943 matches
-
cercul Închipuit de arătătorul și mijlociul cu vârfurile lipite, ca să-l curețe, vezi Doamne, de chica cea roșiatică. Îl azvârlea, apoi, spre spate, unde se Înălța, Încet-Încet, o nouă grămadă formată de astă dată, din știuleți curați. Mișcările deveneau din ce În ce mai sacadate și mai rapide, iar eleva de alături se străduia să țină ritmul impus de nărăvitul mentor. Acesta Își lipea privirile de sânii fetei care se zbăteau și tremurau, vibrau Îndelung și amețitor din pricina ritmului alert. Când eleva ridica mâna să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
rând se Întâmplase că-l loviseră chiar pe Director, care strigase: «Lăsați-o mai moale, tovarășu’ profesor Zidaru, că tot noi va trebui să-l adunăm!». Dar cel strigat nu auzea nimic: sudorile Îi Înecau fruntea, iar mâinile azvârleau porumbii sacadat, ca o baterie antiaeriană. Icnind, la un moment dat, de dureri ascunse, se ducea, mergând nițeluș aplecat, către lanul de porumb. Se Întorcea, după câteva minute, cu chipul oarecum ușurat și cu fruntea zvântată. Și toate acestea se petreceau Întruna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
prea mare entuziasm nu poate să compenseze decât parțial greșelile făcute. Am îmbătrânit eu, poate, dar nu sunt o pradă ușor de digerat... - Oferta ta este... este inacceptabilă, îi răspunse bâlbâit Kaan. Începu să respire într-un ritm greoi și sacadat ca un animal hăituit. Fața i se înroșise din cauza nervilor, iar transpirația îi curgea în pârâiașe pe fața buhăită, de parcă tocmai terminase niște exerciții de gimnastică imposibil de realizat pentru cineva de gabaritul său. - Cred că am intrat pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
puțin până acum. Revenind la planul nostru, într-adevăr omul este o fire schimbătoare dar ajunge să cunoști modelul schimbărilor pentru a interveni asupra lor. - Și atunci, vom marșa în continuare pe o intervenție directă asupra naturii umane? veni întrebarea sacadată. - Nu ținem locul nici unui Dumnezeu, ci doar încercăm să îndeplinim unul dintre cele mai vechi vise umane, o societate bună pentru toți. - Dar voi nu înțelegeți că lucrul ăsta e imposibil? E ca un miraj. Cu cât credem că ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
minute în șir, să mă pătrund de toate noutățile aflate în jurul meu... Îmi imaginam o casă liniștită la margine de pădure unde să trăiesc alături de... Nu mi-am terminat gândul fiindcă pe sub fereastră a trecut fâlfâit de pași și răsuflare sacadată... Am alergat spre geam, dar înserarea mi-a ieșit în față cu jocul ei de umbre fantomatice. Doar spre izvor - mi s-a părut numai - o irizare alburie... M-am dus la chilia bătrânului și... după ce am gustat din aroma
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
de adio, un bax întreg de creme, numai să mă teleporteze cineva din camera aia. Străduindu-mă să nu mă mișc, am deschis ochii cu mare băgare de seamă. Mă zgâiam la un zid. După căldura trupului și răsuflarea aceea sacadată, mi-am dat seama că mai era cineva lângă mine în pat. Cineva care se interpunea între mine și salvarea mea. Ca un șoarece în cușcă, mintea îmi alerga în toate direcțiile, încercând să-și amintească pe unde-mi aruncasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ai gândit deloc la faptul că erai aproape să mori atunci când ai luat supradoza aia? — Ba nu eram deloc aproape să mor! m-am maimuțărit eu. —Ba da. Așa o fi fost? —Nu. E. Un. Comportament. Normal, a spus doctorul sacadat. Să ajungi în spital, unde să ți se facă spălături stomacale fiindcă ai ingerat o doză periculoasă de droguri nu e un comportament normal. A fost un accident, am sărit eu, nevenindu-mi să cred cât de prost era. — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
lunecând, șir, spre buzele arse. Murmura, în neștire: „Nu, nu te uita, te rog, nu mă privi“, înlănțuită, cotropită de bucurie și spaimă. Goi, sub cearșaf, nu se descleștară multă vreme. „Nu, asta nu ne pot lua“, șoptea, stins, ațâțător, sacadat, Irina. „Asta nu, nu ne pot lua. Tot ce ne-a rămas. Tot, atât. Atât, tot“, bolborosea, sughițând stins, de plâns și de plăcere, în perna în care își înfundase părul rebel și sârmos, de aramă. „Știam, știam că tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Se crispa, în întuneric, mâna luneca, se prindea de colțul mesei, al patului. O primejdie haotică, pe care nu voia s-o numească. Se crispa, se concentra, întindea mâna. Degetele lunecau pe obrazul și pieptul și bărbăția bărbatului... vorbele accelerau, sacadate, gesturile accelerau, până la trepidația unui singur trup reîntregit și a lacrimilor care se prelingeau iarăși și iarăși, cu fiecare spasm. „Nu mă privi, nu, te rog...