4,035 matches
-
de privirile lui Flavius-Tiberius. Domnul Moduna Își Înclina mecanic brațul stâng deasupra capului: când la stânga, când la dreapta, În arcuri inegale, ca o limbă de metronom miop. La treabă, zise Flavius-Tiberius când observă că bătrânul Încă mai zâmbea camionului care rula cu viteză legală pe strada Calvaria În zona stației de benzină Shell unde trebuia să facă plinul. Să fi avut un camion ca ăsta pe vremuri, cu tovarășul Baiza la volan, ehei, altele ar fi fost rezultatele... Și nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
lași pusta verde, cu iarba umedă a Înserării sub tălpi, și să te duci În deșert, nu era plăcut multora. Lui, În nici un caz. Nici mâncarea noastră nu era mai prejos de cea a lui Márton Margit. În timp ce domnul Tobă rula În deșert, ei hoinăreau prin pustă. În pustă, ca și În deșert, ești mereu undeva și peste tot În același timp. Ca să poți vorbi de „locuri”, Îți trebuie un spirit de observație sau o memorie ieșite din comun, atunci când indicatoarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
stingându-se în liniște. Apoi am scuturat conținutul cutiuței pe-un ziar desfăcut - cioburi de sticlă, un fir spiralat și partea metalică a unui bec spart. M-am gândit că probabil mă uitam la vedeta ciudatului filmuleț amator care încă rula la televizor. Le-am pus pe toate deoparte, așa încât să le pot cerceta mai târziu - Dumnezeu știe în ce scop - și mi-am întors atenția spre caiete. Primul dintre ele era aproape de neînțeles; pagini după pagini de formule și tabele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cu un șoc, mi-am amintit. M-am ridicat în capul oaselor. — Ai un tatuaj pe degetul mare de la picior. — Bună dimineața, zise Scout. Așa e. Era îmbrăcată din nou în hainele mele largi și pe ale ei, înnoroiate, le rula în pachețele ca niște cârnăciori. Am ridicat mâna ca să-mi feresc ochii de lumină. Nivelul simțurilor mele adormite încerca să se adapteze neașteptatei provocări de-a sta drept. — De cât timp îl ai? — Tatuajul? — Mda. Întoarse capul spre mine, gândindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de gând ridicându-mi-se dintr-un ungher al minții. Mă făcu să meditez la faptul că, în locurile întunecate ale eului tău, mașini gânditoare, pe care niciodată nu apuci să le vezi de aproape ecranează constant lucrurile și-și rulează singure propriile programe de secretizare. Poate întrezărești o frântură din ce se întâmplă acolo, precum fragmentul acesta dintr-un cântec care-și croiește drum la lumină sau un pasaj sau o imagine sau poate doar o stare, o revărsare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
-te aici. Mi-am croit drum pe după birou, am urcat, am sărit, am pășit peste aparate, fire și tuburi, pentru a arunca o privire mai de-aproape. Pe o masă de lângă cea la care lucrase Fidorous, la un televizor mic rulau cadre de știri despre furtună tropicală ale cărei zgomote erau redate de un microfon legat la un computer. Computerul avea instalat un program de dictare și părea să încerce să transforme în cuvinte sunetele produse de vreme, creând șir după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
pe ea și un colț al capacului se ridicase, făcând plasticul bleumarin să se întindă și, în mijloc, chiar să se rupă. În cutie se afla ceea ce părea a fi un teanc de lenjerie atent împăturită. Curiozitatea, ca un film rulat în sens invers, puse cap la cap mii de fărâme - încet, mai repede, tot mai repede, gata -, recompunându-le în persoana mea. Am clipit. M-am șters la ochi. Am întins mâna fără să-mi dau seama. Am luat cutia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
casei mele se mișca. Sub privirile mele uluite, micuțul graur din pixeli se scutură și zbură de pe firul de telefon din pixeli. Copaci din pixeli se mișcau în bătaia vântului din pixeli. Un Volkswagen cenușiu din pixeli trecu prin cadru, rulând pe drumul care ieșea din imagine. Am ridicat degetul ca să ating suprafața vederii, dar nu exista nici o suprafață. Degetul meu trecu drept prin ea și deveni o altă parte mișcătoare a sa. Am împins înăuntru palma, apoi tot brațul. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și de șefii statelor respective, s-au semnat un număr de acorduri de colaborare și s-a apreciat că vizita a constituit "o deschidere a României spre Africa". În țară au apărut numeroase reportaje în presă, pe ecranele cinematografelor a rulat un film care a prezentat vizita, iar televiziunea și jurnalele de actualități au inclus filme documentare despre țările vizitate. Faptul că s-a dat amploare vizitei, cu avion personal și delegație numeroasă, că s-a făcut atâta popularizare în țară
