774 matches
-
armata plătită a domnitorului. Elizavetovca e un sat întemeiat în perioada ocupației Basarabiei de către Rusia țarista, alte sate cu denumiri caracteristice perioadei de dua 1812 sunt Novaia Nicolaevca, Romanovca, Alexeevca, Hristoforovca, Lidovca). În satele menționate mai sus populația majoritară sunt ruteni, pe când în Elizavetovca cea mai mare parte a locuitorilor sunt români. Este situată în imediata apropiere a orașului Ungheni. Teritoriul comunei Zagarancea se află în partea de vest a raionului Ungheni, fiind o zonă de șes și colinara, situată în
Zagarancea, Ungheni () [Corola-website/Science/305222_a_306551]
-
urmare a repatrierii în Germania și Austria sau al emigrării în SUA și Canada. În anul 1930, populația satului Ițcani-Gară era de 1.708 locuitori, dintre care 592 germani (34,66%), 413 evrei (24,18%), 403 români (23,59%), 124 ruteni (7,25%), 102 polonezi (5,97%), 46 ruși (2,69%), 19 cehi și slovaci, 6 unguri, 2 sârbi, croați sau sloveni și 1 armean. După religie, locuitorii satului erau grupați astfel: 534 romano-catolici (31,26%), 414 mozaici (24,23%), 411
Biserica Sfânta Elisabeta din Ițcani () [Corola-website/Science/306103_a_307432]
-
23%), 411 ortodocși (24,06%), 180 evanghelici (luterani) (10,53%), 160 greco-catolici (9,36%) și 9 fără religie (liber-cugetători). De asemenea, populația satului Ițcanii Noi era de 714 locuitori, dintre care 499 germani (69,88%), 116 români (16,24%), 43 ruteni (6,02%), 25 polonezi (3,50%), 23 evrei (3,22%), 6 ruși, 1 ungur și 1 de alt neam. După religie, locuitorii satului erau grupați astfel: 370 evanghelici (luterani) (51,82%), 154 romano-catolici (21,56%), 123 ortodocși (17,22%), 38
Biserica Sfânta Elisabeta din Ițcani () [Corola-website/Science/306103_a_307432]
-
din 09.12.2012 locul de deputat al minorității Ucrainene l-a ocupat avocatul Ioan Maricico. Liceul "Taraș Șevcenko" din Sighetu Marmației este dedicat minorității ucrainene, aici se predă în limba ucraineană. În unele regiuni, ucrainenii dețin denumiri alternative: "rușini","ruteni" (în Maramureș, Bucovina, Banat și Crișana), "huțuli" (în zona muntoasă a Bucovinei) sau "haholi" (în Dobrogea). În trecut erau deseori numiți "ruși" sau "rusnaci" "(nu în sens peiorativ! )", denumire acordată în general slavilor răsăriteni. Astfel, unele localități din nordul Carpaților
Ucrainenii din România () [Corola-website/Science/304733_a_306062]
-
cel Mare. În jurul bisericuței existau întinderi pustii. Când mai târziu în locul acestei biserici, a luat ființă Mănăstirea Teodoreni, i s-au dăruit bogății și destule moșii, dar lipseau muncitorii ce trebuiau să lucreze. Pentru lucrul terenurilor mănăstirești se foloseau țărani ruteni numiți „vremelnici” aduși doar pe timpul verii de prin părțile Storojinețului, din Bucovina de nord. Din cauza greutăților de transport ce apăreau în fiecare an, pentru lucrul ce îl prestau, li s-a asigurat de la o vreme existența aici, dându-li-se
Burdujeni () [Corola-website/Science/305626_a_306955]
-
prestau, li s-a asigurat de la o vreme existența aici, dându-li-se câte o „fâșioară de pământ”, pe care și-au făcut la început bordeie. Acestea au fost primele așezări de pe moșia Mănăstirii Teodoreni. O nouă serie de muncitori ruteni au emigrat în Moldova pe la 1766, încurajați de agenții boierilor moldoveni, care duceau nevoie de brațe de muncă, pe numeroasele și întinsele moșii. În număr mare s-au stabilit în regiunea Burdujenilor ca și în unele sate din apropiere precum
Burdujeni () [Corola-website/Science/305626_a_306955]
-
agenții boierilor moldoveni, care duceau nevoie de brațe de muncă, pe numeroasele și întinsele moșii. În număr mare s-au stabilit în regiunea Burdujenilor ca și în unele sate din apropiere precum Siminicea sau Adâncata. Rând pe rând, alături de țăranii ruteni, s-a mai adăugat și populația românească de prin satele vecine. Astfel așezarea a sporit și în felul acesta a luat naștere satul lui Burduja: Burdujenii de astăzi. Când cronicarul Miron Costin s-a căsătorit cu Elena, fiica lui Teodor
