1,226 matches
-
cugetare pe zi” Autor Urfet Șachir oricâte îngrădiri mi-ar frânge zborul, nicio zăbrea nu poate opri libertatea din mintea mea toți vor să fie liberi, dar câți știu ce este libertatea? poți invada sufletul altuia? tu, care îți faci sălaș în sufletul meu și-nstăpânești simțirea mea, eu sunt șiragul de mărgăritar, iar tu, maimuța care-l poartă pavează drumul poeziei spre a întâlni sufletul tău și vei descoperi, poate, cochilii aurite. Mangalia, 22.09.2015, h 16.40 Referință
DESPRE LIBERTATE de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374721_a_376050]
-
că și-a propus să-și noteze cele 4000 de gânduri spontane sau adânc meditate în minte, ci a pornit de la o reflecție, care a atras după sine, precum un uriaș fluviu, toate firișoarele de ape care și-au găsit sălaș în câmpia nesfârșită a apelor sale intime. Pot fi adunate 4000 de reflecții într-un sfert de secol? Pot, iată. Fiind întinse pe o perioadă atât de vastă, atunci și temele vor fi extrem de variate și neașteptate. Desigur, subiectele pot
AFORISMELE LUI CRISTIAN PETRU BĂLAN de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374680_a_376009]
-
s-a aflat în grădina cu meri, pârâul Scoarța părea să se ia la întrecere cu focul ceresc. Cu cât soarele devenea mai fierbinte, cu atât mai mult apa își trimitea unda de răcoare peste întreaga natură ce-și avea sălașul pe malul ei, încurajând prin această atitudine băiatul să nu renunțe la dorința de a-și ajuta bunicul. Am lăsat băiatul să-și umple coșul cu mere, pe urmă l-am ajutat să-l transporte în oraș. Nu știu ce a făcut
LUMINA DIN GRĂDINA CU MERI de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1657 din 15 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374790_a_376119]
-
îngeri la ușă Animei cea din lăuntru cetate. Încoronat cu pa † îmi învesmântat în porfira de sânge cu sceptru de trestii ne implora în † rărea celor ce vor a deschide bună.voirea credinței e potirul cel dulce ce ne face sălașul cu Cină de † aină și nunta întreit în porunca cât să mai bată cât să mai plângă cât mai așteaptă... cât mai asuda cu palma întinsă cer.șește cu truda ...?... omule domnule străjer castelen și ne.rudă atât te-ai
POEM HIERATIC XLIV-POARTA CUVINTELOR VII de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371757_a_373086]
-
se ridicase un cort în care oaspeții intrau, răspundeau întrebărilor, erau cercetați și apoi așteptau să fie primiți, uneori chiar zile în șir. În prima zi în care Mladin ajunse în fața palatului își luă înfățișarea unui călător ostenit care caută sălaș pentru noapte. - Lângă pădure sunt câteva adăposturi ridicate pentru călători chiar de Prințesa Lia, îi aruncă bățos unul dintre cocostârci, poți înnopta mult și bine acolo alături de alți călători, nu e envoie să intri în palat. Mladin simțise că ia
LIA CEA ÎNŢELEAPTĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375617_a_376946]
-
Iubiți tot ce ați venerat! La început admirăm cerul, Fiind atât de-apropiat De omul ce-ascundea misterul Căderii sale în păcat. Dar rușinat de a lui fapte Cerul s-a-ndepărtat ușor Spre Calea unde curge Lapte Și e sălașul sfinților, Lăsând pământul agoniei În mână omului pervers Născut din patimă mândriei, Iubind numai din interes. Și-a construit meschine chipuri De idoli zilnic venerați: Minciună, lăcomia-s VIP-uri Și Zeii lui încoronați. De-aceea vechile îndemnuri De a
PACATUL ORIGINAR de ILIE MARINESCU în ediţia nr. 1975 din 28 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369182_a_370511]
-
