539 matches
-
a unui stil dandy. Întâi, admirația pentru mai vârstnicul cu zece ani Brummell. Sunt amândoi copleșiți de faimă. Stau de câteva ori față În față, vorbesc puțin, chiar Își trimit scurte epistole, fără să fie vreodată apropiați. La finele vieții, ruinat, Brummell scoate la vânzare, Între ultimele lucruri de preț, o scrisoare de la Lord Byron. În numele acestei admirații, dar și pentru că e propria lui convingere, Byron are o grijă aproape patologică pentru buna formă a corpului său. Iată ce-și amintește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
nu zdruncinaseră Încă, În acea vreme (1813), poziția lui Brummell. Mâna care-l Înălțase cândva, acum retrasă, nu Îl făcuse să cadă, iar saloanele Îi rămăseseră fidele. N-a fost de ajuns. Regentul vedea cu amărăciune un dandy pe jumătate ruinat, mândru de influența pe care o exercita, luptând Împotriva lui, omul cel mai de vază al Marii Britanii. Anacreon-Arhiloh Moore, care nu scria Întotdeauna pe hârtie bleu-ciel și a cărui ură irlandeză știa să găsească uneori cuvântul cel mai usturător, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
politică. Și unul și altul duceau o viață studioasă, dar Salazar nu discuta cu bucurie decât cu Cerejeira. Se înțelegeau atât de bine amândoi, încît s-au mutat împreună, într-o veche casă de pe vremea Marchizului de Pombal, pe jumătate ruinată, în spatele Universității, rua dos Grilos. Nimeni nu aflase de Salazar și nu bănuise măcar o parte din calitățile lui, până la următorul episod pe care-l povestesc biografii. Unul din cei mai de seamă profesori de Drept din Coimbra, bătrânul Guilherme
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
mea era jucată. De atunci Încolo, timp de mai mulți ani, până ce scriind un roman m-am eliberat de acea emoție fertilă, am asociat pierderea țării mele cu pierderea dragostei mele. Între timp, viața familiei mele se schimbase, eram complet ruinați. Cu excepția câtorva bijuterii Îndesate bine În spațiul normal al unui flacon de talc, nu mai aveam absolut nimic. Dar aceasta era o chestiune minoră. Guvernul tătar local fusese Înlăturat de la putere de un Soviet nou-nouț și am fost supuși scandalosului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
l-a făcut partidu’, cu ideea de demolizare a ocnei, nu mai era ș-acu’ gherla aci pă deal? Da’ uite că comunismu’ ține cu poporu’. Ne dă și de muncă.“ Nu aveam chef să-l ascult. În fața bisericii aceleia ruinate mă simțeam chiar vinovat, rușinat. O stare confuză, grea, de mocirlă sufletească. Am strâns-o pe Ester de mână. Tăcea închisă în ea, privind minunea aceea pângărită. „Cum de se poate așa ceva?“, a șoptit de câteva ori, clătinând parcă nedumerită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de Întoarcere la Quito, unde se Închise În casă pentru a și-l aminti pe bărbatul pe care-l iubise și a contempla, neputincioasă, lenta agonie a tatălui ei distrus, care se consuma de tristețe și rușine, incapabil să reacționeze, ruinat și singur. Uneori, Carmen de Ibarra se Întreba dacă acele disperate dorințe de a scăpa de toate și a se simți liberă o recompensau pentru cît avea să sufere În continuare și cît avea să-i facă pe alții să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de pe drum era murdărită parcă de cenușă și amestecată de copite, dar trotuarele erau albe. M-am simțit odihnit și bucuros. Parcă nimerisem în lumea unui Dumnezeu tânăr și prezent, după ce, ani de zile, trăisem într-o lume tot mai ruinată, care-l pierduse pe Dumnezeu sau pe care Dumnezeu o pierduse. Parcă vedeam cerul, după ce ani de zile nici nu mai știusem că există. Parcă trăiam iar, după ce murisem de viu. Parcă eram sub aripă. Un sentiment bun, de dragoste
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
un vis atât de lung, încât puteam să plonjez și eu, în voie, în brațele lui Morfeu. Le-am simțit și pe ninetiste căscând instinctiv, de teama discursului prolix al Monei... Pătrund mereu într-o casă care are etajele aproape ruinate. La primul etaj dau de un șobolan, la al doilea de patru lilieci îmbrăcați în negru. Auzi, tu, lilieci costumați. Și nu oricum, ci in negru... Dacă nu te superi, n-ai vrea să urci la următorul etaj?... Dona Mona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
ar reconstitui nu doar sufletul sau gândurile femeii care le-a făcut, ci casa, care nu mai apare în desenele ulterioare și nici nu poate fi confruntată cu realitatea. Nu mai există clădirea, nici măcar strada. Peste un zid vechi și ruinat, trebuie întinsă o pânză de mătase albă... prin care, tot privind, dimineața și seara, să se diferențieze, în cele din urmă, accidentele, crăpă turile, proeminențele, zigzagurile care devin munți și ape și văi, păstrate îndelung în memorie... așa recomandă artiștii
