3,312 matches
-
aprilie 2017. Multe ace-am scos din mine Mă-nțepau până la os, Viața însăși mi se pare Că s-a întors toată pe dos. Ninge aspru- n primăvară Și copacii plâng cu-amar, Crengile își pleacă fruntea Că într-o rugă pe altar. Vântul suflă fără milă Supărat pe firul ierbii, ... Citește mai mult Multe ace-am scos din mineMă-nțepau până la os, Viața însăși mi se pareCă s-a întors toată pe dos. Ninge aspru- n primăvarăși copacii plâng cu-
CAMELIA CRISTEA [Corola-blog/BlogPost/384905_a_386234]
-
pe firul ierbii, ... Citește mai mult Multe ace-am scos din mineMă-nțepau până la os, Viața însăși mi se pareCă s-a întors toată pe dos. Ninge aspru- n primăvarăși copacii plâng cu-amar,Crengile își pleacă frunteaCă într-o rugă pe altar.Vântul suflă fără milăSupărat pe firul ierbii,... VII. ÎN IERUSALIM, de Camelia Cristea , publicat în Ediția nr. 2292 din 10 aprilie 2017. Toți copacii sunt gătiți Și-au pus haină chiar de nuntă, Doar făptura-i tulburată De
CAMELIA CRISTEA [Corola-blog/BlogPost/384905_a_386234]
-
în Ediția nr. 2235 din 12 februarie 2017. Iarna prea grăbită s-a pornit să dea Un ocol prin țară cu suita sa... Și-a cernut zăpada din cerul lumină Peste tot pământul îngerii să vină. A bătut din clopot ruga deșteptării, Tot ce-i rău și trist să mai dăm uitării În strana de veghe candela-i aprinsă Să ne întărim cu toți prin credință! În cămașa albă a îmbrăcat câmpia, Doar în amintire-i cântă ciocârlia ... Citește mai mult
CAMELIA CRISTEA [Corola-blog/BlogPost/384905_a_386234]
-
câmpia, Doar în amintire-i cântă ciocârlia ... Citește mai mult Iarna prea grăbită s-a pornit să deaUn ocol prin țară cu suita sa...Și-a cernut zăpada din cerul luminăPeste tot pământul îngerii să vină.A bătut din clopot ruga deșteptării,Tot ce-i rău și trist să mai dăm uităriiîn strana de veghe candela-i aprinsăSă ne întărim cu toți prin credință!În cămașa albă a îmbrăcat câmpia,Doar în amintire-i cântă ciocârlia... XIII. ȘAH..., de Camelia Cristea
CAMELIA CRISTEA [Corola-blog/BlogPost/384905_a_386234]
-
ropot...Am crezut că numai timpulVindecare o să deaRănilor ce și-au făcutUn culcuș în viața mea...Am crezut că -aceste pietre... XXX. CLIPELE..., de Camelia Cristea , publicat în Ediția nr. 2076 din 06 septembrie 2016. În biserică, din clopot Cântă ruga de sfârșit Mă întorc în cer la Tatăl, Timpul Ierbii s-a oprit. Toamna curge răvășită Într-o lacrimă-rugină, Prea grăbită, prea curând, Coasa taie prin grădină. Rugăciunea umple golul Ce-a crescut în casa mea, Sufletul azi în Lumină
CAMELIA CRISTEA [Corola-blog/BlogPost/384905_a_386234]
-
golul Ce-a crescut în casa mea, Sufletul azi în Lumină Lângă Mama o să stea! -Să nu plângeți Dragii mei Vă scriu nopțile din stele, Clipele mi s-au sfârșit Mai privesc din cer la ele... Să mă pomeniți în rugă N-am plecat, călătoresc Vă imbratișeză Tata, Cât mai simplu și firesc! Florilor din fața casei ... Citește mai mult În biserică, din clopotCântă ruga de sfârșitMă întorc în cer la Tatăl,Timpul Ierbii s-a oprit.Toamna curge răvășităîntr-o lacrimă-rugină,Prea
CAMELIA CRISTEA [Corola-blog/BlogPost/384905_a_386234]
-
din stele, Clipele mi s-au sfârșit Mai privesc din cer la ele... Să mă pomeniți în rugă N-am plecat, călătoresc Vă imbratișeză Tata, Cât mai simplu și firesc! Florilor din fața casei ... Citește mai mult În biserică, din clopotCântă ruga de sfârșitMă întorc în cer la Tatăl,Timpul Ierbii s-a oprit.Toamna curge răvășităîntr-o lacrimă-rugină,Prea grăbită, prea curând,Coasa taie prin grădină.Rugăciunea umple golulCe-a crescut în casa mea,Sufletul azi în LuminăLângă Mama o să stea!-Să
CAMELIA CRISTEA [Corola-blog/BlogPost/384905_a_386234]
