24,320 matches
-
oraș cândva puternic și de neatins. În cele din urmă indiferența ucide piatra și sufletul cu pierderi, amânări, identități trucate. Mi-ar fi plăcut să scriu poezii pe frunze și ziduri pentru tine și pentru nicicând așa leneșâ, îndărătnică, temeinic ruptă de lumea aceasta și de cele care vor veni să-mi sfredelească stomacul cu frică. Pulberea oaselor mele va șuiera în urechea Distrugătorului trecerea în altă femeie în sfârșit vulnerabilă de cuvintele Lui nesupusă, de lacrima ta înghețată tot mai
Poezie by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/12446_a_13771]
-
eu sînt doar umbra ei așezată în oglinzi ca în cer trestiile unui lac liniștit, și respir cu gura ei, văd cu ochii ei, aud cu urechile ei, nu mai sunt eu, doar cealaltă imagine a mea din care se rupe frumusețea ei atît de îndepărtată ca umbra îngerilor prin cerul pe care-l respir și mor să fiu înviat de ea pe cînd sărută bărbatul a cărui amintire crede că sunt, - atît de frumoasă, încît delirez lîngă trupul meu oblojit
Dama de pică by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/12658_a_13983]
-
și am început să mă rog. Simțeam din perete cum mă fixează absurdul. într-un colț mă urmăreau cu ochii înfipți într-o complicată gravură doi mareșali ostatici. Credeam la un moment dat că boarea de gânduri otrăvitoare îmi va rupe sigiliul de pe ușă, că vei veni așa precum întâmplarea, că mă vei desprinde din tabloul de siguranță cu un șoc electric, credeam mai mult în tine decât în propria-mi derută. în podul istoriei în podul casei am descoperit o
Poezie by Florentin Palaghia () [Corola-journal/Imaginative/12512_a_13837]
-
Clipă ce peste mine ai trecut. Iar voi lăsa în urmă viața goală, Părere mie, sieși îndoială? Venirea mea pe lume are trup? Ce liniștite trec pe stradă oase, Singurii cetățeni ai lumii joase. De ele într-un angelus mă rup. Acum va-ncepe o ceremonie. Nu știu nimic dar văd că este vie Tăcerea care-n mine s-a-ntrupat. Iată zburând ceva ca o oglindă, Privirea pe moar știe să prindă Un alt chip care altuia e dat. Am scris un
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/12398_a_13723]
-
că abia trecuseră două săptămâni de la Paști. încercase, mizerabilul - Doamne iartă-mă! - să-mi dea niște explicații încurcate. Roșu la față, nervos, furios, că sunt indiscretă... Auzi la el: indiscretă! Le-am făcut ghem și l-am pus ăs le rupă bucățele în fața mea.ť Dar câte chestii d-astea n-au mai fost! Că avea și o profesie potrivită ca o mânușă: inginer-voiajor. Că supraveghea punerea în funcțiune a motoarelor livrate prin toată țara. Și mai era și mândru, orgolios
Proză by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/12358_a_13683]
-
după o premieră teatrală urmată de o masă a actorilor ce s-a prelungit pînă-n zori. îmi simt sufletul murdar, mi l-aș spăla cu detergenți, l-aș freca bine, dar nu am putere. O amărăciune imensă că mi-am rupt din trup încă o bucată vie de carne. Și de mîine trebuie să încep iar să bat la uși, să vorbesc, să mă rog, să mă rog, să fiu aparent vesel, vioi, dispus, ușor, fluture. Nimic frumos în mine după ce
A declarat că ea este iubita lui Eminescu by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12808_a_14133]
-
uliței, Cu praful încă Dormindu-le în aripi și veșminte, Pe tălpile rămase uscate, Cu rănile închise Aproape miraculos, Ștergînd astfel Semnul oricărei înrudiri divine. * Tipar de turtă dulce în care odihnesc Un an întreg Niște petale, Cîte o aripă ruptă De albină Și îndestulătoare miresme. O lene desăvîrșită umple Adînciturile Felurit cioplite în lemnul palid Pînă vine vremea coptului Și-n toate freamătă O uitată hărnicie: A scorțișoarei Să împodobească Aerul, A mierii, Să încurce ițele Mirosului, A nucilor să
