1,828 matches
-
prin smulgerea egoismului din suflet. A doua oară prin smerita și constanta rugăciune - să nu treacă prea multe clipe fără să mă rog. A treia oară prin spovedania sinceră și deasă - duhovnicului trebuia să-i spun toate, să nu mă rușinez și să-i ascund păcatele ori ispitele care nu-mi dădeau pace, oricât de mici și de neînsemnate mi se păreau. A patra oară să muncesc necontenit - să-mi țin trupul și mintea ocupate cu lucruri de folos. Dar eu
ATHOSUL NEAMULUI MEU (4) de BRUNO ŞTEFAN în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350412_a_351741]
-
duhovnicească. Creștinismul nu acceptă lauda pentru om, dar virtuțiile se mărturisesc prin fapte. Singura lauda sfântă este cea întru suferință: „Ne lăudăm și în suferințe, bine știind că suferința aduce răbdare, iar răbdarea încercare, iar încercarea nădejde, iar nădejdea nu rușinează, pentru că iubirea lui Dumnezeu s-a revărsat în inimile noastre prin Duhul Sfânt, Cel dăruit nouă” (Romani 5, 3-5). Așadar, Suferința este izvorul tuturor virtuților creștine. Toată durerea și chinul se îndreaptă prin pocăință (asumarea responsabilității faptelor și iertarea cerută
IMN MUCENICILOR NEAMULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 69 din 10 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349064_a_350393]
-
s-ar converti imediat, numai că nu e ușor să te convertești, pentru că trebuie să renunți la ceva...noi slujim în limba română acolo ori aceștia nu înțeleg limba, este foarte greu, dar ei sunt entuziazmați.... iar noi poate ne rușinăm de ea ... Stelian Gomboș: - Sau ne ferim de ea... Mitropolitul Serafim Joantă: - Ne ascundem, nu o cunoaștem, foarte mulți nu o cunoaștem, este adevărat că suntem superficiali. Ne ducem în Occident dar nu știm mare lucru despre Ortodoxie, nu o
TRĂIND CU ADEVĂRAT CREDINŢA ORTODOXĂ, EA NE DUCE LA ÎMPLINIREA FIRII NOASTRE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 69 din 10 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349063_a_350392]
-
din viață. Era în fapt secretul lui Polichinelle deoarece toate celelalte viețuitoare, dobitoacele, îl cunoșteau și creau viață pentru perpetuarea speciei. Numai omul, alesul Domnului, „nu era” dobitoc. Cred că popii au inversat aprecierea Domnului! Oricum ne-creștinii nu se rușinează când zămislesc înălțătoarea viață iar sfinții lor circulă în toată nuditatea lor chiar prin „biserici”. Biserica creștină a pus „izgonirea” pe seama „procesului de însămânțare masculină, care astfel a devenit „păcatul originar”, iar mărul a devenit „fructul păcatului” deși este în
BĂTĂLIA DINTRE MINTE ŞI TRUP de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1641 din 29 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348558_a_349887]
-
abia încolțite și să le hrănească din belșug cu îngrășămintele naturale care să le ajute să crească armonios, să înflorească și să dea roadă. Stă înscris în legile firii ca omul să-și iubească patria. Și nu știu de ce se rușinează unele persoane de acest sentiment frumos care ne face pe toți mai buni, mai calzi, mai generoși. În acest sens, cutezanța poetului este meritorie. Și când mulți alții se codesc să-și dezvăluie trăirile și sentimentele, el le dă pe
MIRCEA DORIN ISTRATE (RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348511_a_349840]
-
frică se punea pe treabă. În acea zi după toate acele impresii cu abecedarul în ghiozdan mă îndreptam spre casă. Și în momentul când am ieșit din curtea școlii am traversat strada să mă îndrept spre casă atunci am rămas rușinat de faptul că pe o stradă mare spațioasă pe care trebuia să trec pentru a ajunge acasă erau vecinii ieșiți pe la porți unii își așteptau copii ce veneau de la școală alții ieșiseră să vadă școlarii. Iar eu deși îi cunoșteam
