1,872 matches
-
înflorit cu oameni de teama clipei agățată-n titanicul stigmat nevroticul fir de iarbă rătăcea răspunsurile lumii de întrebarea Întâiului nivelul profund nu are formă se orientează spre absolut mi-au încărunțit pașii drumuri drepte liniște treptelor neumblate ascuns veșmântul sângerat în plete țipă adâncimea sinelui uitat dintr-o primăvară Referință Bibliografică: în fiecare clipă înfloresc oameni / Daniel Dăian : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 278, Anul I, 05 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Daniel Dăian : Toate Drepturile Rezervate
ÎN FIECARE CLIPĂ ÎNFLORESC OAMENI de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 278 din 05 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355640_a_356969]
-
culorilor sufletul poetului numărătorul din zi și celălalt glas vocea liniștii tale am fluturi sub cearcăne eu cel dintâi ciobul ultimei șoapte gângurind la marginea lumii glasul punctului plânge marginea de drum curg sânge alb albul tău omule nuditatea nopții sângerează Referință Bibliografica: poemul vastității-I / Daniel Dăian : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 267, Anul I, 24 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Daniel Dăian : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
POEMUL VASTITĂŢII-I de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355667_a_356996]
-
stelele stăteau să cadă coapte, limpezi, în fîntînă și-mi era de tine sete te sorbeam pe inserat se coceau perele coapte peste trupul tău curat 5 între coapsele tale am căzut că un înger între sînii tăi sufăr și sînger în adîncul luminii o sa ma risipesc dar acuma sînt viu și te simt, te iubesc 6 este atît de simplă iubirea să nu ceri nimic, doar să iei să nu dai nimic, să dăruiești și să-i pui iubitei cireșe
PE MINE NU M-A IUBIT NICI O FEMEIE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355671_a_357000]
-
plânge viitorul Dinspre trecut. Poetul național-ochiul Atavic al poporului" Răspunde sublim Ion Gheorghe.... Dar a cui "proprietate" or fi poeții? "Poeții sunt ai limbii mai mult decât ai lor Sunten o turmă blândă sub Marele Păstor Poeții-lemnul Crucii pe care sângerează De mii de ani Cuvântul la amiază." Inefabil,Ioan Alexandru. Și totuși,ce face poetul atunci când realitatea o ia razna? "Poetul, Mergea înainte,călare, ............................................... Inspirația venea din urmă,desculță. Rămânea mereu în urmă, Nu știu de ce o îmbia mai mult
DEŞERTUL DE CATIFEA (46-47) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 874 din 23 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/346157_a_347486]
-
pretutindeni! ȘI NU MĂ POT RETRAGE DIN CONDIȚIA UMANĂ: ar fi o lașitate în plus! Ultima, probabil. Mă trezesc cu mâinile bătătorite de tăceri. De cuvinte pe care nu reușesc să le modulez și modelez după forma sufletului, gura mea sângerează! Pentru că , da, cuvintele mi-au transformat gura într-o adevărată cruce! Întreaga mea viață este o veritabilă Golgotă. Mioritică. Plină de gropi făcute de lacrimi. Cu prăpăstii apetisante. Cu vârfuri oricând gata să-mi primească drept oaspete speranțele imprudente. Cu
DEŞERTUL DE CATIFEA (50-52) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 885 din 03 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346219_a_347548]
-
249 din 06 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Mă-ngroapă ochiul tău fără sclipire Întors spre altă frunză ruginită Din altă toamnă mult mai veștejită În colțul tău cu galben și uimire... Împrăștii și pictezi în galben răni Ce galben sângerează în vitralii Și sfinții s-au îngălbenit sărmanii De-atâta apă galbenă din căni... Un trandafir prea auriu mă doare Că mi l-ai smuls din inimă, dușman Stă aruncat pe dale, la răcoare Până la moartea lui peste un an
