3,541 matches
-
acasă , doar așa vom putea fi mereu împreună când tu, când eu schimbând direcția vânturilor. de când ai plecat sufăr de o boală de care nu vreau să mă vindec, sufăr de iubire. 275 Poem indecent În negre cascade mi se rostogolește părul pe umeri el îmi mângâie fruntea și ochii, și gura hei, nu e măr îi strig când își înfinge dinții în bărbia mea! dar el râde flămând îi simt limba alunecând pe văile albe ale gâtului meu cu vârful
SPERANTELE VIETII, ANTOLOGIE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 by http://confluente.ro/Sperantele_vietii_antologie.html [Corola-blog/BlogPost/372783_a_374112]
-
în lung Oltenia, trece pe lângă Cetatea Băniei, Craiova, traversează câmpia și se varsă în fluviul Dunărea. În Defileul Jiului șoseaua este străjuită de o parte de pereții stâncoși, iar de cealaltă de valea adâncă a râului ale cărui ape se rostogolesc zgomotos peste pintenii de piatră în mici cascade. Verdele brazilor, cenușiul stâncilor, licărul apei și adierea vântului cu pletele-i mătăsoase te cuprind în vraja munților. Alături numeroase tuneluri ale căii ferate străpung muntele. Când munții eliberează valea din strânsoarea
UN PLAI DE VIS DIN NORDUL OLTENIEI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 by http://confluente.ro/Un_plai_de_vis_din_nordul_olte_ion_nalbitoru_1370942491.html [Corola-blog/BlogPost/363388_a_364717]
-
și-ar dori ea să fie, adică veselă, plină de viață, frumoasă ca o cadră, iar vocea-i s-o compare ca o tânguire a strunei de vioară peste care trece arcușul, mângâind-o cu blândețea adierii de vânt, sau rostogolindu-se ca tumultul unui râu de munte, ce se prăvale în cascade dintre stânci, precum sârbele și bătutele din vatra satului din Drăguțești, organizate de flăcăi sâmbăta seara. Fetița, căruia spera să-i dea naștere cât de curând, dorea să
DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE (VIAȚA ȘTIUTĂ ȘI NEȘTIUTĂ A ÎNDRĂGITEI INTERPRETE DE MUZICA POPULARĂ DIN TÂRGU JIU, MARIA LOGA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2131 din 31 octombrie 2016 by http://confluente.ro/stan_virgil_1477916369.html [Corola-blog/BlogPost/343100_a_344429]
-
noastre: Așa cum din Izvorul fără de sfârșit, Sfânt Se revarsă undele vieții pe pământ! Ele germinează-n frunze Apoi vin spre celulele vii să le inunde Cu duhul La porțile dimineții, unde Cer supunere înțelesurilor care în clipa de grație Se rostogolesc peste toate văzutele și nevăzutele Ca aici și acum Când totul este cuprins de vibrație Într-un ritm venit din altă constelație Sincron cu ordinea îmbrățișată în spirala AND-ului În OPERON Înfășurată în mister, în intraductibil cuvânt Cum toate
SFÂNTA LUMINĂ CRISTICĂ de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016 by http://confluente.ro/elena_armenescu_1461652087.html [Corola-blog/BlogPost/384989_a_386318]
-
povești le pui ca pe o ștampilă pe mai multe ferestre și-am râs odată, altădată m-am înfuriat inutil ca apoi să aleg tăcerea. Nu este comodă dar sănătoasă sigur este. M-am gândit iar și iar cum pot rostogoli fără foșnet sensurile învelite în cuvinte, pentru ca tu să ajungi să dorești a dialoga. Mă săturasem de monologuri, de trecutul care împânzea scrisorile tale, de un prezent aproape consumat pe care-l tot împărțeam cu alte ființe poate dornice la fel de
MĂ ȚESE TIMPUL ÎN TÂMPLA TA de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 by http://confluente.ro/anne_marie_bejliu_1456081499.html [Corola-blog/BlogPost/370081_a_371410]
-
Autor: Virginia Vini Popescu Publicat în: Ediția nr. 1743 din 09 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Căutând roua din stele! Afișând o bucurie Care nu-i privește viața, Rătăcind prin nostalgie, Omul își ascunde fața. Zilele-n luneta zării Se rostogolesc în ceață, Prin fereastra îndurării Se trezește... pom de gheață. Razele luminii reci Au topit mulțimi de vise, Presărându-i pe poteci Cicatrici de paradise. Căutând roua din stele Și sperând în soarta sa, Se renaște din mistere Și din
CĂUTÂND ROUA DIN STELE! de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1743 din 09 octombrie 2015 by http://confluente.ro/virginia_vini_popescu_1444415063.html [Corola-blog/BlogPost/343195_a_344524]
-
