736 matches
-
circuit format din vase rigide față de cazul vaselor elastice, în care lucrul mecanic se apropie de valoarea minimă necesară, cea care corespunde unui regim de pompare în flux continuu și cu debit constant. Presiunea arterială poate fi măsurată direct (metode sângerânde) prin conectarea unui manometru cu lumenul vascular (direct sau prin intermediul unei membrane). Metodele indirecte se bazează pe aplicarea unei presiuni externe (controlabilă și măsurabilă) asupra peretelui arterial și observarea pulsațiilor arteriale sau a zgomotelor Korotkof distal față de zona de compresie
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
presiune venoasă periferică, 4 12 cm apă), cât și în venele intratoracice (presiune venoasă centrală, 6-16 cm apă). Determinarea directă necesită punerea în contact a lumenului venei cu un dispozitiv manometric sau cu un traductor de presiune; flebomanometria prin metoda sângerândă folosește manometrul cu apă. Variațiile presiunii venoase pot fi înregistrate (de exemplu jugulograma) prin plasarea unui traductor piezoelectirc pe tegumentul suprajacent unei vene suficient superficiale. Presiunea venoasă este mai scazută în inspir și crește în efort. Variații fiziologice apar în
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
de gheață. Un fag bătrân, cu crengi strâmbe, frânte, împunge cerul... Un țipăt de coțofană trece vibrând strident peste zăpadă, și cu larmă, se înalță de pe crengi. În timp ce soarele coboară la asfințit, la răsărit se înalță luna plină... Două focuri sângerânde îmbrățișează cerul. Un întuneric apăsător se așterne peste pădure. O bufniță solitară pufnește neîncetat. Apoi, prin copaci se aude când și când un foșnet în șoaptă. Pe copacii uriași zace masiv întunecimea... S-ar zice că‟ntunericul și tăcerea vuiesc
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
-o cuvânt cu cuvânt pe Sally Healy. Apoi se opri pentru o secundă și spuse: —Scuzați-mă, nu ați dori un plasture pentru deget? Jack Devine își ridică privirea, speriat. —Cine, eu? Nu mai văd pe nimeni altcineva în jur sângerând, încercă Ashling să zâmbească. Jack Devine dădu violent din cap. Nu, nu... Mulțumesc, adăugă el hotărât. —De ce nu? interveni Calvin Carter. —Sunt bine, gesticulă Jack cu mâna sănătoasă. — Ia plasturele, spuse Calvin, pare o idee bună. Ashling ridică geanta pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Calvin Carter nu era nici el de mare ajutor. Ashling și-a înăbușit un oftat, s-a ridicat de pe scaun, a luat plasturele din mâna lui Jack și a îndepărtat plasticul protector. —Sus degetul. Da, mami, spuse el sarcastic. Degetul sângerând a fost bandajat cu rapiditate și eficiență. Sub pretextul că se asigura că plasturele era bine poziționat, l-a strâns puțin de deget și a simțit o satisfacție vinovată când a văzut cum fața lui roșește ușor de durere. — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
făcut praf. — Nenorocitule! Șuierând printre dinți, Logan se rostogoli pe o parte și izbi din nou cu piciorul, nimerindu-l pe bătrân În lateralul capului, deschizând o rană de vreo 10 cm. Doug se strâmbă, acoperindu-și cu mâinile scalpul sângerând, În timp ce Logan ținti o altă lovitură spre capul omului. Două dintre degetele sale trozniră sub gheta lui Logan. — Nenorocitul naibii! Poate că era bătrân și ros de cancer, dar Doug MacDuff Își câștigase reputația de om tare În cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Lovea cu pumnii cât putea, pe măsură ce lumea Începea să se Întunece. Iar și iar și iar... până când, În cele din urmă, mâinile din jurul gâtului lui Logan se Înmuiară și bătrânul Începu să șovăie, rostogolindu-se pe o parte ca să zacă sângerând sub zăpada care cădea. 29 Se grăbiră cu Doug MacDuff prin holul de la Urgențe Într-o sală de tratament. Arăta ca Moartea. Fața lui plină de linii și Încrețituri era acoperită cu o rețea crescândă de contuzii roșu-Închis. Respirația Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
unde nu s-a mai putut Ce se mai văietau visele mele tuberculoase sinucigându-se În aerul stătut Mi-am pipăit gândurile șubrede, depășindu-le poate cam trist Apoi, din milă, mă regăseam eu cel de la Început Cu toate rănile sângerând par délicatesse j’ai perdu ma vie Le zdrobeam dur, speriat că nu pot fi brutal În absolut cântăream izbânda că am ieșit din sămânță Din atâtea-ncercări un zar norocos Culori nenumite curgeau din gesturi care parcă nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