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Din adâncuri te chem, Doamne...“ Fiul nenăscut al Siei Strihan nu este decât un biet clovn al cotidianului strâmt și tiranic ? „Aruncă o privire asupra copilului pe care l-ai lăsat în această vale de suferință și încercări.“ Peste ecranul ruinat al amintirilor voi întinde o mare de mătase albă, de dimineață până seara, din nou până dimineața, până ar apărea, cândva, conturul de scoică al unui chip calm și straniu, de-o absolută armonie și transparență : fruntea puternică, la fel
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
o șansă de schimbare. Acceptăm și trăim acceptarea, zi de zi, ne aranjăm, uităm, murim. I se păreau caraghioase, apăsătoare și zadarnice succesele pe care travestiul său le înregistra. Trecea între ceilalți drept studios, riguros, temeinic, în vreme ce el se știa ruinat. Iar colegul, prietenul ? Lucian își făcea cu strălucire meseria doar pentru a smulge vieții plăceri epicureice ? Gospodar subtil al propriilor calități, sigur pe dreptul de proprietate asupra sentimentelor și ideilor ce-i aparțineau, stăpân deloc filantropic, fără menajamente în fața primejdiei
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
adus în situația asta. Nu sunt în stare să concep fatalitatea fără nici o crăpătură, pe unde vine un licăr de speranță. Mai târziu, m-a copleșit o senzație stranie de irealitate. Mă afundam, parcă, într-un fel de timp gol, ruinat, pustiu, auzind ca prin vis vântul care izbea afară, de zid, crengile oțetarilor. Prin întuneric, ghiceam dunga cenușie care e sabia tatei din tabloul de pe perete, dar memoria mea devenise cețoasă, nesigură, încărcată de resturi ale unor întîmplări greu de
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
care mă văzusem numit "fiu de cățea" sau "fiu de tîrfă" de cei ce aveau chef să mă insulte, încît mi-am închipuit că vorbise din răutate. De altfel, era pacienta mea. Tereza mi-a povestit că avusese o căsnicie ruinată, că făcuse greșeala să se mărite cu un bărbat pe care nu-l iubise și că suferea de insomnii cumplite din pricina cărora avea tot felul de fobii. Când am încercat să aflu dacă mai consultase vreun psihiatru, a părut încurcată
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
durata asediului Troiei, împotriva dușmanilor mărunți, ele n-ar putea susține unul ca cel de la Ierihon, în fața armatelor unui monarh puternic. De altfel, dacă aproape de ei se poartă mari războaie, nu depinde de ei să rămînă neutri, altminteri fiind total ruinați, iar dacă încurcă vreo parte din puterile beligerante, capitala lor devine teatrul de război al acelui principe. Ideea pe care ne-o dă Machiavelli despre orașele imperiale din Germania este total diferită de ceea ce sînt ele astăzi; o petardă ar
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
Dar, indiferent de cum au pornit-o În viață, sper să văd cum o sfârșesc câțiva și să pot face niște speculații despre cum viermii vor pune la Încercare acea sterilitate păstrată atât de mult timp cu sfințenie. Nostimele lor pamflete ruinate și dorințele-adnotate. Deși probabil că este legitim să ne ocupăm de acești autodesemnați cetățeni Într-o istorie a morților, deși desemnarea s-ar putea să nu mai Însemne nimic la data publicării acestei lucrări, ar fi totuși nedrept față de ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
mă exaltase, mă narcotizase, mă răzvrătise. Nu știu cum s-a petrecut aceasta. Altă dată, am găsit o casă părăsită, ta marginea unui câmp de orez în care eu mă avântasem și mă întorsesem ud până aproape de genunchi. Am stat pe zidul ruinat al casei, pe pietrele acelea amenințate de vegetație, uscîndu-mă. Nu răsăriseră încă stelele, și seara era caldă, cu adieri de eucalips. Alături, încercînd să stea tot atât de confortabil, deși venise într-o sari cu fir, Maitreyi căuta cu privirea începutul pădurii
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de cuvânt și ar veni, spuse. -... Îndată ce se va potoli ninsoarea, repetă Marina absentă, vin eu cu o mașină bine încălzită. Mașina unui prieten din corpul diplomatic... Parcă de-abia acum își dădu seama cât e de vastă și de ruinată sala. Se îndreptă încet către cămin și-l privi cu atenție. Sub cenușă, se mai zăreau resturi din jăratic, pâlpâind brusc, la răstimpuri, când, pe sub ușă, ajungea până aici viscolul, în gura căminului rămase, doar pe jumătate carbonizat, un picior
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
