31,155 matches
-
exterminat sau marginalizat elita, ei au început să maimuțărească, grotesc, modul cum se trăia înainte. Au înlocuit parlamentul cu o caricatură de parlament, presa cu o caricatură de presă, alegerile cu o caricatură de alegeri, sărbătorile cu o caricatură de sărbători și așa mai departe. O caricatură a devenit și literatura, în măsura în care s-a conformat indicațiilor partidului comunist. Înainte de a trece însă la denaturarea creației literare prin transformarea ei într-un instrument de propagandă, reprezentanții regimului comunist au încercat să șteagă
Din "realizările" regimului comunist - Cărți interzise by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12187_a_13512]
-
prezentat pe scena Teatrului Național de la Bratislava cîteva piese de teatru românești: Năpasta de I. L. Caragiale, Allegro ma non troppo de I. Minulescu și Meșterul Manole de Oct. Goga. Mai ales ultima piesă, a cărei premieră a avut loc în cadrul sărbătorilor oficiale de 9 mai, în 1934, a trezit în rândurile publicului slovac un ecou deosebit de favorabil, criticii apreciind atât surprinderea atmosferei din înalta societate, cât și frumusețea limbajului poetic. În aceeași perioadă, unii traducători încep să se orienteze spre literatura
Receptarea literaturii române în Slovacia by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/12196_a_13521]
-
pe care le avea în mediile bisericești, a obținut cîteva angajamente care l-au făcut să se umfle în pene, aducîndu-i însă la disperare pe copii. Lui Anton îi era frică mai cu seamă de duminici și de zilele de sărbătoare. Tata îi scula cu două sau trei ore înainte, ca să aibă timp să se pregătească sufletește și trupește pentru slujbă. După ce se întorceau frînți de oboseală, Pavel Egorovici îi obliga să mai stea la încă o slujbă, pe care o
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]
-
Campionatului European de Fotbal, orașul de pe Douro a organizat cel de-al XIII-lea Festival al Uniunii Teatrelor din Europa. Festivalul, numit PO.N.T.I. - Porto. Natal. Teatro. International. - este un festival organizat în preajma Crăciunului, când oamenii se bucură de apropierea sărbătorilor plimbându-se, bând vin de Porto, mâncând castane coapte pe strada Santa Catarina și mergând la teatru. Între 12 noiembrie - 5 decembrie oferta a fost ambițioasă, fiind prezente teatre importante: Teatrul Garibaldi din Palermo, Schauspiel Frankfurt și Düsseldorfer Schauspielhaus, Teatro
Oblomov pe malurile Dourului by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/12217_a_13542]
-
proprietari, încât acesta, când le-a citit, s-a schimbat la față ca Traian Băsescu și Corneliu Vadim Tudor cotropiți de ideea unei alianțe PD-PNL-PRM. l De 1 Decembrie, am băut cu Haralampy câte două pahare de șampanie: unul pentru sărbătoarea națională, celălalt pentru TVR care, în spiritul principiului că trebuie să fie aproape de oameni și ale lor, avea înscrisă sub siglă cunoscuta sintagmă național-patriotică "Români de români". -Uraaaaa!, mi-a urlat prietenul la ureche. Nu ți-am spus eu că
" Români de români" și la TVR1 - cu felicitări by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12224_a_13549]
-
în prim-plan a acestei ziceri, mahalagistică cum e ea, contribuie substanțial la rotunjirea zestrei și prestigiului instituției... l Așa cum dintotdeauna românii au știut să fie mari iubitori de tradiții, și e frumos și bine să fie așa, participanții la sărbătoarea de la Alba Iulia au huiduit minute întregi, așezat-ardelenește, PSD-ul și pe Adrian Năstase, ceea ce constituie încă o dovadă a păstrării unor datini de la sfârșitul veacului trecut... l În sfârșit! La Etno Tv, Ileana Rus - o interpretă de muzică populară
