826 matches
-
admir coloritul florilor de pe stradă sau de acasă. Mă văd explodând în culorile gândului care se cere așternut pe hârtie. Mă regăsesc... prin mugurii care se deschid sub razele aurii ale soarelui de primăvară. De asemenea, toamna, în timp ce admir frunzele ruginii când se desprind de pe pomi. În verdele copacilor încă în floare, cât și prin munții natali ori în murmur de izvoare, în miile de culori ale fluturilor jucăuși dar și-n zborul lin de pescăruși... Mă regăsesc diminețile în trilurile
REGĂSIRE (POEM CELEST) de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1578 din 27 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373889_a_375218]
-
din cale-i agață și fură... Și rupe...și fură speranța din lume Ajuns lângă visul născut din pruncie, Cu aripi de ceară nu-i vreme de glume Când seceta arde cerând veșnicie. Ultimul vals Cade bruma nemiloasă peste frunza ruginie, Ea tresare și icnește la preludiul nesfârșit, Se desprinde-apoi din ram și-și ia zborul spre câmpie Ca o aripă de înger de păcate răvășit... Vântul face-o reverență acordând ușor vioara, Printre crengi se-aude cântec, altă frunză dă
ULTIMUL VALS -GRUPAJ DE POEZII CU ANA PODARU de ANA PODARU în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374087_a_375416]
-
într-o lume de ură învinsă. Născut în miez de iarnă, în păduri hiberboreene , Avea puteri de zeu, stăpân peste munți și poiene. Cu ochi înlăcrimați ca de om, legați de nemărginire, Lupii îl invidiau, urmărindu-l cu privirea lor ruginie. Falnic ca un brad, stătea zi și noapte de strajă la cetate Nimeni nu cuteza să atace ocina și cetatea din ape. Împărțea hrana celor slabi și mici, rămânând flămând Dar tocmai pentru bunătatea lui mare lupii l-au osândit
BALADA MARELUI LUP ALB de TAMARA GORINCIOI în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374107_a_375436]
-
topaz la dragostea toamnei, Te rog nu-ți schimba culoarea Incă, vreau să mai zbori pe aripi De vară, o secundă... Sărut-o și cu dor dă-i îmbrățișarea Și-apoi te las să cazi în Mici explozii de nuanțe, Ruginie. Vei lua iar calea frunzelor, Prieten nedespărțit iti va fi vântul Îndrăgostit de ochii tăi mari și galbeni, Nebunatic iți va oferi cerul De septembrie al zeilor, Vei dansa valsul Noii toamne. Referință Bibliografică: Cer de septembrie topaz / Gabriela Docuță
CER DE SEPTEMBRIE TOPAZ de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2068 din 29 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375550_a_376879]
-
al toamnelor tumult Să îl aud cum se preschimbă-n must. Să gust din gura-ți fraga rodul viei Printre ciorchini privind spre seară cerul La pieptul meu te-ai alinta zglobie Când dragostei îi vei află misterul. Pe frunze ruginii, sub clar de luna Visez, frumoasa mea, să te iubesc De pește dealuri norii de se-adună Cu trupul meu am să te-adăpostesc. Pe toamnă vreau că martoră s-o am Pecetluind iubirea cu iubire De ce-ai plecat
MARIA ȘI TOAMNA de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 2074 din 04 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375610_a_376939]
-
adună Cu trupul meu am să te-adăpostesc. Pe toamnă vreau că martoră s-o am Pecetluind iubirea cu iubire De ce-ai plecat acum când te visăm Și lumii-ntregi îi povesteam de tine ? Sub goale tălpi se frânge ruginiul Când alergând prin vie rătăcești Ești visul meu, iubirea mea, Mărie De-ai ști, în toamnă, cât de dragă-mi ești! Referință Bibliografica: MARIA ȘI TOAMNĂ / Maria Bălăcianu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2074, Anul VI, 04 septembrie 2016
MARIA ȘI TOAMNA de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 2074 din 04 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375610_a_376939]
-
