1,039 matches
-
cumpărături, m-a certat ca atunci când eram copil: „Cum te duci la piață fără mănuși?“ Am râs cu lacrimi: „Bine, mamă, dar ce să fac la piață cu mănușile?“ „Vai, zice dânsa, tot sălbatică ai rămas!“ Pe de altă parte, săraca de ea, când gătea un pui, mâncarea trebuia să dureze o săptămână. Mai întâi fierbea pasărea, pe urmă din ce rămânea făcea supă, apoi prepara oasele, pentru ultimele trei zile. — Așa găteam și noi în anii „de aur“ ai comunismului
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
Se pră pădiseră Suzanne și mama... Nu aveam cu cine să-l las. A fost foarte greu. — Cât timp ai întrerupt pictura? — Cincisprezece ani. Când a plecat Miky în America, la studii, am fost fericită. Toate prietenele mă compă timeau: „Săraca Ioana, departe de fiul ei...“ Dar eu abia atunci am înflorit. Între bărbat, copil și artă, nu prea merge. Eu pictam prin hoteluri, azi aici, mâine dincolo, pe unde îl duceau turneele pe Sergiu. Totuși continuam să expun la Saloanele
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
scurgere ale iadului... — Asta-i a zecea oară când menționezi acel Harpic, observă inspectorul, în mintea căruia răsări brusc o nouă posibilitate îngrozitoare. Doar n-ai... Wilt clătină din cap: — Uite c-o luați iar de la capăt. Așa făcea și săraca Eva. O minte plată care încearcă să pipăie intangibilul și să strângă fantezia de gâtul ei inexistent. Așa e Eva pentru dumneavoastră. N-o să danseze niciodată în Lacul lebedelor. Nici o conducere de operă nu i-ar permite să umple scena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
certat cu Nuțica, responsabila. Nu mai vrea să-mi pună deoparte. Când ajung eu, nu mai e nici urmă de lapte. A zis că v-a rugat de niște țigări d-alea, Kent, pentru un doctor al ei. E bolnavă, săraca, doar știți... tot umblă la doctorii ăia de femei. S-a supărat pe mine, că nu i-ați dat. Te-am atins, potaie... știi despre ce boală femeiască e vorba, doar tu i-ai făcut felul și lu’ Nuțica, sărăcuța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
poate... atâtea bube la dosar și atâta obrăznicie, așa slobod la muzicuță, glontele nu-l nimerește, bea otrava și dansează Charleston. Să te dai în lături și să scuipi în sân, ca la vederea împielițatului. Numai de n-ar trece săraca Vasilica tocmai acum pe la recepție! Publicul stă paralizat, în așteptare. Ți-ai găsit! Iat-o, adusă pe firul nevăzut de Nichipercea, uite-o, tocmai deschide ușa. — Coană mare, ai uitat miercuri să-mi dai punga. Nu mai am combustibil! Criza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Sunt destui care v-ar putea iubi... Dida Voinov, rusoaica, a comis o mezalianță fericită, admit. Chiar și amicii dumitale, admit, sunt oameni cu... Nu, nu contest calitățile... și buzele fardate fardară un zâmbet, da, da. Chiar și prietena Tori, săraca, nu-i pot nega calitățile. Nici defectele, sărăcuța, nici defectele. Nici, bineînțeles. E bine să clarificăm, însă, maltratarea bătrânei cu pisicile. Devastarea apartamentului, placiditatea poliției, incendiul, știi ce scria în ziar. Un rug, da, un pogrom. Bătrâna aceea nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ia. Dar nu, îi spune să înregistreze Coronation Street. De necrezut! Debbie se întoarce la locul ei, dar acum vântul bate din spate, așa că probabil o să aterizăm devreme și nu are nici cea mai mică șansă să vorbească cu Adam. Săraca de ea. Sper să nu-i ceară vreun autograf sau ceva de genul. Mă duc în spate și arunc brioșe nemâncate într-o pungă mare de plastic și strâng bani în plicuri albe de la irlandezi generoși, ca să îi pun în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Nici soț, nici copii, nimic. Părinții ei trebuie să fie supărați, totuși. — Da. Și avea o soră care a dat un interviu pentru Sunday World în legătură cu tragedia. O fată foarte drăguță. Ruth cred că o chema. Părea înnebunită de durere, săraca! Doamne, Katie, încetează! — Nici măcar nu mă asculți. Mike îmi atinge genunchiul când ne oprim la semafor. —Scuze. Revin imediat în lumea celor vii. Mă las dusă de val uneori. — Te întrebam dacă vezi ceva în viitorul meu. Mă uit atentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