apucase violoncelul și, privindu-l cu simpatie, făcîndu-i cu ochiul, ca unui băiețandru, reluase aceeași bucată. Și acum cânta din nou Casals, cânta tot opus 56, și cânta aici, în acest salon rece și umed, sărăcăcios luminat, părăginit, pe jumătate ruinat. - S-a întors Oncle Vania, șopti Ieronim. Nu știu ce s-o fi întîmplat, căci de obicei nu se întoarce înainte de două, trei dimineață... De altfel, nu cântă el, adăugă. Nu cântă niciodată după concert. - Ce ne facem? întrebă, cu sfială, Vladimir
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Mi-e frică! Mi se pare că umblă cineva prin pod... Antim începu să râdă, fără să reușească totuși să-și ascundă turburarea. - Așa se aude întotdeauna, nopțile, mai ales acum, toamna, când bate vântul. Casa asta e pe jumătate ruinată... O vezi bine, de altfel, adăugă întinzînd brațul spre fundul salonului. În penumbră se zăreau câteva scânduri bătute de-a lungul peretelui, neîndemînatec acoperite cu draperii decolorate, zdrențuite, mâncate de molii. - Nu mai cântă, șopti Ieronim. Asta înseamnă că se
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
a consemnat Episcopul Melchisedec când a vizitat mănăstirea: „Biserica de la Chlincea este zugrăvită, dar zugrăveala în multe locuri este stricată... curtea este împrejmuită cu zid de piatră înalt de 2 stînjeni. Clopotnița în stare bună. Deasupra porței sînt cîteva chilii ruinate. În niște case proaste din curtea bisericii șade preotul. Afară de case mai sunt niște șuri, care se vede că au remas din timpul administrației călugărilor greci, sub care mănăstirea aceasta era prefăcută în ocol de vite în care stare am
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
adică până în ceasul când au fost siguri că vin la putere. Ceea ce înseamnă că au dat foc țării cu premeditare și fără nici un scrupul, căci ruina țării, pentru ei, n-are importanță, ci numai acapararea guvernului, chiar al unei țări ruinate... Degeaba, sunt odioși, amice! Eu nu fac politică și-mi sunt indiferente partidele cu așa-zisele lor ideologii, dar ăștia sunt îngrozitori! Zbârnâitul telefonului îi întrerupse indignarea: ― Alo!... Da, da, Drapelul!... Domnul Herdelea? Aici... Poftim! Era Gogu Ionescu care cerea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
orașului medieval, în spațiul românesc, trebuie să precizăm că a existat o continuitate de viață urbană, de la orașele romane antice la cele medievale. În urma migrațiilor, orașele Daciei romane au fost distruse sau abandonate, practic, ele s-au ruralizat dar și ruinat. Însă cele de pe linia Dunării, din Banat, Oltenia și Dobrogea, precum Dierna, Tibiscum, Sucidava, Aegyssus, Noviodunum, Arrubium, Carsium, Capidava, Dinogetia, Axiopolis, ca și cele pontice (Tomis, Callatis) și-au continuat existența până la începutul secolului al VII-lea. Rudimente de viață
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de 137, iar al calfelor de 59; în Roman proporția era de 211 meșteri și 165 calfe etc. Dacă ținem seama de faptul că multe dintre calfe nu erau de fapt calfe în înțelesul propriu al cuvântului, ci mici meșteșugari ruinați, având propriul lor atelier și care numai datorită neputinței lor de a plăti patenta de treapta a treia erau trecuți de Vistierie în rândul calfelor, atunci, firește, suntem îndreptățiți să tragem concluzia că majoritatea meșteșugarilor pielari din orașele și târgurile
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
la comandă, cât și pentru piață. Acei dintre ei care nu au ateliere se deplasează cu lucrul din loc în loc. Cei mai avuți încheie contracte pentru executarea unor lucrări mai mari în orașe și sate, angajând la rândul lor meșteșugari ruinați sau sărăciți. În orașe, alături de micile ateliere, există și ateliere de proporții mai mari, care se plasează în forma de producție a cooperației capitaliste simple. La Iași, în afara școlii de meserii, care avea un atelier unde, la 1860-1862, lucrau 45
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
mecanice erau utilizați îndeosebi în munci auxiliare argați (velnițe, mori), țigani dezrobiți ș.a. O importantă sursă de recrutare a forței de muncă în industrie o constituia satul, din care emigrau către orașe numeroșii țărani deposedați de loturile de pământ sau ruinați. Un element caracteristic în ceea ce privește proveniența lucrătorilor din industria moldovenească îl constituia prezența unui număr destul de mare de specialiști și lucrători calificați străini. Fenomenul este firesc dacă îl raportăm la condițiile nefavorabile în care s-a dezvoltat industria în Principatele Române
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]