2,895 matches
-
pe care îi datorează primarul Franței? Mai bine-ar fi asta. Peste măsură de revoltat și gata să facă o faptă necugetată, Ionel este năpădit totalmente de obsesiile care-l bântuie de-o viață. Nici nu se mai poate controla. Sătul de hățișul uriaș de abstracțiuni în care s-au încurcat Fiii Omului, deloc dispus să mai accepte fie și o singură clipă responsabilitatea programării acestui monstru și nu în ultimul rând dornic să-și repare greșeala, Ionel se îndreaptă hotărât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
singurei munci pe care o poate înțelege mintea umană. Față în față cu nimic altceva decât propria-mi pieire, să rămân neclintit în așteptarea morții până la marginea timpului, până când moartea se va hotărî să mă cuprindă în brațele ei primitoare, sătul de materia care n-a putut oferi nici cea mai mică satisfacție sufletului meu, pe care nici cele mai întunecate spectre nu l-au putut păcăli... sunt atât de sigur că îi voi revedea pe toți ai mei dincolo! Ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
direcție o ia ca să o pot lua în direcția opusă și ca să mă despart de ea pentru totdeauna, chiar de la poartă. Așa se proceda totdeauna când ieșeai de la Vinogradov. Dar, dacă, de obicei, la asemenea despărțiri mă stăpânea plictiseala celui sătul și uneori chiar scârba - sentimente care mă împiedicau să cred că a doua zi voi mai dori fata respectivă (deși știam că peste o zi o să-mi pară rău) -, de data aceasta, expediind-o pe Zinocika, n-am simțit decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
cel viclean o duce mai bine decât cel cinstit, cel lacom e mai avantajat decât cel bun, cel crud găsește mai multă cruțare decât cel slab, cel orgolios e înconjurat de mai mare abundență decât cel smerit, mincinosul e mai sătul decât cel care spune adevărul, desfrânatul are un trai mai dulce decât virtuosul. Eram convinși că așa a fost și așa va fi în veci, cât timp va exista omul pe pământ. Clasa își ținea respirația. În sală eram aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
de culoare cafenie și cu mici proeminențe de culoare albă jur împrejur. În sfârșit, finalul și convingerea că farmecele femeii care inflamează senzualitatea noastră sunt ca mirosurile de mâncare: te ispitesc atunci când ești flămând și îți produc silă atunci când ești sătul. Când am ieșit, era deja dimineață. Din hornul casei vecine ieșea un val nevăzut de căldură care clătina cerul. Străzile erau pustii, luminoase, deși soarele nu răsărise încă. Tramvaiele nu se vedeau pe traseu. Doar un paznic de stradă, încins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
coridorul care duce la toaletă e un miros puternic de varză și de alte mâncăruri. Gândindu-mă la mâncare, simt că mă ia cu greață, dar e o greață neobișnuită. Gândul la mâncare îmi face greață nu pentru că aș fi sătul, ci pentru că sunt zguduit sufletește. Mi se pare că gâtul meu a devenit atât de încordat și de gingaș, încât cea mai mică înghițitură îl poate bloca sau rupe. Pe pianină, lângă Mik se află un pahar cu apă - Bea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
nici o replică. Somnul nu se lipea de el și pace. Se perpelea în așternut fără să poată pune geană peste geană. Dacă mai rămânea mult acolo urma s-o trezească și pe Solomeia. Nu-și dorea una ca asta. Era sătul de bocetele ei și reproșurile pe care i le făcea. Se ridică cu grijă de lângă ea și ieși afară din cort. Aerul curat al nopții de munte îl învălui cu răcoarea lui plăcută. Nu era îmbrăcat decât cu o pereche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
muncească acolo. Muncitorii refuzau să continue să sape. Merce narului nu-i venea să creadă că se întâmplă așa ceva, oamenii erau de-a dreptul îngroziți de cele întâmplate. 31 Nu mai vreau să aud nimic! țipă isteric Vlad Mihailovici. Sunt sătul până în gât de justificări. Se plimba nervos prin birou, ocolindu-l pe Boris care rămăsese tăcut în picioare. Acesta tocmai îi explicase că nimeni nu mai voia să lucreze sus pe platou. Oamenii speriați, refuzau să mai urce acolo. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
după războiul care va schimba fața lumii, se așteptau și ei la o schimbare majoră, la care se credeau îndreptățiți. După lungi așteptări, după promisiunile regelui Ferdinand, după modificarea Constituției s-a putut da, în 1921, Legea de reformă agrară. Sătui să tot aștepte reforma agrară, 200 de familii de luncași au cumpărat moșia Dobreana a proprietarului Sterian, scoasă la vânzare din cauza datoriilor acumulate și neachitate. 3.1 Modificșri în structura de proprietate. Obștea „Sfânta Treime” și cumpșrarea moșiei Dobreana Pentru
