519 matches
-
vorbind, sînt cîteva fete În grup pe care nu le-am regreta nici dacă nu le-am mai vedea niciodată. Domnișoara Powers e una dintre ele. CÎnd o căutai, Își rătăcea bagajele, uita ceva sau pierdea ceva; atîta ne-a sîcÎit cu povestea aia cu cele trei sute șaizeci și șapte de trepte din vechiul turn, susținînd că ea are dreptate și nu domnișoara Turner, că pînă la urmă domnișoara Turner a zis: „Bine, bine, fie ca tine, au fost trei sute șaizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Îndemna mereu pe toți să se grăbească să mănînce. Și părintelui Dolan Îi plăcea să mănînce, dar era și mare amator de discuții: uneori se Încingea la vorbă cu tata și uita să mănînce, iar atunci părintele O’Rourke Îl sîcÎia și-l Îndemna pe părintele Dolan și, cu o privire plină de disperare, Îi arăta ceasul aplecîndu-se și șoptindu-i cu glas sumbru: — Ai să Întîrzii! E aproape douăsprezece! Pentru Dumnezeu! exclama părintele Dolan. Am să Întîrzii! Era un bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
să jefuiască, poate tot mai avea un rost fapta lor, dar nu, erau puși pe harță, o căutau cu lumînarea. Băuseră, firește, și cînd erau beți erau veșnic puși pe rele. Și-acolo s-au apucat, bine-nțeles, să-l sîcÎie pe casier - un om de treabă și cinstit, se spune - și să-l Încurce-n treabă și asta s-a petrecut, bine-nțeles, cînd a intrat În birou John Burgin. „Măi băieți“ - le-a zis - „nu-i bine ce faceți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
unei femei. Asta mă tulbură. Eu credeam că sunt mai mult". Pe mine mă bate gândul că sunt mai puțin. 13. Mamei trebuia să-i smulgi vorbele cu cleștele ca s-o scoți din lumea ei interioară. Dacă n-o sâcâiam cu întrebări, putea să tacă ore întregi, fără să ia parte la discuții și, probabil, fără să le asculte. A trebuit să aflu de la alții că, înainte de a se mărita, când Lisa era sat de graniță în imperiul habsburgic, trecuse
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
profesorul o luă pe cea drăguță de mână și dispăru. Au râs zgomotos, - Obișnuință de mocagiu! Cum a auzit că sunt moca s-a repezit primul! Fata frumoasă și încăpățânată rămase să facă față asaltului bărbaților care, fără răutate o sâcâiau; părea o adevărată feministă care-și apără drepturile cu ardoare până și-a dat seama de glumă și a răsuflat ușurată. Profesiunea liberă dar dependentă de voința ei era respectată. Au abordat alt subiect interesant și stresant pentru ea, vârsta
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
celorlalți care nu-i știau istoria și îl considerau novice în viața de student, iar el, proaspătul boboc, a început să pună întrebări, enervat de unul mai insistent, care vroia să-și arate superioritatea că e mai mare și-l sâcâia cu această problemă : - Dar ce sunt alea cursuri ? primește lămuriri însă nu a fost mulțumit, - De ce un curs ține două ore ? iar primește explicații, - Se ia și pauză? întreabă el mai departe și, iar comentarii savante, - De ce... eu sunt dispus
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
l-am recapitulat propoziție cu propoziție, ca să-mi dau seama dacă era în el ceva care să-l nedumerească. N-am reușit și un timp și am încercat să nu mă mai gândesc la asta, dar vorbele lui tot mă sâcâiau. În cele din urmă, am înțeles că n-or să-mi dea pace, așa că am coborât ca să văd dacă exista o explicație. Graham se uita la programul de știri locale la televizorul lui Joan. Am luat ziarul aruncat pe jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
aer de despărțire și m-am pomenit încercând să țin un discurs. Te-ai străduit mult - sper să fi aflat ceva: orice ai dorit... — Satisfacție profesională, Michael. Asta-i tot ce vrea detectivul serios de la munca lui. Treaba asta mă sâcâie de peste treizeci de ani: dar toate instinctele îmi spun că misterul se va dezvălui în curând, foarte curând. Regret doar că forțele legii au intervenit să mă oprească să joc un rol activ. Îmi luă mâna și mi-o ținu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