DEPĂNÂND O AMINTIRE de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348609_a_349938]
-
din spate iar eu mi-am descoperit capul luând șapca într-o mână aveam impresia că fără șapcă eram mai puțin caraghios și pornirăm spre casă trecând pe lăngă acei vecini de care eu mai înainte cu puțin timp mă rușinasem. Dar alături de tatăl meu mă simțeam ocrotit și nu îmi mai era rușine de nimeni, ce schimbări poate face un părinte în mintea unui copil. Trebuie să menționez că locuiam pe atunci într-o casă mare spațioasă cu un balcon
DEPĂNÂND O AMINTIRE de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348609_a_349938]
-
nu-mi pot găsi un loc de muncă”. Cine dorește să muncească va găsi întotdeauna pe cineva care are nevoie de muncă salariată. Nu neapărat lângă locuință spre a nu fi obligat să folosești mijloace de transport. Prea mulți se rușinează de profesiunea părinților și vor să „trăiască mai bine” adică în mizerie când ar putea deveni fruntașii satului natal. Este curios că tocmai marele partid de stânga, care statuează doctrinar ameliorarea vieții celor ce muncesc omite munca, în folosul ajutorului
ŢARA TIMPULUI PIERDUT de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348686_a_350015]
-
gândul la prima întâlnire cu prietena lui din ultimul an de liceu. Acolo, pe o bancă așezată strategic sub coroana bogată a unui pom prin care lumina neonului din apropiere nu pătrundea, a sărutat-o pentru prima oară. S-au rușinat amândoi, au izbucnit în râs și s-au sărutat din nou, dar mai lung și mai „lipicios”, cum l-a caracterizat pe el fata, după aceea. Vorbeau mult și parcă niciodată nu epuizau subiectele ancorate în literatură de toate felurile
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348661_a_349990]
-
că trebuie să părăsească căldura patului, pregătindu-se de serviciu. Abia aștepta telefonul care să-i anunțe vizita lui la Ciocănești. După plecarea prematură din viață a tatălui, acum Mircea venea la ea acasă. Nu mai avea de ce să se rușineze și să se ascundă prin hoteluri. Mamă-sa devenise atât de absentă la tot ce se întâmpla în jurul ei, încât nu o mai interesa viața fiicei. Îi era dor de omul ei și parcă s-ar fi simțit mai bine
ROMAN / PARTEA A I A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1281 din 04 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349167_a_350496]
-
adevărat ucenic al lui Iisus Hristos. La cuvintele sale părintești adăuga multă milostenie, rugăciuni cu lacrimi de zi și de noapte, bunătate, răbdare, adâncă smerenie și totodată dragoste. Prin acestea toate covârșea inimile credincioșilor, câștiga pe cei slabi în credință, rușina pe hulitori și semăna peste tot bucurie, unitate și nădejde de mântuire.“ (Arhimandrit Ioanichie Bălan). În ultima vreme am vorbit de toți acești mari Părinți ai Ortodoxiei noastre, pe care noi nu-i numim sfinți, căci ne temem de asta
UN AUTENTIC EROU AL CREDINŢEI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1259 din 12 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349800_a_351129]
-
știți să locuiți doar în afară legii, Să adunați prin furt averi și privilegii. V-am acceptat prea mult, ce ironi-a sorții, Pe voi, ce-ați luat... și revoluția și morții. Doar nu cumva vă vreți istoriei eroi, S-ar rușina, sunt sigur, istoria cu voi. Iar voi, clevetitorii, pe screen sau cu condeie, Ce-ați tot suflat în foc, când ei v-au dat scânteie, Treziți-vă, e timpul, cu toți, această tară, S-o scoatem din rușine, din ură
E TIMPUL SĂ PLECAŢI ... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348234_a_349563]
-
