2,533 matches
-
scoată din iad. Sașenka înainta spre Fănică și cam toți știau cu ce scop. Acesta era calm și uimea pe toată lumea prin atitudinea sa, similară cu a ciobanului moldovean din Miorița. Ucraineanul prinde românul ca într-o menghină și-l saltă să-i facă vînt peste punte. Atunci s-a produs minunea. Fănică a scos o sticlă de vodcă și o ținea cu ambele mîini. De patru zile ucrainenii nu mai aveau vodcă și erau bolnavi. Din acest motiv, setea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ești! țipă și moș Bulgaru. Glumă în Ajun Moșul Vasile Robilă privește cum fulgii de nea cad din ce în ce mai deși. În jurul becului de pe stîlpul din stradă par că au încins o horă, fără reguli, dar cu o repeziciune ciudată. Unii fulgi saltă în sus, apoi lateral, apoi în jos pentru un timp. Ca din praștie țîșnesc din nou înspre înalturi pînă se pierd în întuneric. Moșul a lăsat portița deschisă pentru colindători și rînd pe rînd s-au perindat prichindeii de pe ulița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Sus. Ajunge la icoană, o sărută și se roagă la Iisus. Ajută-mă, Iisuse Hristoase, ăștia o să te ducă prin Franța, vezi și mata lumea... Nu mai fulgeră și Vasile ridică icoana de partea de jos și încearcă s-o salte. O zgîlțîie la dreapta și la stînga, dar se ține tare partea de sus. Nu te lasă sătenii. Adică să stai în prostimea asta toată viața. Vasile trage cu forță, rama se rupe și partea de sus rămîne fixată. Le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
așa că... Nu-i nimic, aștept, răspunde precipitat. Las pixul din mînă, îl fixez rece, îmi îngruzesc puțin fruntea și spun răstit: Numai că eu n-am nevoie de companie... Spuneți repede, n-am timp de pierdut. Se uită roată, se saltă de pe scaun și, vădit incomodat, mă anunță: Eu v-am votat. Îmi schimb atitudinea și replic moale: Mulțumesc mult. Cu ce vă pot fi de folos? Cu multe. Totuși, puteți să-mi spuneți motivul vizitei? Am o fată. Să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
fute, cine cu cine se bate, cine fură la numărătoare sau la castron, cine bea și cât bea, m-am șters la cur cu notițele tale de anul trecut. Vreau chestii importante, auzi? Este una de filozofie, îi ziceți poeta, saltă-i foile! Prea stă bot în bot cu Aristotel, Dumnezeii mamei lor de intelectuali. Petru se întorcea în fermă pe la 18, lua pătura și se culca în vie, după cazane. Dimineața soarele se strecura printre frunze pe obrajii plini de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ea, monahie! Au făcut palat până la cer cu bănișorii mei preasfințiții, o să-i sfințesc cu un cartuș în tâmplă! Unul nu-mi scapă. Masoni îmbrăcați popă, vă scot eu masoneria din cap, jidani împuțiți! Părinte stareț, în biserică, cuviosul Petru saltă ca un nebun deasupra focului cu icoana Fecioarei în brațe și flacăra nu-i arde și fumul nu-i înăbușă. Minune, părinte stareț, peste ei coboară focul ca la înviere și focul este numai lumină. Minune este că nu te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
nu al meu, cel din rănile de la genunchi după cîte o cădere, nu sîngele meu rozaliu din zgîrieturi, ci unul limpede ca focul, strălucitor, scurgîndu-se pe pămînt și În pămînt. Zoli se sprijinise În lopata Împlîntată În lut ca să se salte și să ne arate colibița, lunecase odată cu lopata pe care n-a apucat s-o lase la timp din mînă, iar un picior Îi scăpase Între spițele roții. Mai țin minte saltul disperat și vaietul bătrînului Schimpf și-n rest
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
pe trotuare niște scînduri ce se Îmbucau la capete și pe care se putea merge Încălțat În zi de sărbătoare. Alergînd desculți, copiii lipsiți de băgare de seamă se răneau serios În capătul cîte unei scînduri scăpate din Încheietură și săltate deasupra celeilalte. Valeriu Ruba avea nouăsprezece ani și, alături de alți băieți de vîrsta lui ori de ani apropiați, participa la exercițiile de premilitărie impuse de administrația maghiară. După Paști, să fi fost pe la sfîrșitul lui apri lie În acel an
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
