1,294 matches
-
a solului. Curenți incandescenți de aer învolburează pânze albe de praf, generând tornade rebele. Miasme fetide viciază aerul, incitând Marea angoasă spre a-și flutura aripile cenușii. Cortegii șerpuitoare de proteze se precipită busculându-se, într-un lugubru scârțâit de balamale ruginite, către Ultimul Far, ignorând Nelimitata Crevasă ascunsă dincolo de el. Ultimul Far pâlpâie spasmodic atrăgând implacabil unduitoarea procesiune ce înaintează peste întinderea pustie pe care, din loc în loc, gnaisuri gigantice, diamantin șlefuite, le ațin calea. Undeva, în spatele Ultimului Far, perfid ascunsă
MARŞUL SUICIDAR AL PROTEZELOR de ION IANCU VALE în ediţia nr. 570 din 23 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354722_a_356051]
-
Acasa > Poeme > Antologie > UMBRA Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1029 din 25 octombrie 2013 Toate Articolele Autorului salcâmii, soarele și câmpia, umbra lungită până la marginea vremii, pe cerul ruginit înfloresc stelele, nu trece nimeni hotarul pustiei, doar femeia în care înfloreau toate visele mele vine ca o iluzie sub fereastră să-mi toarne otravă și neguri în gânduri. urc cu sisif panta abruptă a nopții, fără să pun întrebări
UMBRA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1029 din 25 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347190_a_348519]
-
ce-a fost, visam adevărat. Am învățat să-nnot prin apele sărate, Să nu mă las învinsă de nici un muritor, Să beau din cupe, viața adeverită-n fapte Deși, sunt o nălucă pe culmea norilor. Mă vei ascunde poate sub frunza ruginită Strivindu-mi versul care iubire-ți picura Dar, n-ai sa poți uita o șoaptă nerostită De stropul plin de suflet care te înconjura. Te voi păstra, în suflet, cum este scris destinul Sorbindu-ți clipa surdă din ghearele uitării
VIS ADEVĂRAT de DANIELA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357029_a_358358]
-
agonică moare Și-n lemn fără sevă de frig se usucă, În tremur de licăr de lumânare Și-n bocet de jale din doină de ducă... Sunt trist ca frunza desfrunzită Ce moare-n pasta de pastel Pe o paletă ruginită Abia atinsă de-un penel. Sunt toamne ce se întomnează Ca eu să mor de-același dor Când doare dorul ce durează Cât floarea florilor ce mor... Sunt, Doamne, încă mulți români viteji Gata să moară-n luptă pentru sfânta
VERSURI de ROMEO TARHON în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357039_a_358368]
-
duc vițeaua la păscut. -Cine o ajută pe Kati dacă tu pleci? am întrebat-o cu reproș. Nu mi-a răspuns. Privea cu coada ochiului după un băiat care se tot ducea și se întorcea pe o bicicletă veche și ruginită, care scârțîia când trecea pe lângă noi mai rău decât roata fântânii. -Îl cunoști? am întrebat-o curioasă. -Este cu mine la școală, mi-a răspuns pe șoptite, când biciclistul zgomotos, ca un călăreț pe câmpul de luptă, se apropia de
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
vis. Toamna este multicoloră și aromată. Toamna este strugurele brumat; odată ce i-ai descoperit gustul și savoarea, aștepți cu nerăbdare următoarea înfruptare. E la fel ca și dragostea! De aceea, Toamna este anotimpul iubirilor târzii... Tufănelele înflorite, măceșele rubinii, frunzele ruginite, bogăția de forme și culori creează o atmosferă fascinantă. Zilele trec, trăirile se adună iar gândurile noastre ascunse în ungherele tainice ale inimii se zbat pentru a fi exprimate. Anotimpurile gravitează în jurul nostru sau, poate, noi în jurul lor, poticnindu-ne
TOAMNĂ TÂRZIE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357289_a_358618]
-
Frumusete > POEZII Autor: George Baciu Publicat în: Ediția nr. 348 din 14 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului TREC PRIN SAT Trec prin sat când abia se deșteaptă somnul, Poarta casei moțăie veșnicia pe frunte, Praful din drum privește orb tăcerea ruginită Și undeva o cruce își piaptănă pletele cărunte. Pe dealul dinspre uitare aleargă copilăria, O lacrimă se frânge pe ciutura fântânii, Mama mai toarce caierul nesfârșitei doine, Pe care bunicul o atârnase-n grinda stânii. Sub salcâmul din poala izvorului