Acasa > Strofe > Creatie > ANN- (UL) Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 885 din 03 iunie 2013 Toate Articolele Autorului alerg pe câmpul minelor de fistic struguri și mere răscolind mormanele de gunoi din fiecare ridicătură de cuvinte rostogolesc într-un hohot de râs cojile portocalelor consumate la mesele festive ale minților îmbolnăvite de ura sinelui de sine în sine adun toate frunzele de dafin consumate la supele cu minciuni daruri peste daruri descopăr în metaforele uitate în pungi
ANN- (UL) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 885 din 03 iunie 2013 by http://confluente.ro/Ann_ul_anne_marie_bejliu_1370268356.html [Corola-blog/BlogPost/346223_a_347552]
-
-mpleteau dorințe pe un fir de păi, Susurând, izvoare străbăteau pășunea... Licuricii, candelele coltului de răi. Zorii m-au găsit în brațele tale, Mă scăldam în ochii care ma priveau, Toate îmi păreau atât de ireale, Stelele în ceruri se rostogoleau. Ce coșmar trăit-am în aceste zile... Se făcea că timpul pe loc s-a oprit, Somnul mă ținea în mrejele-i abile, Și-am visat că sunt iar fericit. 17 iulie 2016 Referință Bibliografica: Coșmar / Lăcrămioara Stoica : Confluente Literare
COȘMAR de LĂCRĂMIOARA STOICA în ediţia nr. 2246 din 23 februarie 2017 by http://confluente.ro/lacramioara_stoica_1487801190.html [Corola-blog/BlogPost/364372_a_365701]
-
Timpul își scutură fructele pe o pătură ideatică. Trebuie să alegi și să împachetezi pentru iarnă doar ce este curat și sănătos. Pe celelalte le transformi, dacă mai ai forță să o faci. Pe Anna și pe Ioan i-a rostogolit viața din singurătatea suferinței, în multiplicarea trăirilor dezvoltată de cunoaștere. Ceea ce trăiesc cei doi este o dăruire a lor, în folosul descifrării neperceputului. În contrast cu transformările firești ale unei societăți bolnave, ei încearcă să deznoade nefirescul a două vieți. Sunt doi
PRINSE ÎN CHENARUL UNEI VIEȚI DE CARMEN POPESCU de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016 by http://confluente.ro/anne_marie_bejliu_1461692715.html [Corola-blog/BlogPost/384964_a_386293]
-
limitat, însă, la a fluiera, cât îi ziulica de mare, doar în timpul serviciului la cantină pentru a da de înțeles că, până la urmă, îl doare fix în pix. Ca să accentueze aceasta, din când în când, încetează cu fluieratul pentru a rostogoli câte o glumă printre zâmbete, provocînd uneori hohote de râs. * Nea Marin, administratorul uneia dintre cantinele studențești, îl bănuiește de superficialitate pe cel ce fluieră mai toată ziua - ori, cu el nu mergea așa! - Ție îți place cum ai făcut
XXIX ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2204 din 12 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/adrian_litu_1484199905.html [Corola-blog/BlogPost/365387_a_366716]
-
la soroc neștiut - vântul mai puternic decât toate vânturile dăruind corp formelor invizibile ochiului? VA FI STRĂPUNS zenitul traversat râul ce nu cunoaște nici punte nici barcă? Se va face atunci auzită o voce? ASEMENI SISIFULUI este omul în zadar rostogolind spre înalturi piatra care-i conține sensul. PROFET Sub un arbore bodhi* desfrunzit șezând pe jumătate despuiat un orb niciun cuvânt nu ajunge până la buzele lui doar corbu-i croncăne blesteme sumbre - în vânt. ----------------------------------- * Copacul bodhi este Arborele Vieții la budiști
MEDITAŢII ÎN HIMALAYA – POEME (1) de GERMAIN DROOGENBROODT în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 by http://confluente.ro/germain_droogenbroodt_1432475061.html [Corola-blog/BlogPost/367595_a_368924]
-
mișcare inima dacă era oprită, repetând respirația directă gură la gură. În sfârșit îi simți pulsul slab, deci mai erau speranțe ca fata să scape cu viață din teribilul accident. Mașina se desprinsese instantaneu din ciotul de stâncă și se rostogolea cu zgomot în râpă, creând panică printre cei ce priveau de sus și nu știau dacă a prins pe cineva în rostogolire. Scânteile produse prin frecarea metalului cu piatra dură porniră vâlvătaia ce se prelingea spre dâra de benzină ce
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1182 din 27 martie 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1395899435.html [Corola-blog/BlogPost/370205_a_371534]
-