“ Îmbrățișarea, clește înroșit. Și scâncetul, bolboroseala de după. „Asta nu ne pot lua. Asta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ieșit niciodată de la noi din curte! Am făcut atâta drum doar fiindcă v-am promis c-o să mă Întorc, altfel n-aș mai fi călcat niciodată pe aici, prin curte! Miști doar din buze. Din gât Îți iese un horcăit sacadat, o albină zboară deasupra ta și umbra chiparosului Îți acoperă fața. Glasul nu ți se aude și trupul tău nu lasă umbră pe iarbă. Stai liniștit, lasă, e doar un vis, același vis sâcâitor, plictisitor... — Trezește-te, hai, fă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
-i atragă ea atenția. În fond, cel mai important era că James nu se plângea de factura clar foarte ridicată pe care o primea în fiecare lună de la salon. Aparatul de deasupra capului femeii a început să producă un sunet sacadat, care-a avut darul s-o alerteze pe asistenta stilistului. Fata s-a repezit să verifice progresul operațiunii. Îndepărtând cu grijă foliile de aluminiu, asistenta s-a zgâit curioasă la pasta rozacee de pe care părul Juliei, după care a declarat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
sânge, un șiroi care se Împrăștie În firicele fascinante. Teatru al suferinței, joc milenar al pătimirii. Flagelarea devine mai viguroasă, e Însoțită de o răsuflare zgomotoasă pe care mulțimea o imită, loviturile se repetă, povestitorul ridică vocea ca să acopere ecoul sacadat. Atunci se ivește un actor, amenință asistența cu sabia, Își atrage, prin schimonoseli, ocările ei. Apoi, câteva salve de pietre. Nu rămâne multă vreme pe scenă, de Îndată apare victima. Mulțimea scoate un urlet. Eu Însumi nu pot să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Știi, aș vrea să-mi spui mai multe despre tine, despre viața pe care o duci aici, despre ceea ce faci în fiecare zi, despre oamenii cu care stai de vorbă. Naoko mi-a povestit despre activitățile ei zilnice. Vorbea oarecum sacadat, dar clar. Se scula la ora șase, lua micul dejun, curăța colivia păsărilor și apoi, de cele mai multe ori, lucra la câmp, îngrijind legumele. Înainte sau după masa de prânz stătea, de obicei, de vorbă cu doctorul ei sau lua parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
ieșise președintele Ilici Piele-Roșie: - Tovarăși, ă ă ă, domnilor și doamnelor, golanii ăia fac țara de râs. Piața Universității e plină de gunoaie; se împreunează ca vitele. De asta am făcut Revoluție, ca să ne...să ne sfideze niște animale? Vorbea sacadat, accentuând exagerat silabele. După un bâlbâit venise un logoped. M-am ridicat mașinal și am prins-o de talie. Nu mai privisem niciodată o femeie goală de la 30 de centimetri. E drept, verișoarele mele se jucaseră cu vlăjganul meu, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Maiko, nici el nu știa de ce. Era un playlist în care amestecase toată muzica pe care o avea în computer. Privi pe foaia de hârtie de lângă tastatură și văzu că rămăsese la track-ul 2254. Din boxe țâșni vocea subțire și sacadată a solistului de la Sarmalele reci. Ascultă Violeta duce găleata la gunoi și Lasă-mă să dorm la televizor, după care urmă Adriano Celentano. C XXXII Se pare că Leo avusese, totuși, unele vise cu rol de avertizare în cea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
lor precisă, din acel moment. "Într-o gaură din pământ, locuia un hobbit", citase pe vremuri Avocatul, din memorie. Vax! N-are Adrianus nicio treabă cu herr Tolkien, decisese Poetul. Imediat, din spatele lor și mai de sus, izbucnesc tropăieli iuți, sacadate, icnete și înjurături scabroase de mamă, de copii, de unchi și de mătuși, după care ușa de scândură se trântește în trombă de peretele coșcovit, iar pe pat se prăbușesc de-a latul, încleștați într-o îmbrățișare soră cu moartea
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
pe aceștia, năsâlnice, hapsâne și distante, ca babele cărturărese, prin orbitele chioare ale ferestrelor. Doar de pe prispa dughenei lui Mariusache Patru-Dește (singura coșmelie iluminată acceptabil, de o reclamă șuie, de neon) străbăteau, către cei patru peregrini, niște inconfundabile acorduri muzicale sacadate, de manea neaoșă, dâmbovițeană. Descărcată și ea gratuit, de pe net! Pe Avocat îl podidi a mia oară râsul, la vederea numelui pompos al stabilimentului (nume devoalat cu ostentație, de firma-reclamă luminiscentă) și care nu se potrivea, câtuși de puțin, nici
