1,054 matches
-
Biserica evanghelică luterană din Șura Mică, comuna Șura Mică, județul Sibiu, a fost construită treptat în secolele XIII-XVIII. Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: , cu următoarele obiective: Șura Mică (în dialectul săsesc "Klišeirn, Klišeern", în , în , în latină "Parvum Horeum") este un sat în județul Sibiu, Transilvania, România. Satul este reședința comunei Șura Mică. Localitatea este situată la 11 km vest de Sibiu și la 5 km de Ocna Sibiului, pe DJ106B
Biserica fortificată din Șura Mică () [Corola-website/Science/320790_a_322119]
-
Biserica evanghelică fortificată din Iacobeni, comuna Iacobeni, județul Sibiu, a fost construită în secolul XIV. Ansamblul bisericii evanghelice fortificate este monument istoric, , cu următoarele obiective: Iacobeni , mai demult "Iacășdorf", (în dialectul săsesc "Jakosdref", "Jôkestref", "Giukestref", "Giukesdrêf", în , în ), este un sat în partea de est a județului Sibiu, situat în Podișul Hârtibaciului, pe Valea Hârtibaciului, la circa 70 km nord-est de municipiul Sibiu. Iacobeni este satul reședință al comunei Iacobeni. După părerile
Biserica fortificată din Iacobeni () [Corola-website/Science/326539_a_327868]
-
circa 70 km nord-est de municipiul Sibiu. Iacobeni este satul reședință al comunei Iacobeni. După părerile unora din cei care au studiat istoria localității, pe numele său german "Jakobsdorf" ("Satul lui Iacob"), așezarea este una dintre cele mai timpurii comunități săsești din Transilvania chiar dacă prima atestare documentară a comunei apare abia în 1309. Conform acesteia, preoții capitulului de Kosd ( Rupea ) împreună cu alți prelați de prin alte decanate, au deschis un proces episcopului de Alba Iulia, contestând zeciuiala excesivă ce apăsa fiscal
Biserica fortificată din Iacobeni () [Corola-website/Science/326539_a_327868]
-
prin care Iacobeni apare înregistrată la Scaunul Cincului cu 70 de case, o școală, o moară, două curți părăsite și trei săraci, se poate menționa ca în momentul construirii bisericii, populația satului era mult mai numeroasă decât cea a satelor săsești din acea vreme care dădeau ca medie a gospodăriilor cifra de 40. Se pare că biserica-sală gotică, care datează de la începutul secolului al XIV-lea, ar fi fost construită pe locul uneia mai vechi, distruse probabil de tătari în invazia
Biserica fortificată din Iacobeni () [Corola-website/Science/326539_a_327868]
-
Nou Săsesc, mai demult "Nou" (în dialectul săsesc " Noandref", în , în ) este un sat în comuna Laslea din județul Sibiu, Transilvania, România. Satul este situat între orașele Mediaș, Sighișoara și Agnita la egală distanță, la o altitudine medie de 400 metri, fiind
Nou Săsesc, Sibiu () [Corola-website/Science/301723_a_303052]
-
Nou Săsesc, mai demult "Nou" (în dialectul săsesc " Noandref", în , în ) este un sat în comuna Laslea din județul Sibiu, Transilvania, România. Satul este situat între orașele Mediaș, Sighișoara și Agnita la egală distanță, la o altitudine medie de 400 metri, fiind inconjurat de dealuri abrupte cu altitdinea
Nou Săsesc, Sibiu () [Corola-website/Science/301723_a_303052]
-
biserica evanghelică. Clopotul mare care a fost găsit în vechea vatră a satului, datorită mărimii lui nu a putut fi transportat decât după topirea și turnarea în alte trei clopote, care sunt și astăzi în biserica evanghelică. Astfel după surse săsești biserica a fost reconstruită pe actualul amplasament (sus pe un deal la cca.100 metri deasupra satului) tocmai pentru a putea rezista mai mult împotriva cotropitorilor. Sașii au numit satul Neudorf (dupa unii ei nu au făcut altceva decât au
Nou Săsesc, Sibiu () [Corola-website/Science/301723_a_303052]
-
ultimii 50 de ani) și una ortodoxă. Populația satului a fost în continuă creștere pînă în anul 1989 cînd în România au avut loc mari schimbări politice. Atunci în sat trăiau cca. 1500 de oameni. Populația a fost întotdeauna preponderent săsească (cam 2/3). Românii au fost și sunt stabiliți în partea de sud a satului, parte unde trăiesc și câteva familii de țigani. Populația actuală a satului nu depășește 300 de persoane (proporția s-a schimbat la 2/3 români
Nou Săsesc, Sibiu () [Corola-website/Science/301723_a_303052]
-
Bunești, vechea denumire românească "Bundorf", (în dialectul săsesc "Bondorf, Bondref, Bodndref", în , în ) este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Brașov, Transilvania, România. În subsolul localității se găsește un masiv de sare. Cununa florilor Este un obicei de vară ce are loc în ziua
Bunești, Brașov () [Corola-website/Science/300935_a_302264]
-