E încă mozaicul de senzații Pe care-n acel rai l-am asamblat. În pauzele dintre declarații Spune-mi că încă e adevărat Acest tablou în care marea scrie Cu valuri de lumină orice gând, Că încă nu-i povestea ruginie Și c-o să-mi ștergi de umbră orice rând... Referință Bibliografică: Hai, spune-mi / Aura Popa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1432, Anul IV, 02 decembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Aura Popa : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
HAI, SPUNE-MI de AURA POPA în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371853_a_373182]
-
scorbură de gânduri, vis de primăveri cu soare, cu al lirei glas în rânduri. PRINȚESA TOAMNĂ Toamnă-prințesă cu frunze-n diademă, te-așteaptă Vântul hoinar la răspântii! Să te surprindă cu flori de crizantemă și să-l însoțești în codrii ruginii! Din harpă veche să îți cânte balade! Să te adoarmă cu vals în plutire! Să-ți aducă vise din verile calde! Să te îmbrace în flori de iubire! În vis de primăvară să vezi câmp cu fragi și din cireșe
POEME AUTUMNALE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371860_a_373189]
-
despot. Omul își îneacă necaz în vinul proaspăt fermentat. De soartă să mai facă haz, când cheful de viață-i curmat. VĂLUL PLUMBURIU Vălul plumburiu al toamnei târzii leagă Cerul și Pământul la un loc. Din el mai zboară frunze ruginii, săltate de vânt într-un macabru joc. În văl adoarme tristețea vremii, când norii cenușii se scurg în zare. Bruma anunță venirea iernii, natura să intre în hibernare. Prin văl plumburiu își cerne Toamna, lumina zilei către bezna nopții. Cu
POEME AUTUMNALE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371860_a_373189]
-
își cerne Toamna, lumina zilei către bezna nopții. Cu frunze pământii scrie drama vieții sfârșite în pecetea sorții. Sub nori se ascund raze de soare, focul să le stingă aburi plumburii. Soarele-n zâmbet pune răcoare, iar vremea vopsește pomii ruginii. Văl plumburiu întunecă văzduh și înfiorează gânduri omenești ce-și duc ecouri în vorbe de duh. Că îngheață maniere sufletești. În văl plumburiu se cerne viața naturii în a vremii amorțire. Prin iarnă să-i legene speranța, cu dor de-
POEME AUTUMNALE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371860_a_373189]
-
așez în batistă. Cu nostalgia revenirii Toamnei soră, la fel de tristă. Culoarea morții-mi lasă pe chip și cu ea îmi scrie bun-rămas. Să o aștept cu-al său anotimp, și-n viața mea să facă popas. Mesaj pun pe frunze ruginii, ca o surată iubitoare. De nu voi mai fi când va veni, să îmi recitească scrisoare. - Iubirea mea s-o iei cu tine, într-o lume nemuritoare! Să-mi duci tristețea din suspine, de dor fără asemănare! Că mi-am
POEME AUTUMNALE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371860_a_373189]
-
să-și rescrie povestea exemplară. TOAMNA PE DEAL Toamna pe deal întinde generoasă, brațe pline cu belșug de poamă deasă. În coș așez cu grijă, mere și gutui. Cu aroma lor „să rup gura târgului"! Din dealuri, stejarii cu frunze ruginii privesc de sub poale, culegători de vii. Nucii falnici, bătuți de vânt vijelios, plâng de grija roadelor căzute pe jos. Ciocârlia-și ascunde cântec de jale că, pe frig și ceață, tristețea-i prea mare. Vântul duce în zare, jalea frunzelor
POEME AUTUMNALE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371860_a_373189]
-
1769 din 04 noiembrie 2015. De cum m-am apropiat de zidurile monumentale ale Heidelbergului,am avut impresia că sunt înconjurat de acele personaje legendare care m-au urmărit de-a lungul anilor, pe când am urcat pentru prima oară spre zidurile ruginii. Privirea mi-am îndreptat-o spre Cetatea Universitară, Muzeul farmaceutic și bine înțeles către Castelul Regal . E drept că ici, colo printre armura de un verde pătrunzător, se întrevăd zidurile groase, drepte și armonioase care străjuiesc de mii de ani