puternice care l-au ridicat de pe un schif. Pe spatele pozei pe care Pfeffer o ținea în camera lui era scris Prima plimbare cu barca a lui Werner, 1932, de Rusalii. Eu am văzut același brațe, pline de răni și sângerând, lovite cu nepăsare, dar nu fără intenție de patul puștii unui gardian, în timp ce Pfeffer îl ținea întins ca să i se tatueze numărul. Lasă-l mai bine în pace, ar fi trebuit să îi spun lui Werner în pavilionul vămii. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Maria ne-a deschis, îmbrăcată la repezeală cu un capot, mi-am dorit să fi riscat să așteptăm împreună cu oamenii străzii. * —Ce s-a întâmplat? Mătușa Lynn? Harry? Mark? Apoi a văzut pantoful rupt al Lisei, ciorapii sfâșiați și picioarele sângerânde. —Ați fost atacate! Intrați, intrați! Nu am fost atacate. Lisa și-a ales prost pantofii pentru o plimbare așa de lungă. Maria schimbă o privire plină de empatie cu până de curând rivala ei pentru prietenia mea. —Și eu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
la piesă, nemite să o mai refacă, fără să Îl cuprindă greața. „Huo! Huo!“ Probabil va strânge din dinți și o va face. Pentru actori și pentru ideea de onoare profesională, va mai face o „tăietură“, ultima, În textul deja sângerând și plin de cicatricele nenumăratelor răni de același fel. Nu Își făcea nici o iluzie că această bâjbâială chirurgicală avea să salveze spectacolul de la a deveni un eșec comercial; și dacă, printr-o minune, Îl salva, aceasta nu avea să Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
apoi din nou precis conturate: gamela aproape goală a dispărut, la fel și ceasul de mână marca Kienzle. Unde e caporalul meu? Unde îmi sunt pistolul automat și cele două încărcătoare? De ce stau încă sau din nou în picioare? Rana sângerând abundent, îmbibându-mi pantalonii în dreptul coapsei. Durerea din bărbie produsă de cureaua căștii. Un braț legănându-se inert din umărul drept, care cedează de îndată ce eu și încă cineva încercăm să-l ridicăm - iată-l, aici era! - pe caporalul meu. Schije
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
imprescindibil tratat istoricul etapelor pe care le-a parcurs: inițierea modernistă; Înțelegerea (adeseori transcrierea) lui Joaquín Belda; fervoarea panteistă din 1921, când, năzuind la deplina comuniune cu natura, poetul nega orice soi de Încălțăminte și hălăduia, șchiop și cu rănile sângerânde, printre straturile cu răsaduri ale cochetei lui vile din strada Vicente López; negarea panteismului rece: ani de-acum ai celebrității, În care Anglada, Întovărășit de o guvernantă și de versiunea chiliană a lui Lawrence, nu șovăia să frecventeze bălțile din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
de lumină; ăsta era singurul său gând, să se-apropie de lumină, să ajungă la lumină, la lumină, la lumină. Lumina. Imaginile erau confuze. Corpul lui Beth Îmbrăcat În costum, lovindu-se de pereții metalici ai sasului. Propriul său genunchi sângerând pe metalul trapei, Împrăștiind picături de sânge. Mâinile tremurânde ale lui Beth Încercând să-și deblocheze casca. Mâini tremurânde. Apa din trapă. Apa din trapă, bolborosind. Lumini care-i băteau În ochi. Undeva, o durere teribilă. Rugină, foarte aproape de fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
de mici față de tine, perfectul. Și ai ajuns sa crezi că toate gîndurile lumii sînt numai ale tale. De tine născute, de nimeni înțelese. Degeaba te-ai lovit. Uite, rănile tale au căzut asupra noastră.” Și văd părinți, copii, iubite sîngerînd... „-Iertați-mă!”-strig. „-Nu mă lăsați, judecătorilor!” Tresar și mă trezesc în semiîntuneric. Aceeași cameră care arată jalnic e pustie acum. Probabil că injecția pe care mi-a făcut-o a fost, totuși, un sedativ. „-Nu te amăgi! Nu te minți
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
stele, în chipul unui luceafăr sfânt, ce-mi propune înălțimea sufletului zăvorât în cuvintele mele, unde se dă o luptă pentru o iubire nălucă o căutare de lumi perfecte sigure pe conceptul unei iubiri de SORI, în sfârșit intrasigentă iubire, sângerândă iubire pe trupul meu ucis în ZDRENȚA ADORMITĂ DE ZORI. CRÂNGURI DE SORI În iarna tristă, ți-am auzit glasul timpului și secundele s-au oprit din plânsul surd al delirului. Tu ai dorit ca sufletul meu să revină la
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
hărăzite cețurilor. Ai întins brațele peste toate distanțele mele în care fiecare are o coloristică a iubirilor sincere. De ce vrei să cred că pe trupul tău sunt pereți de gheață ce stau gata de a se sparge într-un hazard sângerând. Din toată zestrea de bocet a însingurărilor am strecurat aceste versuri pentru a ți le transmite precum o zare de vise împlinite. Tu nici nu ai înțeles câtă iubire se poate ascunde-n ghioceii acestei primăveri, ce a știut să