" Români de români" și la TVR1 - cu felicitări by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12224_a_13549]
-
pentru cântarea ta, și totuși, eu te chem.", " Când mâncăm împreună, ce înghit tot la el se duce." sau "După ce m-am întrebat de ce numai eu îl vizitez, a doua zi a venit la mine. Era îmbrăcat în haine de sărbătoare. Am râs în chip de salut. El a adus hrană. Locul era prea îngust ca să ne putem îmbrățișa. Dar zâmbetul ne ținea aproape. Și am urcat." Versurile, ca niște versete mustind de înțeles, desprinse din existența mereu la îndemână, sunt
Jurnal de viață și dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12639_a_13964]
-
acela că tracasările zilnice și lipsurile îndurate în mod constant îi făceau pe oameni să găsească mult mai ușor motive de bucurie. Orice nimic, capabil să dea iluzia ieșirii din monotonia cotidiană se transforma instantaneu într-un mic prilej de sărbătoare, putea să lumineze pentru o clipă sufletul, așa cum spune, la un moment dat, Radu Pavel Gheo: Chiar dacă viața le este îmbrăcată în cenușiu ori negru, oamenii vor găsi în ei culorile vii cu care să-și amăgească pofta de fericire
Rosso Relativo by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12671_a_13996]
-
Georgiana Leancă Reporter: Vorbiți-mi, vă rog, despre Mogoșoaia. Mariana Drăgescu: Am cunoscut-o pe Martha la sărbătorile de Sf. Gheorghe. A fost de două ori, că pe urmă a venit '44. Bibescu a murit în '41 și noi în '42 și '43 am fost în grupul ăsta de aviatori, ne-a invitat de SF. Gheorghe la această
Despre Martha Bibescu și "Escadrila Albă by Georgiana Leancă () [Corola-journal/Journalistic/12663_a_13988]
-
Oricum, ideea instituționalizării datei de 1 decembrie ca Zi Națională a României, adoptată emoțional în zarva imediat postrevoluționară, a fost una total neinspirată. Lucru spus și răsspus. Era previzibil din prima clipă că ea nu va putea deveni nicicând o Sărbătoare. În primul rând, din motive meteorologice. Motive agravate ulterior, de la an la an, de o gândire retardată, care o concepe ca o sărbătorire a unui eveniment cu rezonanțe afective doar pentru români. Care însă, și ei, marșează din ce în ce mai puțin și
Recuperarea Sărbătorii by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/12729_a_14054]
-
ger ori burniță, ca să asculte cuvântări lemnoase, incapabile a comunica ceva nou și dătător de speranță, pentru a asista apoi la desfășurările marțiale ale unor ostași învinețiți de frig. N-are nici un haz, parol, nu se simte nici o adiere de Sărbătoare adevărată, care presupune bucurie, exuberanță, senzație a totalei relaxări și, în cele din urmă, o uriașă comuniune a tuturor celor ce își au înaintașii îngropați în pământul aceleiași patrii. România a avut in illo tempore o asemenea Sărbătoare. Am apucat
Recuperarea Sărbătorii by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/12729_a_14054]
-
adiere de Sărbătoare adevărată, care presupune bucurie, exuberanță, senzație a totalei relaxări și, în cele din urmă, o uriașă comuniune a tuturor celor ce își au înaintașii îngropați în pământul aceleiași patrii. România a avut in illo tempore o asemenea Sărbătoare. Am apucat-o și îi simt încă și azi, ca un arc peste jumătatea de veac comunist, farmecu-i inefabil. Amintirea ei e una eminamente luminoasă și împovărată de culori și miresme. De dimineață, fără nici o "indicație", toată lumea așternea cele mai
Recuperarea Sărbătorii by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/12729_a_14054]
-
