715 matches
-
al textului"293. Și explică: "Comentatorul, în acest caz, nu îndrăznește să vorbească pentru sine: el nu are nimic de spus, îi lipsesc mijloacele. Poate că a "înțeles", însă n-a observat nimic. Se lasă invadat în mod confuz de rumoarea paginii deschise înaintea lui, o amplifică în termeni mai slabi: reiterare ce dizolvă forma, făcând să mișune echivalenții inferiori ai sensului"294. Monica Lovinescu face critică literară chiar și atunci când parafrazează, întrucât identifică în interiorul limbajului simbolurile cheie. Din acest moment
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
supravegheat și supraveghetor, infinită permutație ciclică datorată unei socialități ce generează fără întrerupere supravegherea „de aproape”. Ceea ce o distinge de celălalt tip de supraveghere, polițienească, sunt consecințele, deși, uneori, cele două se pot confunda. „Romanele” teatrului relatează intrigi și delațiuni, rumori și scandaluri ce-și au originea în supravegherea internă a unei săli. Dar cine garantează folosirea corectă a acestor informații? Ce morală le legitimează, ce instanță le denaturează? Și cum se pervertește plăcerea supravegherii reciproce sub o presiune polițienească? Sala
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
1985, p. 62). Puterea este asociată cu paternalismul, gloria, înțelepciunea, autoritarismul, sfințenia („Ce spune stăpânul trebuie să fie sfânt”). Nesupunerea, când apare, nu ia forme agresive, faptice, ci rămâne în planul afectului, ca nemulțumire, resentiment sau în planul discursului, ca rumoare, scandal, bârfă, „vorbe de clacă”, lamentare, injurii, sfadă, ceartă. Rânduiala cosmică este condusă de legile firii. Este o armonie neconstrânsă de legea modernă sau de instituții (Barbu, 2000, pp. 50-65). Ea poate lua forma înțelepciunii celui puternic („voia domnului”, adică
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
în țară. Neinspirat, Mihai Dimiu, și el profesor la regie, dar prezent acolo, a vrut să facă un joc de cuvinte nu rău: "Nu te panica, Dane! Consideră-mă locotenentul celor de dincolo!"... Cînd toți zîmbeau și se înfiripase o rumoare pașnică, de undeva, de după o actriță planturoasă, s-a auzit o voce gîjîită și vehementă: Nu cred că sînteți mîndru, tovarășul Dimiu, să fiți reprezentantul unor mișei care și-au trădat patria! Într-o vreme, pentru așa ceva, indivizii erau decapitați
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
favorizeze pe cineva, nu va ascunde nimic din ceea ce știe. Această misiune vine să confirme prestigiul de care se bucură atât printre enoriași, cât și în viziunea puterii. Onoarea este un lucru greu de menținut într-o societate „întemeiată pe rumoare, bârfă, intrigă și schim bul de daruri“ și ea trebuie administrată cu mari precauții. Ca și ceilalți membrii ai comunității și preotul trebuie să lupte pentru câștigarea și menținerea onoarei. Preoteasa are nevoie de aceeași bună prețuire și repu tație
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
petiții pun în lumină conflictele colective izbucnite în parohie din cauza neînțelegerilordintre membrii aceleiași comunități. Bârfa și zvonul purtate prin sat sau mahala îi pot nemulțumi pe unii. Înjurăturile și calomniile devin subiect pentru o jalbă. Suspiciunile se concretizează uneori în rumoare, apoi în păruială în uliță și chiar în bătăi în toată regula. Problemele economice nasc deseori conflicte între părinți și copii, frați și surori, iar ele depășesc cadrul restrâns al familiei. Disputele între socri și gineri, între soacre și nurori
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
pro poziție care revine sub o formă sau alta și în celelalte mărturii. Chiar și o femeie nu poate fi de acord cu o astfel de atitudine. Baba Sanda susține că, prin comportamentul ei, Marica nu face decât să stârnească rumoare și necinste, de aceea a sfă tuit-o deseori „să nu-și ocărască bărbatul, că râd oamenii și șade rău“. Alte și alte amănunte vin să întregească portretul femeii, „să pișă și să spurcă în pat“, cur veș te și pe
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
mână, stârnind deliciul libertinilor și dând curaj libido avangardiștilor, în căutare de înaintași. Abia peste zece ani de la apariția Introducerii sintetice, G. T. Kirileanu le va publica într-o serie restrânsă a integralei operei lui Creangă, inițiativă care a stârnit rumoare în rândul pudibonzilor, lămurind totodată discuțiile pe seama "anecdotismului" neaoș coroziv al preotului răspopit. Tinctura malițioasă va fi menținută și în Istoria literaturii românești contemporane, 1934, sinteză de referință în care fiul de țăran plecat din munții Neamțului e numit în
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
