de pace" (ibidem), iar, în fond, "lumea are mare nevoie/ (...) să
Imaterialitatea pasiunii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7280_a_8605]
-
lui. "Să se citească 30 000, răspunsese el. Asta a fost cifra ordonată de Karol V atunci când se îmbolnăvise la Escurial, dar la o adică în cazul lui fusese vorba de un cu totul alt gen de somn.") Gândire și rostire cu rădăcini existențiale. Vrea să spună ceva, oferă ceva, vorbește direct - vrea să ajute și să fie de folos. 8.4.1991. Astăzi este cea de-a optzecea aniversare a lui Cioran. FAZ, NZZ, Zeit, Süddt. Ztg. publică articole lungi
Wolfgang Kraus despre Emil Cioran () [Corola-journal/Journalistic/7297_a_8622]
-
Îmi vin în minte prea multe pentru a selecta doar una. Mă opresc însă la o jumătate de întrebare, rostită când era deja târziu, când eram la mulți kilometri de persoana care a pus-o. O întrebare care, în momentul rostirii, nu mai avea nevoie de răspuns. Sau poate că nici nu era o întrebare. Poate era doar una din frivolele provocări pe care femeile inteligente știu să le încarce de sensuri. Întrebarea vine din adolescența târzie, dintr-un oraș străin
Care e cea mai stranie întrebare care vi s-a pus vreodată? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7309_a_8634]
-
de Opere ale lui Creangă. Este în continuare muzeograf literar la Bojdeuca Ion Creangă din "mahalaua tragi-cosmică }icău". În 2007 i se acordă titlul de doctor în filologie la Universitatea Al.I. Cuza, titlul tezei susținute și apoi publicate fiind "Rostirea postmodernă. Generația poetică '80 în literatura română". Discipol al profeticei modernități bacoviene, dar și al tragismului melodic postmodern al lui Cezar Ivănescu, Daniel Corbu ajunge, cfr. excelentului studiu introductiv semnat de Theodor Codreanu, la "această ezitare ironică între modernism și
În absența zeului by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7314_a_8639]
-
pînă și Ťpasul de menuetť într-o lume ce executa constant și însuflețitor cazaciocul, după o muzică de armonică demențial stîlcită, ce-și asocia grotesc țimbalul, declanșînd un tragic carnaval". Siluind adevărul ori măcar amînînd în temeiul unor calcule defetiste rostirea lui, Aristarc abdica de la însăși menirea sa. Un astfel de Aristarc oportunist a devenit chiar marele G.Călinescu, "într-o lume ce-și impunea de la bun început ca slogan Ťoptimismulť, anulînd în numele unui colectivism primar orice valori individuale și negînd
Eternul Aristarc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7315_a_8640]
-
păgânătate aflăm în Legea talionului). Doar că poetul este o natură delicată, de o finețe constitutivă, căreia îi repugnă exprimarea fățișă, preferând nuanța, aluzia, sugestia, mult mai poetice, în opinia noastră, decât ostentația și brutalitatea expresiei. Profesarea scrisului ca luciditate, rostire surdinizată (understatement), transfigurare și sublimare îl exprimă, credem, cu fidelitate pe poet. Nu din slăbiciune vitală își exersează acesta asceza, ci dintr-o convingere, intim asumată, a necesității de a avea ținută și stil în timpul suferinței inerente condiției pământești. Poetul
Noblețea discursului by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7346_a_8671]
-
disciplinată, / oul de pasăre dezaripată! / Unde începe România / și unde se termină Serbia? / Și - invers?" (Mai bine nu intrăm). O expresie reavănă, indicînd mai curînd o românească orală, cu reflexe arhaice, decît una studiată în școli, face parte din specificul rostirii d-sale. Ea însoțește convenabil manifestarea unui temperament tumultuos, interogativ, anxios, revendicativ. Fluxul liric e debordant, verbele se-așează năvalnic în spații care par totdeauna prea strîmte, aidoma unei cămăși în care bustul unui atlet încape cu greutate: " Ies cu
Poet și personaj by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7642_a_8967]
-
secund, Ion Barbu căftănea nadirul. După cinci ani, un ermetic mai modest, Virgil Huzum, publică la Luceafărul, cu ilustrațiile lui Al. Phoebus, Zenit, un volum de versuri. Debutase cu parodii (Ŕ la maničre de..., 1926), ca să treacă, în timp, la rostiri cvasi-psaltice, pătrunse de un duh al economiei de cuvinte. Douăsprezece la număr, cîte zodiile, sînt aceste poeme minimale, închipuind abia un contur pe cerul mîzgălit cu petarde al deceniului patru. Unele sînt încercări fără pretenții mari, mizînd pe sonoritatea unor
Sus pe cer by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7235_a_8560]
-
soluție sau alta. Coordonarea corpurilor tinerilor din primul spectacol era, de fapt, școala primilor pași în teatru. Cu ordinea și nebunia lui. Nebunie debordantă în suma de vise și imagini din cea mai fantastică pledoarie pentru forța cuvîntului, în absența rostirii lui pe scenă. Delirul verbal al lui Rabelais se reface din delirul fiecărei povești din fiecare scenă, din ritmurile îndrăcite ale mișcărilor, din sonorități ce vin din foșnetul unor pași, al sutelor de furculițe prăvălite din cer, din mugetul unui
La început a fost cuvântul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7252_a_8577]