regim de „democrație populară“. În acest talmeș-balmeș etno-politic, identitatea maghiară asumată li s-a părut mai puțin antisovietică decît cea germană, drept care și-au inhibat germanitatea cu bună știință. Primii care nu i-au crezut au fost rușii: i-au săltat pe mulți dintre ei, ducîndu-i drept În Donbas, la smuls cărbune de sub pămînt și la reconstruit astfel patria Sovietelor. Le-au dat crezare, În schimb, de Îndată primii șefi comuniști din nordul Ardealului, aproape toți unguri, bucurîndu-se că le sporește
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
pe oaspeți Îi reîntoarse În șură. I-au ridicat pe toți trei. Scăpat din temniță după patru ani, țăranul arăta aproape neschimbat pentru că, susținea el, Sfînta Fecioară se Îngrijise de el și de toți nevinovații din preajma lui. Organele au mai săltat și dintre pelerinii recalcitranți vreo cîțiva, iar pe la mijlocul lui septembrie raportau că „situația a fost normalizată prin lichidarea focarului de misticism“. Se spune că Maica Domnului s-a arătat În aceeași biserică și-n anii următori, pînă În 1956, dar
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Vederea mi s-a-mprăștiat la timp, n-am mai apucat să dau cu ochii de Ceaușescu. Nici pe predecesorul lui nu l-am văzut, cu toate că În martie ’65, cînd tocmai sosisem de departe acasă, Într-o vacanță școlară, mama m-a săltat și m-a dus Într-o sală publică, aproape un templu. Mulți erau mînați Într acolo, se tăcea. Înghesuiți erau, se suspina. Golul dimprejur Îl domina din față și mai dinspre plafon un cub puternic. Lumina abia-mi mai pîlpîia
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
adormit cu nasu-n carte, n-ai învățat, n-ai să știi și vezi tu ce-o să capeți ! Vorbim noi când te-ntorci, acu' nu-i timp, hai, mai repede ! Nici nu știu cum am ajuns la școală ! Rucsacul cu Donald ca mascotă sălta când alergam, când pe un umăr, când pe celălalt noroc că-mi băgasem cărțile de cu seară înăuntru. Aoleu ! Uitasem tocmai cartea pe care adormisem ! Da' n-am timp să mă întorc, las' că mă iartă părintele ! Prima oră am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
sau numai s-au făcut că nu aud. Or fi luat și ele obiceiul omului : când nu-i convine ceva, n-a vede, n-aude, n-a... greul pământului. Aș fi vrut să le spun să mă ajute să mă salt și să ies afară... Dar cu cine să vorbești ?! Așa că mi-am făcut singură vânt și când omul s-a aplecat, gata ! Am sărit afară ! Să nu credeți că mi-a fost ușor și nici pe moale n-am căzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
zece pași până În crăpătura râpei, când un picaj nebun al avionului, Însoțit de o rafală prelungă de mitralieră, ne-a forțat să ne facem una cu zăpada... ― Ooo! - a exclamat Despina. ― „Când avionul va urca, să ne atace din nou, <salt Înainte!ă - a ordonat Toader, din spatele grupului... Am zvâcnit ca aruncați din praștie. Vânătorul a pornit din nou să Împroaște omătul din jurul nostru cu gloanțele mitralierei... Un „ah!” pornit din străfundurile ființei lui Toader m-a făcut să tresar și
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Mergiț sănătoș’... Până ce au ieșit pe poartă, țiganca și bulibașa au rămas În prag... Le zâmbeau celor doi țărani și făceau discret din mâini... Caii au pornit Într-un trap Întins doar la un pocnet din bici al vizitiului. Căruța sălta pe arcuri ca o jucărie. „Prietene, Întâi ia seama că această căruță cu coviltir nu este una oarecare, ci e căruța bulibașei. Apoi, că Împreună cu prietenul tău ați intrat Într-un joc pe care Îl vor controla doar cei doi
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
am scos, s-a isprăvit!!... Bine, bine, Grigore, fă cum crezi... Eu nu vreau să mă amestec în daraverile tale de familie..., rosti Stelian conciliant și dornic să pună capăt discuției pe această temă. Țăranul se înmuie puțin și se săltă de pe scaun, ca să dea noroc cu cuscrul său. Deh, făcu el cu glas pios, sănătate pentru noi și pe cuscra Dumnezeu s-o odihnească-n pace!... Își goli paharul, apoi începu să-l întrebe și să-l iscodească dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
oraș, de mult puteam să plec, da' n-am vrut, cuscre!... De ce să dau bani și pe ce apă nu curge?... Și pe-urmă, nu e Bucureștiul la doi pași de noi? Părând că-și isprăvise pledoaria, Grigore Gospodin se săltă de pe laviță și dădu să o ia din loc, dar se răzgândi și se așeză înapoi. Eu mă gândeam, cuscre, la o treabă mai bună, grăi el cu o voce mieroasă. Uite, dacă vrei, eu pot să vorbesc cu Măndica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
