23,741 matches
-
dintre fiice și tată, cele dintre pretendenți, și, evident, confruntarea majoră dintre Catarina-Petruchio - precum și "dresurile" de rigoare. Pasiune, dragoste, orgolii își lasă frămîntarea pe nisipul tolerant. Catarina - Oana Pellea este o războinică de nestăpînit, un fel de femeie a Vestului sălbatic ce amenință pe toată lumea cu pușca la ochi. Petruchio, un aventurier colonialist cu rucsacul - casă în spinare, sosit de la Verona la Padova ca să o cucerească. Îngenunchind-o pe Catarina, Petruchio își așterne la picioare Padova și, de ce nu, admirația bărbaților
Dresura de scorpie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17025_a_18350]
-
înzestrat, totuși, din spectrul critic românesc (G. Călinescu a refuzat totdeauna calitatea de critic literar!). Mihai Ralea scrisese despre fondul sufletesc al autorului Istoriei literaturii române: "Acela al unui mare scriitor barbar, cu temperament acivilizat, neîngrădit de frâne și convenții, sălbatic, dezordonat" cu daruri scriitoricești depășind "superb și de departe insuficiențele și lacunele" - prin urmare, lucrarea se impunea prin merite literare. În cronica sa, după ce-i trasează autorului Istoriei literaturii române un grațios portret în purul stil al celor din carte
Călinescu for ever by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17036_a_18361]
-
din 1949, a cărei comisie era condusă de un activist pe care-l chema Merfu, - nu știu dacă o mai fi trăind... Pe acest om aspru și întunecat l-am introdus în romanul meu apărut în 1976, Galeria cu viță sălbatică, autobiografic. Cînd am pășit înaintea comisiei, am spus sus și tare ce scrisei în articolul trecut. Esența, repet, era că, dacă în economie se mai putea face ceva pentru desmoșteniți, în cultură nu exista nici o perspectivă. Și, fără să citez
Exact cum a fost by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17062_a_18387]
-
Constantin Țoiu 14 noiembrie 1976. Meciul de rugby România-Franța se termină surprinzător cu mari manifestații - scor 15 la 10 pentru noi. Am văzut meciul la televizor. Luptă sălbatică. Mai ales noi, ceea ce l-a făcut pe un jucător franțuz să exclame după meci că am jucat ca... a la guerre!... Păi, era și cazul! Țară mică - odată avurăm și noi ocazia... Imediat după meci, văd tot la TV
Somonii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15831_a_17156]
-
gura care a vorbit cu haitele de lupi/ mîinile linse de limba înghețată a lupilor/ adorat păzitor al sălbaticei haite/ în cerul tău du-mă/ în neagră statuie pentru lupi mă schimbă/ de-a pururi ție asemenea" (Adorat păzitor al sălbaticei haite). Sau: Este o foarte mare întindere de zăpadă/ pe care umblă idolul zăpezii cu pași mari/ un stol de păsări funebre îi încununează/ capul cu ochi de copil/ o haită de lupi îl urmează credincioasă/ binecuvîntat pămîntul rodește sloiuri
Între gol și plin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15841_a_17166]
-
a zilei, inși de pe întreg mapamondul, World Trade Center era, cu siguranță, unul dintre acestea. Din acest motiv, e pur cinism să extinzi - așa cum au făcut-o câțiva jurnaliști de frunte de pe Dâmbovița - conceptul de "pagube colaterale" asupra unui asasinat sălbatic, dus la îndeplinire cu perversitate și animalitate extreme. Aș fi preferat să-mi apară bube pe limbă, decât să rostesc astfel de idioțenii. Chiar să nu existe nici o diferență între un atac militar anunțat din timp, precedat de avertismente și
Răbojul genetic by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15837_a_17162]
-