independente de o recomandare critică. Și cât râvnesc literații favoarea criticilor! Invers nu se întâmplă. Este tot atât de adevărat că marii scriitori pot să fie indiferenți la critică. Cehov, spre exemplu, după ce aceeași carte era simultan blamată și considerată genială, recepta rumorile criticii cu aceeași indiferență cu care asculta murmurul ploii. Amintiți-vă ce diverse puncte de vedere a stârnit eseul critic Nu al lui Eugen Ionescu, o subtilă luare în deriziune a orientărilor polare ale criticii. Nu-mi îngădui să dezvolt
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
o viziune mai largă: "de-a nu disprețui nimic din cultură, de a nu tăia cu aroganță Știința despre Om de lexicul cotidian sau de cântarea ori plânsul oamenilor"; (13, p. 247) "să nu confundăm căutarea "științifică" a Omului cu rumorile atât de poluante în Occidentul nostru Extrem ale politicienilor și jurnaliștilor"; (Ibid.) să reluăm sfatul lui Don Miguel (cf. M. de Unamuno): "să ne eliberăm în căutarea noastră "de duci, de popi (de fapt, de ideologi în sensul peiorativ al
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
care se află scris ceva semnalează existența unui text. Un anunț de căsătorie sau o informație infamantă? Nu vom ști niciodată, dar ne aflăm pe domeniul dragostei profane, unde relațiile se construiesc versatil în contigent. Există o ușoară disonanță între rumoarea stârnită de acest grup și grația cu care cei care-l alcătuiesc coboară scara. Armonia este brizată de aceste aparteuri. Și cuplul mirilor beneficiază de un grup raisoneur, compus tot din trei femei. De asemenea, dacă în cazul Dragostei spirituale
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
după prezentarea plugușorului, unii din elevi au prins să strige, drept încheiere: <<Trăiască Regele>>, <<Trăiască Dr. Petru Groza>> și <<Trăiască prietenia cu popoarele vecine>>”. Constatarea tovarășului Cogut scrisă negru pe alb în raportul său, a produs, probabil, la vremea respectivă, rumoare la forurile superioare de partid comunist care trăiau cu iluzia lipsei de respect a poporului român față de conducătorul său legitim, regele Mihai I, sau Mihăiță, după cum îl alintau oamenii obișnuiți: „...dar dacă la prima lozincă apluzele și uralele nu mai
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
esențială și spontană". (Ibidem, p. 36). 120 "Fără sprijinul unei veritabile teorii antropologice a imaginarului, dezidenții romantici și complet pesimiști nu pot înțelege că omul socratic și prometeic este departe de a fi fost deposedat de bucatele imaginare. Dimpotrivă, marea rumoare a progresului, a revoluției și a sfârșitului istoriei, iscată de ideologiile moderne, nu a frânt o speranță, nici nu a frustrat o dorință, ci tocmai că le-a făcut credibile exacerbându-le, și le-a dat o putere de actualizare
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
de gradul de maturitate politică al fiecăruia și de poziția sa, în interiorul sau în marginea evenimentelor, în stradă sau acasă, ci și în funcție de vectorii de informare la care fiecare a avut acces inclusiv la zvonuri și la schimbul direct de rumori și de opinii. Mereu esențială în România, această istorie orală a faptelor, supraîncărcată de tensiuni în circumstanțele unei răsturnări majore, a explodat atunci în mii și mii de vulgate care se excludeau reciproc, și care continuă să se confrunte și
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
realitate a unor figuranți inocenți, uciși sau răniți în acest spectacol de "sânge și lumină", e atent instrumentalizată, pentru a pune în scenă rezistența eroică a noii puteri în fața inumanei agresivități a acestor imaginari susținători ai dictaturii. Mass media și rumoarea publică răspândesc zvonuri sinistre despre apa sau sângele infestate, imaginea de sălbăticie a "teroriștilor" e întărită de distrugerea emblematică a valorilor culturii universale și naționale Muzeul de Artă, Biblioteca Universitară, ca o Walhalla sacrificată într-o conflagrație care își revarsă
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
cu mai mare abilitate la radio e acompaniată de o zvonistică abilă, în buna tradiție a tehnicilor Securității, care asigură difuzarea masivă de povești tendențioase și de o rea-credință stridentă, referitoare la opozanții regimului postdecembrist. Aceste campanii bine structurate ale rumorii publice sunt apoi preluate în presa scrisă și de televiziune, coroborându-se reciproc. Aparatul de propagandă al FSN lansa încă de la contramanifestația din 28 ianuarie tema cupidității dușmanilor politici, partidele "burgheze" care râvnesc la ciolan și urmăresc cucerirea puterii exclusiv
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
