532 matches
-
Treci și ia loc pe scaun. Ce nevoie te-a adus la noi pe așa timp? - Irină, tu știi că mama mea are atâta timp, de când se chinuie grozav și nu poate muri? - Știu, Natalie, am auzit că se chinuie sărmana, n-a iertat-o Dumnezeu încă? - Nu, n-a iertat-o! Dar ce chin îndură, cum strigă și cere ajutor, te cuprinde frica și groaza. Mi s-a mărturisit că suferă pentru tot răul pe care l-a făcut unor
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
mă scoate cineva din casă. Du-i cuvânt de la mine, cum că eu am zis să-ți spună ție ce trebuie să fac, iar tu îmi vei transmite, pentru că eu nu pot veni, ea știe.” Femeia plecă, iar mama rămase, sărmana, într-o mare nedumerire. Nu știa nici ce să creadă. Gândul că, în sfârșit, va veni clipa cea atât de mult visată și dorită ca să meargă din nou pe picioare, să fie cea care a fost mai înainte, îi umplea
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
se îngrijoră. Încercă să mă consoleze, dar eu plângeam și o imploram să împrumute bani de la bunica Dosia și să-mi cumpere una, promițându-i că voi fi ascultătoare și voi sta numai în casă. Nevoie mare pe capul mamei, sărmana! Seara, o auzisem povestindu-i tatei despre suferința mea. „Câte nevoi avem noi în casă, dar ea e mică și nu știe, zise tata. Tare mult mi-aș dori să-i putem cumpăra una, dar...” Eu adormisem și mai tristă
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
să creadă ce vedeau ochii. Sări ca ars din pat, strigând la mireasă: - Tu ce cauți aici? De unde te-ai luat? Ce faci aici? Eu nu pe tine te-am cerut de mireasă, ci pe sora ta, pe Ileana! Ea, sărmana, nu dormise toată noaptea, așteptând cu frică momentul în care el se va trezi și va trebui să-i dea explicație de cele întâmplate. - Tata mi-a zis să merg eu, că sunt mai mare... zise ea plângând și tremurând
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Mie nu-mi trebuia nimic mai mult. Mă umpleam de bucurie și mă uitam mândră la frații mei. Era la noi în sat o mamă care-și creștea singură cinci copii, trei băieți și două fete. Îi era foarte greu, sărmana, dar mergea înainte cum putea. Când ajungea seara și trebuia să-și hrănească copilașii, se gândea mereu ce să le mai gătească. Avea câteva găini. Când se adunau ceva ouă, le zicea copiilor: - Astăzi vom mânca scrobușor cu apă bună
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
l-am zugrăvit cu mâna, Nimic fiind, L-am închinat murirei -. În van s-acopără oprind ruina, Nimic etern în tremurul sclipirei; În van adun și-și grămădesc lumina, În cărți și scrisuri - și în van ș-acață De vis etern sărmana lor viață... Și tu ca ei voești a fi, demone, Tu care nici nu ești a mea făptură; Tu ce sfințești a cerului colone Cu glasul mândru de eternă gură... Cuvânt curat ce-ai existat, Eone, Când Universul era ceață
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
aș spânzura. 44 Mîndră-i lumea de trăit, Păcat c-am îmbătrînit, Mîndră-i lumea cui i dragă, Mie mi-i cerneală neagră. Frunză verde de dudău Vai, sărman sufletul meu, Mult înoată-n sânge rău- Și - a-nnota cât oi fi eu. Sărmana inima mea, Mult înnoată-n ură rea. - Și - a - nnota cât o fi ea. {EminescuOpVI 153} Cari m-am iubit cu ele Din tinerețele mele. 43 Iaca, maică, mișelu Cum mi-a luat inelu, Inelul și batista. Eu i-l cer
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
aș spânzura. 44 Mîndră-i lumea de trăit, Păcat c-am îmbătrînit, Mîndră-i lumea cui i dragă, Mie mi-i cerneală neagră. Frunză verde de dudău Vai, sărman sufletul meu, Mult înoată-n sânge rău- Și - a-nnota cât oi fi eu. Sărmana inima mea, Mult înnoată-n ură rea. - Și - a - nnota cât o fi ea. {EminescuOpVI 154} Până ce-o am petrecut Cinci părechi de cisme - am rupt Și pîn-o oi mai petrece Oi mai rupe cinsprezece. 48 Cucuruz de pe irugă Nu me
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
unele de altele, au avut pe cineva care să le pună împreună, pe cineva care știe că lumea ar fi un pic mai decentă dacă am ști cum să reunim câteva cuvinte care umblă pe aici răzlețe, Mă îndoiesc că sărmanele disprețuite se vor întâlni vreodată, Și eu, dar să visezi e ieftin, nu costă bani, Să vedem ce vor spune ziarele acelea mâine, Să vedem, sunt pregătită pentru ce-i mai rău, Orice ar ieși din asta în perioada imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