Burdujeni () [Corola-website/Science/305626_a_306955]
-
aprobarea de la Miron Costin, în vremea în care acesta era pârcălab de Hotin, între 1660-1664, să se așeze pe teritoriul moșiei sale și al satului Teodoreni. Împreună cu aceștia s-au strămutat aici și alți locuitori din Soroca, mulți dintre ei ruteni originari din Podolia. După stabilirea celor din Burdujenii Sorocei pe moșia Teodoreni, numele localității se schimbă în Burdujeni, denumire pe care o poartă și astăzi cartierul municipiului Suceava, situat pe locul fostei proprietăți a cronicarului moldovean. Fără a avea valoarea
Burdujeni () [Corola-website/Science/305626_a_306955]
-
unde să-și valorifice produsele lor. Datorită acelor momente tulburi, grupuri de români și armeni din Transilvania și Bucovina s-au refugiat în părțile Burdujenilor spre a-și câștiga existența. Unii au fost angajați ca muncitori (alături de țăranii români și ruteni) pe moșiile Mănăstirii Teodoreni iar alții au pus bazele târgului Burdujeni. Înființarea unui târg la Burdujeni era necesară deoarece locuitorii de aici nu mai puteau trece granița pentru a ajunge la târgul săptămânal din orașul Suceava. Suprafața de teren din jurul
Burdujeni () [Corola-website/Science/305626_a_306955]
-
dacice pe teritoriul satului. Pe teritoriul satului pe timpul lui Ștefan cel Mare au existat două sate - unul dintre care se numea Ulmi. În "dicționar enciclopedic a Basarabiei" de Z.Arbore se spune ca Ivansca sau Ivanovca este un sat de ruteni veniți și așezați aici pe la 1859 pe pământurile statului. De fapt rascolnicii care fugeau de reformă lui Nicon spre marginile Imperiului Rus, cumpărau pământuri. Ei, rascolnicii, se numeau lipoveni după credință. Azi li se zice creștini de riț vechi. Ziarul
Lipoveni, Cimișlia () [Corola-website/Science/305808_a_307137]
-
Feodor Aleinicov - 161 des., Anastasia Oprea - 136 des., Parascovia Jomnovskaia - 133 des., Elena Cotruță - 120 des., Alexandra Carcevschi - 54 des. Toți aceștea aveau titlul de dvoreni (nobili). 1904. Hristici, volostea Ocolina, 227 de case, 1799 de suflete de români și ruteni, biserică, scoală elementară ruseasca, vite mari - 480, oi - 340, cai - 60. 7 decembrie 1921. Comisia județeană de expropriere și împroprietărire Soroca a respins cererile de împroprietărire cu pămînt a 17 țărani din Hristici pe motiv că ei sunt bătrîni—aveau
Hristici, Soroca () [Corola-website/Science/305245_a_306574]
-
la Hristici, plasa Florești, se înregistrează 1287 de locuitori (638 de bărbați, 649 de femei, 287 de gospodării; 40,6% din numărul locuitorilor trecuți de vîrsta de 7 ani știau carte. În sat locuiau 1269 de români, 8 ruși, 1 rutean, 9 evrei. 1932. Hristici, plasa Ocolina, 1664 de locuitori. Primărie, percepție fiscală, școală primară, biserică, o băcănie. Banca populară „Libertatea”, o cîrciumă. Patru agricultori dețin cîte 100 ha de pămînt. 18 octombrie 1940. Sovietul Comisarilor Norodnici al RSSM a adoptat
Hristici, Soroca () [Corola-website/Science/305245_a_306574]
-
distanță de 83 km nord-est de orașul Cernăuți și la 5 km nord de frontiera Ucrainei cu Republica Moldova, pe autostrada Cernăuți-Secureni. Orașul este situat la o altitudine de 193 metri, în partea de centru a raionului . Are locuitori, preponderent ucraineni (ruteni). Orașul se află în apropierea frontierei cu Republica Moldova, aici funcționând punctul internațional rutier și feroviar de trecere a frontierei Chelmenți - Larga, între Ucraina și Republica Moldova. Localitatea Chelmenți a făcut parte încă de la înființare din Ținutul Hotinului a regiunii istorice Basarabia
Chelmenți () [Corola-website/Science/313727_a_315056]
-