uzengjia në timpanin e veshit kur oră e mësimit të edukatës merr fund COMETĂ HALLEY A zburat cometă Halley a zburat biată lăsând coadă în pulbere în cerul desenat pe hârtie Nu știu în care coordonată a căzut umbră ei rostogolindu-se la picioarele mele care aleargă printre ani Și azi trag piciorul taraș prin curtea plină de gropi fiindcă trage destinul cu șapte sute de draci în spate Dar a venit încă odată o s-o prind de coadă și o s-o
POEZIE ALBANEZĂ DIN KOSOVA DAN MUSLIU de BAKI YMERI în ediţia nr. 2287 din 05 aprilie 2017 by http://confluente.ro/baki_ymeri_1491424781.html [Corola-blog/BlogPost/380678_a_382007]
-
pe care mă așterni în boare de rouă cu miros de primăvară. OBOSEALĂ TÂRZIE Am venit de departe pentru această oră târzie să-ți cumpăr taina cu umbre arse pe buzele tale din care mai răsar trandafiri pe chipul globului rostogolit în aceeași veșnică oră, obosită... târzie... TOT CE VĂ SPUN Am străbătut întinderea de piatră goală, pustiul străjuit de stânci acoperite cu gheață și-am întrupat cuvântul ca să înțelegeți tot ce vă spun și, mai ales, ce nu vă spun
POEZIE CONTEMPORANA de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 by http://confluente.ro/viorela_codreanu_tiron_1427956834.html [Corola-blog/BlogPost/367999_a_369328]
-
Iuliana oftă prelung și îl privi rugător pe Eugen. El înțelese și se ridică pentru a-i pune apă în pahar și a-i oferi un șervețel, pe care ea îl folosi pentru a înlătura două lacrimi mari ce se rostogoleau lin pe obraji. Nu o întrerupse. Comunicau foarte bine numai din priviri. Au înțeles că tăcerea este binevenită din partea amândurora. - Nu știm în ce condiții s-a petrecut accidentul, reluă Iuliana șirul relatării. A! Nu cred că am apucat să
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1427837820.html [Corola-blog/BlogPost/367551_a_368880]
-
A pierdut controlul și a ridicat ambele brațe, țipând în momentul în care a constatat că sania alunecă veselă la vale și ea cade în zăpadă. Încerca să se ridice și nu reușea. Aluneca la fiecare încercare și se mai rostogolea de două-trei ori, până când două brațe au prins-o de umeri și au oprit-o. Era un tânăr în echipament sportiv adecvat anotimpului și pârtiei, care mai mult se juca decât o ajuta să se ridice. - Te-ai lovit cumva
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1427837820.html [Corola-blog/BlogPost/367551_a_368880]
-
ei, care mă înnebunea. Simțeam mirosul irezistibil de fripturi și de cozonaci ridicându-se în văzduh până la mine, de-mi venea să strănut de plăcere și poftă. - Și? Și? Ce-ai făcut ? - Ei, Pufosule, am luat-o tiptil la vale, rostogolindu-mă ușurel să nu mă simtă turiștii. Am ajuns în spatele brazilor unde erau ei, și-am început să ascult. Tocmai a strigat cineva din grupul lor: Iulia, nu ne aduci ceva de mâncare, că ne este foame de leșinăm. Dar
PENTRU COPII de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1159 din 04 martie 2014 by http://confluente.ro/Ursuletii_pentru_copii_viorel_darie_1393917218.html [Corola-blog/BlogPost/347643_a_348972]
-
pe umeri, pe coapse și pe față culori proaspete, mânjite, amestecul lor ancestral... Lăsa să îi picure sânge din ciotul degetelor deschise pe botul fiarei, pe craniul strivit. Soarele își țipa înălțarea deasupra și în față, incendiind peretele stâncos. Se rostogolea pe muchia de sus vărsând văpăi cromatice, spectrale: roșu, oranj, galben, verde... A tresărit zvâcnind, cu un salt s-a întors brusc: felina, flămândă și mânată de instinctul ucigaș, se apropiase pe furiș după îndelungata și zilnica ei pândă. Erau
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Fresca_proza_scurta.html [Corola-blog/BlogPost/357306_a_358635]
-
fără pauză pentru vreo scurtă răsuflare. În nopțile de veghe, în liniștea deplină a camerei mele, când ascult, ca Lucian Blaga, cum "se izbesc de geamuri razele de lună", îmi pare că aud de la o vreme cum se furișează clipele rostogolindu-se, trosnind în vârtejul luat de neîndurătoarea Moară. Se scurg pe la fereastra mea clipe mai bune, altele mai luminoase, unele cutremurate de câte o dureroasă întâmplare... Clipele se adună, își dau mâna și viața-mi de până acum pare toată
