10,767 matches
-
adevăratul cititor. Titlul volumului de-acum, poate șocant, cum spune autorul în prefață, n-are a face prea mult cu vreo geografie concretă, nici cu nostalgii estice de coloratură ideologică, nici măcar nu vrea să indice cu orice preț afinități culturale rusești, deși nici nu le neagă. în aceeași prefață, autorul amintește cîteva mari titluri din literatura clasică rusă, alături de Voltaire sau Balzac, ca orice intelectual fără frontiere. Trebuie deci stabilit de la bun început, Constantin Țoiu n-are nimic din fanatismul unui
Tablete de prozator by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15997_a_17322]
-
ar umple un tren personal, fiecărui personaj și celor 100 de rânduri revenindu-le intervalul dintre apropiatele stații. Alături de Miticii lui Caragiale, cehovienii slujbași mărunți din obosita birocrație țaristă, protipendada politică sau din corupta și nu mai puțin obosita aristocrație rusească /așteptând parcă, sinucigaș, o revoluție/ călătoresc, recognoscibili pentru cititorul român, în acest tren. Șansa lor e că peisajul prin care călătoresc nu s-a schimbat prea mult, în ciuda trecerii secolelor, și că, iubite de autor, s-au așezat în spațiu
Libertatea, o poveste by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15597_a_16922]
-
chiar dacă are rezerve mari pentru caracterul omului ("Caragiale e o canalie"). A revenit și Duiliu Zamfirescu, în ianuarie 1890, negînd, din nou, valoarea Făcliei de Paște, la care adaugă Năpasta, toate fiind, după a sa opinie, influența recentă a romanelor rusești. Să mai spun, la capătul atîtor citate, că opinia lui Zamfirescu era, și atunci în 1889-1890, și astăzi nedreaptă și neînțelegătoare, nepricepînd, de fapt, mai nimic din întreaga creație caragialiană? Și că și-a supraevaluat, jenant, propria operă care, oricum
Ediția academică I.L. Caragiale by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15627_a_16952]
-
einsteiniană în plus. Dar, mai des decît am vrea, lupta lui Iacob cu îngerul, pe care o purtăm mereu în noi, este nesfîrșită și cu rezultat incert. Se soldează cu o așteptare ce ne vlăguiește. Și ajungem personaje de roman rusesc, care îl așteaptă, veșnic, pe Godot. Ne trec viețile pe care, cu o nouă platitudine (a cîta?), nici măcar nu le-am trait. Conștientizăm cărările pe lîngă care am trecut, dar nu am apucat să apucăm. Astfel, "a avea mai multe
Editura Timpul basmelor culte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15615_a_16940]
-
Lolita (1958) o formulă romanescă nouă, Bernard Malamud scrie totuși un roman în care condiția evreului, îndelung tratată și înainte, apare aici într-o formulă narativă aproape naturalistă. Este un caz de anacronism asemănător lui Bellow, cu care împarte ascendența rusească, temele evreității și formula scriitoricească tradițională într-o epocă literară postmodernă. Cartea este intrinsec valoroasă pentru complexitatea caracterelor, pentru descrierea stepelor rusești, pentru spectacolul inumanității și al justiției arbitrare lumești, sau pentru universul carceral, un soi de lait motiv al
Despre rușine și alți demoni by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15656_a_16981]
-
într-o formulă narativă aproape naturalistă. Este un caz de anacronism asemănător lui Bellow, cu care împarte ascendența rusească, temele evreității și formula scriitoricească tradițională într-o epocă literară postmodernă. Cartea este intrinsec valoroasă pentru complexitatea caracterelor, pentru descrierea stepelor rusești, pentru spectacolul inumanității și al justiției arbitrare lumești, sau pentru universul carceral, un soi de lait motiv al scriitorilor ruși de la Dostoievski la Soljenițân. Iakov Bok e un evreu eterodox care îl citește pe Spinoza dar nu merge la sinagogă
Despre rușine și alți demoni by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15656_a_16981]
-