Biserica evanghelică fortificată din Movile, județul Sibiu, a fost construită în secolul al XIII-lea. Figurează pe lista monumentelor istorice 2010, , cu următoarele obiective: Movile , mai demult "Hundrubechiu", "Hunderbec", (în dialectul săsesc " Hanjdertbächeln, Hangderbäχeln", în , în ) este un sat în partea de est a județului Sibiu. Aparține de comuna Iacobeni. Încă de la începutul secolului al XII-lea, în satul celor o sută de movile exista o parohie deservită de o biserică de
Biserica fortificată din Movile () [Corola-website/Science/326590_a_327919]
-
de la studii din Germania, Meschendörfer a încercat să introducă și în rândul concetățenilor săi noile idei din artă și literatură. El s-a angajat pentru o educare estetică, pentru combatrea dilentantismului și provincialismului, pentru promovarea tinerelor talentea în rândul populției săsești. Publicația a căutat să stabilească legături cu ceilalți germani din Ungaria, dar și cu comunitățile maghiare și române. În 1908, Meschendörfer a publicat în foileton romanul "Leonore", care zugrăvea societatea săsească din Transilvania la început de secol XX. . În paginile
Die Karpathen () [Corola-website/Science/310806_a_312135]
-
și provincialismului, pentru promovarea tinerelor talentea în rândul populției săsești. Publicația a căutat să stabilească legături cu ceilalți germani din Ungaria, dar și cu comunitățile maghiare și române. În 1908, Meschendörfer a publicat în foileton romanul "Leonore", care zugrăvea societatea săsească din Transilvania la început de secol XX. . În paginile revistei "" au apărut și articole pe teme știițifice și economice, dar Meschendörfer susținea în special "necesitatea evadării sașilor din cadrul tradițional al viziunii asupra lor înșiși". Meschendörfer pleda pentru înlocuirea valorilor legitimate
Die Karpathen () [Corola-website/Science/310806_a_312135]
-
Prin dreptul la liberă emigrare de după 1989, s-a ajuns ca în 1996 să mai fie în sat doar 70 de sași. Numai în 1990, 1.217 de sași au plecat din localitate, cu destinația Germania sau Austria. În dialectul săsesc numele de "Großau" a fost pronunțat ca "Grisaa, Griza, Grusaa, Grusâ, Girezâ, Grîssâ". Biserica evanghelică fortificată
Cristian, Sibiu () [Corola-website/Science/300159_a_301488]
-
hotarul de jos” se întindea între actualul drum județean Tălmaciu-Racovița-Avrig și râul Olt, iar „hotarul de sus” între drumul amintit și până la poalele pădurilor. Spre sfârșitul secolului al XVIII, s-a trecut la practicarea unei agriculturi sedentare trienale, după modelul săsesc, numit „Dreifelderwirtschaft” . Potrivit acestuia suprafața arabilă a satului era împărțită în trei „trupuri” (părți), pe fiecare dintre ele semănându-se prin rotație toamna, grâu sau secară și primăvara - ovăz, porumb sau cartofi, în al treilea an terenul fiind lăsat ogor
Economia comunei Racovița () [Corola-website/Science/309496_a_310825]
-
Tălmăcel (în dialectul săsesc "Kli-Talmesch", în , în ) este un sat ce aparține orașului Tălmaciu din județul Sibiu, Transilvania, România. Este la o distanta de 21 de kilometrice fata de orașul Sibiu si 3 kilometri de Talmaciu. "Monumentul Eroilor Români din Primul Război Mondial". Monumentul
Tălmăcel, Sibiu () [Corola-website/Science/301747_a_303076]
-
Biserica evanghelică fortificată din Valea Viilor, județul Sibiu, a fost construită în secolul XV. Biserica figurează pe lista monumentelor istorice 2010, , cu următoarele obiective: este inclusă în Lista patrimoniului mondial UNESCO din România. Valea Viilor, colocvial "Vorumloc" (în dialectul săsesc "Wormloch, Vurmliχ", în în ), este o localitate în județul Sibiu, Transilvania, România. Aparține de comuna Valea Viilor și este așezat într-o cunoscută zonă viticolă. Localitatea apare menționată pentru prima oară în istorie în anul 1263 ca "posessio Barwmlak". În
Biserica fortificată din Valea Viilor () [Corola-website/Science/332621_a_333950]
-
în localitatea de lângă cetate. Cetatea a fost abandonată definitiv în anul 1790, în urma unei furtuni puternice care i-a distrus acoperișul. De atunci, cetatea este lăsată in paragină, deși localitatea Rupea a devenit în perioada interbelică un puternic centru cultural săsesc. În timpul regimului comunist, cetatea a rezistat la distrugerea ei completă de către autoritățile comuniste, care doreau reciclarea bazaltului pentru amenajarea localității Rupea. Ultima tentativă de restaurare a cetății datează din anul 1954. Ulterior acest important vestigiu din patrimoniul cultural și istoric
Cetatea Rupea () [Corola-website/Science/317327_a_318656]
-