ură. Tu simți cum setea ne doboară și mă cuprinzi să nu mă pierzi atunci iubire-adânc coboară ca un luceafăr prin livezi. Nimic nu poate să destrame iubirea care ne hrănește, ea potolește-anoastră foame cu flacăra ce ne-ncălzește. Te rușinezi ca o mireasă lăsând iubirea să-ți vorbească, tu simți cum încă se mai lasă în suflete să ne unească. Aceleași gânduri sunt în mine ce nu mă lasă călător, ele m-ascund să fiu în tine doar un luceafăr
IUBIREA CARE NU SE UITA de ANTON VIOREL în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347595_a_348924]
-
din fața lui să-l privească părtinitor și să spună : Rugați pe cineva să vă ofere locul! De ce? Nu e cazul! Eu sânt tinăr. Mai am trei ani până la sută. Cuvintele, dar și timbrul vocii au atras multe priviri curioase. Parcă rușinate pentru neatenție, câteva persoane s-au ridicat numaidecât să-i ofere locul. Astfel am avut ocazia să stau față în față cu el. Era un bătrânel cu ochi vioi, simpatic, ajuns puținel la trup odată cu trecerea anilor, motiv pentru care
SUNT TÂNĂR, MAI AM TREI ANI PÂN LA SUTĂ , DE IOANA STUPARU de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1083 din 18 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347701_a_349030]
-
fecioare de o gingășie ispititoare cu sânii și coapsele dezvelite. Boierii le priveau cu ochi lacomi, dornici de desfătări. Cu un zâmbet ironic, Arnăutu le șopti că dacă nu-i interesează comoara, se pot arunca în brațele fetelor. Boierii se rușinară și-și întoarseră privirile de la ielele nopții. Cu cât săpau mai mult, cu atât flacăra scădea în intensitate, pentru ca în cele din urmă să se stingă. Fecioarele dispărură și se auzi o lovitură în ceva metalic. - Am dat de ladă
VIII. COMORILE VAMPIRILOR (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1470 din 09 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350103_a_351432]
-
un picior avea un șoșon spart, iar în celălalt un pantof scofâlcit. Când mergea, pufnea dacă întâlnea pe cineva. Nu era bine să fii prin preajmă dacă apărea baba SPURCATA. Îi curgeau din gură tot felul de măscări de se rușinau și pietrele când o auzeau. Baba CLĂNȚOASA n-avea ochi, nas, bărbie. Sau nu le observai pentru că nu-i vedeai pe față decât gura mare cât o peșteră, din care vorbele ieșeau precum liliecii seara, stoluri, stoluri nesfârșite. Șuvoaiele de
ROMANUL FANTASTIC MĂRŢIŞOR- FRAGM.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350126_a_351455]
-
a arătat mama, îmi aduc aminte ... Hai, vino încoace la bucătărie! a îndemnat-o el și, observând că nu-l urmează, a insistat. Dar vino, ți-am spus, hai cu mine acum, imediat! Fata nu se îndemna de loc. Se rușinase toată. „Cum să mănânc cu el la masă? El e boier, eu ... doar țigancă ... Ia uite ce frumos e îmbrăcat! Și el e... E cel mai frumos băiat din bloc ... Cum să mănânc eu cu el? Nici nu spun acasă
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361827_a_363156]
-
mânca mai mult ca tine. Și nu-mi mai vorbi cu domnu', că mă supăr pe tine! Ce, nu mă cunoști? Doar suntem vecini de când erai mică, ce dracului! i-a vorbit el, cu un glas mieros. Ea s-a rușinat din nou, după ce abia își mai revenise. S-a uitat la el pe sub sprâncene, fără să ridice capul și, după ce a țintit iar farfuria, i-a răspuns cât se poate de simplu: - Păi, dumneavoastră ... sunteți domnu', nu sunt eu ... Și
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361827_a_363156]
-
dintre munți Coziei, și-mi răsfață părul, limpeindu-mi gândurile. Ultimul vers al poemului recitat, este ca o ultimă silabă pe care vreau să o rostesc înainte de a pleca în lumea visului... și primul meu gând de care nu mă voi rușina niciodată, este la noaptea ce-a trecut. Iartă-mă că n-am putut fi mai bună decât roua dimineții de primăvară, decât apusul crepuscular al soarelui sau decât această dimineață limpede și răcoroasă! Iartă-mă că m-am îmbolnăvit de
ROMAN, CAP. XXI, PARTEA II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365968_a_367297]
