638 matches
-
operație penibilă, n-am să mă pot abține și-am să pufnesc În rîs ? Dacă chiar e adevărat că are o relație cu altă femeie și a venit să-mi spună că se Însoară sau ceva de genul ăsta ? Mă săgetează o durere cumplită, pe care mi-o Înăbuș cu greu. Foarte bine, dacă despre asta e vorba... am să-mi păstrez calmul, ca și cum aș fi știut lucrul ăsta tot timpul. Cel mai bine ar fi să pretind că am și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
de vînt, cu privirea spre capătul străzii, unde a dispărut mașina lui Jack. Încă Îi mai aud glasul În minte. Încă Îi mai văd chipul. Felul În care se uita la mine, de parcă aș fi devenit, brusc, o străină. Mă săgetează o durere cumplită În tot corpul și Închid ochii, pentru că pur și simplu nu sînt În stare să o suport. Dacă aș putea să dau timpul Înapoi... dacă aș fi fost puțin mai hotărîtă... dacă i-aș fi dat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Noroadele-astea cântărețe nu pricep nici sticla nici cercul, nu pot deosebi ființa de asemănare, și pac! Cad în laț! Sau se dau cu capul de geamuri, nătângele, după câte o grăunță. E adevărat că în principiu aș putea fi săgetată. Dar aș vrea s-o văd și pe-asta! Unde să se găsească săgeata de noapte care să mă străpungă, zburând mai iute prin văzduh decât știrea ei în mine? Absurd! În noaptea asta... Să ies mai întâi din oraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Obancea. O parte din ea, cea mai mare, cu stupinele. Restul, dinspre Ghimpătura, au luat-o ai lui Brandabulea, când a fost cu retrocedările. Goncea are și Balta aia unde-a inundat când au făcut barajul. O rață sălbatecă zbură săgetat prin fața lor. Mai s-o loveasă pe Magda în burtă. Se trase speriată la pieptul lui. Șopti speriată: - Zice lumea că a mai rămas unu’ acolo. Unul Chiru. Din neamul lui Ioanidis, care aveau palatul unde era casa Pionierilor. Chiru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
locuri și le răniră pielea palmelor și a feței. După ce aterizară pe solul sufocat de ferigi, exploratorul încercă să oprească programul. Spre mirarea lui, comanda de ieșire nu funcționa. Fu o chestiune de timp ca stolurile de colibri să-i săgeteze iar. Păsările apăreau din neant cu sutele, prindeau viteză și se aruncau asupra lor ca niște mici proiectile. Degeaba încercau să fugă la adăpostul copacilor și lianelor înflorate. Stolurile deveneau roiuri compacte și păreau să nu se sinchisească de obstacolele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
fost anulată. — Violet? Unde ai fost? zise Sophie pe un ton disperat. — Unde am fost? Păi, e clar că sunt singura care nu a fost anunțată! zise Violet supărată. — Ți-am zis de întâlnire ieri după-amiază! protestă Matthew în timp ce ea săgeta cu privirea. — După care ai lăsat un alt mesaj pe robot în care-mi ziceai că întâlnirea a fost anulată, așa că n-am venit decât la repetiție, ca de obicei. Pe bune, hotărăște-te odată! Înfășurată într-o haină lungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
mine cu pași mari, scrâșnind din dinți, și mă îmbrățișă, o favoare pe care nu mi-o acorda în general, cu atât mai puțin de față cu alte persoane. Pe curând, îmi zise el. Când vei fi singură, adăugă el, săgetându-l cu privirea pe Hugo. Traversă camera și deschise ușa de la intrare. Nu uita să pui lacătul după ce pleacă el, îmi zise Hawkins, trântind bara de fier care se lăsa de-a latul ușii. Nu poți știi niciodată. O să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
privind teiul înflorit Prin ramuri mierle-n joc de-a v-ați-ascunselea pisoi nemișcat Plopii troieniți - spre puful căzând doi pui își cască ciocul Clipa prezentă - ciripit nesfârșit din florile de tei Mireasmă de tei - țestoasa scoate capul din carapace Zborul săgetând cerul dimineții de mai - oloaga privește Pe obraz pictat zâmbetul mov până-n urechi - vremea dudelor Copii la dude - ciorile-n zbor fac zarvă speriind hoții Melci pe firele de iarbă legănați de vânt - iar visez la zbor Înflorită-n zori
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
de boi Cosași în noapte se-nalță-n iarba foșnind - rugă sub stele Concurs estival - peste raza de lună sar greierii-n iarbă Cântec nesfârșit - brăzdând din zori tot cerul rândunelele Maci, salvii și grâu - curcubeul cerului căzut pe pământ Săgetați de soare atârnă-n zdrențe norii - înfloresc ciulinii Spuma norilor împrăștiată de vânt - croncănit de ciori Dintr-o dată-n soc florile-s veștejite - și iubirea ta În umbra tufei pisica se răsfață - tihna amiezii În așteptarea ploii - albastrele-nflorite printre