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
fixat în grinda încăperii. Lemnul rotund - axul râșniței - era folosit pentru a putea învârti piatra de deasupra. Era o muncă grea și istovitoare și, nu degeaba, a ieșit vorba: „Cu mămăligă de râșniță și pește de undiță, nu te vezi sătul”. După mărturiile rămase, la râșniță ieșea o făină bună, boabele erau bine mărunțite, mai alesă dacă boabele de porumb erau uscate pe sobă. O astfel de râșniță avea în Slobozia - Filipeni familia Hriscu, folosită de toți vecinii. Poate că se
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
1989: serviciile secrete străine, sovietice, americane, ungurești sau israeliene, care au împinsă în față mase mari de oameni în principalele orașe ale rii, încât a făcut explozie și mămăliga românească. Oricum, societatea românească era pregătită pentru o răsturnare majoră, era sătulă de regimul cuplului Ceaușescu care instalase un regim de teroare, în condițiile în care magazinele alimentare erau goale. Regimul se osificase, era incapabil de înnoire și reforme și în zadar i-a atrasă atenția Gorbaciov lui Ceaușescu. După dărâmarea regimurilor
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
forțele militare vor ști să-și îndeplinească misiunea, Așa cum au făcut întotdeauna, fără să se uite la sacrificii, de-a lungul întregii noastre istorii. Delicata chestiune se opri aici, fructul încă nu părea să fie copt. Exact atunci celălalt luptător, sătul de așteptare, riscă un pas înainte. Într-o dimineață, străzile capitalei apărură invadate de oameni care purtau în piept autocolante având scrise, roșu pe negru, cuvintele, Eu am votat în alb, la ferestre erau atârnate afișe care declarau, scris cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
el și să mă Înscriu În Escadrila Lafayette. — Dar Îți dai seama că de fapt n-ai vrea să pleci. Uneori aș vrea. În seara asta aș face-o cât ai clipi. Pentru asta ar trebui să fii mult mai sătul de viață decât cred eu că ești. Doar te cunosc. — Mă tem că așa e, a aprobat cu neplăcere Amory. Dar pare o rezolvare ușoară a tuturor problemelor. Când mă gândesc la Încă un an inutil, care va trece greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
puteam spune direct În față ce am fi vrut. Cum să-i spun? Între noi se instalase un fel de jenă, de reținere. Reținerea e sinonimă cu a bate pasul pe loc, chiar cu regresul. Cu alte cuvinte, eram deja sătui să ne tot repetăm, obosiserăm. Nu era oboseala aceea care apare În cadrul relațiilor interumane, ci una fizică, de parcă corpul ne era sleit de puteri. Bărbatul Își fixase ca reper În viață imaginea sa din momentele În care nu era obosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
surpriza de sâmbătă, se fierb de vineri și, vă dați seama, asta costă: lemne, personal de supraveghere... Încet-încet, mai c-o vorbă, mai c-o glumă, comandantul Aciobăniței aproape că termină varza. Nu-și putu da seama momentan dacă e sătul. Cert e că-și simțea stomacul plin. Văzând că pilotul Amărășteanu abia dacă se atinsese de ce avea înainte, comandantul îi spuse: — Dacă înghiți, merge. Încearcă. — Cine știe câte-o să mai înghițim, răspunse sumbru Amărășteanu. Fu adusă apoi în două butoaie apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Se prelingeau de-a lungul plăpândului țesut Iar rodnicia florii sorbea, cutremurată, Și-n somn prelung un umed, străbătător sărut. Din cupele tivite ori zdrențuite-n spume, Din rodul în dospire se desfăcea trândav, Un vis de desfătare, un vis sătul și grav De lucruri presimțite abia, dar fără nume. Încât, cu pași nesiguri, cu trupul dus agale Și mintea stătătoare ca undele în iaz, Într-un târziu, când ziua trecuse de amiaz Împovărat de simțuri, mult istovit de cale, Mă
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
lui țară. Marfarele sar de pe-ale lor șine Nu s-a făcut, cică... producția de-afine! Tramvaie se-mpung prin a sa Capitală De crezi că-i rodeo, organizat de Hăineală. Au loc grozăvii prin Comitetul Central. Lumea-i sătulă de-atâta scandal! L-am pus cu speranța că vom trăi bine Și-acum, toți constată că-i făr-de rușine. Pisicul cel prim pilotează o țară Lipsită de vlagă și plină de-ocară. Evropa privește uimită la noi Se-aprind
TABLETA DE WEEKEND (44): APOCALIPSA DUPĂ TRAIAN de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364325_a_365654]
-