OPRIŢI TIMPUL…! de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2062 din 23 august 2016 by http://confluente.ro/elena_buica_1471947627.html [Corola-blog/BlogPost/380801_a_382130]
-
mai spre zilele noastre (cele de adânc păcat al uitării și zile ale marilor șovăieli și întunecări ale Duhului...zile și veac de întindere a beznelor celui rău!): ”Prin Înviere, El scoate lumea din starea bolnavă în care s-a rostogolit, înălțând-o la o stare a cărei bogăție, plenitudine și fericire nici nu ne-o putem închipui (...) În Iisus Hristos, viața cea nouă, eschatologică, e realizată. Viața cea nouă nu este numai promisiune, ci este în El realizată, prezentă, deplină
ÎNVIEREA de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2298 din 16 aprilie 2017 by http://confluente.ro/adrian_botez_1492324298.html [Corola-blog/BlogPost/379266_a_380595]
-
neașteptata trecere din prezent în trecut, Ileana-Lucia Floran își asumă ipostaza așteptării, convinsă că reîntregirea cuplului este posibilă doar prin chemarea celui plecat către cel rămas: „M-ai lăsat în urmă,/ cu ochii scrijeliți/ de osânda secetei/ care mi se rostogolea/ sub pași./ Dincolo de râul/ pe care-l treceam împreună... Cuvintele nespuse/ mi se sting în ochi,/ vinovate/ de-a mă fi lăsat singură,/ într-un prezent/ devenit, amăgitor, trecut./ Rămân aici/ și-ți aștept chemarea” ( De-acum mă numesc așteptare
Uniunea Ziariştilor Profesionişti by http://uzp.org.ro/asteptand-chemarea/ [Corola-blog/BlogPost/93258_a_94550]
-
În urechile Aialei stăruia acum glasul înăbușit de rugăminți al mamei și cruzimea replicii ei: - Dar înțelege, mamă, la tine bărbat înseamnă tata, dar nu toți bărbații sunt ca tata. Detest subiectul, cuvântul, am oroare... Niciodată... ! Țipătul de atunci se rostogolea acum, ca un ecou în urechile ei. Pe obrazul mamei se imprimase o suferință cumplită. Un gând o făcu pe Aiala să tresară : Atunci văzuse !? se întreba acum. Posibil că văzusem, de vreme ce mi-am amintit acum de ea... și strigătul
SECRETUL LUI RODIN de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 by http://confluente.ro/getta_berghoff_1458733636.html [Corola-blog/BlogPost/348618_a_349947]
-
băncii sub care atârnă emoția primei îmbrățișări. * Mi se întâmplă să fiu calul din Troia, mergând prin tine, filă cu filă. Nu cumva ești o Iliadă ce-și privește tendoanele cuvintelor cu ochii lui Homer? * Ora își bea ceaiul, singură, rostogolită pe plajă. Părul îi desenează inima pe nisip. * Sunt acolo, în cimitirul abia respirând neliniștea pământului din oase. Cheamă-mă în cântecul lacrimii tale. * Urechea mea stângă te ține pe șolduri pentru ca ochiul drept să te privească torențial. * Priveai în
CONFESIUNI de GEORGE BACIU în ediţia nr. 138 din 18 mai 2011 by http://confluente.ro/Confesiuni_0_1.html [Corola-blog/BlogPost/343184_a_344513]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > ÎN DIMINEAȚA DAMNATĂ... Autor: Valentina Becart Publicat în: Ediția nr. 617 din 08 septembrie 2012 Toate Articolele Autorului Pe hrisovul vieții mi-ai scris numele la întâmplare mult prea înclinat spre stânga... l-ai rostogolit apoi în focul oglinzilor părtinitoare... ... Pe cărări de „cumpănă” îți deschideai câte o floare ademenind întunericul să-i smulgă frumusețea tăvălind-o ( fără urmă de regret) în primele noroaie... ... Se înălța un cântec în dimineața damnată când zâmbete voalate se
ÎN DIMINEAŢA DAMNATĂ... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 617 din 08 septembrie 2012 by http://confluente.ro/In_dimineata_damnata_valentina_becart_1347091530.html [Corola-blog/BlogPost/343720_a_345049]
-
crengile sălciilor. lași trunchiurile duble să danseze într-un singur butuc. închizi ochii singur. nu vrei degete străine să-ți plece pleoapele. la final, drumul devine o sinusoidă apatică. asimptote de trăiri lasă culoar în inima ta. noaptea și ziua rostogolesc aceeași bilă. capetele se întâlnesc în ultimul punct undeva, la infinit ești tu și tu, și tu, și tu... totul e artă abstractă în ultimă fază de închidere a porților. Referință Bibliografică: tălpi dezlipite / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN
TĂLPI DEZLIPITE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 by http://confluente.ro/Talpi_dezlipite_anne_marie_bejliu_1360247485.html [Corola-blog/BlogPost/341359_a_342688]