se întâlnesc mai rar, iar trupul ei iubit se îndepărtează treptat de mângâierile lui, devine tot mai „posac” și, culmea!, chiar și suspicios! Îi vine greu să se recunoască în „omul serios” (?!), gata să asculte vocea ciudată ce îl tot sâcâie după fiecare discuție cu Teodora: dacă ea nu a făcut decât să-l „folosească”, din dorința de a mai avea un copil!? Adică nu ar fi fost decât „instrumentul” pe care, după ce îți faci treaba, îl pui la locul lui
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
În caz că aș fi vrut să folosesc imaginea Într-o povestire, ceva. Acum mi se pare de-a dreptul haios. — Aș vrea să te potolești. — Vorbesc și eu, așa. Mi-e mai ușor dacă vorbesc. Dar n-aș vrea să te sâcâi. Știi că nu mă sâcâi. Dar mă umple de nervi că nu pot face nimic. Cred că o putem scoate totuși la capăt până vine avionul. — Sau până nu vine. — Spune-mi ce pot să fac, te rog. Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
folosesc imaginea Într-o povestire, ceva. Acum mi se pare de-a dreptul haios. — Aș vrea să te potolești. — Vorbesc și eu, așa. Mi-e mai ușor dacă vorbesc. Dar n-aș vrea să te sâcâi. Știi că nu mă sâcâi. Dar mă umple de nervi că nu pot face nimic. Cred că o putem scoate totuși la capăt până vine avionul. — Sau până nu vine. — Spune-mi ce pot să fac, te rog. Trebuie să fie ceva ce-aș putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
faci doar când te afli în fața mea. Așa mă uit eu, domn’ sărjănt! Cum se răspunde superiorului, soldat? Ia să aud, că altfel mătur tot câmpul ista cu tine! Toader Toaibă a rămas tăcut, clipind des, ca și cum l-ar fi sâcâit o muscă. Și-a adunat gândurile. În cele din urmă, îndreptându-și din încheieturi făptura voinică, a rămas într-o poziție de „drepți” cum scrie la „reglement”. Trăgând apoi adânc aer în piept, a început să turuie ca o morișcă
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
plate -, vocea din off aruncă aprecieri de gen „balcoanele ca niște sîni căzuți și fleșcăiți”, cînd toți gîndeam că ăia fleșcăiți sînt Înalți, Mihaela Rădulescu Întreabă unde e toaleta, mai zice o propoziție și-apoi dispare, una dintre lesbiene ne sîcÎie cu visul ei de a-și decupa sfîrcurile, nimic nu e cutremurător În filmul ăsta exceptînd plictiseala crasă, totul complet lipsit umor, nu are nici măcar din cel involuntar. Cu excepția dedicației regizorului filmului, Tudor Giurgiu, ce apare pe negrul genericului final
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
fă să spun vorba ceea pe care o știi tu - a răspuns Pâcu, privind șiret în toate părțile... Avea el o vorbă cu moș Dumitru. I-o spunea în glumă numai când erau singuri, fără martori. Când moș Dumitru îl sâcâia cu vorbe în doi peri, numai ce îl auzea pe Pâcu: „Măi Dumitre, tu știi că câinele moare de drum lung și prostul de grija altuia? Sau o faci pe niznaiu?” „N-o fac deloc pe niznaiu, Pâcule. Ba eu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
om hodini mai mult la Fântâna cu răchiți. Cârdul de care - ca o omidă uriașă - s-a pus în mișcare, la început mai greoi, apoi a intrat în ritm normal...Lui moș Dumitru i-a venit iar chef să-l sâcâie pe Pâcu. Pâcule! Acum fură-l cu coada ochiului pe Hliboceanu, nu când râpa era la două palme de șirul carelor și valea te chema să te duci de-a rostogolul... Măi Dumitre, te știam eu rău de gură, dar
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Hlibocene, pentru altă dată. Acum îi dator Pâcu - a hotărât moș Dumitru. Am să vă spun o întâmplare cu o fimeie din satul meu - a început Pâcu. Cum văd eu, la tine în sat sunt numai fimei, Pâcule - l-a sâcâit moș Dumitru. Adică cum numai fimei? Doar nu cumva tu te socoți bărbat. Te-ai însurat în sat la mine și, în loc să-ți duci fimeia acasă, ai venit tu la ea. Asta se cheamă că te-ai măritat, Pâcule! a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Doar îl învăța armonie însuși Alexandru Zirra. Cînta și-n orchestra lui Tudorache Budală. Pînă să li se nască băieții, lui Miha, tatăl meu și lui Hristea, după zece ani, Iordan, frații Marievici interpretau, în propriul magazin, muzică de cameră. Sîcîiți de hîrîiala patefoanelor cu pîlnie, melomanii ieșeni coborau din trăsuri și intrau să asculte, la cei doi Marievici, Sonata în re major de Bach. Ca, după aceea, să ia o bere la "Luther". Tata, născut în 1899, avea s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cu nuga. Pentru un pamflet croit pe masa din bucătărie, dau gata și o cutie întreagă de Merci. Receptorii au slăbit. Au nevoie de mult dulce să-l simtă. De la început, de cînd s-a întors în România, m-a sîcîit ideea, fir-ar să fie, c-o să mă vadă așa: cenușie de la sculatul în zori și de la robota cotidiană, cu mîinile asprite și unghiile îngroșate de la spălatul podelei și geamurilor, în librăria mea. Eram și mai înfoiată din cauza tricourilor multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