PAUL LEIBOVICI [Corola-blog/BlogPost/371832_a_373161]
-
practică sportul ... Citește mai mult De cum m-am apropiat de zidurile monumentale ale Heidelbergului,am avut impresia că sunt înconjurat de acele personaje legendare care m-au urmărit de-a lungul anilor, pe când am urcat pentru prima oară spre zidurile ruginii.Privirea mi-am îndreptat-o spre Cetatea Universitară, Muzeul farmaceutic și bine înțeles către Castelul Regal .E drept că ici, colo printre armura de un verde pătrunzător, se întrevăd zidurile groase, drepte și armonioase care străjuiesc de mii de ani
PAUL LEIBOVICI [Corola-blog/BlogPost/371832_a_373161]
-
cel Voinic, Pe tavă îmi aduci și merele de aur Cu un hidos balaur în noapte iar te lupți Victoria îți dă cununi de flori și lauri. Când zorile se crapă pe funtea unui munte, Se spulberă visarea și plouă ruginiu, Din călimara toamnei îți scriu acum povestea Și cred... că totuși niciodată nu-i târziu... foto internet Camelia Cristea Referință Bibliografică: Povești / Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1423, Anul IV, 23 noiembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright
POVEȘTI de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372008_a_373337]
-
atâta grabă? Iar cară furnica? Cântecul o să-i fie poate adăpost În viață să-și facă prin acesta rost! Clipelor expuse Tu le-ai dat culoare, Până și scaieții au zâmbit în floare, Timpul efemer s-a pornit să cearnă Ruginiu pe frunză, pentru înc-o Toamnă! 27 iulie 2015 foto sursa internet Camelia Cristea Referință Bibliografică: Culoare / Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1674, Anul V, 01 august 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Camelia Cristea : Toate Drepturile Rezervate
CULOARE de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372054_a_373383]
-
mut de nepăsarea ta, Pe gura mea flămândă, ce ar vrea Să devoreze iar acel “ceva“, Care m-a cucerit, subit, cândva. Îmi amintesc: cu aerul patern, Îmi explicai pasaje din Jules Verne, Privind, în peisajul toamnei, tern, La frunze ruginii cum jos se-aștern. Azi frică ni-e de noi și de cuvinte, Ascult tăcerea ta cu luare-aminte, Nevoie am doar de-un cuvânt, s-alinte Ființa mea, de alte jurăminte. În ochi, tu nu mai ai tandrețea care Mă
TĂCEREA DINTRE NOI de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372425_a_373754]
-
capul căreia se afla fie se pierdea în nuanțe de albastru ceresc, ici-colo pătate de vălătuci albi aducând a nori, fie se-mpotmolea în verdele unui frunziș de copac, cum l-ar fi asemuit amintirea lui ori șerpuia într-un ruginiu vârstat cu negru, scurgându-se spre înainte, de parcă o uriașă reptilă veninoasă ar fi însemnat drumul... Nu-i venea vreun sprijin nici dinspre ce vedea în lături! Pomi foșnitori străluceau în tonuri alternante de mov și galben viu, iar flori
ZILELE BABEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373016_a_374345]
-
de soare, iar din suflet, ți-aș oferii toată căldura mea, apoi, te-aș lăsa să mă simți, cum tresar, de emoție. Pentru o zi de-aș fi ce îmi doresc, aș fi... toamnă și te-aș îmbrăca în frunze ruginii, iar în mâini, te-aș lăsa să strangi pământul, apoi, te-aș lăsa să mă vezi, zâmbind, de fericire. Pentru o zi de-aș fi ce îmi doresc, aș fi... iarnă și te-aș sculpta din zăpadă, iar in brațe
ANOTIMPURI DE IUBIRE de DAN IOAN GROZA în ediţia nr. 2036 din 28 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371122_a_372451]
-
