913 matches
-
de monstruoase, că nici rudele nu-și mai recunoșteau morții. Așezați precum legăturile de surcele în vatră, erau arși, aerul umplându-se de o duhoare insuportabilă. Cu ajutorul lui Dumnezeu, am ajuns la Pavia teferi. Am mai stat în serviciul lui Rotari încă cinci ani. Vreme în care am făcut o înțelegere importantă cu un grup de neguțători și aurari din orașul Lucca, aceștia angajându-se să înființeze în orașul lor o monetărie sub controlul unor administratori regali. Peste un an au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
o monetărie sub controlul unor administratori regali. Peste un an au fost puse în circulație primele monede de aur longobarde, având imprimate pe o față o stea cu șase raze strălucitoare, și pe cealaltă, o cruce latină și numele lui Rotari. Când i s-au adus regelui primele monede, le-a zornăit în pumn încântat și mi-a spus: - Ți-l amintești pe Marcello și ceea ce ne-a spus atunci? Ei bine, acum n-ar putea să-mi mai spună că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
un moment în care în lume totul se schimba, întărindu-se sau pierind. Ca și cum ai fi fost luat de viitură în mijlocul unui vad. Când fiul meu era pregătit să-mi ia locul ca diac al palatului, m-am dus la Rotari și i-am spus: - Am îmbătrânit. În acest an al Domnului nostru 649 împlinesc cincizeci de ani și simt că trebuie să-mi caut din nou pacea sufletului pentru a-mi sfârși zilele onorabil. Simt că nu mai am timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
să fac ceea ce trebuie. Îngăduie-mi să plec. Voi merge la Grado să împlinesc o făgăduință, și apoi la Bobbio. Nu știu ce am de făcut, dar așa a dorit Garibaldo. Fiul meu e gata să te slujească mai bine decât mine. Rotari era la grea cumpănă. Nu voia să plec, dar nici nu putea să-mi interzică. Așa că a găsit o scurtătură și a adus vorba și despre soția și despre fiul său: - Știi bine că Gaila are nevoie să fii lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ceea ce-o privește pe Gaila, lucrurile erau mai încurcate. Nu eram pentru ea doar un prieten de nădejde, ci și confidentul, protectorul, mijlocitorul între caracterul ei sincer și perfidia mincinoasă de la curte. - Să hotărască ea, i-am propus lui Rotari. De îndată ce m-a văzut intrând, Gaila și-a ridicat privirea și a șoptit: - Stiliano, iată că a sosit și ceasul plecării tale. Am rămas uimit de puterea ei de previziune, de vreme ce ea pricepea ceea ce urma să se întâmple asociind detalii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
am mirat și eu oleacă, apoi i-am zis lui Ansoald în glumă: - Să fii mulțumit că am izbutit să îmbătrânesc și sunt încă în viață. Singura alternativă era să mor de tânăr. Nici el nu știa de ce mă chema Rotari înapoi la Pavia, de vreme ce lucrurile mergeau bine în regat. - Poate, a spus, fiindcă simte pur și simplu lipsa prietenului său. II Prezența mea la Pavia s-a datorat însă dorinței Gailei. Adevărul e că Rotari era plecat de câteva zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
nu știa de ce mă chema Rotari înapoi la Pavia, de vreme ce lucrurile mergeau bine în regat. - Poate, a spus, fiindcă simte pur și simplu lipsa prietenului său. II Prezența mea la Pavia s-a datorat însă dorinței Gailei. Adevărul e că Rotari era plecat de câteva zile la o mare adunare generală la Spoleto. M-am dus imediat la ea, chiar înainte de a trece pe-acasă. Împlinise de puțin timp patruzeci și unu de ani. Nu știu dacă ochii mei au văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
m-ai iubit dintotdeauna și m-ai și dorit, în vreme ce eu te-am iubit doar ca pe un frate. Să nu crezi că nu mi-am dat seama. Mare, cu adevărat mare, ți-a fost dragostea pentru mine și pentru Rotari, de vreme ce niciodată nici măcar printr-un gest sau printr-o privire nu ai trecut dincolo de pragul bunei-cuviinței și al delicateței. Iată însă că a sosit ceasul când trebuie să-ți cer să-ți spargi armura la care te-a obligat cinstea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