geamurilor. Nu-i nimeni care să audă că i-au spart un geam și să nu vină în fugă să vadă cine a fost vandalul infantil. A trecut o oră și soția medicului încă n-a apărut, a plâns întruna, sărmana, dar acum va veni să respire puțin, nu deschide o fereastră dintre cele care dau spre stradă, pentru că întotdeauna e lume care se uită, preferă partea din spate, mult mai liniștită de când există televiziunea. Femeia se apropie de grilajul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
trotuarul literaturii. Mascota haitei este ciolanul. Secretul viciului : știe să - și aleagă ambalajul. La rădăcina adulterului nu stă calitatea, ci varietatea. Nu plăcerile ne epuizează, ci goana după ele. Plătește un critic să te înjure. Altfel, mori anonim. A ajuns sărmana noastră sensibilitate aproape un handicap. Vulgar înjură toți. Cu talent, numai unii. De când e lumea, scriitorii se înjură prin reviste sau redacții și se sărută la bufet. Și porcul își batjocorește aerul din preajmă. Dar nu cu bună știință. Două
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
și adăugă: Mai am doi mai mici, pe care i-am lăsat la bunici... Pe băiat îl cheamă Mihai... Noi îi spunem Mihăiță. Intră în clasa întâia, acum în septembrie. Apoi și fetița de patru anișori, Cireșica. E tare slăbuță sărmana și nu mănâncă mai nimic, mititica. Mă gândesc numai la ea. Ba, să mă bată Dumnezeu! Mă gândesc la amândoi copii. Ce vină au sărăcuții de ei? Nu i-am lăsat niciodată așa mult timp singurei. Or fi sănătoși? Și
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
părăsit. S-o fi măritat cu un altul, mai știi? Îmi pare rău că nu și-a găsit o fată care să semene cu Gladiola. Totuși am să-l cinstesc cu o șampanie! Merită!...". Nu m-a părăsit nicicând Bela. Sărmana era deja... Dar el, probabil, când a scris aceste rânduri habar nu avea, mormăi ca pentru sine. În schimb, cu șampania s-a ținut de cuvânt. Îmi amintesc perfect de bine, parcă s-a întâmplat ieri. O seară în trei
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
se poate târî afară din noroiul traiului hărăzit ei, în felul acesta găsindu și repede dezlegarea la probleme și scăpând. Nu trebuie chiar deloc judecată, iar aici, cel puțin, în povestirea de față, ea nu va fi cu niciun chip. Sărmana, dacă nu putea să se răfuiască cu viața în luptă dreaptă, căci era neputincioasă - lucru care s-a văzut -, își pusese în gând ca, sinucingându-se, s-o înșele și, astfel, tot s-o învingă! În sufletul ei, din zi în
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
sunt înzestrat cu atâta talent, încât să-mi și iasă. Mă voi rezuma, deci, numai la a spune că lecturarea acelor rânduri nefaste fu ucigătoare pentru dânsa; o vreme, ea nici nu mai știu ce să creadă; pentru câteva clipe, sărmana chiar crezu că totul este doar o glumă proastă. Ea stătu complet adâncită într-o atât de uriașă stare de încremenire lăuntrică, încât aproape că și simțurile sale refuzară s-o mai asculte până la capăt. Iată, ei bine, care a
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
ei pieri și, cu mâinile cufundate În coșulețul ei de lucru, printre nasturi și gheme de lână, adăugă: — S-ar putea să nu dorească să vină Înapoi la mine. — Ei, ce spuneți de asta? zise domnul Stein În timp ce coborau scările. — Sărmana femeie, spuse Myatt. — Da, da, sărmana femeie, repetă domnul Stein, suflându-și nasul Într-un mod sincer compătimitor. Simțea că-i e foame, dar Myatt mai avea multe de făcut Înainte să ia masa, iar domnul Stein se ținu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
de ea Întâmplător, fără vreun gând ascuns, cică. Mă dau mare, nu eram eu capabil de gânduri ascunse. Poate să-mi fi trecut prin cap că aș fi un bun consolator? Aveam antecedente. Cu vrăjitoarea tot cam așa Începuse. Avusese, sărmana, parte de o dramă, m-am pomenit eu că-i sunt alături. Dar nu cred ca acum, cu Cristina, să mă fi Împins de la spate asemenea tandrețuri. Nici nu prea aveau cum, de vreme ce nu știam cât e de gravă situația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