primului război mondial. În conformitate cu recensământul din 1921, Cehoslovacia avea 13.613.172 locuitori. [1] Edvard Beneš, al doilea președinte al Cehoslovaciei Populația republicii era formată din: 51 % cehi, 23,4 % germani din Sudetenland 14 % slovaci 5,5 % unguri 3,4 % ruteni, ucraineni și ruși 1,3 % evrei 1,4 % alte minorități - polonezi, români, țigani, etc. Din punct de vedere al limbilor oficiale, doar ceha și slovaca aveau acest statut. Celelalte minorități își puteau folosi limbile lor în raporturile cu administrația numai
Istoria Cehoslovaciei () [Corola-website/Science/314054_a_315383]
-
Biserica Sf. Brigita, cunoscută și ca "Biserica Rutenilor", "Biserica Sfântului Spirit" sau "Biserica Sfânta Treime", este prima biserică romano-catolică ridicată la Oradea după înlăturarea stăpânirii otomane, prin asediul și recucerirea orașului în anul 1692 de către armatele imperiale ale Casei de Habsburg. În 1786, după darea în folosință a
Biserica Sf. Brigita din Oradea () [Corola-website/Science/313356_a_314685]
-
Adam Patachich a renovat biserica în jurul anului 1760 și, datorită faptului că Episcopia Romano-Catolică de Oradea dispunea între timp de suficiente lăcașe de cult, a decis trecerea bisericii în patrimoniul comunității catolice a armenilor. În 1786 a fost oferită greco-catolicilor ruteni din Oradea, care și-au constituit parohie zece ani mai târziu. În ceea ce privește numărul credincioșilor, șematismul pe anul 1840 arată că la Oradea trăiau în acel an 402 ruteni greco-catolici. Biserica era folosită și de românii greco-catolici din Oradea. La 20
Biserica Sf. Brigita din Oradea () [Corola-website/Science/313356_a_314685]
-
în patrimoniul comunității catolice a armenilor. În 1786 a fost oferită greco-catolicilor ruteni din Oradea, care și-au constituit parohie zece ani mai târziu. În ceea ce privește numărul credincioșilor, șematismul pe anul 1840 arată că la Oradea trăiau în acel an 402 ruteni greco-catolici. Biserica era folosită și de românii greco-catolici din Oradea. La 20 octombrie 1788 a fost încheiat un contract între zugravul Ioan Buda și reprezentanții comunității rutenilor din Oradea, contract în baza căruia a fost efectuată pictarea iconostasului bisericii. În
Biserica Sf. Brigita din Oradea () [Corola-website/Science/313356_a_314685]
-
șematismul pe anul 1840 arată că la Oradea trăiau în acel an 402 ruteni greco-catolici. Biserica era folosită și de românii greco-catolici din Oradea. La 20 octombrie 1788 a fost încheiat un contract între zugravul Ioan Buda și reprezentanții comunității rutenilor din Oradea, contract în baza căruia a fost efectuată pictarea iconostasului bisericii. În anul 1948 lăcașul a trecut în folosința Bisericii Ortodoxe Române. În timpul regimului comunist edificiul a fost mascat prin construirea unui bloc de locuințe în dreptul ei. În prezent
Biserica Sf. Brigita din Oradea () [Corola-website/Science/313356_a_314685]
-
ca Мандичевський Євсебій, ) (n. 18 august 1857, Molodia, Bucovina - d. 13 iulie 1929, Viena) a fost un compozitor, dirijor de cor și muzicolog româno-ucrainean din Austria, originar din Bucovina. se trage dintr-o veche familie de preoți ortodocși români și ruteni. A fost fiul lui Vasile Mandicevski și al Vioricăi, născută Popovici. El a avut un frate, Gheorghe Mandicevschi, care a ajuns și el compozitor și pedagog. Primele noțiuni de muzică bisericească le-a primit de la profesorul său Isidor Vorobchievici, la
Eusebie Mandicevschi () [Corola-website/Science/313806_a_315135]
-
este un sat în districtul Sátoraljaújhely, județul Borsod-Abaúj-Zemplén, Ungaria, având o populație de de locuitori (2011). Conform recensământului din 2011, satul avea de locuitori. Din punct de vedere etnic, majoritatea locuitorilor (%) erau maghiari, cu o minoritate de ruteni (%). Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor (%) erau greco-catolici, existând și minorități de romano-catolici (%) și reformați (%). Pentru % din locuitori nu este cunoscută apartenența confesională.