pentru suspine! Icoana mă-ntregește în ființă Și mă-ntărește în zidire; Mă urcă lin pe trepte de credință Fără vreun gând de amăgire! Icoana-mi este biblia nescrisă Și focul simțurilor mele, E poarta care a rămas deschisă Către sălașul dintre stele. Referință Bibliografică: Icoana Ioanei / Costică Nechita : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1975, Anul VI, 28 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Costică Nechita : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
ICOANA IOANEI de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 1975 din 28 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369181_a_370510]
-
ar fi urmat rumul firesc, stabilit dintru început de Marii Străbuni, iar Moș Timpul, tânăr fiind și novice în țeserea anilor, ce abia de-i crescuse tuleiele, mai mereu își uita suveica năzdrăvană prin peșterile Muntelui Sfânt, unde își avea sălașul împreună cu Zamolxe Străbunul, luându-se cu joaca printre aștri- feciorii luminoși ai universului infinit, fără să se mai gândeasc el la firul vieții, ce se torcea domol în ghemul veșniciei, lăsând oamenii să se bucure de viață lungă, plină de
LEGENDA LUI GETIC- COPILUL CU INIMĂ DE AUR de ARON SANDRU în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369150_a_370479]
-
Bolta Azurie, cu culorile sale izvorâte parcă din eternitatea universului necuprins și infinit, pentru că alți oameni s-au născut din Fii Lumini, ce nu-și cunoșteau adevărata geneză, neștiind că ei sunt urmașii Zeilor de Început, ce și-au avut sălașul chiat în țara lor; în ținutul carpato-danubiano-pontic, România de astăzi. Creatorul, îi iubea însă pe acei oameni, și a decis să-i salveze din ghearele Vrăjmașului Negru, și să-i reîntoarcă la adevăratul sens al vieții; trăirea în pace și
LEGENDA LUI GETIC- COPILUL CU INIMĂ DE AUR de ARON SANDRU în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369150_a_370479]
-
să oprească peste noapte caravana. Magistrul Ruthavan împreună cu Muso profitară de ocazie și întrebând prin orășel aflară peștera în care se născuse cu treizeci și trei de ani în urmă învățătorul Iisus, Fiul Lui Dumnezeu. Găsind-o, Ruthavan află că era același sălaș potrivit cu descrierile tatălui său. Era la marginea orașului, pe o colină aproape de vârful ei domol. Privi în sus și își imagină steaua veghind deasupra peșterii, stea care era cusută în fir de argint pe spatele mantiei sale. Una din razele
ANCHETA.(FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A TREIA- AL SAPTELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378610_a_379939]
-
razele stelei era atât de lungă încât vârful ei atingea o colină la intrarea într-o deschizătură asemeni unei peșteri. Magistrul intră înlăuntru cu Muso alături și, copleșit de sfințenia locului, Ahnbar Ruthavan fiul lui Melchior își plecă genunchii în mijlocul sălașului. Impresionat, centurionul Muso făcu și el la fel. -Ce am putea face aici magistre? întrebă abia șoptit după un timp, Muso. Magistrul Ruthavan care medita la ale sale fu surprins de spusele centurionului. -Adevăr ai grăit Genarius! Ce am putea
ANCHETA.(FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A TREIA- AL SAPTELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378610_a_379939]
-
vocea mea Și spun în jur cuvinte care lovesc și frig, Mă las târât în neguri și pătimire grea, Apoi când să te chem, putere n-am să strig. Te rog Părinte Sfânt, dă-mi îndrumarea Ta Să îmi zăresc sălașul printre furtuni și-ngheț, S-ajung curat cândva la casa mea din stea Ce poartă-n raza ei cuvântul Tău de preț. Referință Bibliografică: Aștept / Rodica Constantinescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2165, Anul VI, 04 decembrie 2016. Drepturi