POEZII de GEORGE BACIU în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357843_a_359172]
-
fereastră prin care trece luna terfelită, cu pardesiu mov și furou de paparudă. Ești trestia care râde când pantomima umbrei îi ciobește chipul. Toamna sătulă de iubit își aruncă inima în teascuri, noaptea e o fereastră prin care trece frunza ruginită și gândul ploii cu basca udă. Ești trestia care râde când dimineața îi descheie bluza, pivindu-i sânii în șoapta apei din pumnul lacului ce plânge ca un îndrăgostit. Ești trestia care râde pe genunchii obosiți ai emoției din sânul toamnei
CU GÂNDU-N BUZUNAR de GEORGE BACIU în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357853_a_359182]
-
faptelor. Lângă turnurile cu creneluri, odihnesc reverberații mirate ale drumețului grăbit de nevoile prezentului. La porțile impozante ale cetății de odinioară stau de veghe necontenit: aura trecutului, cenușiul prezentului și zâmbetul viitor al renașterii sale. Poate numai așa peste fardul ruginit și colbul așezat pe iluziile noastre înfășurate în dorința de mai bine vor sosi vulturii din înălțimile la care aspirăm. Acum îți împrospătezi gândurile în izvoarele nesecate ale moștenirii, ți se dezvăluie trofeele câștigate prin spirit și adversitate. De pe dealurile
UN ORAŞ TRANSILVAN de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 350 din 16 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357864_a_359193]
-
Între vechituri de smarald, trei îngeri înfloreau în orhidee și pace, ca o cerneală incoloră pe jurnalul altei vieți. Un albastru neprețuit se înfășura în liane. “Plângi acum!” am strigat biruinței, dar nu m-a auzit, avea ecou de fier ruginit. Două rădăcini s-au îmbrățișat într-o consoană și o vocală în care am pus apostrof. În ziua ce va veni o să stau de pază", mi-am zis. Nuferii mei mă mint. Pe pragul în formă de cerc, un semn
LINIŞTE de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 492 din 06 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357899_a_359228]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > CORDONUL OMBILICAL Autor: Elena Spiridon Publicat în: Ediția nr. 419 din 23 februarie 2012 Toate Articolele Autorului Cordonul ombilical Gară, pustie... Lumina palidă a felinarului îngheață sângele , șinele nu mai cântă, coarde ruginite, arcușul nu le mai atinge demult. Mâna încremenită salută umbrele nopții, privirea caută perspectiva. A zburat... își caută gama. cântecul lui se va înălța? O ,mamă, tu ai fost doar lăcaș, nu e al tău. Lasă-l! Referință Bibliografică: Cordonul
CORDONUL OMBILICAL de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357936_a_359265]
-
Acasa > Versuri > Omagiu > PLECATE RAMURI Autor: Florentina Crăciun Publicat în: Ediția nr. 532 din 15 iunie 2012 Toate Articolele Autorului Plecate ramuri amintesc de umbra ta de-atunci Și-n frunze ruginite freamătul se mai aude încă, E harul tău, ce a săpat cu-nfrigurare-n stânci numele tău și încă l-or săpa, într-o istorie adâncă. Pe-aleile pustii, în noapte, când la culcare-s toți, Iar luna răspândește raze
PLECATE RAMURI de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358312_a_359641]
-
comunitate și în ... XXXII. POEZII, de George Baciu, publicat în Ediția nr. 348 din 14 decembrie 2011. TREC PRIN SAT Trec prin sat când abia se deșteaptă somnul, Poarta casei moțăie veșnicia pe frunte, Praful din drum privește orb tăcerea ruginită Și undeva o cruce își piaptănă pletele cărunte. Pe dealul dinspre uitare aleargă copilăria, O lacrimă se frânge pe ciutura fântânii, Mama mai toarce caierul nesfârșitei doine, Pe care bunicul o atârnase-n grinda stânii. Sub salcâmul din poala izvorului
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/358181_a_359510]
-