Vladimirescu a deschis-o la Galeriile Etaj 3/4 nu este nici pe departe un simplu inventar cronologic, acel tip de operațiune aproape de severitatea unei statistici, în care artistul trebuie să se regăsească pe sine, delimitat în timp, așa cum păpușile rusești se regăsesc delimitate în spațiu. Deși cronologia constituie un criteriu în funcție de care se operează selecția, adevăratul criteriu nu este nici cuantificabil și nici unul exterior. Artista nu pare interesată aproape deloc de istoricitatea lucrărilor sale, de ritmica unei opere construite în jurul
Un expresionism melancolic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15716_a_17041]
-
devalorizat. Naționalismul în schimb e, aproape peste tot, atractiv pentru jurnaliștii politici. Liberalismul și democratismul, ca atitudini deplin consecvente, nu sînt nici pe departe atît de frecvente cum ne-am aștepta. Chiar dacă autoritarismul e privit negativ pînă și în presa rusească. Un paradox general e coexistența naționalismului cu cosmopolitismul, înclinația spre instituțiile europene fiind ,,contemporană" cu puseurile autohtoniste. * Cu numărul din noiembrie, Flacăra apare într-un format nou, mai modern și mai atrăgător. Lansarea a fost făcută joi, 22 noiembrie, în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15703_a_17028]
-
de modul în care au fost aduse la un numitor comun pe tărîm ideologic realismul artistic și imperativul politic al societății fără clase; asta însă numai dacă cititorul poate depăși impedimentul creat de aparent totala ignoranță a traducătoarei în ceea ce privește numele, rusești, dar în transcriere fonetică franțuzească, ale unora ca Șklovski, Plehanov, Buharin, Lev (Léon) Tolstoi. Michel Aucouturier, Realismul socialist, trad. Lucia Flonta, Dacia, Cluj-Napoca, 2001, 120 pag., 50.000 lei
Povești din spatele Cortinei de Fier by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15743_a_17068]
-
o vrabie albă, încarcerată într-o colivie de fier, încercând să învețe a zbura... Regretul de a nu fi în stare să aflăm cum rezistă un scriitor"...etc. (p. 201) Marele nenoroc al cititorului este că poeta cunoaște serios lirica rusească, multe dintre ideile ei sunt interesante și destule ipoteze merită urmărite în analiza lor. De fapt, situația seamănă cu ceea ce autoarea însăși spune la un moment dat: "Și chiar dacă găseam pe alocuri câte un vers mai reușit/.../ acesta se sufoca
Jurnal de portrete by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15761_a_17086]
-
și ariat. Mai mult chiar: poate că în Asia avem noi multe speranțe decât în Europa"...(p. 408). "Dușmanii" Rusiei sunt turcii care îi persecută pe slavii din S-V Balcanilor, francezii socialiști și catolici, englezii neinteresați de inițiativele politico-diplomatice rusești, cârtitorii polonezi și "jidanii" subminatori ai economiei și moralei rusești. Dostoievski este vehement, deseori sarcastic în polemică și adoptă pe alocuri un ton sentențios-profetic supărător și un patos excesiv. S-a remarcat totuși că multe din profețiile negative ale autorului
Jurnal de portrete by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15761_a_17086]
-
noi multe speranțe decât în Europa"...(p. 408). "Dușmanii" Rusiei sunt turcii care îi persecută pe slavii din S-V Balcanilor, francezii socialiști și catolici, englezii neinteresați de inițiativele politico-diplomatice rusești, cârtitorii polonezi și "jidanii" subminatori ai economiei și moralei rusești. Dostoievski este vehement, deseori sarcastic în polemică și adoptă pe alocuri un ton sentențios-profetic supărător și un patos excesiv. S-a remarcat totuși că multe din profețiile negative ale autorului Demonilor s-au adeverit, prilejuindu-i lui Lev Șestov câteva
Jurnal de portrete by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15761_a_17086]
-