POEZIE by Katia Fodor () [Corola-journal/Imaginative/12698_a_14023]
-
ei de Doamnă Brună Orbecăiesc ușor prin iarba nouă. Pe urmă nu mai știu ce îi cășună, Că fața ei e jilavă de rouă, Cum umblă/ cu picioarele-amândouă Desculțe/ printre foi de mătrăgună. în jurul nostru licărește maiul, Din mădălin ne rupem o smicea, Dar ochii ei lucesc ca jărăgaiul Și, semn că s-a făcut nespus de rea, îmi spune-amenințînd cu evantaiul Că o să merg în rai dar fără ea. 4 Tu-mi spui că-mi zice lumea fluturaș, Zburătăcind mereu
Cartea sonetelor by Octavian Soviany () [Corola-journal/Imaginative/12735_a_14060]
-
întru viața transparenței ce putem face să cultivăm neantul să însămânțăm tunelul cu turn poate că ceea ce se întâmplă de la sine nici nu trebuie înțeles acea imensă încredere cum cuvintele m-ar putea duce la înțeles mă face să-mi rup privirea de la răsăritul soarelui și să admir mersul stiloului pe apele hârtiei ia-o de unde nu-i pentru că numai acolo într-adevăr este claritatea din tulburare bucuria din tristețe eternitatea din murire întregul din părțile răzlețe
Poezie by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/12829_a_14154]
-
iarbă verde de cupru nervul sănătos ce împinge al picioarelor mers Și măduva uriașă ce se întinde ca săgeata în arc între creastă și pântecul muntelui între ceafa și mijlocul acestui trup și măduva și Dumnezeu întrebând: acesta s-o rup? Să-i arăt că oțelul e moara, un biet oțel împins de un arc doar atât cât arcul altei săgeți va fi voit, să-i arăt în fierăria din bulgări sau din vintrele lui cum m-am jucat în metalul
Poezie by Doina Uricariu () [Corola-journal/Imaginative/12873_a_14198]
-
-n pace. Știam prea bine și singur ce-aveam de făcut. Mașa se lăsase în voia mea. îmi deschisesem paltonul. își ridicase poalele. Am tras de copca aceea. Mai avea și un nasture pe undeva. Am tras până l-am rupt. O cercetam și ea se lăsa, unduind, descoperită. Când am intrat în ea, m-a cuprins brusc pe după ceafă. Palmele transpirate îmi aplecau sacadat capul pe umărul ei. O strângeam cu mâinile adânc înfipte sub sternul ei. Simțeam cum tot
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
parcă. Stropi de motorină neagră, înghețată, în imensitatea aceea colțoasă de sloiuri orbitor de albe. Pistruiata a ridicat din umeri. - Scrie-mi telefonul meu, dacă vrei. Mă mai suni poate, când te-ntorci. I-am scris numărul în carnet. Am rupt o foaie și i-am trecut numele și telefonul meu. A privit-o, pufnind. - Ce nume? Nu-l ghicisem. Am pornit după ea. Luasem eu ghiveciul. îl uitase pe bancă. - Am să te sun și io, să știi. îmi place
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
citea regulat de la nr. 798 (24 mai 1939) încolo - lucru întipărit fidel în memorie prin apariția, peste două săptămîni, a numărului festiv 800. "- J'ai lu dans Le Matin des enfants...", spusese într-o zi băiatul, cînd începuse să o rupă pe franțuzește. Notațiile din agendă continuă, cu aceeași concizie "lovinesciană", pînă la începutul lui martie, înregistrînd cotidian vizitele făcute sau primite ori resemnatul "nimic important". O însemnare ieșită din comun (21 februarie: "am încercat să fac o poveste") marchează începutul
Dimineața copilului by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12855_a_14180]