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
desigur. Nu e decât ridicol Speriată sunt, doar atât... Asta e, Am să plec dacă tu mi-o ceri, dar n-am să-ți spun “Adio”. Rămân pe mai departe în genunchi pe o frunză la marginea amurgului... ZĂRILE TAINELOR SÂNGERÂNDE domnului prof. Victor Cristea Doamne ajută-mi în această grea încercare de a depăși ecoul de frunze albastre, ce mi s-a așezat în calea mea, ca un cearcăne desprins din mâlul oaselor sfâșiate de vămile unui veac cu negrele
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
meu, să nu cumva să adoarmă în trecerea prin spărturile universului, unde, pământul viu al chinului e ars în strigătul celui învins și așezat între vămile cântului. El, purificarea agonică, a unui timp plin de lumi încremenite-n Zările tainelor sângerânde. 6-11-2001 CORABIA ÎNTINSĂ DE MOARTE Ea devenise cu timpul suflet de sânge din care nopțile înfometate-n mângâierile vânturilor îi pătaseră peste pleoapele coapselor toată groaza întunericului nins peste o viață-rană de stele cuibărită-n două brațe, corabie întinsă de
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
cenușa de emoție așezată în pletele stelelor. Lumea era o rătăcire prin ruinele dragostei tremurând aproape de un destin neînvins ce mai știe a lupta în izvorul cunoașterii unde istoria are scheletul de peisaje și ninsori, obligând să rămână în sufletele sângerânde iubind în taină timpul. Privirea uriașelor sunete înnebunite de respectul tristeții se prelungea în cuvintele poetului ca o nevinovăție a sufletului. FEREASTRA ÎNSINGURĂRILOR PLÂNSE domnului Eugen Râschitor În singurătatea iernii lacrima mea înseamnă iubire. Ochii nopților mi-aduc din seceta
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
cerul sfânt mai simt fiorul Și-o lacrimă aprinsă-i viețuirea. Mai suflă-n infinit o lumânare-amară, Prin pletele de nori sunt sufletele stinse . La mesele tăcerii aprindeți astă seară Corola de luceferi și stelele de vise. CLIPE DE PLOI SÂNGERÂNDE Prin zile mi se petrec cuvinte Și mi-e tristă durerea de soare, Mi-e chipul albit de sensuri jignite Pe un pământ sfințit cu lacrimi amare. Și n-am să pot să vă spun cum exist Printre monștri anihilați
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
sfințit cu lacrimi amare. Și n-am să pot să vă spun cum exist Printre monștri anihilați în prostime. Voi ați venit prin materii de vieți Să-mi lăsați în schimb un vis de iubire. Se petrec clipe de ploi sângerânde Peste umărul meu planetar. Mi-e foame, mi-e sete și-n dorul de tine M aș transforma în Eden cu trupuri în van. Până noaptea m-aș nunti în dorințe Spre cerul meu flămând de univers. Mi-e viața
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
celor din jur cu toată puterea necredinței), credința În oameni, În viață, miza. Și uite că se poate face-un film cu mesaj cînd te aștepți mai puțin. Un alt film, analog prin tema din care lipsesc mitralierele, obuzele și sîngerînzii cinematografiei actuale chiar că de sfîrșit de lume, din nenorocire nu-i vorba de lumea mitocanilor, ăștia rezistă, deoarece au creier de azbest, totuși să vedem, mai e puțin pînă la terminarea cu brio a mileniului, acuși se face Întuneric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
se uită mai bine. Îl dureau ochii. Roșul din poze era de fapt cerneală; fotografiile erau prelucrate - trucaje cu membre tăiate, sînge de cerneală curgînd În mici vîrtejuri artistice. Jack Încercă să identifice persoanele. Perfecțiunea obscenității Îi distrăgea atenția. Nuduri sîngerînd cerneală și nici o figură cunoscută de el pînă la ultima pagină: Christine Bergeron și-o trăgea cu băiatul ei, amîndoi În picioare, pe niște patine plantate pe o podea zgîriată, din lemn de esență tare. CAPITOLUL 16 O fotografie lăsată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
lui Mickey, de exemplu. Auzise polițiști și asistente adresîndu-se răniților de parcă aceștia ar fi fost idioți. „În regulă, drăguțule.“ „Hai, mamaie.“ „Nu-ți face griji.“ — Uite, vine și fiul dumneavoastră, zise ea, cînd o văzu pe Mickey ajutîndu-l pe omul sîngerînd. Patridge, ai terminat cu fetele? OK, toată lumea. Haideți. Repede, dar cu grijă. Mărșăluiră de-a valma intrînd În bucătărie. Lumina Îi făcu să tresară și să-și acopere ochii. Și atunci fetele văzură, desigur, cît de murdare și tăiate erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]