simpla în același timp - modalitate a poeziei tradiționale nipone, în spirit de haiku. Se pare că aceste miniaturi sunt cele mai reușite din întregul volum: “Gânduri în haiku: un ochi pe față / un ochi pe dos, mereu, / haina timpului.” * “ toamna ruginie, / lumină rece, pe drum/ bătătorit” * “mângâierea ta, / crestele munților / în plecăciune” * “depărtările, / inimă călătoare, / clipă fugară.” * bântuit de furtuni, / suflet-poezie,/ fulger în dar.” * “ciocârlie-tril, / dimineață de vară, / muntele-cântec.” * “pârtie de brazi, / verdele suind voios / vârfuri amare.” Ultimul ciclu se intitulează
BETIA PRIMAVERII SUFLETESTI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 232 din 20 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371223_a_372552]
-
lacrimi se desprind / în banca a treia nu-i nimeni să le prindă / sufletul căuș împră[tie miresme de crini / ar trebui să dezgolesc tot cerul / să smulg amurgul ce-mi urlă acum prin vene / de absența ta mi-e ruginiu și mi-e pustiu / chiar dacă știu că împarți cu îngerii / o altă dimineață”. Personificarea este figura de stil predilectă a poetei, reușind să dea cât mai multă expresie versului: “pomii își înghit limbile până la rădăcini / să nu-i doară nodul
LUMINA , ATENEUL SCRIITORILOR, BACĂU, 2013 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 861 din 10 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344737_a_346066]
-
mers de horă monotonă, Stindarde-n frunze brumării au calea lor neuniformă, Se duc în întuneric jalnic, când în amurg e solul vechi, De toamnă și de vorbe calde, venite încă la priveghi. Priveghiul frunzelor se naște în Templul toamnei ruginii, Și ochii negri, și albaștri, își plâng de dor, de-ai lor copii, Aceste frunze dezolate, cu soarta lor tremurătoare, La mijlocul morții uscate, în verzi lumini roiesc sub soare. Ca neam din neamul cel ales, frunzele de om se țin
ÎNTR-UN OFTAT DE LIBERTATE de LILIA MANOLE în ediţia nr. 2092 din 22 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344842_a_346171]
-
culoarea dispare iarăși. Apoi, cu un ultim efort, înainte de a se dezbrăca definitiv pentru somnul lung de iarnă, culoarea izbucnește pentru ultima dată, de data asta în frunze. Se aprind ruguri prin mai toți pomii - combinații de galben, roșu, portocaliu, ruginiu, bordo, sau argintiu, multe din ele tivite cu nuanțe mai deschise (ori mai închise). Acum frunzele conferă spațialitate coroanei, evadând din monotonia de verde prăfuit al sezonului cald. Pomii par în flăcări, străluminați din interiorul coroanei. Cu greu îți iei
INTREBARILE TOAMNEI de GELU ARCADIE MURARIU în ediţia nr. 39 din 08 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344912_a_346241]
-
de copil Ploi spăla-vor umbra morții de cenușă și păcat Nopțile-și vor plânge norii într-un dans tăcut, subtil... Și în pumni voi aduna, amintirile albastre Firul ierbii-și va-ngropa un oftat de dor și doare Frunze ruginii vor cerne iar tăcerile sihastre Și pe pat de toamne reci mă voi pierde-n calendare... Vor umbla bezmetici anii și-ntr-o clipă de beție Se vor pierde-ntr-un amurg unde lutul îi primește Într-un cerc cu
DE DINCOLO de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 838 din 17 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345866_a_347195]
-
Veneție în opalul lagunelor, se leagăna sub ploile toamnei. Dinspre pădurile bătrâne ale Schönbrunului, ca și acum, vântul aducea miros de rășină și de castană coaptă; pomii, acei imenși castani, de o parte și de alta a străzii, căpătaseră culori ruginii și, în valurile vântului, sunau trist ca niște tânguiri de ocarină. Cerul, de o culoare vânăt-închisă, fierbea de nori, prevestind amarnice ploi. Numai undeva, în depărtare, se auzea un pian, sunetele lui cădeau armonic peste liniștea serii, înviorând-o și
EMINESCU LA VIENA- ÎNTÂLNIREA CU VERONICA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347746_a_349075]