KorAP: Find »[drukola/base=roz & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...19 20 21 ...171 >

4,274 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265

pantaloni strâmți din piele neagră și o bluză albă, care sărea În ochi prin suprafața mare de decolteu pe care o lăsa la vedere. La Încheietura mâinii stângi avea un ceas Cartier cu diamante, iar În urechi niște imense diamante roz. Era o bizară evoluție față de ținuta de vânătoare pe care o arborase cu câteva zile În urmă. —Sylvie, ce mă bucur că ești aici, spuse Lauren când mă zări. — Ia uită-te la mine, zise Tinsley, fără să-și scoată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
jumătate de oră. O să se lase cu o grămadă de f... —Ho, gata, i-o tăie Lauren. Sylvie este o femeie măritată respectabilă. O să moară dacă te mai aude o dată spunând asta. Ține. Și Îi Întinse lui Tinsley un baton roz cu luciu de buze. Adevărul este că la New York soțiile fac dragoste, iubitele fac sex, iar divorțatele și-o trag. În oraș, ocaziile pentru o astfel de activitate sunt fără număr. La urma urmei, la fiecare colț de stradă există

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
nici o schimbare. —Ooo, Valerie, bună - spuse Marci, năpustindu-se asupra superbei mame și asupra copilului. Aaa, Baba? Baba... Din partea copilului epuizat de oboseală nu veni nici un răspuns, așa că Marci Își apropiase fața și mai mult de el. Își țuguie buzele roz aprins ca pentru a-l pupa. —Oaaaaaaaa! Oaaaaa! urlă Baba. —Baba, e doar Marci... Baba Începu să zbiere ca din gură de șarpe și să se agite Încoace și Încolo. Pe neașteptate, s-a Întors către Marci, moment În care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
de prăjituri din lume. Toată lumea ar trebui să meargă acolo măcar o dată cu un proaspăt soț. Cu chelnerii În jachete albe servind ceai de verveine În vase de argint și biscuiței moi cu zmeură pe farfurioare de porțelan chinezesc de un roz pastel, atmosfera localului te face să te simți ca și cum ai fi Coco Chanel. Eu și Hunter ne petrecuserăm cea mai mare parte a după-amiezii colindând prin magazinele cu antichități de pe malul stâng. Magazinul nostru preferat era Comoglio, un magazin de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
urmărind scena. Jaful În amiaza mare la New York sau la Paris e una, dar la Moscova a fost astfel mărit, Încât să se ridice la nivelul așteptărilor pe care le au miliardarii. Prețul de 80 $ pentru un pahar de șampanie roz, cum e la barul hotelului Park Hyatt, este ceva obișnuit. Până și Lauren fu Îngrozită. —Lui Phoebe i-ar plăcea la nebunie aici, remarcă. Apropo, a născut. I-a pus copilului numele Lila Slingsby și vrea să vii și tu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
văzusem din seara aceea groaznică la ea acasă, așa că m-am dus la ea, că să stăm de vorbă. —Bună, Sylvie, spuse, când am ajuns la ea. Avea o rochie foarte drăguță din mătase portocalie imprimată cu buchețele de trandafiri roz. — Îmi place foarte mult rochia ta, Marci. Mi-a trimis-o Sophia după ce a plecat Christopher, ca să mă mai Înveselească. Acum, de-abia aștept să fiu divorțată. Sophia zice că o să ne distrăm de minune. Mi-a devenit o prietenă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
starea de spirit era legat de schița bijuteriei de la S.J. Phillips: Hunter nu suflase o vorbă despre ea. Nici măcar o aluzie. În timp ce tot mai multe luminițe Împodobeau orașul, scânteind albe de-a lungul bulevardului Park Avenue ori strălucind Într-un roz șic În vitrinele de la Bergdorf Goodman, Îmi spuneam În sinea mea, Întruna, că sigur bijuteria avea să fie cadoul meu de Crăciun. Chiar dacă era un pic prea devreme pentru brad, eu Îl cumpărasem pe al nostru la câteva zile după

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
crem. Când se aplecă să-și mai slăbească legăturile la ghete, am observat o stea roșie pe spatele pantalonilor. Avea un costum la fel ca al lui Marci. Își scoase jacheta și și-o legă În jurul taliei. Avea un tricou roz pe dedesubt, care Îi punea În evidență minunat bronzul. Exact atunci s-a auzit un strigăt de la o masă În jurul căreia erau așezați șase francezi, la vreo două mese depărtare de noi. Cu toții aveau un bronz În stilul lui George