-
iubit Iar am dormit pe lacrima lunii În turnul de fildeș, joc lacătul la zar Îl pierd, îl câștig pe două cuvinte Te iubesc, ies din vis Luntrașul îmi refuză argintii. Mă tem de iubire, nu deschide ochiul De atâtea rugi mi-am zidit mănăstire Sub pleoapa, cu mângâieri fierbinți, Imaginare, ți-am desenat pe iriși sfinți. De moarte mă tem și mai tare Am trimis, prin vene, săgeți otrăvite în rai Cu aripi de arhanghel, m-am întors Cu lacrimi
ANA, CU LACRIMI DE REGINĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 2032 din 24 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385169_a_386498]
-
toate Dar sufletul mi l-ai atins Și m-ai purtat spre cer...departe... Mi-ai arătat acolo Doamne O casă sfântă, minunată Ce-ai construit-o pentru mine Cu dragoste de Veșnic Tată! O, câtă pace mă-mpresoară În rugă când Îți pot șopti: Da...Te iubesc cum niciodată Nu am crezut că pot iubi! O, Tată coboară prin Duhul! Sunt zile în care îmi pare Că drumul e greu și e lung Și cad și sunt spini ce rănesc
OMAGIU DIVIN 20 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/385154_a_386483]
-
și e lung Și cad și sunt spini ce rănesc Când vreau pân' la Tine s-ajung... Și trupul se frânge-n durere Și duhul aleargă spre cer Acolo la tronul de slavă Suspine și lacrime pier... Sunt ceasuri de rugă fierbinte Când inima-n clocot Îți cântă: "O, Tată coboară prin Duhul Și viața mi-o binecuvântă!" Aș vrea să am putere Doamne! Aș vrea să am putere Doamne Să plâng cu cei ce-n taină plâng... S-aduc prin
OMAGIU DIVIN 20 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/385154_a_386483]
-
de gălăgia unui sâmbure de om. El era mai toată ziua ocupat cu treburile sale în atelierul de fierărie, de unde se auzeau loviturile ciocanului pe nicovală, ca o muzică de toacă într-o mânăstire, înălțându-se spre culmile munților a rugă către Creator. La un moment dat ușa fierăriei se deschise larg și de afară pătrunse un val rece de zăpadă spulberată de viscol, învăluind-o pe bătrâna moașă, ca într-o mantie de crăiasă. - Gligor, ficioru' mamii, i se adresă
DE-AS PUTEA VIATA ÎNTOARCE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/385159_a_386488]
-
Acasa > Poezie > Credinta > LA MASA TIMPULUI Autor: Lucica Boltasu Publicat în: Ediția nr. 2084 din 14 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Doamne, Cu ochii minții pătrund infinitul albastru... Bucuria mă umple, simt pacea zămislită În rugi fierbinți și dorinți neîmpărtășite, Simt focul iubirii, Mistuind ce a mai rămas neatins, De Cuvintele-Ți sfinte... Mă înfior de atât de multă iubire și... În propria-mi tăcere, aud răspunsuri La întrebările-mi nerostite... Ecouri, cuvinte, silabe, Își așteaptă
LA MASA TIMPULUI de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384385_a_385714]
-
Acasa > Poeme > Duiosie > RUGA TOAMNEI Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 2084 din 14 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Clopotele toamnei bat sub cer, zănatic, liniștiri de plumb se adună-n patimi umbrele lumini-i strâng din dinți, apatic, la răscruci de nouri
RUGA TOAMNEI de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384387_a_385716]
-
adoarmă-n fluxuri alungând tăcerea morții din priviri. Șterge-nsingurarea somnului din cuiburi creanga uscă dorul plânsului de cuci depărtări-n suflet i s-a scris cu doruri, viața-și plânge moartea pe sub coji de nuci. Autor Doina Bezea Referință Bibliografică: RUGA TOAMNEI / Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2084, Anul VI, 14 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Doina Bezea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la