GALBEN de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356130_a_357459]
-
Acasa > Stihuri > Tonalitati > AMENINȚARE Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 246 din 03 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Amenințare M-a amenințat un poet - cu o metaforă te voi mutila să sângerezi încontinuu Scursorile minții vor fi evacuate rapid prin trapa jugularei iar ea nu va mai palpita măsurându-ți emoțiile nici sensibilitățile nici trădările ori iubirile tinereții Îți vei reaminti trecutul proiectat pe o pânză roșie sub forma unei molecule de
AMENINŢARE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356166_a_357495]
-
de mine Și nu ai înțeles că nu voi mai ieși De sub umbra ploilor Unde m-ai trimis să iau apă Să-ți spăl tinerețea fără bătrânețe Ai rămas tânăr, dar orb Cu palmele căutând toamna care m-a acoperit Sângerezi, lovindu-te de limbile timpului Implori toamna să mă dezvelească Cum e firesc într-o eclipsă Dar tu nu știi că eclipsa e în tine Eclipsă totală de mine Referință Bibliografică: Eclipsă totală de mine / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN
ECLIPSĂ TOTALĂ DE MINE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356190_a_357519]
-
pus în mijloc de grădină Nins-au în veac petale de lumină. Corona cea de spini făcută jerbă Cununi de crini la jertfa Lui supremă. Iisus a-ntors ceasornicul la soare Făcând din noapte zi de sărbătoare. Piroanele rămase pe pământ Sângeră-n noi în suflet și în gând. Și inima n-a încetat s-o doară Pe-nlăcrimata Precista Fecioară. Cu foc și-acum jelesc în jurul ei Mironosițele femei. În codri mari aud crescând Și crucea noastră, rând pe rând. Topiți încet
LUMINA SFINTEI CRUCI de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2292 din 10 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368824_a_370153]
-
un elefant.“ (Micul Prinț, Antoine de Saint Exupery) Oamenii care ajung în afara cercului reușesc să vadă dincolo de rană. Omul simplu se opune sângerării, însă oamenii ce depășesc granița dintre viață și moarte se descoperă pe sine lăsându-și rana să sângereze, să curgă asemeni unui izvor, asemeni unui cântec, asemeni unei raze de lumină ce te ajută să urci fiecare treaptă spre perfecțiune „Nu vedeți că rana mea este o oglindă? O rană care se golește de sânge nu poate să
ÎN AFARA CERCULUI de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368811_a_370140]
-
cei fără iertare, Celui Făr’ de-nceput. Ai fost încoronat ca rege-al slavei lor, și ai purtat Coroană de Spini ce tare dor, Ai fi putut să chemi armatele de îngeri, să nu fie nevoie din suflet să mai sângeri, Dar Ai tăcut smerit și voia I-ai făcut cu dragostea de Fiu al Celui de Demult, Ai tot răspuns cu milă celor ce Te-au certat, în gând plecat-Ai Fruntea și totul Ai iertat. Și ca să fie Lumea
GHEORGHE A. STROIA: PE DRUMUL ASPRU-AL CRUCII de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2292 din 10 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368827_a_370156]
-
oamenilor, peste clădiri, peste toate penitenciarele, peste toate închisorile, peste cei deportați, peste celebrul, flămândul și cumplitul Canal, cum striga pentru trezvie, pentru cei suferinzi și pentru posteritate admirabilul poet Andrei Ciurunga în poezia Canalul: „Aici am ars și-am sângerat cu anii,/ aici am rupt cu dinții din țărână,/ și-aici ne-am cununat, cu bolovanii,/ cîte-un picior uitat sau câte-o mână.// Aprinși sub biciul vântului fierbinte,/ bolnavi și goi pe ger și pe ninsoare,/ am presărat cu mii
NAŞTEREA DOMNULUI ÎN PORFIRA VERDE A SUFERINŢEI ŞI A JERTFEI MARTIRILOR DACOROMÂNI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1454 din 24 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369000_a_370329]
