985 matches
-
că atmosfera din cameră era teribil de încărcată. Peste toți plutea o armonie stranie care-ți dădea fiori pe șira spinării. Ca și cum... ca și cum ne-am afla în prezența unei entități divine, m-am surprins meditând. Apoi, m-am simțit îngrozitor de rușinată fiindcă putusem să gândesc o asemenea porcărie new-age. Dacă nu mă supravegheam, pasul următor era să mă apuc să citesc Profețiile de la Celestine! Dar, la scurt timp, am avut un nou atac de sentimentalism acut. Când bărbații au scos din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
că-l pierdeam. Am încercat să nu mă mai gândesc la el folosindu-mă de pretextul jocurilor de sâmbătă seara. Mai jucasem și cu o săptămână în urmă, dar fără prea mare tragere de inimă. Weekendul trecut fusesem teribil de rușinată, imaginându-mi ce-ar fi zis Helenka și alte persoane șic din New York dacă m-ar fi văzut jucând așa ceva. Toată seara nu făcusem decât să dau ochii peste cap și să țâțâi din buze. Asta pentru cazul în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
părea fragilă, delicată și frumoasă. —Sincer, nu de asta mă aflu aici, a insistat ea privindu-ne cu ochii ei mari și rugători ce păreau a spune „nu mă înțelegeți greșit“. Mie îmi venea să vărs, dar toți ceilalți tăceau rușinați. Tâmpiților, le-am strigat în gând, furioasă că nici unul nu înțelegea că era manipulat. —Vă înșelați amarnic, a protestat Misty în timp ce buza de sus îi tremura ușor. Și mai multă rușine. Și mai multă tăcere. Josephine o privea pe Misty
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
aia flirta cu tot ce mișca. Dacă prin preajmă se găsea vreun bărbat care, în opinia ei, să arate mișto...“ Josephine a făcut o pauză, și-a înghițit saliva, după care a continuat. „... se arunca pe el.“ Eram șocată, îndurerată, rușinată și furioasă. —Cum îndrăznești? am țipat. Ai avut noroc c-am avut de-a face cu tine. Cum îndrăznești să mă insulți în felul ăsta? — Dar cum ai vrea să te insult? m-a întrebat Luke pronunțând cuvintele rar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
continuat Josephine. Am încercat să obiectez, dar ea nu m-a luat în seamă. —Te-am urmărit, Rachel, știm. Ești obsedată de greutatea ta. Ceea ce nu te împiedică să înfuleci o grămadă de ciocolată și de chipsuri. Am plecat capul rușinată. —Trebuie să recunoști, mi-a spus ea parșiv, după tot tam-tamul pe care l-ai făcut că ești vegetariană, n-ai murit de foame. Dar nimic nu-mi putea întuneca starea de spirit pentru mult timp. Eram atât de entuziastă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
roșii pe ele. Fuseseră oameni care ajunseseră în spital în urma bătăilor legate de droguri. Ca să nu mai luăm în considerare schimburile de focuri anuale. O voce dinlăuntrul meu m-a îndemnat să plec, să mă duc acasă. Mă simțeam murdară, rușinată și înfricoșată, mai să-mi ies din minți. Dar oricât de frică mi-ar fi fost să rămân, mi-era și mai frică să plec. M-am ridicat, m-am sprijinit de un zid și am continuat să mă uit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
capul plecat. Am exagerat. Dar așa sunt eu! N-am vrut să te fac să suferi. Doar că vreau ce e mai bun pentru tine... —îmi pare rău că sunt o fiică așa de rea, am spus eu teribil de rușinată. — Dar nu ești! a exclamat mama. Nu ești deloc o fiică rea. întotdeauna ai fost cea mai dulce și mai afectuoasă, cea mai bună dintre fetele mele. Draga mea, a suspinat ea aruncându-se în brațele mele. Fetița mea! Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Luke cel superb și sexy! Dar n-am petrecut decât o fracțiune de secundă reflectând la cât de superb și de sexy era Luke. Imediat m-am grăbit să-mi amintesc cât de îngrozitor îl tratasem. M-am simțit foarte rușinată și tristă. Ca să nu mai spun că mi-era o frică de moarte fiindcă Nola mă tot bătea la cap să-i scriu și să-mi cer iertare. Or, eram mult prea jenată și temătoare ca să fac asta. Mă terifia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Indecente. A clătinat din cap și o șuviță groasă de păr i-a alunecat pe frunte. — Îmi dau seama că nu e o literatură de calitate. Probabil că nici nu e literatură. S-a uitat la mine cu un zâmbet rușinat. — Tocmai mi-am spulberat orice șansă să mai obțin o a doua întâlnire, nu? Sigur că nu, i-am spus, cu inima bătându-mi în trap. Cui îi păsa că nu era genul de literat? La cât de mult muncea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