junghiul între sâni, și nu-mi sunt de-ajuns trei perne ca să-mi aducă ușurare și să-mi îngăduie să ațipesc. Mi se întâmplă ceea ce am văzut cu ochii mei că i s-a întâmplat Bertariei, camerista dăruită mie de Rotari în ziua nunții, și care a murit acum patru luni. Ea mi-a relatat tot ceea ce simțea, și acum știu că nu mai am de trăit decât două luni, nu mai mult. În timp ce-mi simțeam lacrimile șiroind pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
sângele. I-am spus toate acestea Gailei, și ea mi-a mângâiat cu blândețe un obraz. - Aproape aceleași lucruri le-au spus medicii chemați de mine de la Ravenna pentru Bertaria. Mi-am luat capul în mâini, apoi am întrebat-o: - Rotari ce zice? N-a băgat de seamă? Nu i-ai spus toate astea? A privit de la fereastră acoperișurile din Pavia și, cu o tandrețe mâhnită, mi-a răspuns: - Din dragoste pentru mine, regele ar transforma zilele care mi-au mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
A citit-o și ea cu evlavie și a rămas emoționată. Cred că de atunci și până-n ceasul când Dumnezeu a chemat-o la sine n-a trecut o zi fără să se fi mângâiat cu ea. III Întorcându-se Rotari de la Spoleto, s-a mirat când a dat cu ochii de mine, dar îmbrățișarea lui a fost lungă și plină de afecțiune. Eram din nou în picioare la dreapta sa, în timp ce el stătea pe tron cu coroana pe cap; din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și într-un om precum Andras, am fost îndemnat să urmez cu încredere spirala sacră, să-mi orientez viața în direcția creatoare a lui Dumnezeu și să-i ajut și pe alții să facă același lucru, începând cu Gaila și Rotari, în acele sfâșietoare zile ce urmau să vină. Cu un pătrar înainte de luna plină a lui septembrie, Rotari a început să bănuiască ceva, și în curând a trebuit să-i spunem adevărul. Acceptase până atunci fără rezerve scuzele mele, justificând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
viața în direcția creatoare a lui Dumnezeu și să-i ajut și pe alții să facă același lucru, începând cu Gaila și Rotari, în acele sfâșietoare zile ce urmau să vină. Cu un pătrar înainte de luna plină a lui septembrie, Rotari a început să bănuiască ceva, și în curând a trebuit să-i spunem adevărul. Acceptase până atunci fără rezerve scuzele mele, justificând faptul că eram mai tot timpul lângă Gaila. Se simțea vinovat că din pricina tronului avea prea puțin timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
discret. Într-o seară însă chiar Rodoald m-a silit să zăbovesc acolo până mai târziu: cerea pedepsirea unui longobard din pătura de jos care îl înfruntase cu semeție, pălmuindu-l pe motiv că-i sedusese fata. Respectând dorința lui Rotari, care se săturase deja de ciocnirile cu fiul său, care-i semăna leit ca fire, încercam să-i scot pe amândoi basma curată apelând la un chițibuș. Era cel puțin a cincea oră din noapte, și pusesem punct chestiunii. Perdeaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
fiul său, care-i semăna leit ca fire, încercam să-i scot pe amândoi basma curată apelând la un chițibuș. Era cel puțin a cincea oră din noapte, și pusesem punct chestiunii. Perdeaua de la ușă a fost aproape smulsă de Rotari, devastat, gol pușcă, așa cum îl văzusem prima oară. Ochii îi ieșeau din orbite, și a strigat: - Dă fuga Stiliano, Gaila e pe moarte! L-am urmat în fugă, și am găsit-o pe Gaila în pat, acoperită doar cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și prelung, după care s-a liniștit, chiar dacă a rămas asmatic. Când respirația i-a revenit la normal, mâinile i s-au relaxat, și ea s-a moleșit între cearșafuri. M-am îndepărtat de pat și m-am întors către Rotari. Înțepenise la căpătâiul patului, privirea alergându-i necontenit de la mine la Gaila. I-am pus o mână pe umăr și i-am spus: - Cred că a trecut. Cu glas abia auzit, Gaila l-a chemat la ea pe Rotari, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