Mahmuri vom lua-o dimineață, Când soarele ne-o gâdila prin geam. Cumva de-o să ne fie greață, Îți voi jura: e ultimul bairam! Și-om rătăci aiurea sus pe munți, Să nu mai văd țipenie de om; Sunt prea sătul de-nmormântări și nunți, M-am săturat să fiu și econom. Amândoi ne vom zidi coliba Și vom trăi ca niște pui de cuc, Iar dac-o fi să mă pălească hiba, M-oi face, pentru tine, un haiduc. Ca
IUBITO, HAI ÎN SIHĂSTRIE! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364328_a_365657]
-
trimis pe toți la treburile lor, oprind numai pe Domițian lângă el. După încă trei zile petrecute în veșmântar (locul unde se păstrează veșmintele liturgice) a adormit în noaptea de sâmbătă și s-a adăugat la poporul său, bătrân și sătul de zile. Dionisie din Furna precizează: "A trăit 97 de ani, fiind la stat om de cinste, cuvios la căutătură, albineț la față, cărunt la păr și cu barba lăsată în jos până la stinghie". Referință Bibliografică: Sf. Eftimie cel Mare
SF. EFTIMIE CEL MARE de ION UNTARU în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361392_a_362721]
-
a impresionat mai mult? - M-au marcat pentru troată viața atrocitățile petrecute în timpul Revoluției iraniene din 1979. De altfel, acolo, am albit într-o singură zi, fiind martor la crimele oribile săvârșite de militarii loiali șahului împotriva locuitorilor din Tabriz sătui de dictatură și de sărăcie. - Ce muzică vă place? - Orice muzică de calitate. Indiferent de gen. Ascult multă muzică populară românească, având în vedere faptul că soția mea este o cunoscută și apreciată interpretă de muzică populară românească. - Dacă ați
INTERVIU CU PROFESOR DOCTOR DAN BRUDASCU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361199_a_362528]
-
ce au? Sunt bune și acestea. Atunci Cap de Pisică se înfurie și începu să miorlăie ca o pisică. Și toți balaurii care ajunseseră mai târziu se repeziră spre cei care veniseră înainte, ținându-i isonul. Primii veniți erau obosiți, sătui și deranjați de larma ce se auzea din burțile lor. Se mișcară greu, pregătindu-se de un atac contra celorlalți. Săriră unii la alții, lovindu-se cu capetele și împroșcându-se cu venin. Dar primii veniți nu rezistară atacului prea
PARTEA A II A de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363740_a_365069]
-
institut pentru că este evreu și regimul lui Ceaușescu a devenit „antisemit”, o aberație fără logică și pleacă cu mama la Paris apoi în Venezuela cu pașaport dat tot de ... Ceaușescu. La Paris, Volodea se întâlnește cu foști activiști comuniști refugiați sătui de „dictatura naționalistă” a lui Ceaușescu și primește și îndemizații lunare în dolari de la Asociația Internațională de Ajutor a Evreilor, că era un fel de dizident și persecutat în România. Nici măcar Ceaușescu cu tot național-comunismul său nu a încercat să
LUMEA SECRETĂ A NOMENCLATURII, ANALIZĂ DE DR.IONUŢ ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363798_a_365127]
-
oierului i se acrește cu gubă, bâtă și cu straiță, să cânte-n fluier, ori să facă mereu aceeași transhumanță, ce-i imprimată mioritic în românescul fel de-a fi - o milenară împăcare cu trebuința de-a muri... Așa că eurociobanul - sătul de-atâta poezie - se dovedește om pragmatic când doar prezentul vrea să-l știe. La ce i-ar folosi trecutul cu rătăciri și ascunzișuri?! Azi bani de ai, le ai pe toate și nu-ți dai duhul prin desișuri... BALADA
IUBIRI DISCRETE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363815_a_365144]
-
ultim amănunt! E.D frecventează cultul penticostal. E treaba dumisale! Însă pentru o oră, amenința textual, va uita că-i pocăită (asta o fi însemnând că-i credincioasă?!)și-i va arăta ea lui Dio...Ce? Că de minciuni esta sătulă lumea.Și Dio! Iar adevărul a fost : văzut, spus și scris deja. "Am zis!" Costel Zăgan, DEȘERTUL DE CATIFEA (129) Referință Bibliografică: O CREDINCIOASĂ CU ORA / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1092, Anul III, 27 decembrie 2013
O CREDINCIOASĂ CU ORA de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363861_a_365190]
-
Să vedeți ce s-a întâmplat într-o zi pe „Luncă”, unde văcuțele se lăfăiau la umbra copacilor crescuți sporadic pe platformă, mișcându-și urechile clăpăuge, pentru a se feri de enervantele muște și tăuni ce nu le dădeau pace. Sătule, rumegau în timp ce-și făceau siesta, iar copiii se alergau pe toată platforma să nu fie prinși de cel care „punea ochii” la pitita. Se întâmplase să fie prins Dany de către un alt copil și cum el a pus
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363789_a_365118]