RUGA TOAMNEI de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384387_a_385716]
-
în mângâierea tandră a aripei de vânt... pe rază lunii sau ce-i rupt din soare, trimite către mine ---IUBIREA--- prin cuvânt ! Mă miluiește, Doamne ! Din noaptea cea cu stele părtașă îmi fă luna, martor de sentimente ! Celestele sclipiri ---răspunsul rugii mele--- le prinde-n pleoapa vremii și-a ochiului deschis, spre infinitul tău, din care m-am desprins ! Mă miluiește, Doamne ! Tu ruga îmi primește de-mi dă seninul zilelor de vara ! A lor dogoare încingă-mi trupul, inima-mi
MĂ MILUIEŞTE , DOAMNE ! de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1655 din 13 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384477_a_385806]
-
miluiește, Doamne ! Din noaptea cea cu stele părtașă îmi fă luna, martor de sentimente ! Celestele sclipiri ---răspunsul rugii mele--- le prinde-n pleoapa vremii și-a ochiului deschis, spre infinitul tău, din care m-am desprins ! Mă miluiește, Doamne ! Tu ruga îmi primește de-mi dă seninul zilelor de vara ! A lor dogoare încingă-mi trupul, inima-mi tresară... Ascultă-mi ruga ce Ți-o plâng pe-acorduri de vioară ! Mă miluiește, Doamne ! Tu pune-i slovă inimii cuvântul cel de
MĂ MILUIEŞTE , DOAMNE ! de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1655 din 13 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384477_a_385806]
-
de țărână chiar din trupul meu, Sângele vărsat de ai mei strămoși, Anii tinereții calzi și luminoși! Am cusut icoana Sfintelor Fecioare, Când primeau Lumină parcă-n calendare, Smirna parfumată din teii înfloriți Mâinile trudite pentru cei munciți... Sufletul și ruga în genunchiul minții Cum ne-au învățat de mici și Părinții, Talpa și opica, plină de sudoare, Sora mea și Prutul ce încă mă doare! Ia am s-o îmbrac ea îmi este portul, Când îmi petrec Moșii am să
IA STRĂMOȘEASCĂ de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384519_a_385848]
-
Acasa > Eveniment > Actualitate > CRISTIAN POMOHACI. UNIFORMITATE ÎN RELAȚIA OM, CÂNTEC, RUGĂ Autor: Aurel V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 1646 din 04 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Glăsuiește cântec și rugă, cum poate că și pasărea o face, doar că, în cazul ei vorbește nu cuvântul, ci tabloul îndumnezeit al naturii: pădurea, cerul, câmpia, streașina, vișinul din grădină, răzoarele, câmpia, luncile, până și coliviile care însă cântă penitența și plâng libertatea
CRISTIAN POMOHACI. UNIFORMITATE ÎN RELAŢIA OM, CÂNTEC, RUGĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384512_a_385841]
-
identitatea sa! Cea mai importantă contribuție la îmbogățirea și perpetuarea culturii și actului artistic al amintitei perioade a istoriei românești, în sensul temeiniciei, este educația estetică și creștină, prin cântece asociative, datorită temelor și liniei melodice lirice și liniștitoare, cu ruga. Tot torentul de farse culturale, caruselul de kitsch-uri, opulența, snobismul, obediența în măsură de parvenire, se sfărâmă ca de stâncă de soliditatea versurilor cu verb blând critic și de linul melodiilor cântate de interpretul Cristian Pomohaci. Sobru, cu surâs
CRISTIAN POMOHACI. UNIFORMITATE ÎN RELAŢIA OM, CÂNTEC, RUGĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384512_a_385841]
-
conștiință artistică, principii creștine, educație nobilă, sensibilitate, demnitate, criterii generale de viață, armonizate pe frumos și armonios! Acesta este artistul Cristian Pomohaci care prin tot ce făptuiește în scenă și la altar arată la ce servește uniformitatea omului, cântecului și rugii, pentru oameni! Calea sa spre muzică și preoție are intersecții și direcții simultane și similare. A absolvit liceul „George Coșbuc” din Cluj, iar apoi Academia de Studii Economice, Facultatea de Turism și Comerț Exterior din București iar în paralel, Conservatorul