tolba lui scorojită, odată cu bacșișul. La urmă, ridică păhărelul cu vișinată, pe care i-l umpluse Stelian dintr-o sticluță aflată la îndemână, și-l goli repede, dintr-o singură înghițitură. Ei, să ne fie de bine! plescăi satisfăcut poștașul, săltându-și tolba la spinare și pregătindu-se s-o ia din loc. Stelian însă îi făcu semn să mai zăbovească puțin. Vreau să te-ntreb ceva, îi ceru el, că dumneata trebuie să știi... Pentru cine trag clopotele de la biserică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de rău că trebuia să se despartă de bunicul său, dar deadul Vasile, punându-i o mână pe umăr, îl împinse ușor înainte. Unul din cai fornăi înăbușit și lovi nerăbdător pământul cu copita. Hai, nepoate, hai! îl zori căruțașul, săltând în căruță și punând mâna pe hățuri. Că, dacă mai întârziai puțin, o lua căruța la vale fără tine!... Omul părea să fie cu chef și vorbea cam în doi peri. Culae săltă în căruță și își luă bun rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
copita. Hai, nepoate, hai! îl zori căruțașul, săltând în căruță și punând mâna pe hățuri. Că, dacă mai întârziai puțin, o lua căruța la vale fără tine!... Omul părea să fie cu chef și vorbea cam în doi peri. Culae săltă în căruță și își luă bun rămas de la deadul Vasile cu lacrimi în ochi. Dumnezeu să-ți ajute, nepoate! îi ură bătrânul. Restul vorbelor i se pierdură în urmă. Badea Petre plesni din bici, trăgând de hățuri și căruța începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
mă?!... grăi omul cu glas răgușit, îngălbenindu-se la față. Cum era să te duci tu la deadul Vasile?!... Că doar nu ți-a luat Dumnezeu mințile!!... Și plesni cu sete caii cu biciul pe spinare, iar căruța începu să salte hodorogind pe șoseaua plină de pietre. La deadul Vasile am fost, tată! Poți să te duci să-l întrebi..., repetă Culae cu încăpățânare, în timp ce pe chipul tatălui său se așternu o expresie de adâncă tristețe. Păi deadul Vasile, mă Culae
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
un pici care începu să se zgâiască foarte curios la cei doi vizitatori. Nenea e acasă, le dădu de veste piciul neîntrebat. Uite ce jucărie mi-a dat..., se lăudă el, luând de pe jos o mașinuță legată cu sfoară și săltând-o în aer plin de mândrie. Ceasornicarul ridică mirat din sprâncene și întrebă ceva, dar tocmai atunci din locuință se ivi și mama copilului, încruntată, cu un nou-născut pe care îl alăpta la piept. Bruftuluindu-l pe băiat că ieșise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
covoarele de le săreau fulgii. O dată vine și Nando pe la noi și tu ai vrea să-l primim cu casa nearanjată..., se lamenta ea, fără să stea o clipă locului. Că doar n-o fi pașa de la Vidin! bodogănea Ticu, săltând pe umăr covoarele și scoțându-le pe rând la bătătorul din fundul curții. Poate c-o să vrei să-i punem și un covoraș roșu de la poartă și până aici?... De ce vorbești așa? Știi bine ce om gentil e Nando! Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
inocentă. Gheorghiu-Dej se prefăcea că studiază un mic document pe care tocmai i-l înmânase Alexandru Drăghici. Tabelul lui Mendeleev, repetă Ceaușescu. Codoi?... insistă Maurer. Ceaușescu nu mai răspunse. Profesorul Miron Constantinescu, care își servise în tăcere micul dejun, își săltă capul masiv și își luă ochelarii de pe masă, unde-i lăsase mai înainte. În clipele următoare glasul său grav și sobru umplu încăperea: Ia să ne spună nouă tovarășul Ceaușescu dacă știe care e formula apei... Întrebarea îl lăsă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cu pământ mai mult, ceapa mă-sii!... cotcodăci, roșu la față și lac de nădușeală, activistul Casapu, care se făcuse între timp încă o dată mai burduhănos, trântind o palmă grea în tăblia biroului, de făcu scrumiera pusă peste hârtii să salte în aer și să-și împrăștie scrumul peste planurile cadastrale. Foarte just, tovarășe prim-vice, ezact așa e cum ziceți dumneavoastră!... se grăbi să aprobe, ca un ostaș de nădejde al partidului, secretarul de partid al comunei. Dar cum paștele mă-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]