le-am tot schimbat de atunci, fără a le putea memora în ruptul capului. Și asta pentru că nici unul, nici cele dintre 1948 și 1989, nici cel absolut stimabil (dar interminabil) de azi, nu sugera/sugerează plenitudinea luminoasă a ideii de Sărbătoare. Ei bine, după intonarea Imnului Regal, trecea fanfara militară și defilau regimentele orașului. Iar toată lumea aceea, chemată nu de damful cazanului cu fasole, ci de sentimentul Sărbătorii, arunca flori peste soldați și ofițerii lor în mare ținută. Obicei pierdut și
Recuperarea Sărbătorii by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/12729_a_14054]
-
stimabil (dar interminabil) de azi, nu sugera/sugerează plenitudinea luminoasă a ideii de Sărbătoare. Ei bine, după intonarea Imnului Regal, trecea fanfara militară și defilau regimentele orașului. Iar toată lumea aceea, chemată nu de damful cazanului cu fasole, ci de sentimentul Sărbătorii, arunca flori peste soldați și ofițerii lor în mare ținută. Obicei pierdut și acesta. Și totul nu dura mai mult de un ceas. După care toată omenirea aceea radioasă flana pe Corso și umplea terasele, cafenelele, cofetăriile, parcurile, Pădurea Verde
Recuperarea Sărbătorii by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/12729_a_14054]
-
Pentru ca, după înserare, să se adune iar "în centru" spre a se entuziasma de trecerea acelorași regimente, de data asta în "retragerea cu torțe". Ei, și apoi artificiile! Nu erau ele ca ale francezului, dar orșicâtuși, mă-nțelegi, încununau o Sărbătoare care fusese un prilej de reală bucurie pentru toți. Într-un oraș și o țară plurietnice, Zece Mai nu suscita nici unei nații amintiri frustrante, era o zi neutră, nu numai a românilor, ci cu adevărat a României. Sunt convins că
Recuperarea Sărbătorii by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/12729_a_14054]
-
a românilor, ci cu adevărat a României. Sunt convins că nu toată lumea, poate nici măcar majoritatea, nu știa ce sărbătorește de fapt - Independența?, Ziua Regelui?, a căruia dintre ei? Și aceasta pentru că nu asistam la o sărbătorire, ci participam la o Sărbătoare, percepută de toți ca stând sub semnul Regalității, ca sub veghea unui Zeu nevăzut, dar binevoitor și prielnic bucuriei. A urmat apoi ce a urmat și, din 1948, România n-a mai avut parte de vreo Sărbătoare. Au fost 1
Recuperarea Sărbătorii by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/12729_a_14054]
-
participam la o Sărbătoare, percepută de toți ca stând sub semnul Regalității, ca sub veghea unui Zeu nevăzut, dar binevoitor și prielnic bucuriei. A urmat apoi ce a urmat și, din 1948, România n-a mai avut parte de vreo Sărbătoare. Au fost 1 Mai, 23 August, ba până prin 1964 și 7 Noiembrie, dar bucuria, câtă va fi fost, nu era una a Sărbătorii, ci aceea trivială a veștii că "s-au băgat" ouă (câte 5 de căciulă!), parizer, hârtie igienică
Recuperarea Sărbătorii by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/12729_a_14054]
-
A urmat apoi ce a urmat și, din 1948, România n-a mai avut parte de vreo Sărbătoare. Au fost 1 Mai, 23 August, ba până prin 1964 și 7 Noiembrie, dar bucuria, câtă va fi fost, nu era una a Sărbătorii, ci aceea trivială a veștii că "s-au băgat" ouă (câte 5 de căciulă!), parizer, hârtie igienică... Și iată că azi, determinarea "mobilizării" și, eventual, a bucuriei la 1 Decembrie, tinde să devină de aceeași natură: "se dă" fasole de la
Recuperarea Sărbătorii by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/12729_a_14054]
-
iar amărâților înfometați li se pune microfonul sub nas ca să-și declare admirația și recunoștința... Aici însă, constat că, furat de evocări, am omis să spun ceea ce se cădea spus de la început. Anume că acela care a remarcat distincția dintre Sărbătoare și sărbătorire a fost campionul absolut al disocierilor subtile și caustice, Ion D. Sîrbu. El e cel ce consemna, în de acum celebru-i jurnal, acest adevăr care, vai, a rămas activ și evident până azi: Cred că intenționata confuzie