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
este destinat italienilor bogați, fericiți și bronzați care au până În douăzeci și cinci de ani, cum sunt și surorile alea Brandolini care apar peste tot. Pereții salonului de primire, care dădea În Fifth Avenue, erau Împodobiți cu faimoasa mătase Venus de culoare roz aprins. Nici măcar Încă o pastilă de Klonopin de la Marci nu reușise să mă adoarmă noaptea trecută. Ce Mireasa moartă! În dimineața asta arătam mai palidă decât The Grudge 1. Din punct de vedere logistic, nu-mi fusese prea greu să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
am dat jos pantofii și am pășit pe puntea unui vas frumos nemaipomenit, numit, foarte potrivit, mi-am zis eu - „Fericire“. Era ancorat În Portul Gustavia din St. Bart’s, un golfuleț drăguț Înconjurat de dealuri verzi, presărate cu case roz și galbene. Ne-a Întâmpinat Antonino, căpitanul, un italian ars de vânt. Era Îmbrăcat În pantaloni scurți cafenii, un tricou alb, imaculat și purta ochelari de soare cu rame din carapace de țestoasă. Se asorta perfect cu barca, așa cum se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
ajuta să urcăm la bord. Lauren și Giles ne așteptau pe punte, ținându-se de mână. Era de necrezut: Lauren, măritată! Proaspeții căsătoriți păreau să strălucească, la propriu, de fericire. Giles era foarte bronzat și purta pantaloni scurți de Înot roz pastel; Lauren Își schimbase deja hainele - și bijuteriile. Acum era Îmbrăcată cu un costum de baie Întreg cu dungi maro și albe, fără spate. Pe inelar avea un inel imens din abanos cu un topaz, iar părul Îi era prins

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230

Datele astea, ca și numele pediatrului, figurează, evident, în notele mele. Și Duncan zice: — Ești bun, dom’le, ce să mai! Scuipatul lui mi se usucă pe piele și pe buze. Podeaua bucătăriei era acoperită cu linoleum cenușiu. Blaturile erau roz, cu urme negre de țigară insinuându-se dinspre margini. Pe blatul de lângă chiuvetă era o carte luată de la bibliotecă. Versuri și poezii din lumea-ntreagă. Cartea era închisă și, când am așezat-o pe cotor, când am lăsat-o să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
mititel și sclipitor pe care-l poartă la încheietură, și zice: — A ajuns un pic mai devreme. Cealaltă mână, cu unghii lungi, roz, date cu ojă albă la vârfuri, și telefonul mic, negru, a dispărut aproape cu totul în norul roz și luminos al coafurii. — Liniștește-te, Mona, zice, zâmbind și măsurându-mă cu privirea de sus până jos. Haină sport maro, zice, pantaloni maro, de stofă, cămașă albă... - se încruntă și face o grimasă - și cravată albastră. Femeia continuă să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
E pe plăcuță. Iar fetița a zis: — E o vrăjitoare. Iar menajera a închis ușa. În vila Gartoller, Helen Hoover Boyle se plimbă prin încăperile goale, cu ecou. Continuă să vorbească la telefon în timpul ăsta. Cu norul ei de păr roz, cu costumul roz asortat, cu ciorapii albi și pantofii roz, cu toc mediu. Buzele îi sunt încleiate de ruj roz. Brațele îi sclipesc și zornăie de brățări aurii sau roz, de lanțuri, amulete și monede de aur. Cu toate ornamentele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
Iar fetița a zis: — E o vrăjitoare. Iar menajera a închis ușa. În vila Gartoller, Helen Hoover Boyle se plimbă prin încăperile goale, cu ecou. Continuă să vorbească la telefon în timpul ăsta. Cu norul ei de păr roz, cu costumul roz asortat, cu ciorapii albi și pantofii roz, cu toc mediu. Buzele îi sunt încleiate de ruj roz. Brațele îi sclipesc și zornăie de brățări aurii sau roz, de lanțuri, amulete și monede de aur. Cu toate ornamentele astea ai putea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
Iar menajera a închis ușa. În vila Gartoller, Helen Hoover Boyle se plimbă prin încăperile goale, cu ecou. Continuă să vorbească la telefon în timpul ăsta. Cu norul ei de păr roz, cu costumul roz asortat, cu ciorapii albi și pantofii roz, cu toc mediu. Buzele îi sunt încleiate de ruj roz. Brațele îi sclipesc și zornăie de brățări aurii sau roz, de lanțuri, amulete și monede de aur. Cu toate ornamentele astea ai putea să umpli un brad de Crăciun. Poartă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
Boyle se plimbă prin încăperile goale, cu ecou. Continuă să vorbească la telefon în timpul ăsta. Cu norul ei de păr roz, cu costumul roz asortat, cu ciorapii albi și pantofii roz, cu toc mediu. Buzele îi sunt încleiate de ruj roz. Brațele îi sclipesc și zornăie de brățări aurii sau roz, de lanțuri, amulete și monede de aur. Cu toate ornamentele astea ai putea să umpli un brad de Crăciun. Poartă niște perle cât să-i rămână în gât unui cal