AŞTEPT de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2165 din 04 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378730_a_380059]
-
o manieră și mai dramatică, în Bhagavad-gītă, XI, 5-8, 15-31, cutremurat, Arjuna îi spune lui Krsna): ... Tu ești mai presus de Brahmă, suprema Cauză primordială! Oh, mărite Stăpîn al zeilor, oh Ființă fără de sfîrșit, oh al universului Sălaș! Nepieritorul ești tu; Ființa și Neființa ești: ești Cel de dincolo de toate. Tu primul dintre zei, Tu ești bătrînul Purusa: ești al universului suprem tezaur: Cel ce cunoaște și Cel ce trebuie cunoscut! [311] c) twam = tad (asi) = aham
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
să urc treptele de la Galeria Dominus, să scap, aud glasul mînios-exasperat al țigăncii: hei, colega! Mai peste tot, la intrarea în impozantele edificii, tîrtani, vorba Chiriței, tîrtani bruneți, cu mîinile-n buzunare. Vreau doar să revăd somptuosul hol al Casei Cantacuzino-Enescu, sălașul lumii bogate și fine din cealaltă Românie. De pe scaune, țoșcăind după break-fast-ul cu usturoi, vreo trei tîrtani: nu se poate! nu e voie! Țară de analiști politici și de tîrtani. Ei, ei, să nu exagerez! Pe aleea spre Teatrul Național
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
situația elevilor (între ei și Leonid Boicu) a putut fi încheiată. Între timp, părinții și sora lui - ca de altfel mulți alți români basarabeni - au părăsit casa și agoniseala de o viață, trecând dincoace de Prut în nădejdea aflării unui sălaș mai primitor, dacă nu și mai liniștit. Speranță iluzorie, desigur, pentru că noii veniți, oprindu-se undeva prin zona Râmnicului Sărat, aveau să fie urmăriți și suspectați de bolșevism (ca unii ce trăiseră sub ocupația sovietică în acel interstițiu 1940-1941), spre
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Temelia așeza și Los cu chin grozav isprăvi zidirea"298. Scopul construirii Orașului Golgonooza este, așadar, mîntuirea ce nu se poate împlini decît printr-o cuprindere a întregii realități: se pornește din chiar inima căderii Udan Adan unde se află sălașul Satanei, prin urmare se construiește pe iad, potrivit cuvintelor lui Hristos: "Iată că v'am dat putere să calcați peste șerpi și pește scorpii" (Luca 10, 19). Golgonooza este zidita pe iad, apoi, urcînd la nivelul sexului, construcția este așezată
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
oroare, Picioarele-i pe-a Neființei margine; glasul sau astfel începu: Luváh și Vala tremurînd și dîndu-se napoi, pe marele stăpîn, cel al Lucrării, îl văzură, Și-al sau Cuvînt îl auziră: "Împărțiți-vă, voi, cete, după rang53. Să construim Sălaș pentru al cerului iubit în groaznicul adînc: 25 Să construim Găoacea Lumii-n jurul Stîncii Albionului". Cetele Cerului zburară prin văzduh cîntînd și către Urizen strigînd. Unii-așezară nicovala, alții războiul de țesut îl înălțară, alții-ntocmiră Plugul și cu grapa
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
ce plînge, mic de-o șchioapa. La sînu-mi o-am purtat cum omul poartă-un miel, Si am iubit-o, tot sufletul i-am dat și toată-a mea plăcere, 95 Ascuns-o-am în dulci grădini și-n tainice sălașuri ale verii, Teșind hătișuri de-ncîntare de-a lungul raiului cel însorit, Întortocheate labirinturi. Mi-a născut fii și fiice, Si ei departe-au dus-o și-au ascuns-o să n-o mai pot vedea. Împresuratu-m-au cu muri
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
supune-mi-te și trăiește, Acestfel spongioasa măduva ieșind din oasele-ți sfărmate Se va osifica 122 și vei găsi odihnă cînd truda-ți fi-va împlinită. 70 Mergi înainte, pe Enitharmon poart-o înapoi la Veșnicul Profet, Durează-i un sălaș în mijlocul sălbaticelor mele valuri; Să faci întîi un loc de-odihnă pentru Los și Enitharmon, apoi Odihnă vei găsi. Dacă refuzi, zvîrlit departe pe toate Valurile mele, ți se vor risipi în putrezire și duhoare mădularele, și 75 Pradă vei