această într-o halta pustie din mijlocul câmpiei transilvane... Câinoasa vreme. Acum ploua mai des și mai mărunt și s-a făcut frig, gata să dea ploaia în ninsoare. Nu știu de ce, acum mă gândesc la halta Astopovo din stepa rusească și la Tolstoi fugit de-acasă și care și-a dat duhul în pribegie. Pe peretele sălii de așteptare, un afiș vechi, ros de timp și pe care scrie stângaci: Nu urcați în vagoane când convoiul e în mers prea
În tren by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15770_a_17095]
-
acesta, ca individ în masa indistinctă românească, mă/ ne interesează, ci exponențialitatea lui în răstimpul public pe care-l trăim. Mă rog, dacă n-ar fi existat el, altul, la fel de harnic, ar fi fost inventat de regimul instaurat în urma tancurilor rusești. Că, slavă domnului, nu de "harnici" duce lipsă țara asta levantin-leneșă. Și mai e ceva, încerc eu să dau consistență propriului demers persuasiv: după un deceniu de la înlăturarea (de iure) a dictaturii, începe să se cuibărească în noi un soi
"...M-am prefăcut că sînt prezent" by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/15795_a_17120]
-
lucrul "cel de toate zilele" pentru care ne rugăm Divinității să ne fie dat... Dar nu, era un cuvânt nemaîntâlnit. Parcă limba română, între timp, cât fusese el închis, ar fi fost suprimată și ce scria acolo, scria probabil pe rusește. Și putea să fie o potriveală, limba română fiind și ea plină de slavisme... Privind cu încordare firma, luminată de becul puternic, după cei trei ani de închisoare, făcuse în sinea sa: "Hait, că ne-au ocupat rușii!" Intrase în
Pîine cu î din i by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15787_a_17112]
-
Marina Constantinescu Unul dintre cele mai frumoase lucruri întîmplate în această stagiune este spectacolul cu Unchiul Vanea de la Teatrul "Bulandra". Lumea magică și poetică a lui Cehov, plină de absurd, dar și de normalitate, își trăiește firesc și rusește dimensiunea. Popasul regizorului rus Yuri Kordonski în acest teatru-școală îi redă "Bulandrei" aerul de altădată, așezat și tulburător, în același timp, al performanței. Este o asemenea bucurie acest spectacol, încît rîsul și plînsul se concurează natural, ca și în scrierile
E la nave va! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16133_a_17458]
-
apoi nas în nas cu frustrările și complexele închise cu lacăte în pachete și pachețele. Visceralitatea pătimașă și filosofia decăderii, la fel de pătimașă, fanfaronada și impostura, ceaiul și vodca, muzica devastatoare și salvatoare, bătaia și pupatul pe gură al împăcării, incandescența rusească stinsă cu trîndăveli oblomoviene, o umanitate teribilă, colorează palpitant montarea lui Yuri Kordonski. Ce vezi pe scenă, stă scris în piesă. Totul e să știi cum să citești, să descoperi, să te uiți în jur pentru că personajele lui Cehov n-
E la nave va! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16133_a_17458]
-
nici nu-i aparține. Căpușa apare pe scenă cu grafice care să vorbească (atît de sofisticat!) despre strategia sa. Aceasta este opera lui: periclitatea vieții celorlalți. Totuși, nu-i iese pînă la capăt. Pe scenă se și tace. Adînc, teatral, rusește. Tăcerea este un personaj. În fond, așa cum spune Heidegger, ea face parte din esența logosului. E noapte în chioșc, se aud cîntînd greierii. Poezia luminilor din acest spectacol este și ea un comentator, un rezoneur, lumina clară, diurnă, lumina pîlpîitoare
E la nave va! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16133_a_17458]
-
caricatură, pe care parcă o am în fața ochilor: un cazac călare, trăgând cămeșoiul de pe un țăran pe cale de a rămâne despuiat. Textul suna: "Encore ce petit sacrifice, mon cher Moldo-valaque, et je m'en vais." Se referea la acea ocupație rusească a Țărilor Române de pe urma căreia acestea încetaseră a mai fi mari producătoare/exportatoare de vite, o dată ce generalul rus cutare raporta superiorului său că nu mai dispune de nici atâta "provision" cât să-i pună la fript un biftek. Timpul anume