și trei turnuri de apărare. Fortăreața este construită pe trei incinte: Prima incintă a sistemului de fortificare este "cetatea de sus", care datează din perioada prefeudală, secolul X-XIII. cuprinde cele mai recente extinderi, printre care și Turnul Slaninii, specific comunităților săsești. Tot aici se găsește și fântâna adanca de 59 de metri. Cetatea de sus are o suprafață de peste 1.500 mp. Sistemul de apărare al cetății are la bază zidurile acestei incinte, perfect îmbinate cu rocile naturale. Intrarea în cetatea
Cetatea Rupea () [Corola-website/Science/317327_a_318656]
-
de jos a fost construită începând cu secolul al XVIII-lea. Din această perioadă datează locuința paznicului cetății, din 1850, și magazia militară, construită la începutul secolului al XIX-lea. În planurile cetății sunt menționate și Turnul Slăninii (specific cetăților săsești), Turnul Slujitorilor, magazia cu pulbere, Turnul Ungrei, Portița Cercetașilor cu Turnul Cercetașilor, Camera judelui regal, Camera judelui scaunal, Turnul Scribilor, o gură de tragere, Camera scaunală și Camera de sus. Cetatea Rupea are forma unei spirale ascendente (cochilii de melc
Cetatea Rupea () [Corola-website/Science/317327_a_318656]
-
(n. 28 martie 1948, Dârlos, județul Târnava Mare) este un critic și istoric literar sas, specialist în literaturile regionale germane din Sud-Estul Europei și în lexicografia dialectului săsesc din Transilvania. s-a născut la 28 martie 1948 în comuna Dârlos, aflată pe atunci în județul Târnava Mare (azi în nordul județului Sibiu, lângă Mediaș). A urmat școala primară la Dârlos, iar gimnaziul la Mediaș. În anii 1966-1971 a
Stefan Sienerth () [Corola-website/Science/309632_a_310961]
-
Imperiu Roman pentru a popula teritoriul. În 1224 cavalerii au încercat să iasă din alianța cu maghiarii și să se subordoneze Scaunului Papal, iar ca urmare regele Andrei a evacuat ordinul în 1225. În primul secol după întemeierea lor, așezările săsești ale Țării Bârsei au trebuit să suporte șase invazii ale tătarilor (1241-1242, 1278, 1284-1285, 1335, 1344, 1345). Deși teutonii au părăsit zona și s-au îndreptat spre Prusia, coloniștii germani au rămas aici până în secolul XX, întemeind unul dintre cele
Țara Bârsei () [Corola-website/Science/303218_a_304547]
-
provine de la numele proprietarului, "Blasius". De-a lungul timpului, Blajul a fost menționat în limba latină ca "villa Blasii", iar mai apoi în traducere maghiară ca "Balázsfalva" (satul lui Blasiu), respectiv în germană "Blasendorf", nume care a devenit în dialectul săsesc "Bluesendref". În spiritul latinismului promovat de Școala Ardeleană numele Blajului a fost transcris în limba română ca "Blasiu", respectiv "Blaș". Ca semn al emancipării urbane, în secolul al XIX-lea a fost folosită în corespondență și forma "Blaj-Oraș", simetric cu
Blaj () [Corola-website/Science/297009_a_298338]
-
construită în secolul XIV. Ansamblul bisericii evanghelice fortificate este monument istoric, și este compus din biserica evanghelică, turn (pe fosta incintă interioară) și incintă fortificată, cu două turnuri, turn de poartă, catalogate după cum urmează: Ațel, mai demult "Oțel" (în dialectul săsesc "Hätselderf, Hâtseldref", în ,în , se pronunță "Ețel"), este un sat în partea de nord a județului Sibiu, în Podișul Târnavelor. Este reședința comunei Ațel. Se bănuiește că la Ațel exista încă din secolul al XIII-lea o biserică, pentru că episcopul
Biserica fortificată din Ațel () [Corola-website/Science/327222_a_328551]
-
din "Terra Medies". Denumirea germană ortografiată "Hetzeldorf" datează din 1423. În anul 1466 a obținut din partea regelui Matei Corvin "ius gladii" (dreptul de a condamna la moarte), precum și dreptul de târg săptămânal. A fost una din cele mai înfloritoare comunități săsești din Scaunul Mediașului. În biserică, pe peretele estic al corului există o inscripție veche care furnizează numeroase date istorice din perioada 1142 - 1577. Comunitatea din Ațel a câștigat din anul 1471 privilegiul ca pe timp de război să-și păstreze
Biserica fortificată din Ațel () [Corola-website/Science/327222_a_328551]
-
veche care furnizează numeroase date istorice din perioada 1142 - 1577. Comunitatea din Ațel a câștigat din anul 1471 privilegiul ca pe timp de război să-și păstreze o treime din trupele furnizate armatei, pentru apărarea localității. Ca în majoritatea satelor săsești din Transilvania, astăzi mai sunt în sat doar câțiva bătrâni sași care locuiesc lângă azilul vecin cu biserica. Biserica a fost supusă vandalizărilor și furturilor repetate. Pe fațada de la intrare stă mărturie vremurilor războinice inscripția: ""Ein feste Burg ist unser
Biserica fortificată din Ațel () [Corola-website/Science/327222_a_328551]