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
Chestură, după ce dai o declarație de apartenență politică. Atîta tot". "Atîta tot?" Nu-i pomenea cîți erau arestați și anchetați de Siguranță (nu vinovați, ci bănuiți vinovați; ce prezumție de nevinovăție?), ca să dispară după. Îi mai spunea că la Trianon rulau filme rusești și americane, că la Scala se reprezenta teatru evreiesc, că la Național se montase Mama de Gorki. Plus știrea că la Conservator se pregătea "o secție pentru muncitori talentați". Doar fusese din tinerețe preocupat de protecție socială, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Parcul îi mirosea a mici alterați și-a pișat. Devenise "Parcul de odihnă și cultură Stalin". N-am băgat de seamă că nu mai ieșea, că mergeam numai cu tătișor, la un sirop cu sifon sau la cinematograful "Doina", cînd rula Ruslan și Ludmila. Sau Copiii căpitanului Grant, în variantă sovietică. "Conștiința etnică românească se educă prin Moskfilm" se prefăcea a glumi Iordan. Dragostea e oarbă. Da, te orbește pînă la a nu vedea dincolo de vîrful nasului, dar te și face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
pe cei care au refuzat calapodul. Elita face istoria, așadar, Jos elita! Moarte elitei! Intelighenția la Ocnele Mari. Doi președinți ai Academiei Române au murit la Sighet. Au fost îngropați goi. Fără lumînare și fără cruce. Mircea Vulcănescu, un tehnocrat a rulat miliarde fără să se atingă de un franc a murit la Aiud. L-au acuzat, în '47, că a dus țara la dezastru economic. La dezastru cînd leul românesc a fost leu greu? Mai greu decît marca? Pandrea, Noica, Țuțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
lui pătrunzătoare. Îmi simt deja capul vâjâind. Încântat, am cunoscut-o deja pe verișoara dumitale, încântătoare făptură! Da, desigur! Este o năpârcă de femeie, ferește-te de ea, am văzut-o cum ți-a pus deja gând rău. Și-apoi, rulându-și ochii peste cap: Mi-o ia întotdeauna înainte, ticăloasa! În timp ce vorbește, își scoate limba ascuțită, foarte lungă, ce pare să nu-i mai încapă în gură printre cuvinte. Apoi, își îndreaptă ochii șerpești spre masă, unde zace un ou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
nu sunt binevenit aici! spune îngerul, desfășurând un pergament pe care era scribăluit în hieroglife, probabil, numele meu. Îmi indică cu unul din degetele-gheară unde trebuie să semnez. Nu pot înțelege numele meu, de-acolo din cer, așa încât semnez indescifrabil. Rulează disciplinat pergamentul, face o plecăciune onctuoasă, rotindu-și o dată aripile deja deschise pentru zbor. Apoi îmi întinde mâna: Puțină nesinceritate nu strică nimănui, ăsta a fost în parte unul din scopurile vizitei mele. Mai gândește-te la asta, trișează puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
trebui să le semnez la toți? întreb îngerul meu ce pare deranjat de inconvenientul plecării. Dă din cap jenat, apoi adaugă: După cum vezi nu am fost nesincer întru totul, în lumea asta totul e o problemă de "timing". Îngerii își rulează meticulos pergamentele și pleacă ordonat, unul câte unul, într-o liniște deplină. Numai foșnetul de aripi se aude periodic, când izbesc marginile ferestrei înainte să decoleze. În urma lor, camera goală... nici măcar o pană, doar un aer înmiresmat, călduț, liniștitor, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
nemuririi. Mama trebuia să își ducă până la capăt nemurirea de creator de destine. Aripile îi erau de ceară, ca ale legendarului Icar. Soarele dragostei din mine i le va topi și Mama se va prăbuși în uitare. Scârțâiau furcheții, șenilele rulau pe caldarâm, vâslele se mișcau ritmic, orașul era străbătut stradă cu stradă, Mioara Alimentară le imprima în memoria aparatului foto, chiar și geamătul Pământului vâslit. Pot spune, Mitică, spațiul avea putere de seducție. Dacă timp nu există, îl inventăm, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
mă ocoleau când alergam după minge, aceasta era copilăria mea, prietene, aproape de Dunărea cucerită zilnic împreună cu Grasu, Fane, Titel, Laurențiu și Virgil Țărână, în timp ce tu te strecurai pe sub sârma ghimpată din Zagna, ca să vii seara în Brăila la cinematograf, unde rula filmul Scaramouche, pe care-l vedeai de 10-20 de ori, gratis, împreună cu ceilalți fugari: Gagu, Fați, Dădârlad, Niftode, Mutu, Cuprian și Tomaida, cu toții în clasa a V-a, repetenți cu toții, în colonia Zagna de pe malul Siretului, în care părinții voștri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