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
o zidi132 pe Lacul lui Udan Adan. Și pe Hotarul Transparenței 133 apoi zidi Luban-ul134. Tharmas Temelia așeza și Los cu chin grozav isprăvi zidirea. Însă cînd paisprezece veri și ierni și-au fost sfîrșit rotirea peste 80 Solemnul lor sălaș, Los privi rumenul băiat Îmbrățișîndu-și luminoasă mama, si văzu focuri răutăcioase În ochii săi cei tineri, limpede-nțelegînd că Orc puse la cale să-l ucidă 135. Tristețe se nalta peste roșcatele-i sprincene; un brîu ce strînge 136 îi crescu
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
încoace și încolo fură rupte. Întins pe pietrele de gheață, ruinele tronului sau, Urizen cutremurîndu-se-auzi, tremurînd mădularele-i zguduiră strașnicele porți. Chinurile lui Urizen închis în hrubele adînci ale lui Urthona: 190 "Ah! cum să se supună regele Urizen ăstui sălaș întunecos? Ah! cum e asta? Cîndva sublimul tron mi-l întindeam pe înălțimi; Munții lui Urizen, cîndva de-argint, unde-ai înțelepciunii fii hălăduiau, Si pe-ale căror vîrfuri Fecioarele cîntau, sînt pustiite stînci. Fîntînile-mi, cîndva sălașul lebedelor, hrănesc țestoasă
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
regele Urizen ăstui sălaș întunecos? Ah! cum e asta? Cîndva sublimul tron mi-l întindeam pe înălțimi; Munții lui Urizen, cîndva de-argint, unde-ai înțelepciunii fii hălăduiau, Si pe-ale căror vîrfuri Fecioarele cîntau, sînt pustiite stînci. Fîntînile-mi, cîndva sălașul lebedelor, hrănesc țestoasă cea solzoasă145-acum, 195 Casele celor care la harfa îmi cîntau se prefăcură-n cuib de ciori, Grădinile înțelepciunii se prefăcură-n cîmp de groaznice morminte, Și peste oase lacrimile-mi vărs și în zadar le ud. Cîndva
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
pe-ntinsu-acestui iaz de foc Ca să te poarte jos sub valuri în deznădejde înăbușitoare. Milă pentru tine-îndemnatu-m-a să-mi curm întunecatul, lung repaos, Si ție să m-arăt în chip de-nțelepciune. Și totuși rîzi de toate-aceste chipuri, si de acest sălaș oribil; 60 Și totuși mădularele-ți departe-azvîrlă focurile-acestea care asupră-ți se re-ntorc Cînd te-odihnești, turnînd mînie pe mînie, hrănindu-te Cu viziuni de dulce fericire ce nu se-asemuiește cu acest plai ce arde. Cu siguranta te
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Și poruncí Fiilor săi ca să zidească-un Centru în Străfund; Și Urizen întîia Piatră-o puse, si toate miriadele-i 20 Clădiră-un templu după al omeneștii inimi chip. Și-n partea dinăuntru-a Templului, lucrare măiestrita uimitoare, Ei Tainicul sălaș îl întocmiră, întreaga ordine a desfătării răsturnînd-o, Pentru că orișicine-n templu ar intra să nu poată privi Ascunsele minuni, întruchipînd acele Generări 25 Ale ascunsei pofte, cînd furișată-n încăperi întunecoase desfrînata nopții Își joacă rolul, sub Mască tăinuita, șoptind
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
rosti cuvintele acestea: Nu cred deloc în tine, și nici în solzii tăi scăpărători; Îmi sînt o groaza pleoapele-ți; și vîlvătaia coamei tale, A solzilor tăi goana mă descumpănesc, solzii tăi care gonind dogit răsună. 85 Și dacă Los sălaș pe-o stîncă nu mi-ar fi zidit, Pesemne-aș fi murit în sumbră pustiire printre vătămătorii viermi. Cum să fug, cum să fug într-al lui Los sălaș? Picioarele mi s-au întors spre înapoi și pașii-mi lunecă
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]