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
Inițial, totala ei lipsă de scrupule fusese unul din lucrurile care-l atrăseseră la ea. Vocea lui Lotti i s-a insinuat printre gânduri. — Ei, oricum, e foarte interesant, Amanda. Mulțumesc. Amanda s-a așezat pe scaun și l-a săgetat pe Hugo cu o privire furioasă. Apoi, Hugo a văzut că Amanda se holba la reverul lui. Îngrozit, Hugo a realizat că pe ecusonul plasat într-un unghi câș, mai exact pe hârtia albă și mototolită, scria numele „Yogi“. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
oțet. Pentru că, evident, curățarea casei cu bicarbonat de sodiu și oțet cădea în sarcina ei. Tocmai situația asta nenorocită care o aștepta o făcuse să plângă în autobuz. Alice era epuizată după o noapte obositoare cu Rosa. Sânii tumefiați o săgetau la orice mișcare, iar oasele o dureau surd, de parcă era răcită, ceea ce, dată fiind abordarea din ce în ce mai restrictivă a lui Jake în ceea ce privește încălzirea casei, era foarte probabil. Stând în partea din spate a autobuzului și ținând-o în brațe pe Rosa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Și nu ți‑e teamă că vei sfârși cu un glonte În cap ? — Ori cu un glonte În cap, ori altfel - ce importanță are ? Nu am de gând să fug la adăpost ca un șobolan Înnebunit de frică, spuse el săgetându‑mă cu privirea. Am Înghițit În sec. Pentru prima oară l‑am privit cu admi‑ rație pe Teo Haiduc. — Și Întotdeauna ai fost așa... detașat ? am Întrebat eu Încer‑ când să‑mi temperez entuziasmul colecționarului care a desco‑ perit un
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
Și nu ți-e teamă că vei sfârși cu un glonte în cap ? — Ori cu un glonte în cap, ori altfel - ce importanță are ? Nu am de gând să fug la adăpost ca un șobolan înnebunit de frică, spuse el săgetându-mă cu privirea. Am înghițit în sec. Pentru prima oară l-am privit cu admirație pe Teo Haiduc. — Și întotdeauna ai fost așa... detașat ? am întrebat eu încercând să-mi temperez entuziasmul colecționarului care a descoperit un exemplar cu totul
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
mijloc un secret mare, și năvăli în odaia lui Felix. - Vino repede, zise ea în șoaptă, aproape satisfăcută de senzația nouă pe care o încerca după atâta monotonie, a căzut jos bătrânul, mi se pare c-a murit. Felix sări săgetat de ceva rece și se năpusti pe scări așa de repede, încît Otilia, presimțind ceva, ieși speriată. Tânărul nu putu să-i spună nimic, de emoție, deși după paloarea feței își dădu seama că ea a înțeles. Se repezi la
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cu niște însoțitoare, pe la vreun ștrand. Ștrand, în luna aprilie, era mai greu. Cu putorile, în oricare lună, era mai ușor. Și-l ridică pe trupul mătăhălos, din fotoliul luxos. Și-l întoarse și-i făcu vânt, și-l săgetă întocmai ca un Wihelm Tell către Mărul lui de Aur. În seara aceea, după ce-i mai ghici două ore despre ceilalți șase regi și îi cită și versetul 27, capitolul 20, din Leviticul Vechiului Testament ("Dar dacă un om sau
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
În toate părțile răzbește și pătrunde inimi de tot felul de vîrste: fără a se rușina de bătrîni, fără a se teme de viteji, fără a se sfii de filosofi, fără să aibă milă de tineri, și chiar de săraci, săgetează piepturile, le Înflăcărează sîngele, și atît Îi aruncă În călduri grozave, Încît mulți Își zmintesc simțirile și se pomenesc ca cei lunateci În somn, și chiar deștepți vorbind aiurea, neștiind cum și către cine. Ba Încă unii rămîn zmintiți pentru
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Dar nu c-n ființă viu. El e numai povestii, Ș-În idei Închipuit, Că e ca un fluturaș, Zburător, mic copilaș, Ca un erou Înarmat, Cu arc săgeți Încărcat. Ș-unde vede tinerei, Întinde arcul la ei. Ș-fi săgetează pe loc, Drept În inimi prin mijloc. Și așa Încep atunci Să simtă dureri și munci. Care răni apoi În veac Numai vreun alt leac Decît ale lor oftări Să mai taie prin cîntări, Povestind cumplitul dor Ce-l pătimesc
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