-
Acasă > Strofe > Delicatețe > DIN TIMPUL CE-A RĂMAS Autor: Ines Vândă Popa Publicat în: Ediția nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Îți sunt brodate lacrimi și ție de-al meu dor, Măi sângerează crinii în albul din petale, Ți-alintă îngeri clipă, cănd plânge trist un nor, Iti ninge-n câte-o noapte cu perle mici de jale? Păstrezi la tine-n suflet sărutul meu din vis, Iti înfloresc neliniști sub gene când
DIN TIMPUL CE-A RĂMAS de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369129_a_370458]
-
a momentului frumos de atunci am construit următoarele versuri: O punte de aur în calea uitării/ Un vis ce se mistuie în negura vremii/ Tristețe amară, speranță cântată,/ O rază de cer în inima-mi moartă,/ Iubire urzită sub bolți sângerând,/ Un licăr de oază mereu fluturând/ Un murmur ce doare, un iezer ce-alină/ Petale ce-mi presur peste suflet lumină/ O roadă amară, un fruct pârguit/ Mireasmă ce viața în veci mi-a sfințit./ Din tot ce-ai sperat
RĂSTIGNIRI ASCUNSE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370755_a_372084]
-
nemurirea, demnitatea, credința, mistica jertfei și dragostea fiecărui naționalist creștin-ortodox pentru pământul străbun și cerul mântuitor este continuată în rodirea sa lirică: Suntem pământul roditor al unui dacic neam,/ Profeții marilor căderi de azi,/ Cuvânt pustiu ce am rostit când sângeram/ Și ne-ngropam martirii camarazi.// Noi suntem oseminte risipite mii/ Și glas de clopot ce-am vestit furtuni./ Când tulnicele sunau jalnic pe câmpii/ Noi deșteptam chemarea din străbuni.// Noi celor drepți le-am înălțat un steag al lor/ Necoborât
RĂSTIGNIRI ASCUNSE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370755_a_372084]
-
strigoi/ Ne toarnă mărăcini peste mormântul mut/ Și numele ni-l scuipă cu noroi.// Noi am căzut răpuși, dar înviem mereu/ Prin mucenicii, care se întorc prin prunci,/ Sorbim luceferi din genuni spre Dumnezeu/ Și-ajungem iar la El când sângerăm pe cruci. Lucrarea destul de stufoasă în care freamătă cele două volume ale Eroului-Mărturisitor Petru C. Baciu, strânge într-un buchet biografic pătimirile și prigonirile sale, alături de ale multor camarazi prezenți în supliciu din întreaga comunitate naționalistă cu care a urcat
RĂSTIGNIRI ASCUNSE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370755_a_372084]
-
ochii mei sunt injectați cu picături de dor nici sărbătorile nu aduc ca altă dată bucurii în ce culori să mai îmbrac cuvântul când eu cunosc doar alb și negru? cum să mă mint de-acum înainte, când inima mea sângerează cuvinte? Stare genele ochilor mei parcă ar fi șine de cale ferată prin care trec trenuri lăsând în urmă nori albi, scuturând batiste de nea peste mine. mă învălui într-un giulgiu impregnat cu doruri, simt că in ochii mei
ALB SAU NEGRU de VASILICA ILIE în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370856_a_372185]
-
La vârsta când unii copii deja-s eroi, Cănd inimile noastre la unison băteau, Timid, și nu-și spuneau nimic din ce simțeau? Erai căpitanul meu .Eu încă n-o știam. Eram domnită ta. Tu poate o știai. Inima-mi sângeră la prima despărțire. Despărțirea de țară ,de tine, era totuna Și nu-nțelegeam dece mă-nvăluie tristețea. Penele noastre, înșirând rânduri rânduri Pe paginile albe ,durerea ne -au alinat-o Pe cât era cu putință și așa, pe nesimțite, Copiii au crescut
DE CÂTE ORI TE AUD de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 2033 din 25 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370895_a_372224]
-