E... e OK, mamă, nu‑ți fă griji! spun, simțind cum îmi intră unghiile în carne. Au... luat‑o să mă înlocuiască cât am fost plecată. — Aha. Puteau, totuși, să aleagă și ei mai bine! Nu vezi ce față chinuită are, săraca? O aud mai înfundat. Ce zici, Graham? Tata zice că, cel puțin, arată, prin comparație ce bună ești tu! Dar acuma că te‑ai întors, n‑ar fi cazul s‑o trimită la plimbare? Nu cred că‑i chiar așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
controlori și soldați, tu ești prea obosit ca să le mai guști gluma. Și, dacă ei nu pricep, atunci măcar ea, măcar ea ar putea să Înțeleagă! — Mamă! o strigi Încet. Dar se vede că nu te-a auzit, e bătrână, săraca, simțurile i-au slăbit. — Mamă! Încerci să strigi mai tare, dar degeaba Îți Încordezi gâtul, doar un sunet gâjâit, indistinct iese din coardele Întinse. — Mamă! Te forțezi, te scremi, disperat, dar vocea nu ți-o auzi și nici umbra nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
În armată? — Gândește-te din vreme, să nu-i mai faci maică-tii alt necaz! — Dar nu mai e nici o speranță să te primească din nou? — Să te fi dus să spui tot! Să spui tot! Săspuitot! — Și maică-ta, săraca! O nenorocire după alta! După ce a murit Buni, necazul tău cu facultatea... — Tu gândește-te, oricum, Înainte, să nu-i mai... — Gândește-te! — Gândește-te! * Și, uitându-mă la ele, mi-am repetat În gând: les camps d’esclaves sous
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
trebuie să le conducă pe fetele-mici acasă. Că chiar dacă are mai mulți ani decât mine, eu sunt băiatul, cel cu-forță nu ca ea, fată-mică și fără-forță. Așa că băieții-mari să facă tot ce-i roagă fetițele: și triste și orfane, săracele... Când vede că mă uit la ea, zice că ea Îmi dă mie păpușa ei cea mijlocie; atunci cartea-mare pe care tocmai o citește... Cum, care carte-mare - capodopera! Nu știe ce-i aceea, dar așa i-a spus mamițica ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
asta nu m-am gândit, zice Tuza, după o vreme. În cazul ăsta, să-mi găsesc gazdă - dar convenabilă. Până să se mute la gazda convenabilă... Eu țin la ea. O găsesc frumoasă și când e urâtă, adică toată vremea. Săraca de ea, pe lumină i se vede rău obrazul bine buburos. Și merge ca un bărbătoi. Și-i tare slabă, picioarele i-s ca fusele, Încolo curu’ i-i destul de lărguț. Și are, cum se spune, un ochi la slănină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
scoate fata, că de nu... Zice: Da-ți spui curat, i-am dat drumu de-asară, de-alaltasară, de când o căzut - că drept În brață mi-o chicat, am dat agiutori’ la deshămat, i-am dat ceva de băut, că era nemâncată, săraca, am dus-o păn-la marginea pădurii și i-am zis: Amu, davai! Du-te un’-ei vidè cu ochii-naintea ochilor!... Îi mai dau on dos di mână: Cum era-mbrăcată?, zic. Zice: Nu prè era è-mbrăcățâcă, c-adica nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
rochia pe care i-a dat-o mama o strânge tare, de peste tot, gata-gata să pocnească la cusături, copcile de deasupra șoldului nu s-au putut Închide, n-o ajung, i se vede pielea: rozovă. O fi umflată de țânțari, săraca, o Înțeleg: așa am pățit și eu pe timpul refugiului. De asta o fi arătând atât de mare. Bine: obrazul, să zicem; dar trupul? Are părul ud, acum se piaptănă. I-i bine. Râde la noi. Obrazul i-i mare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
o luați de-aici, zice mama. Nu vreau să-mi pună piciorul În casă porcul de Grabenko. Devușca cușește - dar nu chiar așa de harașo ca tunșii. - Să mai caut ceva de-mbrăcat, zice mama. Ceva călduros, căse-apropie toamna, vine iarna, săraca de ea, În lagăr... Iese din salon, noi rămânem. Eu mă uit numai la ea - și ea: numai la mine; Îmi râde lătăreț, proaspăt spălat: o simt, miroase a săpunul mamei. Numai mie-mi râde devușca. Din toată lumea. Mare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