apoi În veac Numai vreun alt leac Decît ale lor oftări Să mai taie prin cîntări, Povestind cumplitul dor Ce-l pătimesc de l-Amor.” E suficient să schimbi două-trei accente, și nuanța de confesiune pasională dispare. Amor, erou Înarmat săgetînd „pe loc / drept În inimi prin mijloc” - iată o imagine subtil ironică. Oftări „tăiate” prin cîntări - sună a bătaie de joc subțire. Pann dezvăluie, totuși, ceva din strategia lui poetică. Să recitim versurile: „El e numai povestit Ș-În idei
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
fugea de cuvintele călugărului, ci se mișca și șoptea, se lăsa mângâiat și mustrat. Paznicii au rămas uluiți, dar, după prima clipă de rătăcire, l-au amenințat pe Tommaso că-l trimit direct la spânzurătoare. Îi privi cu ochi ce săgetau scântei incandescente. Dacă mă atingeți, veți crăpa în flăcările iadului, iar diavolii nu-i iartă pe spioni și trădători. Chemați-o pe mutra aceea acră de porc de director, aduceți-l aici să vadă cum dansează gândacii și o să vedeți
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
sacului. Apoi, luminat de-o idee : Da’ ceva verighete prin buzunare... ? Cum era lesne de bănuit, îi răspunse o tăcere încăpățânată. Calu nici nu se aștepta la altceva, așa că făcu un semn scurt și Faraon se apropie, rânjind. Pârnaie îl săgetă cu privirea, dar Faraon își cunoștea prea bine meseria ca să se încurce în detalii. Îi făcu semn să îndepărteze brațele și-și înfundă mâna în buzunarul drept al pantalonului. Scoase un pachet de țigări pe care îl arătă tuturor. Calu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
în el te miri ce, pietricele, bucățele culese de pe jos la întâmplare, orbul încuviința când pietricelele pocneau ori Magdalena își zornăia farfuria. Iadeș nu știu cum să facă, în dreptul lui castronul nu zornăi. Orbul îl privi cu găvanele goale, albul lor îl săgetă. Întinse arătătorul și-l împunse în piept, apoi îl ciocăni pe chelie cu arătătorul mâinii drepte. — Ai să mori ! șuieră. Iadeș rămase cu gura căscată, privind în jur, după ajutor. — Să moară mama... șopti, pierdut. — Și tac-tu ! hotărî Bunelu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
din ce în ce mai îmbietoare. Ministeriatul lui Pomponescu nu se realiza și e de înțeles că vreo vocație deosebită pentru ceremoniosul profesor de beton-armat Indolenta nu avea. De aceea, când Ioanide, devenit deodată straniu de imperios și mineral în ochii-i albaștri, o săgetă cu privirea, Ioana primi chemarea secretă și acceptă invitația arhitectului de a vizita imobilul construit în apropiere. Ioanide intui repede, din felul cum Indolenta lăsa capul în jos, dintr-un sentiment de subjecțiune, ea care în mod normal arăta deplină
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Delta Dunării ocupă 5.050 kmp. Stufăriile, păpurișul, rogozul, plaurile plutitoare, sălciile și nuferii domină peisajul. Peste 300 de specii de păsări, de gâște sălbatice, gârlițe, fluierari și până la pelicani și călifari albi și roșii populează Delta. Puzderii de pești săgetează apele. 5 MARTIE - ZIUA EFICIENȚEI ENERGIEI Lumea vie a plantelor și animalelor se întinde din adâncurile oceanelor până pe crestele celor mai înalți munți. Fiecare plantă sau animal are nevoie de energie pentru a se menține în viață. Energia provine din
Ghidul micului ecologist by Lidia Gâdei, Violeta Buciumaş, Silviu Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1181_a_1883]
-
Cu asemenea cercuri de cauciuc, impregnate cu fibră textilă și cu armătură din sârmă oțelită cu care nemții fixau pneurile de roțile mașinilor, se jucau aproape toți copiii din cartier. În urma cercului, sub privirile îngrozite ale puținilor trecători, ca o săgetă ieșită din arcul unui vânător de bizoni amerindian, o zdreanță de copil desculț, de vreo cinci-șase anișori, cu pantalonii scurți peste care atârna o cămașă de in prăfuită, se opri din alergat, chiar în fața unui autocamion german în plină viteză
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
12. PASĂREA Paradisul, dragă Jonathan, nu este un loc sau un timp, pentru că locul și timpul nu au înțeles... A fi desăvîrșit iată paradisul. (Richard Bach, Pescărușul Jonathan Livingstone) Nici nu știam dacă zborul era pasăre sau pasărea era zborul. Săgeta cerul precum sufletul meu. O pasăre înțelege mai bine vacuitatea și se folosește de ea. Căci numai ce e gol poate fi plin. Depind de o pasăre. Veri în șir adormeam și mă trezeam în gunguritul și micul ei țipăt
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]