are harul să mărunțească visul Și pulberea de aur s-o risipească-n timpuri Zeii îi dau cunună cea pură din Olimpuri În care mai dospește de-a pururi doar abisul Poetul mai așteaptă să ardă macii-n lanuri Să sîngereze reavăni, răniți de amintiri Ei îi aduc de-a pururi numai acele știri Care or să-i inunde sufletul cu aleanuri Și blîndă căprioara încremenită-n șoapte Rănită doar în visul cu îngeri zurbagii Ce au venit din noaptea cea
JEUNE VIERGE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370859_a_372188]
-
are harul să mărunțească visul Și pulberea de aur s-o risipească-n timpuri Zeii îi dau cunună cea pură din Olimpuri În care mai dospește de-a pururi doar abisul Poetul mai așteaptă să ardă macii-n lanuri Să sîngereze reavăni, răniți de amintiri Ei îi aduc de-a pururi numai acele știri Care or să-i inunde sufletul cu aleanuri Și blîndă căprioara încremenită-n șoapte Rănită doar în visul cu îngeri zurbagii Ce au venit din noaptea cea
JEUNE VIERGE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370859_a_372188]
-
are harul să mărunțească visul Și pulberea de aur s-o risipească-n timpuri Zeii îi dau cunună cea pură din Olimpuri În care mai dospește de-a pururi doar abisul Poetul mai așteaptă să ardă macii-n lanuri Să sîngereze reavăni, răniți de amintiri Ei îi aduc de-a pururi numai acele știri Care or să-i inunde sufletul cu aleanuri Și blîndă căprioara încremenită-n șoapte Rănită doar în visul cu îngeri zurbagii Ce au venit din noaptea cea
JEUNE VIERGE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370859_a_372188]
-
pe obraz.Tremura toată, prin bluză când am atins-o pe spate, m-am murdărit de sânge și a tresărit de durere. În cameră, când și-a scos bluza se vedeau 3 urme urâte de bici. Pielea era crăpată și sângera destul de rău. Doamna Sanda când a văzut-o s-a speriat, cât pe aci să leșine la vederea rănii și îi părea rău că nu chemase miliția. Dânsa nu fusese de față, la scena la care eu fusesem martoră. Rămăsesem
INGRID (4)FRAGMENT DE ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370844_a_372173]
-
care îi zâmbea la fel ca în ziua în care îl întâlnise pe terasă. - Ce căutai în poșeta mea? - Aveam nevoie de niște bani. Totul se termină repede. Se trezi pe stradă, abia ținându-se pe picioare de durere și sângerând cum nu o mai făcuse în viața ei. Nicu îi cumpără cinci mici din apropierea casei. Poate că totuși ținea la ea. Nu se putu duce la lucru aproape o săptămână, iar când o făcu, patronul îi spuse că nu mai
VASILICA de MIHAELA RAŞCU în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370971_a_372300]
-
românește de acasă, de la părinți, dar ce s-a întâmplat în acei ani la Chișinău a fost un vis extraordinar. Dar, fiindcă mai există sârmă ghimpată, frontieră la Prut, mi-a venit să fac această melodie. Căci, Prutul continuă să sângereze până azi, mai curg lacrimi de oameni necăjiți, de suflete despărțite. E o doină, pentru că numai prin doină poți să exprimi durerea acestui neam. Mă bucur că elanul nostru din acei ani renaște în această mișcare unionistă. Am participat și
LA ANIVERSARE: VASILE IOVU, ARTISTUL CARE DOINEŞTE LA NAI CU LACRIMA NEAMULUI ROMÂNESC de TAMARA GORINCIOI în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369759_a_371088]
-
se strecoară ... ... știu ... e seară ... și poate ultima - din jocul frunzelor de aramă o, cerule! se clatină o lume în ochii tăi și-n stinsele văpăi nici urmă de tristețe doar nebunia sfârșitul senin, agonia în care culorile amurgului... tăcut sângerează ... ... zadarnică chemare! în spatele porților albastre nici un gând nu răzbate, nici o șoaptă ... nu mă striga din toamnă nu-mi întrerupe jocul ... ard clipele cu străluciri de-aramă și visul cel din urmă se deschide risipindu-și floarea rară în umbra înserării
NU MĂ STRIGA DIN TOAMNĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 671 din 01 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/369858_a_371187]