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
vorbească la telefon în timpul ăsta. Cu norul ei de păr roz, cu costumul roz asortat, cu ciorapii albi și pantofii roz, cu toc mediu. Buzele îi sunt încleiate de ruj roz. Brațele îi sclipesc și zornăie de brățări aurii sau roz, de lanțuri, amulete și monede de aur. Cu toate ornamentele astea ai putea să umpli un brad de Crăciun. Poartă niște perle cât să-i rămână în gât unui cal. Zice în telefon: — I-ai sunat pe cei de la Casa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
auriu. Un metru optzeci. Șaizeci de kilograme. Vârsta nu-i ușor de ghicit. E atât de slabă, încât ori e pe moarte, ori e bogată. Costumul e dintr-o stofă care seamănă cu tapiseria unei canapele, tivită cu alb. Este roz, dar nu roz-crevete. Are mai degrabă culoarea pastei de crevete servite pe un cruton, cu o frunză de pătrunjel și o lingură de caviar. Sacoul e croit strâns pe talia zveltă și tăiat pătrat la umeri. Fusta e scurtă și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
Bun. Uite că dă din cap cum că nu. Sincer, mă întreb ce anume a făcut-o să spună că sunt „între două vârste“. La drept vorbind, îi zic, nu caut să cumpăr o casă. Acoperind telefonul cu două unghii roz, se apleacă spre mine și-mi șoptește: — Doar un minut mai durează. Adevărul e, îi zic, că i-am găsit numele într-o bază de date de la procuratură. Adevărul e că am scotocit prin arhivele medico-legale după toate cazurile de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
vrea să știu dacă i-a citit ceva cu voce tare fiului dumneaei. Patrick îl chema. Aș vrea să găsesc toate exemplarele dintr-o anumită carte. Ținând telefonul între ureche și umărul umflat al sacoului, Helen Boyle își deschide poșetuța roz cu alb și scoate o pereche de mănuși albe. Strecurându-și degetele pe rând în mănușă, zice: — Mona? Aș vrea să știu dacă se întâmplă să mai aibă un exemplar din cartea respectivă. Îmi pare rău, dar nu pot să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
Penny Stuart. I-a sunat pe mobil în cursul zilei dinaintea morții. Le-a citit amândurora descântecul. — Dumneavoastră credeți că i-am omorât pe nefericiții aceia doi cântându-le? zice. Astăzi poartă un costum galben, dar părul îi e tot roz și umflat. Are pantofi galbeni, dar la gât îi atârnă tot lanțuri și medalioane de aur. Obrajii-i sunt roz și pufoși de atâta pudră. Nu mi-a luat prea mult până să aflu că soții Stuart erau cei care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
i-am omorât pe nefericiții aceia doi cântându-le? zice. Astăzi poartă un costum galben, dar părul îi e tot roz și umflat. Are pantofi galbeni, dar la gât îi atârnă tot lanțuri și medalioane de aur. Obrajii-i sunt roz și pufoși de atâta pudră. Nu mi-a luat prea mult până să aflu că soții Stuart erau cei care cumpăraseră casa de pe Exeter Drive. O splendidă casă de patrimoniu, cu șapte dormitoare și întregul parter lambrisat cu cireș. O

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
Ăla-i blocu’ tău? Păi da, am mai zis o dată. Ținând-o în continuare de păr pe gagică, tipul cu favoriți zice la telefon: — Nu, iubito, zice, chiar acum sunt la doctor și se pare că situația nu e prea roz. Gagica închide ochii. Își arcuiește gâtul pe spate și-și netezește părul din mâna lui. Și tipul cu favoriți zice: — Nu, se pare că e deja metastază. Nu, mă simt bine, zice. Gagica deschide ochii. El îi face cu ochiul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
i se ridică spre piept, dar încremenește la jumătatea distanței; genunchii i se taie. Bărbia i se lovește așa de tare de marginea de sus a gardului, de se aude cum i se izbesc dinții. Din gură îi zboară ceva roz. E vârful limbii. Număr în continuare - 345, 346, 347; salt un picior peste baricadă, apoi pe celălalt, și-mi văd de drum. O femeie cu un walkie-talkie mi se pune în cale, cu o mână întinsă în față, ca să mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]