în mine îmi tot aducea minte că e un lucru provizoriu și că, orice aș face, am să mă întorc acolo... * * * Odată fusesem invitat cu ceilalți membri ai Programului în casa unei familii bogate. Casa era construită în mijlocul unei păduri sălbatice. Prin pereții de sticlă se vedeau copacii, poienele, pădurea. Așa ceva nu mai întâlnisem. Să locuiești în mijlocul unei păduri, ca un om sălbatic, bucurându-te de confortul casnic cel mai sofisticat. Probabil că și asta declanșase în mine un resort ascuns
Imperativul categoric by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15890_a_17215]
-
fusesem invitat cu ceilalți membri ai Programului în casa unei familii bogate. Casa era construită în mijlocul unei păduri sălbatice. Prin pereții de sticlă se vedeau copacii, poienele, pădurea. Așa ceva nu mai întâlnisem. Să locuiești în mijlocul unei păduri, ca un om sălbatic, bucurându-te de confortul casnic cel mai sofisticat. Probabil că și asta declanșase în mine un resort ascuns... Fapt e că târziu de tot, noaptea, după cină, mă strecurasem singur afară, într-un fel de poiană-grădină, căutând un loc mai
Imperativul categoric by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15890_a_17215]
-
au rezervat occidentalii. Dacă nici la Praga nu mai putem călători fără viză, cum o să călătorim la Paris și la Roma?! Cum vor explica, în 2002, marii patrioți de azi că și-au bătut joc de țară mai ceva decât sălbaticele hoarde migratoare? Desigur, dând vina de străinătate, pe complotul mondial împotriva prea-purilor aflați la conducerea țării. Pentru ei și nevestele lor, topite de admirație în fața afluxului de geniu politic, ar putea fi o consolare. Pentru restul populației, însă, doar nota
Spre NATO, cu securiștii-n frunte! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15881_a_17206]
-
cît mai repede Genova și împrejurimile. Dar trebuie să așteptăm trenul de seară. Însoțitoarea mea și cu mine ne hotărîm să facem o plimbare prin împrejurimile orașului. Majordomul ne îndeamnă să mergem la Porto, ținut celebru pentru frumusețea țărmurilor lui sălbatice. "Niezsche, adaugă el, avea o casă aici." Tresar la auzul numelui. Pornim într-acolo și constatăm că Porto nu este nici plajă, nici vreun loc monden, nici un golf imens, ci o mică adîncitură pe care marea a săpat-o în
Memoriile Elenei Văcărescu by Anca-Maria Christodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15859_a_17184]
-
într-o ocnă de sare;/ În dreptul vizuinii șacalului să-ți așterni spovedania, ți-ai socoti sufletul la fel despovărat" (ibidem). Omul n-ar fi decît o eternă victimă a unei pedepse fără cauză, manifestată din vremuri aorgice, o pedeapsă primitivă, sălbatică, a cărei consecință este căderea ființei, prin suferința ce-o îndură, într-o stare, la rîndul său, de primitivism și sălbăticie. Ca în Beckett, solitudinea nu e concentrare, distilare, luciditate progresivă, ci degradare: "Singurătatea scufundătorului; negoțul lui primejdios cu duhurile
Un sol al "ireparabilului" (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15949_a_17274]
-
dogoarea a ajuns la răposați ca respectare a unei promisiuni din partea iadului" (Viziune de solstițiu). Se îndesesc iluziile infernale. În ciorchinii roșii ai castanilor stau atîrnate lacrimi de păcură, valuri de lipitori iau cu asalt gîturile feciorelnice de mesteacăn, vițele sălbatice descind în noapte pentru a-i sugruma pe oameni, o gingașă floră înnebunește în serele-ospicii, totul fiind îngăduit "întru surparea trunchiului Ființei" (Cărțile junglei de asfalt). Evident, amoralitatea își pune pecetea pe această rezervație a zădărniciei care e universul transpus
Un sol al "ireparabilului" (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15949_a_17274]
-
gândurile în boabe de rouă sau..., de ce nu...? În durerea pietrelor aruncate de-a valma în calea vieților voastre... Dar eu, rătăcesc pe drumul necunoscut al Pustiului, scriind poeme de dragoste, lăcrimând între păsări de fum însângerate, sub potcoavele cailor sălbatici cu coamele lor săltând în vânt..... Mi-am dăltuit o umbră de sânge... Iată, sunt Omul cu două umbre, ce se caută sub ploile de stele căzătoare! Iată, sunt Omul cu o umbră încătușată! Sunt Omul însingurat în tăcerea umbrelor