orice lămurire ne puteți contacta la telefoanele 0726234732, 0744682591. ORGANIZATORII Pentru sufletele domniilor voastre, o poezie despre sat: TREC PRIN SAT Trec prin sat când abia se deșteaptă somnul, Poarta casei moțăie veșnicia pe frunte, Praful din drum privește orb tăcerea ruginită Și undeva o cruce își piaptănă pletele cărunte. Pe dealul dinspre uitare aleargă copilăria, O lacrimă se frânge pe ciutura fântânii, Mama mai toarce caierul nesfârșitei doine, Pe care bunicul o atârnase-n grinda stânii. Sub salcâmul din poala izvorului
REZULTATE CONCURS NATIONAL de GEORGE BACIU în ediţia nr. 597 din 19 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/358024_a_359353]
-
vieții sub toate aspectele ei: viață de familie, comportament în activitatea profesională, patriotism, conviețuire pașnică etc. Familia fiind într-un stat ceea este veriga într-un lanț - continuitate, legătură, parte indispensabilă - reclamă o preocupare aparte. Asta pentru că așa cum o verigă ruginită nu mai prezintă siguranța rezistenței acelui lanț, nici o familie prost alcătuită nu oferp garanția bunului mers al unei națiuni. Preotul trebuie să dea îndrumări tinerilor cum să cultive virtuțile ce stau la baza familiei: dragoste, respect reciproc, altruism, singurele care
PĂRINTELE IOAN MORAR... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 325 din 21 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358006_a_359335]
-
toamnă-i prăbușită, arar și-aprinde tufănica o lampă pe tulpină și cade-o galbenă gutuie din creanga obosită. În sufletul misterios al Toamnei, e cald și bine... ascunsă, în semințe adormite, se plămădește dalba Primăvară. Toamna pe cărare Frunze ruginite, fluturări de-aripe peste care se aștern amintirile coborâte în asfințit pe tulpinile arborilor despuiați. Toamna darnică În liniște adâncă de noapte, Stelele, sclipiri diamantine, Murmură-ntre ele-n șoapte: „Oamenii ne admiră și sunt fericiți, Creația-i perfectă, iar Dumnezeu
FILE DE TOAMNĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 669 din 30 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358081_a_359410]
-
vieții sub toate aspectele ei: viață de familie, comportament în activitatea profesională, patriotism, conviețuire pașnică etc. Familia fiind într-un stat ceea este veriga într-un lanț - continuitate, legătură, parte indispensabilă - reclamă o preocupare aparte. Asta pentru că așa cum o verigă ruginită nu mai prezintă siguranța rezistenței acelui lanț, nici o familie prost alcătuită nu oferă garanția bunului mers al unei națiuni. Preotul trebuie să dea îndrumări tinerilor cum să cultive virtuțile ce stau la baza familiei: dragoste, respect reciproc, altruism, singurele care
PREOT IOAN MORGOVAN „CUVINTE PENTRU ÎNTĂRIREA ÎN DREAPTA CREDINŢĂ”, EDITURA BUNA VESTIRE, BEIUŞ, 2014, 475 PAGINI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1522 din 02 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357697_a_359026]
-
fugărită de umbre / mă aciuez înăuntrul meu / s-ascult cum sapă veșnicia”. Atunci te simți bântuit de nostalgie ca de năluci și nu știi cum să le alungi: “în odăi răvășite de vânt / paianjenii țes aceleași pânze / ziua se târâie ruginită / lângă liliacul înflorit / m-așteaptă vatra de lut / pâinea / și-o cană cu vin / îmi spun „ bine ai venit acasă” / în mine ninge o iarnă / și mi-e urât / găsesc puterea să încolțesc o rugă / împrăștii norii și adorm / ca
LA CARTEA MIHAELEI AIONESEI CERŞETORI DE STELE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 501 din 15 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358678_a_360007]
-
cu hainele rupte și, de cele mai multe ori, desculți. Alungă câinii vagabonzi și flămânzi care își fac veacul tot la groapa de gunoi după mâncare și încep să sape la întâmplare, poate dau de vreo bucată de șină, de vreun fier ruginit sau de o cratiță veche, aruncate de gospodari. - Și cum vă plătește măi copii, fierul vechi? - Ar fi cum ar fi, nene, dar are cântar cu magnet și ne mai fură și el din greutate. Și e singurul loc unde