Cu istoria nu-i de glumit by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16203_a_17528]
-
istoricului român din Statele Unite Aurel-Sergiu Marinescu și intitulată 1944-1958, Armata Roșie în România, jafuri, violuri, crime, furturi, tâlhării, confiscări, devastări, rechiziții, sechestrări de persoane - (două volume, 1.100 de pagini, edit. "Vremea"), amplul prim capitol tratează tema cronologiei prezențelor militare rusești pe teritoriul României, de la începutul secolului al XVIII-lea și până în 1958, acela al părăsirii țării noastre de către armata roșie. Relațiile diplomatice sunt mai vechi: în 1674, țarul moscovit Alexei Mihailovici propunea un tratat de alianță domnitorilor Moldovei și Țării
Cu istoria nu-i de glumit by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16203_a_17528]
-
manevra întru alipirea Principatelor dunărene -, etapă necesară în drumul către Constantinopol - și, cum s-a văzut, excelente vaci de muls. Fapt ce n-a împiedicat apariția unei facțiuni boierești pro-ruse. Între anii 1828-1834 are loc cea de a șasea invazie rusească, citez: "Campania rusească din 1828 a adus, în același timp, tot felul de nenorociri: foamea datorită uriașelor rechiziții ale armatei invadatoare, ciuma adusă din Turcia, o iarnă grea cu o epidemie printre animale care a făcut ravagii, țăranii fiind folosiți
Cu istoria nu-i de glumit by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16203_a_17528]
-
Principatelor dunărene -, etapă necesară în drumul către Constantinopol - și, cum s-a văzut, excelente vaci de muls. Fapt ce n-a împiedicat apariția unei facțiuni boierești pro-ruse. Între anii 1828-1834 are loc cea de a șasea invazie rusească, citez: "Campania rusească din 1828 a adus, în același timp, tot felul de nenorociri: foamea datorită uriașelor rechiziții ale armatei invadatoare, ciuma adusă din Turcia, o iarnă grea cu o epidemie printre animale care a făcut ravagii, țăranii fiind folosiți ca vite de
Cu istoria nu-i de glumit by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16203_a_17528]
-
generalizată, că seculara exploatare otomană a cauzat în exclusivitate izolarea țărilor române de acea Europă ce construia catedrale, ridica universități, înfăptuia Renașterea, apoi lumea modernă industrială, trebuie amendată prin precizarea că mai bine de un sfert de mileniu de vampirizare rusească a pus capac unei stări și așa deplorabilă. Ultimei cotropiri - cea sovietică - i-am fost martor, cele consemnate în masivele volume ale d-lui Aurel-Sergiu Marinescu fiind pentru mine în special un prilej de rememorare. Datele sunt numeroase, importante, într-
Cu istoria nu-i de glumit by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16203_a_17528]
-
unei autorități puse în slujba unui popor din care se născură, totuși, Tolstoi, Dostoievski, Pușkin... Cred că Balzac, dacă i s-ar fi propus așa ceva, nici n-ar fi înțeles; sau, dacă ar fi înțeles, ar fi scris un roman, rusesc. Se va vedea însă... André Maurois scrie în biografia sa că Balzac nu avea să fie contactat - ceea ce ar fi împovărat sfînta Rusie cu o gigantică nerozie - și că el sosise la Petersburg pe data de 29 iulie 1843. Balzac
Balzac în Rusia by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16196_a_17521]
-
urmaș, ca cetățean al țării lipsite de Dumnezeu, ce își omorî Regele ca pe-un tîlhar. Patria acelui Marchiz stricat și bîrfitor, ce le ponegrise atît de rău împărăția lor "mirosind a varză, votcă și piele putredă"... Într-o gazetă rusească, Albina Nordului - scrie Maurois - se putea citi un articol sfidător: "Rusia își cunoaște valoarea întreagă și se sinchisește prea puțin de părerea străinilor." Pe scurt - încheie Maurois - ocîrmuirea nu-i cere nimic, iar Balzac, la rîndul său, nu se mai
Balzac în Rusia by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16196_a_17521]