6,798 matches
-
eu-ului liric (epitetul „pustiu" din ultimul vers sugerând acest „transfer al sentimentului" de singur?țațe asupra peisajului descris). Staticul tablou semnificând viziunea eminescian? a mor?îi că regresie În r?ceal???i imobilitate este dominat, În plan terestru, de ruinele bisericii (surprinse de asemenea Într-o ipostaz? static?), sinistru monument În piatr? al „str?inelor dureri", triste?i ?i deziluzii: „Biserica-n ruin? St? cuvioas?, trist?, pustie ?i b?trân?, ?i prin ferestre sparte, prin u?i ?iuie vântulSe pare
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
pare c? vr?je? te ?i c?-i auzi cuvântul??untrul ei pe stâlpii i, p?re?i, iconostas, Abia conture triste ?i umbre-au mai r?mas ". „Cuvioas?", „trist?", „pustie" ?i „b?trân?" st?? ?i fiin?a poetului Între ruinele lumii. „Cuvioas?", „trist?", „pustie" ?i „b?trân?" se stinge ?i pânză argintie a luminii În mormântul cerului. „Biserica-n ruin?" devine astfel „nucleu al unei metafore spa?iale" : centrul acestui „cosmos glacial" Înv?luit În lin?oliile de lumin? ale
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
iale" : centrul acestui „cosmos glacial" Înv?luit În lin?oliile de lumin? ale lunii. Dominat acum de albul nefiresc al câmpului „solitar" (metafor? a sufletului pustiit de singur? țațe, câmpul fiind un simbol al spa?iului arid, amorf, nesecurizant), de ruinele aflate sub „luciul v?l" al ghe?îi, peisajul reprezint? proiec?ia sentimentului propriului sfâr?it pe care poetul Îl tr?ie?te În mijlocul acestui univers desacralizat (imaginea bisericii cu ferestre sparte, u?i prin care ?iuie vântul, marcând astfel
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
sfâr?ițului". Semnificativ? pentru aceast? unitate: peisaj stare sufleteasc?, este repetarea aceluia?i vers În dou? secven?e diferite: „Dar de-ale vie?îi valuri, de-al furtunii pas Abia contururi triste ?i umbre-au mai ??mas", ce identific? simbolic ruină credin?ei poetului cu ruină bisericii ?i, implicit, a peisajului. Exist? Ins?? ?i o alt? semnifică?ie pe care o comunic? acest peisaj dominant de „nouri", de „mormântul albastru al cerului", de f?cliile solemne ale stelelor. Regina nop?îi
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
unitate: peisaj stare sufleteasc?, este repetarea aceluia?i vers În dou? secven?e diferite: „Dar de-ale vie?îi valuri, de-al furtunii pas Abia contururi triste ?i umbre-au mai ??mas", ce identific? simbolic ruină credin?ei poetului cu ruină bisericii ?i, implicit, a peisajului. Exist? Ins?? ?i o alt? semnifică?ie pe care o comunic? acest peisaj dominant de „nouri", de „mormântul albastru al cerului", de f?cliile solemne ale stelelor. Regina nop?îi luna se ive?te din
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
confer? peisajului descris o dimensiune metaspa?ial?, metamorfozându-1 Într-un spa?iu magic În care cerul poate „Înmul?i hotarnicele clipe" num? rate Ins? de-al „stelelor imperiu" situat departe, În „nemargini", dincolo de lumea fenomenelor. Pe p?mânt Ins? domnesc ruine m?rturii ale palatelor-cet??i de odinioar?. Istoria acestora („corsi e ricorsi") evoc? str?lucirea lor, acum, acoperit? de ț?cere: Astfel, din vechiul Babilon, cetate „cu muri lungi cât patru zile, cu o mare de palate / ?i pe ziduri
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
I") sau a strânge, În chip metaforic, toate stelele cerului Într-o oglind? de aur (precum magul egiptean din „Memento mori") reprezint? unicul mod prin care fiin?a uman?, supus? trecerii timpului, ca ?i zidurile vechilor cet??i devenite acum ruine, poate aspiră ??tre absolut. Atunci cand Ins? universul formelor zidite În piatr? cap??? expresia unui adev?rât miracol n? scut Între cer ?i mare marea, „mai albastr? decât cerul" -, cetatea pare ?? Împrumute ceva din dimensiunea absolut? a naturii din care s-
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
de pâlpâiri ?i reflexe masă dens? a lacurilor ?i m?rilor, spre a transforma În ninsori de ??pad? trandafirie Înflorirea u?oar? a cire?ului desfoiat de vânt, de-a lungul potecilor, spre a Insufle?i, În chip poetic?. fantastic, ruinele singuratice sau peisajele de mit". Luna este În primul rând simbol al timpului cosmic, etern timp al permanen?ei, pe care Eminescu Îl identific? În opera să cu timpul stelar sau cu timpul naturii, „inserat În ritmul astrelor" ? ?i pe
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
este o coordonat? fundamental? a naturii eminesciene, În care poetul vede „locul civiliza?iei noastre", cum observa George C?linescu „Noi suntem un popor alpestru ?i civiliza?ia noastr? e de brad ?i de stejar. Ea n-a l?sat ruine de piatr?? ?i c???mid?, ci numai cenu??. Sarmisegetuza legendar? a ars Împreun? cu ultimii ei ap???tori În miresme de ???în?. Eposul acestui popor de munte care crede În eternitatea lumii a voit s?-l scrie În felurite chipuri