fiu, căruia îi venea greu să-și dezamăgească părinții. De ce stricam eu primul week-end întreg pe care-l petreceam împreună, după luni de zile? — Îmi pare rău, Randall. Nu știu ce m-a apucat, i-am spus pe un ton scăzut și rușinat. El mi-a întins sticla de Evian, iar eu am luat o gură. — Nu-ți face griji. Hai să ne relaxăm și să ne bucurăm de restul serii, da? Am dat din cap, luând încă o gură de apă, în vreme ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
de simple obiecte. — Dar până acum Henry n-a făcut niciodată ceva de genul ăsta! se jelui Eva. — Păi uite c-a făcut-o acum. — Nu mă mai întorc la el. N-aș mai putea suporta. Mă simt atât de rușinată... — Draga mea, nici nu-ți bate capul cu așa ceva! Nu trebuie să pleci nicăieri. Sally o să aibă grijă de tine. întinde-te numai aici și încearcă să dormi puțin. Eva se întinse, dar de dormit îi era imposibil să doarmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
în lectură, ridică în sfârșit ochelarii din hârtii, scrutează zdrahonul din fața sa, reia lectura, zâmbește, livrează, până la urmă, concluzia celor citite. — Cam opuși. Vă aflați la poli opuși, înțeleg. Dumneata și soțul, vreau să zic... cam opuși. Soția Vlădescu pleacă, rușinată, privirea. Tace, strânge în pumnul drept un corn. — N-ai avut răbdare. Te-ai dus la colț, la chioșc, să-ți iei un corn. — Ehe, știu că n-ar trebui. Cu necazurile astea... nici poftă de mâncare. Doar așa, hăpăială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
e-mail ca să le pot scrie când sunt trează. Bineînțeles, când sunt trează, ultimul lucru pe care aș vrea să îl fac este să trimit e-mailuri persoanelor cu care am stat de vorbă la petreceri. De fapt, mereu mă simt rușinată când, în dimineața de după o petrecere, îmi deschid geanta și găsesc adrese de e-mail și numere de telefon scrise pe spatele biletelor de autobuz și al pachetelor de țigări. Și bineînțeles că nu am niciodată detaliile de legătură ale tipului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
podea, apoi mă îndrept spre enorma mea baie să umplu cada cu apă fierbinte și spumă. Mă gândisem să mă duc jos la piscină, dar stomacul meu e cam balonat după călătorie și, ca să fiu sinceră, m-aș simți cam rușinată să mă plimb în bikini. Și dacă m-aș întâlni cu căpitanul în jacuzzi și ar trebui să vorbesc tot felul de nimicuri cu el la pielea goală doar cu câteva bule între noi? Nu râdeți - s-a mai întâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
de pe față. — Adevărul e că a decurs destul de bine, spune. O să ne mai Întâlnim ! — Vezi ? spun Încurajator. — E fermecător. Și blând. Și avem același simț al umorului și ne plac aceleași lucruri. Pe chipul ei se așterne un surâs ușor rușinat. Adevărul e că e foarte, foarte drăguț ! — Așa și pare ! Vezi ? Îi strâng brațul. Probabil că Phillip și cu tine sunteți un cuplu mult mai potrivit decât am fost eu cu Connor. Vrei o cafea ? — Nu, mersi, trebuie să plec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
a părut că te las pe dinafară. Dar... nu e genul de lucruri despre care poți vorbi În voie... Nu ! zic imediat. Evident că nu puteai face asta. Am fost o proastă. Scormonesc cu vârful pantofului În pietriș, jenată și rușinată. Ar fi trebuit să-mi dau seama că e vorba de ceva important. Când mi-a zis că e ceva delicat și complicat, nu făcea decât să-mi spună adevărul. — Doar o mână de oameni știu despre asta. Jack mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
de parcă s-ar pregăti să-mi țină un discurs oficial. Am sentimentul că n-ai fost Întotdeauna... extrem de sinceră cu mine, atunci când eram Împreună. În viața mea n-am mai auzit un adevăr spus atât de pe departe. — Ai dreptate, recunosc, rușinată. O, Doamne, Connor, Îmi pare foarte, foarte rău pentru tot ce s-a Întâmplat... El ridică o mână, cu un aer extrem de demn. — Nu are nici cea mai mică importanță. Ce-a fost, a fost. Dar ți-aș fi recunoscător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