către Rotari. Înțepenise la căpătâiul patului, privirea alergându-i necontenit de la mine la Gaila. I-am pus o mână pe umăr și i-am spus: - Cred că a trecut. Cu glas abia auzit, Gaila l-a chemat la ea pe Rotari, apoi și pe mine. Sleită, s-a uitat la amândoi, ne-a luat și ne-a sărutat mâinile, arătându-și deznădejdea. - De ce trebuie să mă despart de bărbatul pe care-l iubesc și de prietenul meu credincios? Așa cum obișnuiam în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de prietenul meu credincios? Așa cum obișnuiam în astfel de clipe, am fugit din încăpere și m-am retras în scriptoriu. Cu coatele pe masă, cu capul în mâini, am început să plâng în hohote. În starea aceea m-a găsit Rotari, care a ieșit și el la puțin timp din odaie; se uita țintă la mine din prag, cu privirea lui scrutătoare, pe care i-o știam atât de bine. - Cum se simte? Mi-a răspuns tot printr-o întrebare: - Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de bine. - Cum se simte? Mi-a răspuns tot printr-o întrebare: - Ce suferință are Gaila? Reușind să mă stăpânesc, am luat o pană rotunjită și i-am rupt țeava. - Nu sunt medic. S-o fi înecat cu propria salivă. Rotari a clătinat din cap. - Nu ești medic, dar te-ai purtat ca un medic. Am căutat să fac pe inocentul și i-am răspuns: - Mici trucuri pe care le-am învățat de la Garibaldo. Și-a tras pe el o tunică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de pe jos! Nepăsător, cu un calm sunându-mi chiar mie enervant, am spus: - Tu ești regele, poți face ceea ce poftești, ești liber s-o faci. Masa s-a înălțat de la pământ și s-a zdrobit de un perete, după care Rotari m-a prins de piepții tunicii, sortindu-mi același deznodământ, moment când în prag s-a ivit Gaila, într-o cămașă lungă de mătase și sprijinită de două slujnice. Glasul îi era slab, dar ferm: - Încetează! Cu ce ți-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
tare prietenul nostru, de vrei să-l faci una cu pământul? Lasă-l în pace! Răsuflarea caldă s-a îndepărtat de fața mea. I-am spus: - Gaila, te rog să nu te mai ridici din pat. Ai nevoie de odihnă. Rotari m-a lăsat în plata Domnului, nu înainte de a mă privi cu pizmă, ajutând-o cu nebănuită blândețe pe Gaila să se-ntoarcă în încăperea ei. Oftatul meu de ușurare era mai mult decât firesc, căci în noaptea aceea ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ca pe o licoare, în mici flacoane de sticlă asemănătoare celor de parfum, printre care le pitea. După ce am trecut pe la Amos, am revenit la curte. Pe când străbăteam culoarul ce ducea la odaia de lucru a Gailei, iată-l pe Rotari, care mi s-a postat în față. Amenințător, a poruncit celor patru oșteni care-l escortau: - Percheziționați-l, dacă e cazul, până la piele. Au găsit numaidecât flacoanele, și am fost nevoit să-l rog cu cerul și cu pământul: - Îngăduie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pământul: - Îngăduie-mi doar atât, o, tu, rege al longobarzilor, las-o pe soțioara ta să-ți mărturisească adevărul. Eu nu-mi voi încălca legământul nici dacă mă omori aici și acum. Așa se face că, în cele din urmă, Rotari a aflat. Așa cum Gaila prevăzuse, apartamentul său s-a umplut de personaje de toate soiurile, și chirurgii i-au deschis venele, din care sângele a țâșnit în lighenașe. Au venit chiar și preoți catolici, pretinzând că pot să o vindece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
unul la altul în tăcere, prea obosiți să mai protestăm. Asta a durat preț de trei zile, și doar atunci când regina a căzut la pat, neputând să se mai țină pe picioare de slăbită ce era, am avut acordul lui Rotari să trimit o lectică după Amos. Purtarea lui a amintit de cea a lui Iisus față de neguțătorii de la templu; a pus pe fugă toți preoții, bizuindu-se pe protecția mea. Regele n-a mai îndrăznit să intervină, văzându-l atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pe fugă toți preoții, bizuindu-se pe protecția mea. Regele n-a mai îndrăznit să intervină, văzându-l atât de mânios, în ciuda bătrâneții. Bătrânele și slăbitele lui mădulare au izbutit chiar să-l dea jos din pat, furios nevoie mare. Rotari nu era nici prost și nici superstițios, și, când Amos i-a explicat cu lux de amănunte simptomele bolii, s-a predat: - Maestre, i-a spus, tu știi că mă port drept cu nația ta și că pacea și siguranța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]