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
că doar nu te mă... Uite-așa! Nadina avu o cutremurare dureroasă. Se mai zbătu câteva clipe, apoi țipetele ei deveniră tot mai slabe, iar mâinile ei loveau numai ca niște aripi plăpânde. Apoi scâncetele ei se transformară în gemete sacadate, dominate, și acelea, de gîfîiturile flăcăului. Cu ochii strânși și gura întredeschisă, capul Nadinei se legăna mereu, în timp ce brațele ei încolăceau inconștient gâtul bărbatului care-i răscolea toată ființa într-o înfiorare amețitoare. Se simțea pătrunsă de o bucurie atât
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
tumultuoase: ― N-au voie să tragă!... Nu-ți fie frică, moșule!... Hai, băieți, că nu vă împușcă!... Aoleu, că v-a întrecut Anghelina! Apoi răsunară alte comenzi aspre, ascuțite ca niște scârțâituri de ferăstrău ruginit. Zidul de soldați executa mașinal, sacadat, aceeași mișcare de arme. Țevile cu câte o dungă albă de soare se ridicară deodată la ochi, degetele apăsară deodată pe trăgaci și salva de gloanțe umplu cerul cu o răpăială pripită. În vreme ce, cu aceleași gesturi automate, soldații coborau armele
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și când îi ascult pe elevi. Nu mai vorbesc de faptul că în toată perioada asta am avut vise îngrozitoare, imposibil de povestit. Și totul a culminat - sper să fi culminat - azi-noapte, când m-a trezit un zgomot puternic și sacadat. Pe biroul de la picioarele patului, în întuneric, mașina de scris bătea singură. Automat m-am sculat, am aprins lumina și m-am aplecat asupra foii pe care tamburul mașinii o plimba cu zgomot de taste și clopoței dintr-o parte
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și de orice. Privind adânc sub gheață, am putut vedea, încurcat în mătasea-broaștei, un copil înecat. Era blond și avea fața verde ca smaraldul. Nu am putut să-l privesc prea mult timp, căci deodată am auzit un mic zgomot sacadat. Am simțit că asud brusc și că inima mi se dizolvă, pur și simplu, în torace. Am încremenit și mi-am încordat privirea spre locul de unde venea zgomotul. Era un zgomot de pași, un tocănit de tocuri de damă pe
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
aproape zi de zi. — E ca o Mașină a Timpului, i se adresă ea lui Brian, fără să fie în stare să explice ce voise să spună. Dindărătul ușilor de bronz bătute în ținte, care ascund izvorul, răzbea un zgomot sacadat, ca un puls uriaș și întreaga clădire părea să vibreze. În aceste ape învățase Gabriel să înoate. Și totuși, de fiecare dată îi trezeau o emoție plăcut vinovată, de anticipare. Când intrai în bazinul cald te străbătea un delicios fior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
o reuniune de quakeri și instinctele lui de istoric erau stârnite. Își potrivi ochelarii și începu să cerceteze figurile, impresionat de atmosfera densă de reculegere și simțindu-se, brusc, fericit. După un moment, Tom auzi lângă el un zgomot surd, sacadat și tremurat, și simți că banca pe care ședea începe să vibreze. Emma râdea muțește. Îl zărise pe Zet, uitându-se curios din buzunarul lui Adam. Îl înghionti pe Tom și i-l arătă. Zet își transferase privirea de la domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
simtă un miros cald de abur, și o boare de vapori în aer. Rămase nemișcat, uimit. Baptisteriul era înecat în abur. Ușile mari, de bronz, bătute în ținte sub frontonul lor de piatră, erau larg deschise. Răzbea un zgomot înăbușit, sacadat. Tom se apropie. Atinse una dintre uși și își retrase pe dată mâna: metalul frigea. Trecu pragul, clipind des, cu genele ude din cauza vaporilor. În fața lui, și dedesubt, i se înfățișară o puzderie de lumini sclipitoare. Stătea pe un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
contrasta cu labirintul de țevi aurii printre care coborau, și erau umede și alunecoase. Părul și fața lui Tom erau muiate, hainele umede, pantofii acoperiți cu picături de apă. Simțea temperatura ridicată care, pe măsură ce cobora, devenea tot mai firbinte. Duduielile sacadate se auzeau mai distinct. Și platforma pe care se oprise se legăna. Mai coborî un șir de trepte aeriene. Nu reușea să vadă nimic dedesubt decât alte împletiri de țevi, la un nivel mai coborât decât cele pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]