CRISTIAN POMOHACI. UNIFORMITATE ÎN RELAŢIA OM, CÂNTEC, RUGĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384512_a_385841]
-
și slujește artistul și preotul Criostian Pomohaci sunt chemate și răspund frumosului. Ele cuprind artă, idei, fapte manifestate în formă de adevăr și sensibilitate! Aurel V. ZGHERAN (aurel.vzgheran@yahoo.com) Referință Bibliografică: Cristian Pomohaci. Uniformitate în relația om, cântec, rugă / Aurel V. Zgheran : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1646, Anul V, 04 iulie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Aurel V. Zgheran : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
CRISTIAN POMOHACI. UNIFORMITATE ÎN RELAŢIA OM, CÂNTEC, RUGĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384512_a_385841]
-
să pot/ în suflete triste să aduc alinări!” („Învrednicește-mă, Doamne!”) Această dorință este exprimată nu doar în nume personal. Olguța Trifan nu o este egoistă, nu se gândește doar la binele său, ci încearcă și reușete să înalțe o Rugă în numele familiei, al populației, al neamului românesc ori, poate, în numele omenirii, către Dumnezeu: „Smerite-n suflet, implorăm/ să lași să fie pace pe pământ./ Omul cu om, să nu se mai urască,/ la bunul celuilalt să nu poftească,/ să nu
IUBIREA ESTE ÎN NOI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1717 din 13 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384451_a_385780]
-
să fie pace pe pământ./ Omul cu om, să nu se mai urască,/ la bunul celuilalt să nu poftească,/ să nu arunce dragostea pe ură,/ frate si soră cu drag să stea la masă,/ cum au crescut în casa părintească!” („Rugă”). În același timp, conștientă fiind că viața fiecăruia se desfășoară pe o anumită linie, potrivit unui anume destin primit încă înainte de naștere ori odată cu ea, este încredințată că peste acesta nu se poate trece, că trebuie să i te supui
IUBIREA ESTE ÎN NOI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1717 din 13 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384451_a_385780]
-
paginile cap. IX pentru a lectura versuri ... "Și despre iubire", iar bucuria mea a fost, mai întâi, aceea că am avut privilegiul să redactez preambulul, la care nu fac trimitere imediat, prea multe cuvinte fiind de prisos. Oricum, versuri din „Rugă iubirii” și nu numai, sunt edificatoare cu privire la valențele poetice ale doamnei Olguța Luncașu Trifan: „Îngenunchind, ți-am spus: iubire, vino!/ Tu ai venit, vibrând, cu-aroma-ți dulce./ Cu fluturi albi te-ntâmpinam, divino!/ Pe brațul tău, las inima să culce.”... Am
IUBIREA ESTE ÎN NOI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1717 din 13 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384451_a_385780]
-
Poezie > Imagini > MĂ PLEC ADÂNC ... Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1581 din 30 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Mă plec adânc pe nevăzuta rană A codrului rămas fără frunzare! Pe patul nins de rouă lucitoare Înalță licuricii rugă-n strană. Îl plânge vântul. Cum să mai foșnească Izvorul de plămadă respirată? Pe iarba udă, umbra lui pătată Așteaptă frunze noi s-o risipească. Înjugă cerbii-n coarne adiere Pudrând-o pe lăstari ca muguri verzi Născuți abia, la
MĂ PLEC ADÂNC ... de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1581 din 30 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384546_a_385875]