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET (30) de ION UNTARU în ediţia nr. 640 din 01 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359051_a_360380]
-
și-nflorată Ca o scumpă țesătura orientala Pierdută fâlfâie aripa nopții Pe sub arcadele vechiului pallazzo Bronzul vorbește răgușit Despre o veche poveste Chiar și acum poți zări Siluete negre pe poduri Șoapte fierbinți de matase Ori suspine adânci de metal ruginit Ploua oblic peste laguna Tortele nopții nu s-au stins încă Printre coloanele roze Umbrele nedeslușite ale dogilor Încă mai topesc uleiuri pe pânze. Iar leul înaripat mai adulmeca Corăbii de ceață Plutind la-ntâmplare. Redentore! Ploua oblic peste piața
VENEZIA de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359287_a_360616]
-
se-măplinească dorința, conașule!... Hai odată, ce!... stăm la tocmeală?... și a rânjit zgripțuroaica, stăpână pe dibăcia ei în a fraierii credulii, arătându-și dantura asemănătoare ca a unei roți dințate... care-și rupsese „boabele” când prinsese în angrenaj vreun fier ruginit, aruncat de un gură cască. - Mă jenez, măicuță... - Vaită-te... îi șopti smolita vrăjitoare. - Aoleo, aoleooo!... mă prăpădesc, dar nu mai rezist... și „pungașu-conașu” își puse palma la gură să nu care cumva să i se audă râsul pe care
PARTEA A IV-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359277_a_360606]
-
De axa lumii se scarpină câinii, Stă între urlete o vorbă-nțeleaptă, Cântă-n altare litanii nebunii ... ÎN NUMELE CRUCII Răstignit în tăcere la capătul lumii Sângele curge sleit în nisip; Ape duc spumele albe în funii, Cuiele-n oase scrâșnesc ruginit ... Trec pescăruși cu țipăt lugubru, Clipa cu viața odată s-a scurs, Chinul mărește retina și urlu Mirarea în mine că eu nu-s Isus ... Fanatică-i lumea ce crede-n religii Și arde firescul pe rugul încins; Fiara zvâcnește
POEME ALESE de ALENSIS DE NOBILIS în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359357_a_360686]
-
amiază pe câmp - în depărtare un cal păscându-și umbra Locul II - Corina Ion fusta țigăncii - dintr-o dată grădina mai înflorată Locul III - Gabriel Iordan Dorobanțu Noapte senină - salcâmii își leagănă puii din cuiburi Mențiune - Henriette Berge Fântâna seacă - găleata ruginită plină cu flori Etapa 69 - 16 III 2009 Locul I - Ioan Marinescu-Puiu Sunt duși cocorii - numai la vecina mea a venit barza Locul II- Mahmoud Djamal luna printre nori - pe chipul fetei voalul fluturat de vânt Locul III - Livia Ciupav
HAIKU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 353 din 19 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359488_a_360817]
-
lume căutând noroc Când candela ce-mi arde sfânt E doar aici, pe-acest pământ ÎN MARGINE DE BĂRĂGAN Pe cer bat stelele mâțanii, Și câmpul negru-i adormit, Somnul se zbate între gene, Luna-i un cui, de nouri ruginit. Cuprinsa-i noaptea de mistere, Iar frunzele speriat foșnesc. De undeva, dintre vâlcele, Răsună spart, glas cocoșesc. Pălit de ziua ce-o să vină, În negrul lui că de catran, Cerul spre roșu se înclină, În marginea de Bărăgan. Ziua se-
NU POT SĂ PLEC (POEME) de MIHAELA NEACŞU în ediţia nr. 1238 din 22 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/360298_a_361627]
-
am uitat nicicând, era o sfoară Ce atârna-ntr-un cui, lângă sărar, Pe un perete coșcovit de var În casa bătrânescă de la țară ; Am regăsit-o în același loc, De ani uitată, părea plictisită În cuiul strâmb cu floarea ruginită De un mănunchi uscat de busuioc, În plita sobei, rece, prins-zăcea Vechiul ceaun ce-n vremuri n-avea pace, Săreau copiii ca să îl dezbrace De crusta care încă strălucea, Iar într-un colț, sub un ștergar, o ramă, O poză-ngălbenită
CUŢITUL DE ARGINT ŞI ... .UN BULGǍRE DE AUR ! de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 931 din 19 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360426_a_361755]