și figura uriașă a lui Gustav, elev pricăjit al clasei a X-a, apăru legată la cap cu o banderolă albă pe care scria cu majuscule CRIMĂ! CRIMĂ! CRIMĂ! După care peste chipul estompat al lui Gustav, uriaș cât Luna, rula încet fiecare pagină din romanul Repetenții. Am știut întotdeauna că frații lipoveni sunt ființe din lumea Ondinelor. O lume a ideilor, dorințelor, pasiunilor noastre. M-am pus în stăpânirea unui zeu păgân străluminat de experiențele avute de pe vremea când nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
că se va stârni o asemenea agitație când mi-ar fi constatată dispariția, peste foarte multă vreme, fără umbră de îndoială. Pornii mașina și constatai cu satisfacție că precedenta încarnare a lui Olaf făcuse plinul. Îmi plăcea tipul. Începui să rulez și tocmai mă miram de fluiditatea vehiculelor când pusei frână: la cincizeci de metri de apartament, cabina telefonică. Fără a mai parca mașina, am dat fuga să verific dacă funcționează: nicio problemă. Urcai la loc în Jaguar în culmea perplexității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
pe seama zăpăcelii, mașina în pană scotea în evidență o minciună sfruntată. Fusesem chiar așa de tulburat de nu observasem asta mai curând? Nu mă pricep deloc la mecanică. Este de conceput oare ca un vehicul care are o pană să ruleze fără nicio problemă cu o jumătate de oră mai târziu? Folosise cu certitudine cuvântul „pană”. Mintea mea îi căuta scuze, așa că le găsi: suedezul putea să fi exagerat ca să-și justifice intruziunea în casa mea. Poate că nu era decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
opresc. -Vă reamintesc că nu suntem decât doi. Cealaltă ușă dădea între un chioșc și o pubelă pentru sticle. Discret, demn de marele Olaf. Amețit de greutatea bancnotelor din spinare, o ghidai pe Sigrid spre mașină. Am demarat și am rulat la întâmplare. De fiecare dată când un panou indica „Alte direcții”, îl urmam. -Unde mergem? întrebă Sigrid. -O să vezi, am spus. Și eu o să văd. Habar nu aveam. -Este pentru prima oară că mergi să te servești de la bancă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
am întrebat-o care este motivul. -Olaf a murit, spuse ea sobru. -O să-ți lipsească? -Da. Nu-l vedeam prea mult. Însă puținul timp pe care-l petreceam cu el conta. Cu ajutorul panourilor „Alte direcții”, îmi dădui seama că rulam spre nord. -Am priceput, zise Sigrid zâmbind printre lacrimi. Mergem în Suedia. -Da, am improvizat. -Țara aceasta îți este la fel de străină ca și mie. -Într-adevăr. Efectuăm un pelerinaj pe urmele lui Olaf. -Mulțumesc. Asta mă înduioșează. Am traversat Belgia, Olanda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
Damocles a menținut fericirea noastră în starea aceea convulsivă de care sunt privați oamenii fără istorie care își duc viața într-o tristă seninătate. În unele dimineți de iarnă, Sigrid îmi cerea s-o conduc până la Cercul polar. Trebuia să rulez mai mult de o zi și să traversez frontiera norvegiană până la coastă. Uneori marea era înghețată, insulele nu mai erau insule, ajungeai la ele pe uscat. Sigrid contempla la nesfârșit albul necuprins și cred că știu la ce se gândea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
o mai fi, zice satisfăcut. — E trist, zice Petrică, cu atât am rămas din perioada mea pariziană. Aveam toate mărunțișurile astea la discreție. Pepsi-Cola și bere Amstel pe toate gardurile. Droguri la colțul străzii, marocani care se tîrguiau, cinematografe care rulau filme porno după zece seara, bordelurile colorate de pe Saint Denis, pavajele pe unde înaintea mea călcaseră Touluse-Lautrec, Collette și Anaïs Nin, își amintește. — Dușmanii de clasă din mintea Piticului, zice Monte Cristo. Tu ar trebui să înțelegi cel mai bine
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
mai mult, zice Sena uitîndu-se prostit la o îngrămădeală de coșuri și furnale prin gurile cărora ies aburi, vapori, fum și praf care întunecă atmosfera. — Atenție în față, îl avertizează domnul Președinte făcîndu-și datoria de copilot, dîndu-și seama că mașina rulează de secunde bune pe celălalt sens, s-ar putea să-ți apară ceva din față, și la viteza asta n-o să fii în stare să eviți coliziunea, zice simțind că-i crește pulsul. — Degeaba încerci să-ți explici de ce și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]