Poetul de gardă. In: Editura Destine Literare by George Călin () [Corola-journal/Journalistic/82_a_226]
-
joc cu personaje inventate la puterea a doua. în prima parte dialogurile sînt oarecum filosofice, Sache fiind om cu carte și trăitor în mitizatul interbelic. Discuțiile seamănă bine cu acelea ale lui Diderot și amintesc disputele din Galeria cu viță sălbatică, pe care le depășesc în măsura în care s-au eliberat de presiunea politicului. în ultima parte, atmosfera e una de veselă Țiganiadă, de burlesc transcendentalizat ca în Cimitirul Buna-Vestire. Textele adunate în capitolul de mijloc s-ar putea spune că le întrec
Tablete de prozator by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15997_a_17322]
-
elită, întrucît invadatorii mai toți albi, frumoși, ruși - vikingi semănînd cu nemții... Soldații beau tot ce găsesc, unii chiar și spirt denaturat pe care îl confundă cu un lichior fin, violet, după care noaptea în larma armonicelor și în lumina sălbatică a focurilor aprinse în ograda devastată violează tot ce găsesc, vorba lui J.T. cred că scăpă doar cocoșul! Întîi, jucînd căzăcește, sunt luate la rînd fetele mai frumoase, ridicate pe sus și duse în conacul fără lumină electrică, luminat doar
Exerciții by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16003_a_17328]
-
stradă, puteam să fiu oricine. Cît a durat această adorație din umbră? Ei, a durat felul ăsta al meu de a iubi... Era mai curat și mai frumos și mai..., poate mai frumos era ăla cu Anișoara, că era mai sălbatic și cu o senzație de rușine mai accentuată. (Intră doamna Naum.) Mă, iubito, eu îi povestesc intimități și nu vreau să le auzi..., că pe urmă îmi tragi o mamă de bătaie... Ei, nu, pentru că marea dvs. iubire o cunoaște
Gellu Naum - "Cred că poeții s-au născut pe lume așa cum specia își naște o a treia mînă" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15986_a_17311]
-
pînă în ultima sa clipă prin sălile tribunalelor, el și-a păstrat atitudinea cu aceeași vigoare și a rezistat moral în pofida stării sănătății sale din ce în ce mai precare. Însă dincolo de aceste episoade mărunte, de aceste fenomene previzibile pe o piață de artă sălbatică, în care zona neagră reprezintă un procent covîrșitor, Cornel Radu Constantinescu rămîne un observator, un analist și un judecător al fenomenului artistic de care spațiul nostru public va avea o nevoie mereu crescîndă. Radiografiile pe care el le-a făcut
Tăcerea lui CRC by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15612_a_16937]
-
ideea implantării unui computer furnizor de date, autoreferențiale în chiar expoziția fotografică. Pe Eugen Demeterca - premiul întîi la fotografie - l-am reîntîlnit și pe genericul documentarului Groapa în care Mihai Bauman de la UNATC investighează condițiile de trai mizer din "vestul sălbatic" al capitalei bucureștene și anume lacul Văcărești. Poezia sordidului și a absurdidății l-a preocupat și pe Mihai Sofronea, tot de la UNATC, autorul Gardului ce-i separă pe rromi de români, povestea unei "prietenii" (cum hazliu anunță sloganul publicitar al
Restanța "CineMAiubit" by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15613_a_16938]
-
mă culc ca-ntr-un culcuș din flori albăstrii de cucută/ ca-ntr-o plapumă fără stăpîn fără prieten ca-ntr-o fîntînă încă nesăpată/ picioarelor mele le spun rugăciuni păgîne le pun înainte foarte flămînd fiind să pască întîmplări sălbatice cu munți și păduri îndepărtate poate chiar de neatins/ apoi mă-mbrac încet încet ca un nabab cu insolitul meu costum din stofă de țărînă pură sticloasă inconfundabilă cu guler cu manșete cu buzunare cu căptușeală de iarbă tînără zglobie