Recuperarea Sărbătorii by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/12729_a_14054]
-
și caustice, Ion D. Sîrbu. El e cel ce consemna, în de acum celebru-i jurnal, acest adevăr care, vai, a rămas activ și evident până azi: Cred că intenționata confuzie care se face azi între o sărbătorire și o sărbătoare (subl. I.D.S.) stă la baza acelui sentiment de plictis și lehamite care compromite până și cele mai sfinte zile de patriotică aniversare. Într-o sărbătoare, Zeul rămâne absent, el este doar cel care girează bucuria și veselia noastră omenească: de îndată ce
Recuperarea Sărbătorii by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/12729_a_14054]
-
până azi: Cred că intenționata confuzie care se face azi între o sărbătorire și o sărbătoare (subl. I.D.S.) stă la baza acelui sentiment de plictis și lehamite care compromite până și cele mai sfinte zile de patriotică aniversare. Într-o sărbătoare, Zeul rămâne absent, el este doar cel care girează bucuria și veselia noastră omenească: de îndată ce trecem la sărbătoriri (tot mai dese, mai lungi și mai mortifiante), Zeul este cel care vrea să se bucure și să se înveselească, poporul de
Recuperarea Sărbătorii by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/12729_a_14054]
-
se înveselească, poporul de jos devenind o simplă figurație în acest teatru gigantic ce se vrea tot mai religios și mai sacru." Ei bine, de vom dori cu bună-credință ca România să-și redobândească și să-și aibă din nou Sărbătoarea asemenea celorlalte țări de veche tradiție, nu cred că ne rămâne decât să alungăm Zeul calp al sărbătoririlor demagogice și populiste. Ceea ce nu înseamnă nicidecum că ar trebui să renunțăm la venerarea amintitoare a marilor date ale istoriei naționale. Pe
Recuperarea Sărbătorii by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/12729_a_14054]
-
pentru a scăpa de "plictis și lehamite", fiecare loc, instituție și persoană ar trebui să fie libere să le celebreze cum cred de cuviință. Nu sunt nici paseist, nici monarhist, dar am convingerea că, pentru a ne recâștiga acea mare Sărbătoare a bucuriei unanime, care să-și merite numele de Zi a României, nu avem altă cale decât reașezarea cu roșu în calendar a zilei de Zece Mai sub semnul acelui "Zeu absent" care trebuie să rămână ideea de Regalitate.
Recuperarea Sărbătorii by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/12729_a_14054]
-
Lovinescu " am remarcat asta de fiecare dată proceda cu discreție, lăsând pe alții să se dea în vileag, pândindu-i din umbră. Cu alte cuvinte, avea ceea ce se numește stil. Individul din el se îmbrăca în nevăzute, solemne haine de sărbătoare, fapt pe care, dacă erai capabil, numai îl intuiai, fără a fi ispitit să-l constați printr-o palpare concretă a privirii. Individualitatea era singura exaltare pe care și-o îngăduia Lovinescu, singurul relief pe care îl impunea percepției celorlalți
Agendele literare ale lui E. Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12703_a_14028]
-
în suflet și-n gînd / ca niște nevăzute ploi." (Cînd îngerii plîng), în vreme ce Anna Eichert, de o inspirație ceva mai concretă, fertilizează universul agrest cu aceleași candori desprinse direct din cenaclurile de cartier ale Cîntării României. Adică: În veșmînt de sărbătoare / cădeau păduri de lăcrimioare / peste pămîntul însetat / de pe un țărm îndepărtat / a poposit la noi, dorita ploaie. // Din străluciri, de lîngă soare / pe nu știu ce cărări sau zare / cu grație tulburătoare / a sărutat glia arzătoare / apoi a poposit, dorita ploaie. O
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12747_a_14072]