gardul. Li se rupe de doamna trecută de-a doua tinerețe. De ce i-ar deranja? Intimitatea nu-i lucru mare nici pentru el, nici pentru ea. "Ce te chiorăști? Ușcheală!" urlă fata la mine. Sînt inevitabila bătrînică, aia care-i sîcîie cu politețea ei în tramvai, cu dați muzica mai încet, cu... L-a luat în brațe și-l strînge de parcă mîine ar fi sfîrșitul lumii. Băiatul trîntește un scuipat. "Nu te duci înăuntru? Hai că trebuie să mori. Du-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cu-n ochi ne dă turtițe la micul dejun? Un dejun mare, un caltaboș, ceva prăjit nu s-o găsi? Io am înclinații normale, nu-s mîncător de frunze. Russ a ieșit să-l hrănească pe Franz Marc. Calul îl sîcîie pe cîinele meu mai mult decît Mișu Negrițoiu. Măcar mîrtanul ăla toarce cu nasu-n fund. Nu suflă pe nări, nu bate din copite ca răpciuga de cal. Iordanco, scoate-mă de-aici. Unde s-a pomenit lup în colivie? Darmite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de ea la nouă dimineața avea să sune la mine la trei dimineața, În mijlocul celui mai perfect weekend al meu de luni de zile Încoace. Mă sunase doar ca să-mi mai dea un mic ghiont pe calea nebuniei, să mă sâcâie și mai tare. Mă sunase ca să mă provoace să o sfidez. Mă sunase ca să o urăsc cu Îndoită putere. 7 Petrecerea de Anul Nou de la Lily a fost foarte păcută și modestă - doar o mulțime de pahare de carton umplute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
simt singură. Dacă aș rămâne moral În această cușcă a paraziților degenerați, aș Înnebuni cu siguranță, nulitatea conștiinței și a caracterului acestor gunoaie mă face să Îi urăsc de moarte, ca pe niște muște pe care le stâlcești atunci când te sâcâie. Numai la patinaj sunt În lumea mea, acolo nu mă ocolește nimeni, toți Îmi admiră voința și virtuțile, bineînțeles, cu excepțiile Împotriva cărora Îmi place să lupt pentru că sunt sportivi, și În patinaj sunt invincibilă. Pe când În viață... Toți mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
cu una, cu două. Nu știu când ne-om mai întîlni, dar să dea Dumnezeu să nu zici niciodată: "A avut dreptate afurisitul de Rogojinaru..." Noapte bună! Grigore Iuga îl privi o clipă și nu răspunse nimic. Familiaritatea arendașului îl sâcâia. De altminteri, se simțea obosit și, mai ales, plictisit. Discuția de la masă îi răscolise nervii. Își propusese de atâtea ori să nu mai vorbească despre lucrurile acestea și totuși mereu își călca hotărârea. Coborâră în calea Victoriei fără a schimba
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cele mai obișnuite, dacă i-a făcut o vină din plăcerea de a dansa sau de a călători! De altfel, și acuma trebuia să se observe la fiece moment ca să-și domine instinctele. Prezența lui Rîal Brumaru continua să-l sâcâie, deși nenorocitul făcea sforțări uriașe să-și dovedească utilitatea: povestea anecdote, trântea calambururi neroade, se interesa de creșterea vitelor și asculta ca un martir teoriile agricole ale lui Grigore, juca tabinet cu bătrânul și se tutuia cu tânărul Herdelea, fiindcă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
unui capriciu întîmplător al ei de a fi iubită de un poet. De altfel, Mimi însăși nu s-a sfiit să-i spuie clar că nu trebuie să fie pretențios și nici să o plictisească cu gelozia, fiindcă destul o sâcâie bărbatul ei cu d-astea. Firește, tânărul s-a resemnat cu situația. Își zise că, la urma urmelor, ea îi dăruiește ce poate și de ce ar refuza el pe o femeie drăguță, când nici nu-l costă nimic. Totuși, se
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]