luni la Orfelinat cu grave tulburări nervoase. "Ușor maniabil, el caută viața în grup." Între 7 iunie și 24 septembrie 1971, el provoacă 11 incendii în regiunea Nevers, dînd foc la opt exploatări agricole. De fiecare dată asculta cu pasiune rumoarea publică și citea dările de seamă pe care presa i le consacra "lui". Astfel, acestor orfani, focul le-a dat căldura Mamei, a îndeplinit rolul său de agent purificator capabil să șteargă răul din această lume, dar și rolul său
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
nou, spune-ne cum ai vrea să fie, ca să audă și meșterii... — Preacucernice, să fie ca în evanghelie, doar că... - și Lavinia se întoarse spre monahii pictori - aș vrea dacă se poate ca una din fecioare să aibă chipul meu. Rumoarea cuprinse adunarea. — Asta nu se poate, tună egumenul. Mâna meșterului ține doar penelul, ea este dusă de îngeri. Îngerii zugrăvesc chipul sfinților. Și asta se face prin post și rugăciune. — Dar, preacuvioase, strigă femeia, eu nu mă gândeam că aș
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
sala mare a palatului din Iași, îi puse pe umăr năframa neagră și-i citi firmanul care se încheia sec: „Mazîl!” Curtea era înconjurată de ieniceri și akingii, așa că tânărul domnitor își acceptă situația de arestat al sultanului. Ca o rumoare, din sala mare, vestea, în șoaptă, apoi ca un zvon, apoi ca un lătrat necruțător al soartei, ajunse în sala mare din iatacul doamnei: „Mazilit, mazilit, Constantin Vodă Duca mazilit; mazilit...” Îi vuiau urechile, e vis, ce-i asta? Jupânesele
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
turbanele nu mai aprobau. Cum putea oare un om atât de înțelept ca beiul valah să spună că acela care nu poate plăti dările este potrivit? Oamenii săraci nu aduc noroc, nu pot plăti și se răscoală. Un fel de rumoare cuprinse sala, toți șopteau deodată fără să se asculte. Marele dragoman profită de ocazie să-i întindă o mână de ajutor. Abia auzit, îl întrebă: — Te-ai gândit cum o să ajungi acasă, adică la Mitropolie? Dacă află ăștia că te-
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
nu vreau să mor, țipă copilul, amuțind pentru o clipă toată suflarea ce era de față. Pentru o clipă doar, la fel cum înaintea furtunii un scurt răstimp toată firea se oprește stăpânită de o liniște amenințătoare, o clipă și rumoarea, ca un val care crește, ajunse la urechile bătrânului voievod. — Ce spune? — Ce a spus copilul? — Ce vrea tânărul? Veneau întretăiate în turcește, grecește, sârbește și arăbește întrebările oamenilor. În spatele lor, ienicerii se foiau uitând să-și păstreze atitudinea solemnă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Discuția reveni apoi asupra poetului comunist de la statistică și fui invitat să povestesc cum mă primise. Eu însă tăcui și Geo Dumitrescu îmi respectă discreția. Nume de ziare, reviste și polemici de care eram străin urmară în discuție amestecîndu-se cu rumoarea berăriei. Mă simțeam atât de bine, încît aveam sentimentul că starea mea de spirit se transmitea și că n-avea nici o importanță faptul că nu scosesem până atunci nici un cuvânt. Acest lucru avea să mi se întîmple multă vreme. Veseli
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
instalat Marele Judecător, trase unul din scaunele apropiate, se așeză și spuse: ― Excelență, acum sunteți liber să vorbiți. Vreți să stați de vorbă cu mine? Mă înțelegeți? Dictatorul păru să se îndrepte. ― Înțeleg, răspunse el. În rândurile auditoriului se stârni rumoare. Marin nu îi dădu nici o atenție. 40 ― Câți ani aveți? întrebă Marin. ― Dumnezeule! șopti cineva. ― Șaptezeci și nouă, răspunse Marele Judecător. Marin făcu din ochi un înconjur rapid al mesei: toate fețele îl priveau fascinate, cu atenție. Nu mai era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
nemișcarea unei amiezi solare, tulpina gâtului se lărgește în auriul umerilor și în goliciunea pieptului, îmbrățișat de reci reptile verzui. Bizară și nesigură împăcare deschide această reîntâlnire a zorilor ce-mi tulbură privirea... După-amiază de altcândva, din verile de demult... Rumoarea glasurilor în încăperile din jurul holului vast, unde bărbatul rămăsese, pentru moment, singur, așteptând sunetul soneriei. Zâmbea... Își imagina cum se va potoli treptat animația. Ca într-o secvență de film polițist, în chiar clipa când fata va avansa un prim
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
de adopție prin “adaptare” la resursele esteticii noastre. Mai jos, fac o mică Încercare. În Răsunet În noapte, Blaga surprinde acel moment de estompare a stridențelor din amurg, cînd simțurile și imaginația noastră se ascut pe măsură ce Încetează forfota lumii și rumoarea care, verbalizînd, ecrana totul: “Nemișcați deodată brazii! / Sevele se-așează-n noapte. / Iese liniștea din munte / unde locul i-a fost strîmt. / Numai undeva-n prăpăstii / un izvor mai are șoapte / și o bufniță cuvînt.” De-acum comunicarea, care se proptea În
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]