-
posibil să-i apară una-n R.l. Vreau să mă înțelegeți exact: mă ajutați foarte mult, în primul rînd pe mine. Inutil să mai explic de ce! Uneori îmi vine să-mi pun lațul de gît (știind, desigur, că se va rupe!) * Rețin din articolele despre Dușan Petrovici chestia cu la-mentația poeților „Lamentația poeților, în genere, cu tot aerul de credibilitate, nu trebuie să ne înfricoșeze, și ei sînt cei dintîi ce n-ar dori aceasta. Ei vor doar atît, să scrie
Îmi plescăi sufletul ca pe-o limbă-n sosul picant al lecturii by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12950_a_14275]
-
ciorapi galbeni e important să-ți spun de trei nopți mă trezesc cu ochi albaștri cu verișoara marișca numărîndu-mi firele albe auzi locomotiva pufăie prin circumvoluții vine boyle mariote din kamciatka dacă mai scriu un singur rînd ineva cade își rupe piciorul domnu, domnu, e a dumneavoastră unghia asta? exersează conduita eșecului vîră firul de păr prin urechea acului fă peruci la sachsenhausen era de lucru nu glumă en ten tina saura ca tina perciunații la 5 poponarii la 8 marxiștii
Poezie by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/12977_a_14302]
-
cu uzo ghiceam pe rînd părelnicia viitoare iar somnambulul adormit de soarele puternic se tîra imperceptibil pe creneluri împrejuru-ne puzderie de zile puzderie de pereți ne trăiau viața cu atîta nonșalanță încît ne simțeam impostorii spațiului și-ai timpului eu rupeam dinții unui pieptene fernando întorcea pe dos o mănușă și ne calmam abia spre seară în golful cu broaște țestoase ce se jucau zvîrlindu-și una alteia ultimele reflexe ale soarelui sigur că da cerul era întotdeauna gol ca un perete
O călătorie cu Fernando Pessoa by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/13059_a_14384]
-
secretă creangă a sufletului meu, corespondența asta (Emil Brumaru către Lucian Raicu!) matinală, amestecată dulce-amar cu cafea și lecturi din, mai ales, bătrînul Dosto, tatăl nostru cel de toate porcăriile sublime, amenință să devină axul gingaș și subțire, lesne de rupt de poștași nemernici uneori, al vieții motanului ce-am fost și-al hipertensivului ce cu onoare și propranolol sînt. Observ că, scăpat de sfătoșenie, o cotesc retoric! Să nu uităm, corespondența generală poartă-n aer, nescris, dar simțit adînc de
Dea domnul să mă țină trupul și creionul pînă la scrisoarea o mie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13109_a_14434]
-
i se întărească aripile, să-i crească mușchi la subțiori. dar ea și-a făcut casa într-o sală de așteptare. Acolo nu cântă decât privighetorile de lemn și vântul ce-a împins corăbiile argonauților. De câte ori iese la plimbare se rup catargele ploii și pâcla inundă străzile. Inventează alfabete sălbatice pe care învață să citească adolescenții corupți și fecioarele. Se lasă sedusă, dar nu cedează decât la umbra Turnului, pe iarba crescută de-a valma-n Eden. Până la urmă, Ea zboară
Poezie by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/13110_a_14435]
-
Să nu uit pereții de-un galben umed ai pavilioanelor C. F. R., în care-am stat, prin clasa întîia, la Ciceu!) (De asemeni, să nu uit primul meu furt, la Ciceu: O planșă colorată, cu soiuri de ciuperci, pe care am rupt-o dintr-o enciclopedie germană, fiind în vizită la o fetiță, Ani, ce mă striga, foarte sexy, „băiatule!”.) (Ceea ce mă fascina la Ani era faptul că mă ducea printre niște uriașe grămezi de gunoaie și ea, eu, nu!, căuta resturi