șoferul, aruncându‑mi o privire amenințătoare. — Toc... tocmai mi‑am amintit că i‑am promis mătușii mele să mă văd cu ea, în... în... — SoHo. Vreți să mergeți în SoHo. Îmi întâlnește privirea în oglindă și eu dau vag, extrem de rușinată, din cap că da. În clipa în care taximetristul întoarce mașina, mișcarea mă aruncă pe banchetă și mă izbesc cu capul de geam. Hei, tu! zice o voce imaterială, și tresar, speriată. Ai grijă, da? Siguranța contează, OK? Așa că pune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
iar unii dintre ei își otrăvesc toată familia pentru a pune capăt disperării. Până în iarnă, numărul morților se ridică la douăzeci de milioane. Rapoartele s-au strâns teanc pe masa de lucru din biroul premierului Zhou. Mao e mai mult rușinat decât îngrijorat. Își amintește cât de hotărât era să-și transforme planul în realitate. A emis instrucțiuni: „În goană spre comunism” „Dărâmați structura familială” „Un castron de orez, o pereche de bețișoare, un set de pături - stilul comunismului” „Un hectar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
aparatul, stè rezematè de mèsuța micè pe care, pe lângè aparatul de cafea, se mai aflè și o mașinè veche de scris, de fabricație nemțeascè care cred cè mai funcționeazè încè, Stiti, eu n-am vizitat niciodatè muzeul?! îi mèrturisesc rușinat că un școlar care mai roșește, nu-mi vine sè cred cè am spus asta, ea zâmbește, Mi-ar face plècere sè te însoțesc într-o zi prin muzeu, Eu nu mè pricep deloc la picturè, fac eu mèrturisire dupè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
presat de nevoi organice urgente, sè închid calculatorul și sè mè dedic cu frenezie ritualului tècut al plècerilor solitare și triste, Bunè seară, domnu’ Matei! mè salutè portarul când am ajuns în dreptul lui, Bunè seară, îi rèspund fèrè sè-l privesc, rușinat asemeni unui licean surprins excitându-se în toaleta școlii, îi întind cheile biroului meu și dau sè ies din clèdire, Domnu’ Matei! el oprindu-mè, Nu e nenea Petre, e altul, nu-mi amintesc sè-l mai fi vèzut pe la noi, E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
apoi despre dumneavoastrè, Despre tine, îl corectez eu, Despre tine! Ce ți-a spus despre mine? Cè lucrați pânè târziu, cè, ezitând cu formulă de adresare, eu încurajându-l, cè ești foarte bun în meserie și cè ești tânèr! zâmbind rușinat, ca și cum și-ar fi dat seama dintr-o datè cè a spus prea multe, apoi, ferindu-și ochii de mine, aproape șoptind, Știam cè vei înțelege! De unde? Calculatorul deschis așteaptè nerèbdètor comenzile mele, întrebarea mea a fost mai mult o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
de multă vreme. Dar uite, la doi pași, uniforma de funcționar feroviar, chipiul de controlor, mâna lui Întinsă să-ți perforeze biletul. — Good morning, sir! Your ticket, please! Acum are să se deschidă o trapă sub picioarele tale și, tot explicând, rușinat, transpirat, Încurcând Între ele pronunțările, declinările, conjugările, ai să te rostogolești Între roțile iuți până În bezna udă. * Ce noroc, controlorul era la doi pași de tine, dar nu te-a zărit! Ce noroc că nu te vede nimeni cum te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
cu fruntea rezemată de genunchi și sandalele cu tălpi Înalte, de sfoară, așezate ordonat alături? La vremea aceea Încă mai părea o adolescentă anorexică, sora mai mare a Helgăi, dar ce incredibil de elastic, parcă fără oase era trupul ei! Rușinat că uitase de Întâlnire, a dat s-o ridice, dar se ghemuise toată, Încolăcită ca o pisică, și a purtat-o așa În brațe, desculță și cu părul desfăcut, până la pat. Unde altundeva s-o fi pus când masa, scaunele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
luna plină nu era câtuși de puțin vinovată. — Oh, sunt doar niște maimuțe, se simți Sampath obligat să le apere. Ce să știe ele? Când restul casei doarme, copilul pufăie din pipa tatălui său. — Așa e, spuseră unii, în timp ce alții, rușinați că se descoperise alcool în curte, doar chicotiră. Nu e vina maimuțelor. Oamenii sunt întotdeauna cei degenerați. E foarte trist, dar într-un loc ca ăsta, cu așa mulți vizitatori, trebuie să accepți și binele și răul laolaltă. Nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]