-
bucătăria. De cealaltă parte se afla magazia cu „muniție de război” pentru noaptea de Revelion: lăzi cu sticle de bere, lăzi cu sticle de vin, lăzi cu sticle de lichior, lăzi cu sticle de șampanie..... O singură ladă părea stingheră, rușinându-se parcă de goliciunea ei, neavând decăt două sticle în tot cuprinsul ei. Era comoara plutonierului-major Boască, surpriza surprizelor ce va avea să o facă, la momentul potrivit, superiorilor săi. Sarcina grupului nu era să păzească comoara plutonierului. Cei șapte
X. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2099 din 29 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365291_a_366620]
-
Au privit-o cu atenție, încercând să-i înțeleagă vorbele, să le pătrundă sensul. Fiecare a interpretat în felul său și a socotit că nu are ce comenta. Și-au ferit privirile și au păstrat momente îndelungate de tăcere, oarecum rușinați de unele gânduri ascunse și de momentele în care și ei au avut pretenții mai mari ori nu au fost suficient de atenți cu mama lor în anumite situații, până ce femeia i-a îndemnat să meargă. Au sprijinit-o din
PARTAJUL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1345 din 06 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365295_a_366624]
-
Acu au ce și-au dorit... La ce le mai trebuie și o mamă bătrână pe capu’ lor? Au revenit cei doi jandarmi care ieșiseră și, imediat după ei, Florica și Eugen. Au cerut scuze judecătorului și au înșfăcat-o rușinați pe femeie. Au scos-o mai mult pe brațe, încercând să se justifice că au uitat-o în sală. Ajunși în stradă, și-au luat rămas bun unii de la alții. Din vârful buzelor și doar câteva strângeri de mâini. Au
PARTAJUL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1345 din 06 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365295_a_366624]
-
vină la urmă. Adică, să se pună după ce vă povestim totul. Sunteți de acord? - Daaaa! A venit răspunsul tuturor, la unison. - Mariana..., te rog frumos, spune tu ce ai văzut și ai citit pe internet! Unii dintre cei prezenți, se rușinaseră și erau pregătiți să asculte cu privirile ațintite în iarba din jur. Ceilalți, în special fetele și Valentin, își întoarseră capul spre Mariana și așteptară ca aceasta să vorbească, arătându-și curiozitatea și hotărârea de a nu mai întrerupe prin
MUNTELE SIHAŞTRILOR (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 924 din 12 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365345_a_366674]
-
pe el de trei ori, purtând cruci. Și, stând ei în preajma muntelui, a chemat episcopul pe acel mai înainte zis făurar și i-a zis lui: "O, fiule, acum ți se cade ție să arăți puterea credinței tale, ca să se rușineze prigonitorul cel ce se laudă cu idolii săi, ca să întărească stâlpii Bisericii lui Hristos și să se potolească tânguirea creștinilor. Atunci, plecandu-se făurarul înaintea episcopului, s-a apropiat de munte și s-a rugat lui Dumnezeu, zicând: "Doamne Iisuse
MUTAREA MUNTELUI PRIN RUGĂCIUNE de ION UNTARU în ediţia nr. 1002 din 28 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365111_a_366440]
-
îl răscolea pur și simplu, atât la propriu cât și la figurat. Dimineața când erau aduse, în remorca pentru care normele rutiere interziceau transportul persoanelor, Albert le ajuta să coboare. De fiecare dată mâna Olgăi făcea ravagii. La început roșea, rușinându-se mai ales de prezența celorlalte. Celelalte însă creau un zid viu, din trupurile lor, ferindu-i de ochii gardienilor. Făcea acest lucru chiar și Tamara. Simțurile îl îndemnau să facă ceva. - De ce pui mâna pe mine? Dacă o pun
V. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2027 din 19 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365162_a_366491]