Senzația de fericire pe care mi-o dădeau zidul (sau gardul) și lumina by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13568_a_14893]
-
-n piept.” Am „plecat” abia în 1975! În mine se cocea „fuga” ce avea să se împlinească peste zece ani. Oare peste alți zece, dacă mai trăiesc, voi zvîrli, definitiv, „masa de scris de sub bărbie”? În 1975 tentativa de-a rupe totul a fost înfăptuită și prin aceea că mi-am părăsit manuscrisele. Cu furie, cu ură, cu disperare. Apoi, am început să sufăr cumplit din cauza asta. Abia după trei ani și ceva, un frate de-al mamei mi le-a
Mi-am părăsit manuscrisele. Cu furie, cu ură, cu disperare by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13592_a_14917]
-
a procopsit ursita, nu pot uita figura Mutei, femeia de serviciu a școlii, ocrotitoarea mea fidelă, ce-mi aducea în fiecare dimineață un clondir cu lapte și o cană cu smântână, privindu-mă duios, admirativ, smerit, de parcă m-aș fi rupt de pe o frescă din pronaos, gângăvind ceva în graiul ei ocult în timp ce flutura din mâini zănatică, sperând să lege o conversație cu mine, sau numai să arunce între noi o punte miraculoasă de comunicare - efortul ei penibil de a se
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
usturoi. „Patria și onoarea. Mor pentru Anglia!” “Nu mori pentru Anglia, aici e chestia, mori din cauză că ai principii care nu mai cadrează cu lumea de azi, plină de cadre. Te privește. Adio!“ Arthur ieși nervos, trântind ușa care se mai rupse dintr-o balama. Se duse acasă, înnegurat, și începu să-și facă bagajele, de fapt strictul necesar, într-o valiză de lemn scrijelit cu briceagul, pe care o avea de la bunicul lui, Richard Inimă de Leu. Porunci să i se
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
cu oamenii!). De cîte ori dă Dinescu telefon de la dumneavoastră, mi-e imposibil să vă transmit ceva. O jenă funciară mă oprește să duc o discuție "prin cablu cu cel căruia-i scriu zilnic! Am impresia că "vraja s-ar rupe. Dar, ieri, vorbind cu Dinescu, mi-am închipuit că stați tot cu spatele la abis și că, probabil, sînteți iar pe cale de a descoperi inefabilul alfabet al delicateții. Cred că fac parte din categoria acelora care, ca și "sărmanul Makar Alexeevici Devușkin
Ea mi-a promis că-mi va păstra scrisorile într-un sutien uriaș by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13737_a_15062]
-
târziu”, de dificultate “bacoviană” de a mai coagula în poem o imagine a lor coerentă: “o tempora o mores / când în tramvai îți găsești timp să scrii un vers / ce îndurare divinul / s-a aplecat la urechea mea / și eu rup filmul acestei străzi / și trec după colț fără urmă”. Sentimentul că literatura și poezia s-au devalorizat în fața realului dezagrega(n)t domină, vremea vorbelor mari a decorurilor somptuoase a trecut (“se poate începe somptuos și departe / cuvântul cartagina albele
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
Altminteri, O pulbere în resemnare. Privind printre Degete răsfirate: Salcie, Corzi din care sună Ceva de demult Și de foarte îndepărtat, Mângâiatul de cântec Stârnind plâns După raza cea purpurie, După grația frunzei Toată în cutremure, După glasul ce se rupe În așchii tot mai Mărunte, Și iarna ce vine din urmă, Negreșit vine! Truda aceasta a Trupului frumos De a luci - O cumpănă fermecată... Sudoarea nu se Deosebește de lună, Încet culcatul în iarbă Și neașteptata osteneală A brațelor Fiind
Truda trupului frumos by Katia Fodor () [Corola-journal/Imaginative/13842_a_15167]