Un postavangardist (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15674_a_16999]
-
genere cu gura larg deschisă a tigrului (...) gura tigrului are undeva într-un colț patul de diamante și perle pe care vine moartea și doarme din cînd în cînd umflîndu-și la maximum plămînii cu viață pură" (gura tigrului adîncă și sălbatică precum gura diavolului). Avem impresia că o sumă de imagini ,,trăznite" își au izvorul nu doar în dorința de ,,a-l epata pe burghez", ci și în cea a manifestării euforic-infantile, care transcende cu naturalețe regulile, sare peste opreliști: ,,prima
Un postavangardist (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15674_a_16999]
-
al acesteia, de asemenea prizonier al tipului său de viață burghez, limitat în libertatea de decizie și de acțiune. Dacă mai dă uneori dovadă de forță, e datorită antecedentelor sale de "rugbist", de "olimpic". Adevăratul bărbat al romanului este Rogulski, sălbatic, anarhist, irațional - un fel de "om primordial" preexistent organizării de tip patriarhal și care, de altfel, trebuie că a făcut-o posibilă. Lui Rogulski îi aparține prima mostră de discurs misogin autentic din acest roman. Vorbindu-i Toniei despre ea
Biciul lui Nietzsche pe femeia lui Breban by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15678_a_17003]
-
au avut vreo legătură cu opera... Ei bine, Ion, își trage originea dintr-o scenă pe care am văzut-o acum vreo trei decenii. Era o zi de început de primăvară. Pămîntul jilav, lipicios. Ieșisem cu o pușcă la porumbei sălbatici. Hoinărind pe coastele dimprejurul satului, am zărit un țăran, îmbrăcat în straie de sărbătoare. El nu mă vedea... Deodată s-a aplecat și a sărutat pămîntul. L-a sărutat ca pe o ibovnică... Scena m-a uimit și mi s-
,,O țară sînt oamenii dintr-însa" by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/15742_a_17067]
-
chiar puțin manieristă. După cum se apăsa în burduful, de culoarea măslinei verzi, al țîței, după cum întindea sfîrcul și după cum închidea și deschidea ochii, lăsa impresia că îl interesa mai mult ceremonialul decît hrana propriu-zisă. Țiganca, de o frumusețe stranie și sălbatică, să tot fi avut, așa, cam vreo 25 de ani, stătea inertă, cu privirea pierdută pe geam, și doar brațele i se mișcau încet, vibrau mai bine zis, în ritmul în care puradelul își mișca buzele. Dar la un moment
Actualitatea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15769_a_17094]
-
terminat și că, în curînd, va fi eliberat. Dar Gheorghiu-Dej a fost perseverent și, obținînd acordul conducerii PCUS, a lui Stalin personal, ancheta a fost reluată și mai dur, sub îndrumarea consilierului sovietic de pe lîngă Ministerul de Interne și a sălbaticului anchetator Soltuțiu care bătea pînă la desfigurare pe anchetați. Curios că acest Soltuțiu, în 1968, cînd Ceaușescu, din interese personale, l-a reabilitat pe Pătrășcanu, teribilul anchetator de altădată era, acum, funcționar la Universitatea din Cluj și n-a pățit
Cazul Anton Golopenția by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15785_a_17110]
-
replici ratate și relații eșuate. Asistăm la întîlniri întîmplătoare, despărțiri, neînțelegeri și aflăm că există amintiri de care nu ai cum scăpa. Călătoria are loc prin păduri virgine încă, traversînd rîuri sau mergînd doar spre izvorul lor, aflat în munți sălbatici ce se bat în capete; este un drum, în cea mai mare parte, printre stînci și defilee. Un drum, în cursul căruia strigătele deznădăjduite (și mai mult imaginate) alternează cu o liniște terifiantă și cu ecoul auzit din văi. Natura
Urcușul muntelui spre sine by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15775_a_17100]