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
ochii. Pleoapele lui clipesc în ralanti și decorul se schimbă. E noapte și doar lucirea lunii luminează un oraș pustiu, postapocaliptic. Cavanosa își sprijină degetele enorme de acoperișurile unor clădiri înalte, părăsite. Se uită la străzile murdare ale orașului în ruine. Des coperă o mașină neagră, cu toate geamurile fumurii. Mașina stă neclintită în timp ce motorul ei ambalează puternic. Vruuum vruuum vruuumm. Și Cavanosa înțelege că ce urmează să se întâmple e un spectacol jucat doar pentru el. El, spectator absent. Spectator
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
și devin culori și se topesc unele în altele. Te-am visat. Nu cred că visul ăsta înseamnă ceva, nu vreau să te sperii. Dar simt nevoia să ți-l povestesc. Eram singuri, într-un oraș pustiu, un oraș în ruine. Toate casele erau pe jumătate dărâmate, nu mai era nimeni nicăieri în orașul ăsta. Și noi căutam o ieșire. Amândoi știam că undeva există un loc, departe de orașul ăsta, un loc în care oamenii au supraviețuit. Și nu știam
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
figurile astea de-afară, n-au să mai existe. Când am ajuns iar printre blocurile alea din microraion, care parcă-s bombardate, ne-a strigat la microfon: — Vedeți, copii, ne-am învârtit milioane de ani și la întoarcere găsim numai ruine. Când am auzit prima sirenă de poliție în spatele tramvaiului, Găinaț a chiuit și a zis că noi suntem diligența și ăia-s indienii. — Ba nu, l-a corectat Nea Nebunelea. Ăștia-s numai fiorii de febră ai lui Mozol, bășina
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
pe animale. Când au început bombardamentele și acolo, mercenarii nord-caucazieni și-au luat, fiecare, câte o maimuță infectată. Acum, după ce cecenii se bătuseră la rândul lor cu rușii și câștigaseră, multe maimuțe mutante ai căror stăpâni muriseră se instalaseră printre ruinele bibliotecii, purtând viruși fanteziști și scormonind după scârboșenii printre cărți și manuscrise. îmi amintesc că m-am aplecat și am găsit, umed, un prospect dintr-o sală de licitații din Antwerpen, de pe la sfârșitul secolului XIX, unde se pusese în vânzare
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
toată încărcătura amestecată a unui pachebot de croazieră. Gaspadin începe să peroreze încă din prag. — Știi, Julien, că sfârșitul lumii e de fapt un vis de bogăție? Oamenii care visează sfârșitul lumii sunt niște profitori potențiali. Se văd rătăcind prin ruine, gata să înșface toate minunățiile rămase fără stăpân, fără un proprietar legitim, o hazna de care ei să profite cum le vine. Robinson Crusoe e doar o formă simplificată a acestei fantasme, o versiune îndulcită: e singur pe insula lui
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
s-a aflat peste 200 de ani. La Probota, Petru Rareș (1527-1538, 1541-1546) și doamna sa, Ileana, la îndemnul viitorului mitropolit al Moldovei, Grigorie Roșca, au ridicat o necropolă (1530-1532) de dimensiuni impunătoare la 200 m mai sus decât vechile ruine, rămase în urma distrugerii mănăstirii lui Petru I Mușat (1391). Petru Rareș a donat mănăstirii o serie de „moșii” și „ezerul Bilăul (probabil Bălătăul sau Colacul din Heci), cu toate gârlele lor”. Satul Heci mai este pomenit în documente și în
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
pomenește cronicarul Grigore Ureche, dar mai sigur a fost vorba de o alunecare de teren de pe dealul Mănăstirii. Petru Rareș (1527-1538, 1541-1546) și doamna sa, Elena, la îndemnul egumenului Grigorie Roșca, au ridicat o nouă biserică, cea veche fiind în ruină. În noua biserică (1532), în urma reparațiilor din 1904, au fost aduse pietrele de mormânt ale Doamnei Oltea, Petru și Ștefan Rareș. Probota a fost prima biserică ortodoxă din Moldova, cu picturi interioare și exterioare. Aici s-au format vestiții cărturari
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
și când slujea oamenii suferinzi. Avea o satisfacție atunci când făcea curse în Moldova - la Iași, la Bacău, la Suceava -, iar când zbura deasupra satului Heci făcea trei viraje, pentru a vedea oamenii care lucrau pe ogoare și casa părintească în ruină. Activitatea sa de femeie - pilot în acele timpuri, i-a fost răsplătită cu două medalii și a constituit subiect pentru câteva scenarii de film: „Pui de șoimi” și „Tineri cuceritori ai văzduhului”. Fotografiile Elenei, însoțite de reportaje, au fost publicate
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