oleacă de-articol de-aista... Măcar știu la ce slujește și cum se pune, articolu’! O văd, o simt pe devușca tresărind. O aud cum Începe să tremure mărunt-mărunt. O miros, o simt: atât de mare și i-i frică, săraca de ea. Nimeni de la noi din salon nu-și dă seama ce se petrece cu Rusoaica. Nici măcar mama - care-i, totuși, lângă ea; și-i femeie; Îi tot dă niște lucruri de Îmbrăcat, dar fata-dragă nu le ia, nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ăsta», zic. - Sper că nu l-ai bătut. - Nu. Și-mi pare rău. Și ce-mi răspunde nenorocitul?! Eu Îl Întreb: «De ce-ai spus că m-ai văzut mort, când nu mă știai nici de viu?» Și el: «Venise, săraca, tocmai de la Mana, pe jos, cu plocoane - cum s-o las să plece cu mâinile goale? Trebuia să-i spun ceva...» Și i-ai spus o minciună - de ce nu i-ai spus o minciună bună?» «Dacă-i spuneam o minciună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
N-are nimic latin, numele - cert este Însă că seamănă cu altenume țânțărești: Goga, Goja, Goșe, Joja, Boga, Loga, Moga... - Țânțărești, dar mai ales ciobănești, zice tata. Se pare că noi am venit Încoace... - adică Încolo, acolo a rămas Basarabia, săraca... - nu călări, ci la coada oii; nu cu lănci - cu bâte... Drumul Oilor... - Dar Drumul Oilor nu trecea prin ținutul Orheiului, ci mult mai jos, prin Bugeac. - Mai treceau oile și pe-aici, după cum treceau și mai sus, pe la Soroca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
și tămâie și coajă de măr pe plită; când prin ceață de tot fierbinte din pricină de adiere de geruleț și de vântuleț de sanie cu zurgălăi. Aud glasurile oamenilor mari, groase, dar Înmuiate, zicând de maici și de surori, săracele, că n-au mai rămas decât vreo zece, colo, vreo douăsprezece dincolo, săracele, că, la Ocupație, le-au ridicat Rușii, după ce le-au dezbrăcat și le-au tuns și și-au făcut râs de ele, săracele și le-au trimăs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
fierbinte din pricină de adiere de geruleț și de vântuleț de sanie cu zurgălăi. Aud glasurile oamenilor mari, groase, dar Înmuiate, zicând de maici și de surori, săracele, că n-au mai rămas decât vreo zece, colo, vreo douăsprezece dincolo, săracele, că, la Ocupație, le-au ridicat Rușii, după ce le-au dezbrăcat și le-au tuns și și-au făcut râs de ele, săracele și le-au trimăs la pohodit siberiile; și tot așa, de săracii călugări de la Curchi: unul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
maici și de surori, săracele, că n-au mai rămas decât vreo zece, colo, vreo douăsprezece dincolo, săracele, că, la Ocupație, le-au ridicat Rușii, după ce le-au dezbrăcat și le-au tuns și și-au făcut râs de ele, săracele și le-au trimăs la pohodit siberiile; și tot așa, de săracii călugări de la Curchi: unul nu s-a mai Întors din cei tunși și rași și dezbrăcați și bătuți cu nagaica și cu tocul naganului și pohodiți na sibir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
mai Întors din cei tunși și rași și dezbrăcați și bătuți cu nagaica și cu tocul naganului și pohodiți na sibir - cei pe care i-am colindat, sunt ascunșii și fugiții și trecuții dincolo de Prut. Și mai aud că ce sărace au mai rămas mănăstirile noastre bogate, după ce le-au jăcuit și stricat și pângărit Tătarii de ruși, acum trei ani, la Ocupație - și Încă mai aud: «Las’, că ’ncetul cu-ncetul...» Moș Iacob a rămas acasă, În Mana, el e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
că ’ncetul cu-ncetul...» Moș Iacob a rămas acasă, În Mana, el e premare, mereu la datorie, să păzească satul de tal’ari. A doua zi mă Întreabă cum a fost colindatul pe la mănăstiri. Îi spun ce-am auzit: - Ce sărace, mănăstirile noastre, săracele, Moș Iacob! Și ce sărace săracele maici și săracii călugări - că Tătarii de ruși știi mătale ce le-au făcut? ... Moș Iacob dă repede din mână, că știe, nu-i nevoie să-i mai spun și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
-ncetul...» Moș Iacob a rămas acasă, În Mana, el e premare, mereu la datorie, să păzească satul de tal’ari. A doua zi mă Întreabă cum a fost colindatul pe la mănăstiri. Îi spun ce-am auzit: - Ce sărace, mănăstirile noastre, săracele, Moș Iacob! Și ce sărace săracele maici și săracii călugări - că Tătarii de ruși știi mătale ce le-au făcut? ... Moș Iacob dă repede din mână, că știe, nu-i nevoie să-i mai spun și eu - așa că trec mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]