ești acolo? Ieși odată afară! Ții toată coada-n loc! Peste o clipă un glas de femeie răspunse istovit: — Imediat, Fay! Stai puțin, dragă! Ies acum. Ah! exclamă femeia cu o blîndețe ciudată În glas. E Margaret... o fi istovită, sărmana! Și bătu la ușă, de data aceasta Încet, aproape timid, și spuse calm: — Ce faci, puiule?... Să te ajut? Nu, n-am nimic, Fay, răspunse fata dinăuntru cu același glas obosit, sfîrșit. Ies acum. Intră, dragă! Femeia deschise ușa Încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
măritată cu el de aproape un an cînd am aflat. Bine-nțeles, atunci mi-a spus, a trebuit să recunoască adevărul. Sigur că da! Păi, nu mi-a spus mie doamna Mason... dragul mamei! M-am tot gîndit la ea, sărmana bătrînă, prin cîte-a mai trecut și ea! Să vezi, ea a stat eu noi cam un an după ce ne-am luat, ca să-l vadă așezat la rostul lui din nou și să-ncerce să readucă liniștea În familia ei: să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
-i țin despărțiți, dacă izbutesc s-o fac să se-ntoarcă la John și să se poarte ca o femeie cumsecade, atunci pot să spun că mi-am Încheiat rostul pe pămînt. Pot să mor Împăcată“ - a zis, și plîngea, sărmana de ea. „Tu nu știi nimic, tu habar n-ai“ - zice - „prin ce-am trecut eu.“ Și-atunci mi-a povestit tot, cum s-a făcut de l-au Întîlnit, cum l-au cunoscut cînd a venit În Sidney și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
aștepte pe el, iar Lydia trăgea să moară În camera de sus și-și scuipa plămînii la fiecare suflare și știa tot ce se-ntîmplă. A mărturisit chiar el, mi-a spus cum l-a chemat, că doar știa că moare, sărmana, și i-a zis: „SÎnt bolnavă, Will. Știu că nu mai am nici un preț pentru tine. Știu că nu mai am mult de trăit, Will“ - a zis - „poți să te duci unde vrei, poți să faci ce vrei, nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
al nostru, al tuturor celorlalți care-l iubim, și considerăm că este un abuz ca să ni-l luați mereu de la gură. Nu vă gândiți că doamna Pora este cea mai frustrată dintre noi toți? De când dumneavoastră ați monopolizat fundul președintelui, sărmana de ea, pupă mobila prin casă, pupă stâlpii de telegraf, barierele de cale ferată și cu privirea pierdută într-un neant doar de ea cunoscut, linge ore întregi, în neștire, receptorul telefonului. Și noi ceilalți, avem accese din acestea, dar
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
de euro. Concluzia care se desprinde din toată această aventură, (pentru că guvernanții noștri și întreaga clasă politică așa o consideră), este că am aderat la Uniunea Europeană, nu ca să contribuie aceasta la dezvoltarea României, ci să contribuim noi la dezvoltarea ei, sărmana de ea! Iată așa s-a obținut ceea ce-i trebuia chelului din fruntea statului, tichia de mărgăritar! Și ca urmare a înțelepciunii „izvorâte" se sub tichie, se pare că decizia la care vor fi obligați să recurgă europenii va fi
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
-n zare, Mișcător un punct răsare Și tot crește. Poate-i vrun bătut de soartă Care-aleargă pe câmpie Într-atâta lume moartă! Dor îl mână, griji îl poartă, Domnul știe! Poți acum să-l vezi mai bine: E femeie, o sărmană, Strâns la piept în scutec ține Un copil; și-n sârg ea vine, Vine-n goană. De călduri dogoritoare, Foc aprins îi arde chipul; Un cuptor e roșul soare, Și cărbune sub picioare E nisipul. Când ajunge la fântână, Jos
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
sticlă de rachiu acasă. Avea grijă să ia și una pe care s-o aibă acolo, la gară, pentru când termina lucrul. Toate ar fi fost la locul lor, dar Toaibă se îmbăta crunt în fiecare sâmbătă și duminică. Maranda sărmana îl lua cu binișorul: Nu mai bea, Toadere, că cum vii tu noaptea târziu acasă te-or aștepta aiștia care nu te au la inimă și cine știe ce se poate întâmpla? Apoi aiștia care nu mă au la inimă s-au
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]