Filkeháza () [Corola-website/Science/313960_a_315289]
-
populația orașului Solca (care era și reședință a Plasei Arbore din județul Suceava) era de 2.822 locuitori, dintre care 1.775 români (62,89%), 748 germani (26,50%), 191 evrei (6,76%), 86 polonezi (3,04%), 12 ruși, 3 ruteni, 3 cehoslovaci, 1 ungur, 1 sârbo-croato-sloven, 1 armean și 1 de altă naționalitate. După religie, locuitorii satului erau grupați astfel: 1.714 ortodocși (60,73%), 856 romano-catolici (30,33%), 191 mozaici (6,76%), 22 evanghelici (luterani), 16 baptiști, 8 greco-catolici
Biserica romano-catolică din Solca () [Corola-website/Science/323477_a_324806]
-
la parohia Vama în 1 decembrie 1993,iar apoi în 1994 decembrie în parohia Negrești-Oaș. Filia Prilog-Vii,Adormirea Maicii Domnului, Ca si localitate satul Prilog Vii apare în acte în 1924 după reforma agrara. Este format din locuitori români și ruteni maghiarizați. Numărul de suflete este 98,iar familii 35. 1. 1. Cronică parohiei ortodoxe române Prilog întocmită în anul 1932 inv.nr.264. 2. 2. Cultele religioase în R.P.R.Edit.Minist.Cultelor 1949 3. 3. Arhiva Parohiei Ortodoxe Române Prilog-Oaș
Biserica Nașterea Maicii Domnului din Prilog () [Corola-website/Science/322889_a_324218]
-
situație asemnănătoare poate fi sesizată în cazul atitudinii naționaliștilor polonezi față de ucrainenii din Galiția, considerați „gente ruthenus, natione polonus”. În particular, atitudinea ucrainenilor care se considerau polonezi era numită de restul conaționalilor „hrunivstvo” - „porcire”. Un termen similar, „magyarony”, era aplicat rutenilor maghiarizați din Transcarpatia, care doreau unirea acestei regiuni cu Ungaria. Un alt aspect criticat al etichetării ucrainenilor drept „maloruși” este imaginea stereotipă atribuită acestora din urmă de țărani analfabeți, cu puțină sau total lipsiți de stimă de sine.
Rusia Mică () [Corola-website/Science/318960_a_320289]
-
() este un oraș în cantonul -Srijem, Croația, având o populație de de locuitori (2011). Conform recensământului din 2011, orașul Vukovar avea de locuitori. Din punct de vedere etnic, majoritatea locuitorilor (%) erau croați, existând și minorități de sârbi (%), ruteni (%) și maghiari (%). Apartenența etnică nu este cunoscută în cazul a % din locuitori. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor (%) erau catolici, existând și minorități de ortodocși (%) și persoane fără religie și atei (%). Pentru % din locuitori nu este cunoscută apartenența confesională
Vukovar () [Corola-website/Science/297265_a_298594]
-
păstrăvul. Majoritatea locuitorilor Slovaciei sunt de naționalitate slovaca (86%). Cea mai mare minoritate etnică este cea a maghiarilor din Slovacia (8,5%), care sunt concentrați în sudul și estul țării, la frontiera cu Ungaria. Celelalte grupuri etnice cuprind țiganii, cehii, rutenii, ucrainenii, germanii și polonezii. Structura confesionala, conform recensământului din 2001, era următoarea: 12,9% din totalul locuitorilor s-au declarat fără confesiune, iar 2,99% nu au dorit să-și declare apartenența religioasă. Rata natalității: 10,65‰ Rata natalității: 9
Slovacia () [Corola-website/Science/297289_a_298618]