sine/ Cade'n trist pământ interior." Nu va rodi, deci, acest suflet învățat să îndure, nu să schimbe. Urcîndu-și, cu popasuri neîngăduite, drumul Crucii. Și umplîndu-se, fără putința de-a se curăța, de zgura tot mai multă a veacului. " Trăinicia ruinii unui vis", zădărnicie trecută prin zădărnicie, speranța deșartă a călătorului în pantă, atît e de fragilă frînghia de sunete și de bănuieli. Amintiri care nu se încheagă, chipuri după care nu poți să te întorci, parcă legat cu blestemul orfic
Aspre căi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7191_a_8516]
-
secete devastatoare, germenii unei succesiuni în planul creației, nelăsînd zarea niciunei nădejdi. Mă preumblam printr-un Cluj în care, ca prin miracol, îi mai puteam întîlni pe Blaga sau pe Agîrbiceanu, pe Eugeniu Sperantia sau pe D.D. Roșca, precum printre ruinele unei cetăți. N-aveam de unde ști, nici nu bănuiam măcar, că în acel răstimp dezolant fără seamăn viețuiau undeva personalități cu zece-cincisprezece ani mai în vîrstă decît mine, hărăzite a se afirma cu strălucire, a umple "golul istoric". Exponenții Cercului
Analogii existențiale by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8726_a_10051]
-
lighean, iar imaginile apar pîlpîitoare, încețoșate, cu un halou, o clipă imaginea mamei se află lîngă o oglindă spartă, iar în jur plutește un fel de tristețe indefinită pe care o au casele foarte vechi cu ținută aristocratică aruncate în ruină. Totul plutește parcă în melasa unui vis de opiu, cu un relenti care contrastează cu scenele de alertă din spitalul unde lucreză ca infirmieră Briony. Alternanța între momentele de reverie și scenele de "acțiune" dictate de "notele" mașinii de scris
Ultima noapte de dragoste... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8848_a_10173]
-
literar, Craii de Curtea-Veche. Cum asta? S-ar părea că nici acestui bizar roman interbelic nu i se potrivește simpla, informativa, singulara parcurgere. O știm prea bine, am constatat-o pe pielea brăzdată a bibliografiilor și pe hărțile îngălbenite ale ruinelor bucureștene. Doar că Matei Călinescu își întemeiază adăugirea și pe un argument suplimentar, aproape memorialistic și aproape sociologic, decurgând din perioada premergătoare plecării sale în Statele Unite: argumentul cărții-cult. Să urmărim, așadar, un început atipic: "Acest cult matein s-a prelungit
De la Evanghelii la patristică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8883_a_10208]
-
Poetul o iubește pe Olivia (Maria-Maria) "cu dragoste de cîine". Știm din romanul autobiografic Zeii prind șoareci (dar ce deteriorată și în răspăr memorie!) că fata este tuberculoasă și scuipă sînge. Patul pe care îl împart la "Palatul Știrbei" (niște ruine de pe Calea Griviței) e plin de păduchi. Iată acum scena de teribilă frondă, naturalism pur, cu fiorul de silă adînc încorporat: În dimineața aceea m-am trezit lîngă Maria-Maria/ Pe scîndurile patului pline de păduchi și de sînge/ Și am sorbit
Martie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/9806_a_11131]
-
sugestiv Tommorow, patrulează regulat de-a lungul coastelor și o întîlnire este aranjată pentru ziua următoare. Pentru a ajunge la destinație, Theo trebuie să iasă din spațiul securizat al orașului în no man's land-ul unui război civil, printre ruinele unor clădiri care amintesc de ghetourile lumpen proletariatului comunist. O țigancă pe nume Marica (Oana Pellea), care vorbește românește, îi ajută, însă dificultățile acestei evadări din mijlocul marasmului sunt depășite cu prețul vieții lui Theo și a celor care îl
Copiii omului și sfârșitul copilăriei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9823_a_11148]
-
ziua lucra, noaptea se surpa"). A doua zi iar, a treia zi iar, scria și-n ziar... În Piața Gemenii, câteva bănci poartă falnic inscripția "Primăria sectorului 2". Nu mult mai departe, pe Eminescu, fostul cinematograf "Viitorul" zace aproape în ruină. Parcă ieri se proiectau aici filme de cinematecă, parcă mai ieri poetul Ion Iuga organiza seri literare. Acum e un loc pe care trecătorii îl evită, chiar și numai din pricina mirosului, traversând pe partea cealaltă. Întreb și eu: de ce n-
Întâmplări de martie by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/9830_a_11155]
-
fac un gest de mângâiere prin aer, parcă simt dogoarea catifelată a trupului tău. Și mă cutremur. Imaginea ta zburdă prin grădinile minții ca o frunză de aur cizelat subțire, bătută de vânturi chihlimbarii. (...) Pe tot întinsul spiritului (meu) zac ruinele și arborii edenici rupți de furtunile iubirii. Și numai undeva, într-o insulă fericită bătută de ape viorii, zace neatins iatacul alb, cu horbote scrobite de lumină (curate) la ferești, cu năframe sfinte prin unghere." (pp. 334-335). În 1957, Leonid
Un vis alb by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9991_a_11316]